Termenul design isi are originea in verbul latinesc Designare(a trasa,a ordona,a
indica),signum insemnand semn.I se poate atribui termenului semnificatia de conferire a
calitatii de semn unei entitati spunea K.Kaippendorf,specialist in semantica,in anul 1990.
Termenul design a aparut la mijlocul secolului al XIX-lea(1849-1851) in legatura cu
complicatele realitati ale productiei industrial,dar in documente este intrebuintat abia in 1913
prin reglementarea propusa de catre Oficiul American de Proprietate in vederea extinderii
protectiei si asupra activitatii de design.
In dictionarul de estetica generala,editura Politica,Bucuresti,1972,designul industrial este
definit ca teorie si practica a interventiei metodice aupra obiectului tehnic,menita sa
determine o unitate armonioasa intre realizarea superioara a fuctiei utile(eficienta si
economicitate) si forma vizuala a obiectului tehnic(produs industrial seriat),in urma careia se
realizeaza acea productie si dupa legile frumosului,cand frumosul si utilul fac corp comun
indivizibil.
Conform definitiei date de Consiliul Inernational al Societatilor de design
industrial(ICSID),designul este o activitate creatoare al carui scop este de a crea calitati
polifunctionale obiectelor,proceselor,serviciilor si sistemelor in care acestea funtioneaza de-a
lungul intregului lor ciclu de viata;ca atare designul este factorul major de umanizare
ionvativa a tehnologiilor si un factor determinant al schimburilor culturale si economice.
Termenul semnifica insa,asa cum vom vedea,un domeniu de creatie pluri si interdisciplinar,ce
depaseste proiectarea industriala in intelesul ei pur tehnic,urmarind in primul rand un acord
perfect intre factorii care concura la calitatea produsului final,atat din punct de vedere tehnic,
functional,social economic,ergonomic,commercial cat si din punct de vedere esthetic.
Societatea americana a desgnerilor industriali (IDSA) a definit designul industrial(ID) ca fiind
serviciul profesional al crearii si dezvoltarii conceptelor si specificatiilor care optimizeaza
functia,valoarea si aspectul produselor si sistemelor pentru beneficiul reciproc al utilizatorilor
si realizatorilor.
Designul industrial este o forma a designului si a proiectarii in industrie,care este considerate
a fi o forma de arta aplicata,in structura careia se reagasesc functii estetice,de utilizare si de
imbunatatire a produselor industrial pentru a fi mai usor de produs si de folosit (Wikipedia).
In literature de specialitate dedicate designului se gaseste un numar mare de definitii ale
designului;in unele dintre acestea accentual se pune pe anumite aspect ale activitatii de
design,dar majoritatea defintiilor sunt asemanatoare.
Din sinteza acestora,rezulta ca designul este:
Rezulta ca designul este acel domeniu al esteticii reperezentat printr-un process de proiectare
creative,inventive si metodica prin care se optimizeaza funtia si valoarea estetica a produselor
realizate industrial prin productia de serie,contribuind la imbunatatirea calitatii acestora si la
satisfacerea necesitatilor utilizatorilor.
A jucat un rol hotarator la inceputul istoriei designului,rol care s-a concretizat mai ales in
domeniul obiectului,dar creatorii de la 1900 au incercat prima organizare stilistica a intregului
environment intr-o viziune coerenta,noua,originala,moderna:de la moda grafica pana la arte
industrial si arhitectura.Arta 1900 a promovat utilizarea masinii,atat in creatia arhitecturala cat
si in cea a artelor aplicate,dar in mare parte din creatiile ei se realizau inca prin metode
artizanale sau semiartizanale intrucat industriasii nu intelegeau rolul creatiei designerului pe
de o parte,iar pe de alta parte,nivelul tehnic inca insufficient al produselor de fabricatie la acea
vreme putea sa compromita valoarea artistica a prototipului si implicit conceptual de design.
Art Nouveau
A fost miscarea specifica in creatiile Artei 1900 care s-a afirmat ca o reactie impotriva
tendintei de uniformizare si saracire formala a obiectelor.Denumirea sub care s-a afirmat in
diverse tari din Europa,deriva din tipul de ornament specific,din unele particularitati
nationale,astfel:
Primele organizatii,ateliere si scoli din istoria designului au aparut in cadrul Artei 1900.
Un rol important l-au avut in acest sens:
Art Nouveau a fost considerata in multe cazuri,ca un stil excusive decorative datorita
caracterului sau ornamental,preocuparii pentru linie si suprafata ca mijloace de exprimare
plastica.
Art Deco
In acest scop,asociatia si-a creat un centru de studii in care echipe combinate formate din
ingineri,tehnicieni,economisti,personal cu pregatire artistica,arhitecti si mesteri elaborau
modelele si prototipurile noi,care erau apoi omologate si propuse industriei.
De asemenea,le-a transmis industriasilor idea angajarii unor consilieri permanenti in domeniul
designului,ceea ce s-a si intamplat.
Etapa echilibrata
Problemele specific sfarsitului de secol XX si de inceput de mileniu cu multiple tranzactii(de
la piete nationale la piete globale,de la economii centralizate la economii descentralizate) si
perturbatii(perioade de recesiune si criza economica) dar si cu dezvoltarea tehnologiilor
avansate in procesele de productie,a informaticii si telecomunicatiilor care au creat conditii
prin prosperitatea firmelor si pentru reconsiderarea proiectarii obiectului functional fabricat.
ART DECO
Art Deco este o abreviere pentru expresia din francez denumind Expoziia internaional de
Arte Decorative i industriale moderne, care a avut loc la Paris n 1925 (Exposition
Internationale des Arts Dcoratifs et Industriels Modernes), respectiv desemnnd o micare
artistic a nceputului secolului 20 n artele decorative, care a crescut ulterior n amplitudine i
importan, influennd ulterior semnificativ arhitectura, sculptura, moda, decorrile interioare
i artele vizuale pentru un sfert de secol. Dei micarea a primit un nume doar n 1925,
oscilnd ntre mult mai cunoscutul atunci Style Moderne i acela de Art Deco, cnd era deja
puternic conturat i definit, originea sa se gsete n perioada apogeului i a declinului
micrii artistice Art Nouveau, care a fost perioada aa-numit n Frana, La Belle Epoque.
Considernd stilul micrii, produsele, artefactele, cldirile i influenele sale, durata
temporal maxim a Art Deco a cuprins perioada dintre anii 1912 - 1940, cu diferite ncercri
ulterioare de revitalizare n anii postbelici 1950 i 1960, care au fost n mare parte nereuite,
cu excepia recunoaterii valorii excepionale a micrii artistice propriu-zise i a influenei
sale asupra celei de-a doua jumti a secolului 20.
Eclectism, influente
Dei termenul de Art Deco a fost folosit prima dat n timpul expoziiei de la Paris din 1925,
totusi nu a fost folosit pe o scar larg dect mult mai trziu, cnd a fost reevaluat, primind un
nou lustru i impuls spre recunoastere i consacrare, care i-a fost conferit cu autoritate la
"redescoperirea", reconsiderarea i punerea sa n valoare din anii 1960.
La timpul su, practicantii a ceea ce era numit atunci mai ales Style Moderne, artiti plastici,
designeri, couturieri i arhiteci de diferite orientri artistice anterioare, nu au lucrat ca un
grup structurat, cu un program coerent, aa cum a avut, de pild, micarea artistic relativ
sincron, Bauhaus. Neavnd o unitate de spaiu, timp i manifest artistic, micarea artistic
Art Deco este considerat a fi eclectic, fiind influenat de surse multiple. Cteva dintre cele
mai clare influene ale sale provin din:
Faza timpurie a micrii designului industrial funcional, Wiener Werksttte;
Arta "primitiv" din Africa sub-saharian, a Egipt-ului antic, a marilor civilizaii
americane precolumbiene;
Arta ne-naturalist a Greciei antice, n special sculptura i olritul;
Dac Statele Unite ale Americii i Canada (n marile sale aglomerri urbane) rmn "centrul
mondial" al arhitecturii Art Deco, Paris rmne totui, n final, "centrul mondial" al designului
i modei realizate n stilul designului Art Deco.
Mobilierul, artele vizuale, fierul forjat, diferitele lucrri n metal, sticla, ceramica, ceasurile,
bijuteriile i, bunneles moda feminin sunt tot attea direcii diferite de manifestare plenar a
Art Deco n jurul unor personaliti artistice. Printre aceste personaliti ale designului Art
Deco se pot aminti ebenitii Jacques-Emile Ruhlmann, unul dintre ultimii "ebenisi
tradiionali" ai Parisului, i Jean-Jacques Rateau, firma de mobilier Se et Mare,
confecionerul de fier forjat Edgar Brandt, metalo-graficianul i coloristul Jean Dunand,
realizatorii de artefacte de sticl i vitralii Ren Lalique i Maurice Marinot, realizatorii de
ceasuri i bijuterii de la firma Cartier, couturierul Paul Poiret, care a excelat att n
mbrcminte realizat n stil Art Deco, dar i Art Nouveau, pictorul Raoul Dufy i designerii
de haine feminine Jeanne Lanvin, Paul Iribe i Georges Lapepe.
Artisti si desgneri din peroasa Art Deco
Georges Lapepe ;
Lee Lawrie;
Jules Leleu;
Tamara de Lempicka;
Paul Manship;
Maurice Marinot;
Paul Poiret ;
Jean-Jacques Rateau;
mile-Jacques Ruhlmann;
Sue et Mar;
Napier Waller ;
Maurice Ascalon;
Ren Lalique.
Pablo Antonio;
Leland A. Bryant;
George Coles;
Ernest Cormier;
C. Bruce Dellit;
Douglas Ellington;
Raymond Hood;
Albert Kahn;