"Lumin, iubire, armonie!

Arsenie Boca, despre magia cuvintelor.

S ncepem ca i-o poveste... ca i pe vremuri, ca i pe vremuri imemoriabile... Cnd
ranul romn era la munca cmpului, singura lui grij era cum i va fi recolta. Alte griji
nu mai avea. i nici de asta nu avea nevoie, c tia c oricum, dac e cretin adevrat,
atunci Dumnezeu are El grij de recolta lui.
Eh, la acele timpuri trebuie s ne ntoarcem noi acuma! C tare am luat-o razna! Aa o
lum noi pe coclauri, s fie mai greu dect trebuie... C aa-i neamul romn. El trebuie
s se zbat, c-i place lui, i place..., se zbate, dar i multe izbndete, c... e bine, e
bine, e bine s fii cu Dumnezeu. Ai pace, ai pace mult, mult de tot. i cnd eti cu
Dumnezeu, nu-i mai trebuie nimica. Aa c, romne, ce tot alergi, ce tot alergi ncolo i
ncoace i nu dobndeti nimica! Cineva tot i spune c acolo vei gsi nemurirea. Da no gseti n lucruri exterioare, c n-ai cum.
Uit-te acolo nuntru, n inima ta blnd i vei vedea c numai lumina, numai lumina i
poate aduce valoarea aceea pe care o caui de atta vreme, pe care ai pierdut-o, ai
risipit-o! Da n-a fost vina ta, c de ce ar fi vina ta?! Au venit alii i i-au bgat tot felul
de chestii prin cap, cum c trebuie s faci aia i aia i aia ca s fii fericit, Da fericirea
nu vine, nu vine aa. Ea se dobndete.
i cum se dobndete ea? Numai prin munc, munc, munc interioar. Acolo trebuie s
munceti, romne, numai acolo, numai acolo, numai acolo...
Aa c, ascult-m, dac..., dac mai ai acolo, mai gseti undeva n tine voin, voin,
ascult-m ce-i spun acum! C bine le vreau eu, de ce i-a vrea rul?! Oprete-te,
atta trebuie s faci, s te opreti! S te opreti i s priveti iar firul de iarb, s vezi
floarea, s-i simi parfumul, s te nchini la sfntul soare i s-i mulumeti c i-a mai
dat o nou zi..., s asculi fonetul frunzelor, ciripitul psrilor i acolo, acolo, n
linitea aceea, n linitea aceea mut, acolo s te gseti tu pe tine din nou i vei deveni
ce ai fost cndva iar.
Amin!"