Universitate Transilvania Brasov

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Psihologie anul I, grupa a II-a
Iacob Cristina Maria

Efectul terapiei muzicale asupra dispozitiei, anxietatii si depresiei

Cuvinte cheie:
Abstract:
Un prim studio a fost demarat in 2003/2004 care includea 34 de pacienti cu
traumatisme craniene pentru a studia utilitatea terapiei prin muzica la pacienti cu traumatisme
craniene.
Obiectivul acestui studiu este sa evalueze efectele terapiei musicale asupra dispozitiei,
anxietatii si depresiei pe pacienti institutionalizati cu traumatisme craniene. Toti subiectii
testati au avut traumatisme craniene si au fost internati in Les- Fontaines-dO, un centru de
reabilitare din Franta in perioada septembrie 2005/iunie 2006. Pacientii urmau un program
multidisciplinar care combina exercitiile fizice, fizioterapia, terapia ocupationala, relaxare,
sofrologiei, stimulare senzoriala si antrenament cognitive; toate aceste discipline dureaza in
medie in jur de 6 ore pe zi.
Criteriile de includere in acest studio erau: un diagnostic care sa indice un traumatism
grav care sa masoare scorul 3 din 4 pe scala Glasgow Coma; abilitatea de a vorbi si citi fluent
franceza si absenta tratamentului medicamentos antidepresiv si pentru diminuarea anxietatii.
Pacientii exclusi din studiu au fost cei care au prezentat traumatisme minore / moderate;
aveau dificultati de aud sau istoric de epilepsie audiogenica.
Din cei 34 de pacienti 13 au fost inclusi in acest studiu care lua parte individual o data
pe saptamana timp de 5 luni si consta intr-o ora de terapie muzicala. Fiecare sedinta era
impartita in doua sesiuni a 30 de minute; prima sesiune fiind reprezentata de terapie muzica
reactiva iar cealalta fiind dedicate terapiei muzicale active.
Terapia muzicala receptiva: muzica (aleasa conform preferintelor pacientilor) era ascultata
prin casti in timp ce pacientul era intins intr-o camera linistita. Aceste secvente muzicale
durau intre 20 so 30 de munite si includeau mai multe melodii care erau mixate astfel incat sa
se intalneasca pentru ca pacientul sa se poata relaxa. Efectul de relaxare era obtinut treptat
prin ajustarea volumului si excluderea cate unuia din intrumente.
Terapia muzicala active: accentual este pus pe tehnici precum cantatul vocal, la un instrument,
compunerea melodiilor sau executarea miscarilor ritmice pe acompaniament musical.
Rezultatele masurabile erau colectate in fiecare saptamana atat inainte de terapia
muzicala dar si dupa terapie. Pentru a determina daca datele inregistrate sunt sau nu
semnificative rezultatele masurabile au fost analizate statistic. Pentru fiecare variabila a fost
calculata deviatia standard, media si mediana dar si squness si kurtosis. Aceste rezultate au
fost apoi comparate folosint testele t , testele chi si testul nonparametric Mann-Whitney
pentru distributii non-Gausiene. In urma acestor teste valoarea p a iesit ca fiind 0.05 ceea ce
dovedeste semnificanta statistica. Terapia prin muzica permite o imbunatatire semnificativa in
dispozitie, inca de la prima sedinta. Acestefect de scurta durata a fost confirmat de schimbari
mediate in scorurile de dupa terapia muzicala. Deasemenea terapia muzicala a dus la

reducerea semnificativa a anxietatii si depresiei incepand cu saptamana 10 pana la sfarsitul

sedintelor 5 luni mai tarziu.
Concluzie: aceste rezultate confirma cat de folositoare este terapia prin muzica in
tratarea anxietatii, depresiei si dispozitiei pacientilor cu traumatisme claniene. TErapia prin
muzica ar putea sa formeze cu success o forma integrala din programul de tratament al acestor
pacienti.