Scribd Logo
Unggah

Selamat datang di Scribd!

  • RCS Neculau

    Diunggah oleh

    Bitter Moon
    6 tayangan19 halaman
    Reprezentari Sociale

    Hak Cipta

    © © All Rights Reserved

    Format Tersedia

    PDF atau baca online dari Scribd

    Apakah menurut Anda dokumen ini bermanfaat?

    Apakah konten ini tidak pantas?

    Laporkan Dokumen Ini
    Reprezentari Sociale

    Hak Cipta:

    © All Rights Reserved
    Unduh sebagai PDF atau baca online dari Scribd
    Tandai sebagai konten tidak pantas
    6 tayangan19 halaman

    RCS Neculau

    Diunggah oleh

    Bitter Moon
    Reprezentari Sociale

    Hak Cipta:

    © All Rights Reserved
    Unduh sebagai PDF atau baca online dari Scribd
    Tandai sebagai konten tidak pantas
    dari 19
    SCHIMBARI DE PARADIGMA New Developments in the Research on Social Representations various developments focussed on social representations Jeads the author to identify not ouly a new field of research in social psychology, but also a wide range of its REPREZENTARILE SOCIALE - DEZVOLTARI ACTUALE nteresul psihologiei sociale pentru studiul reprezentirilor este relativ recent. Debutul, consemneaza majoritatea autorilor, a fost fixat in 1961, odata cu publicare a celebrei teze de doctorat a Iui Serge Moscovici, La psychanalyse, son image et son public. Ea reactualizat conceptl de “tepre~ zentare colectiva”, propus de Durkheim (1898), confe- rindu-i o noua fort si 0 now identitate, Reprezentarea devine acum sociali. A atras atenfia totedaté asupra posibilitiii recitirii miturilor, gfindirii magico-religioase, structurilor imaginarului, din perspectiva psihosocio- Jogica. Un alt curent din care isi extrage substanta teoria lui Moscovici asupra reprezentarilor sociale este “jnteracfionismul simbolic”, reprezentat de G.H. Mead, care atrage atentia asupra aspectelor “‘implicite” ale com- portamentului si pune accental pe procesele simbolice, pe rolul limbajului in definirea realitatii sociale. Individul este plasat in situatii sociale constmite de activitate, de Iumea obiectelor si de modele interactionale (Herzlich, 1972). Productiile simbolice regleazi comportamentul social, inventeazi norme, creeazi ideologii, coduri de lectura si strategii comportamentale. Reprezentirile sociale (RS) se alimenteaza din credinjele religioase, practic culturale, ritualuri, din imaginarul cotidian, dar depisesc aceastd “istorie poroasi” (Ferreol, 1994) prin nizuinta de a sistematiza, organiza, reface toate aceste informatii lacunare. Au in compozitie unele “zone obscure” ale vietii cotidiene, se sprijiné pe “mérturii” ale subiectului, pe consideratiile si interpretitrile acestuia, dar apeleaz si la norme, reguli, stiluri impértisite de o populatie, valori ce regleaz’ 116 REVISTA DE CERCETARL SOCIALE BEB 411995 REPREZENTARILE SOCIALE - DEZVOLTARI AGTUALE relatiile interpersonale. RS se interfereazi in parte cu opiniile si atitudinile, dar nu sunt atat de directionate ca acestea. Spre deosebire de opinii, care. construiesc un: rispuns mani- fest, verbalizat, observabil si susceptibil de miasurare, side atitudini, care -stabilesc 0 ralatic intre stimuli gi rispunsuri, rispunsal fiind cuantificabil prin timpul de ‘reactie, RS basculeazé intre perceptie si social, mediaza intre cognitiv si afectiv, ezita intre exactitudine si-aproximatie, cocheteaza cu stiintificul, dar si cu -imaginarul.- Ele reconstrifiese realul, “atingand” ‘simultan stimulul si raspunsul, ele accentueaz’ aici in aceeasi masur’ in:care-modeleaza acolo, JF Desi constructii cognitive, reprezentirile sociale sunt prizonicrele socialului. Doise (1990) exprima complet satisfacator com- plexitatea raporturilor cu socialul; ele joaca un rol important Tn mentinerea raporturilor sociale, cle sunt fasomate de aceste raporturi, ele vehiculeazi, uneori direct, dar ce] mai ‘adesea indirect, 0 cunoagtere (competenti) social. Articularea la context Procesul-reprezentafional nu poate fi rupt de informatia care vine din context; el ne apare: constant “bransat actiunii, materiale sau simbolice. “Produse sociale” ; reprezentirile ~ particip’ hotiritor Ja constituirea..sociala a — contextului. Consistenta lor cognitiva si social afirm’ caracterul - de existenta, mu doar ca mediatori-mentali fntre-un stinmli si un rispuns, ci ca variabile interdependente, Produse de viata cotidiana, ca interfata fntre formele subiective ale socialitagii gi formele organizate ale societatii. Interactionind cu _contextuly realizand -diferite “produse”, dezvoltindu- si competenta,. actoru] . social schimbay, ‘transforma, mstruieste. Subiectul ia decizii gi pozitii, stabileste relatii, ataseazt REVISTA DE CERCETAR! SOCIALE B aj1998 ‘actiunii sale o semnificatie cognitiv’ ce poate avea rol diferentiator in construirea reprezentarii. Amerio si De Piccoli (1991) ‘au demonstrat c& actiunea activeaza cogni- {iile (gi reprezentirile), constructiile identi- tare ce fac ca actorul si'se diferentieze de context si de: alti actori. Ansamblul de concretiziri, comparatii- si diferentieri induse. prin vactiune contribuie fie la elaborarea_unor- reprezentiri comune din partea unior indivi grupati de actiunea colectiva, fie la imbogatirea sau diluarea acestor reprezentiri. Cei doi au gasit ck procesul reprezentational ‘nu poate fi detasat de activitatea tn care actorii sociali Sunt angajati. Reprezentirile inglobeaza si structureazi elementele cognitive ce rezulta din relatiile concrete cu contextul social. Relatiile dintre indivizi nu sunt deci “neutre”, ci determinate de priza de pozitie ce angajeazt competenta lor’actionala. lar competenta se dezvoité, se stie, prin activitate. “Este eronat si spunem cf repre- zentarile sociale’ sunt reprezentari cogni- tive” afirma Moscovici (1986). Formularea ‘aceasta ar putea si deruteze. Nu*inseamnd c& reprezentirile nu’ sunt si cognitive, Dar nu tnseamna doar productii sau mecanisme- cognitive. Functionarea lor, alimentindu-se din exterior si din interior, in acelasi timp, integrand socialul, le-a atras calificarea de constructii ‘socio-cognitive (Abric): Ele presupun un subiect activ, care organizeazi totul plecind de lao “textura psihologica”- Dar si componenta social, mediul exterior care elaboreaz’ conditii de context. Ble integreazt deci rationalul si irationalul, ele tolereaza aparente-contradictii, articuleaz& Jogicul $i ilogicul. fn realitate ele ne apar ca ansambluri bine organizate si coerente, dirijand discret prestatia. social a subiectului, Reprezentirile sociale impreg- neazi majoritatea raporturilor-interper- sonale, ele “circula”, se “incrucigeaza”, preiau norme, modele, ticuri de mediu, se alimenteaza din specificitatea pe care le0o imprima- societatea © si cultura” noasird. 117 SCHIMBARI DE PARADIGM] aanammmeemes @° 3 Preluarea nu este ins mecanic&, imaginea oferité de context este filtrati, prelucrata, incorporattl. Specificul reprezentirii "soci- ale (fafa de opinie, atitudine, imagine) este acela cA mu opereaz&.o rupturd fntre uni- versul exterior gi universul interior al indi- vidului sau grupului (Moscovici, 1978). Obiectul este inscris:intr-un context activ, fin migcare siel conceput de catre o persoand sau colectivitate care comunica continuu cu contextul, ajustindu-si com- portamentul. Subiectul si obiectul nu sunt deci distincte. Altfel. zis, stimulul si raspunsul sunt indisociabili, formind un ansamblu. Un raspuns nu e numaidecdt 0 reactic la un stimul: (situatic). Individul Teconstruieste obiectul, il reevalueaz’. Am putea chiar spune cé obiectul nu are valoare intrinsecd ci c& exista doar prin semnificatia ce i-o da individul (grupul) care-] pune in valoare. Reprezentarea ¢ social pentru c& individul insufleteste “realitatea obiectiva”, si-o apropie, 0 reconstituie, 0 integreazd organizarii sale cognitive, sistemului stu de valori, istoriei sale, contextului’ sau social gi ideologic. Nimic. mai fals. deoft ideea ca realitatea este “obiectiva”, neutri. Ea -capata semnificatie. numai’ tins’ de individ. Definitia lui Abric (1994, a) esupra reprezentirii sociale .subliniaza aceasta mixtura: “o.viziune functionalista a lumii ce permite individului sau grupului si dea un sens conduitelor, si injeleagé realitatea prin propriul sistem de referinfe, deci s& se adapteze, sé-si- defineascd locul”. Repre- zentarea nu este o simpla “reflectare” a realitatii, ci o.organizare functic de “‘cir- cumstante” (context social si ideologic, caracteristicile situatiei, finalitate -ime- diata). De aceea, daca membrii unui grup omogen impirtigesc 0 “teorie”, aceasta capita. caracteristici de “prototip”, de “tip de organizare” (Flament 1994, a), si devine “ghid de actiune”, orienténd _relatiile sociale, actiunile actorilor soci un, sistem de pre-decodaj.a realititii pentru c& determina un ansamblu de anticipatii ¢i 118 de asteptari”. Semnificafia reprezentirilor so- ciale este alimentata de context, in primul vind prin natura coniditiilor care produc discursul si care inlesnesc formularea de idei, descoperirea -unor teorii: Discursul este totdeauna situat in timp si’ spativ, Ppresupune raporturi: concrete, interactiuni tony. Carugatti). In al doilea rind de campul ideologic, de locul ocupat de individ sau grup in sistemul social. Cu alte cuvinte; mediu] cultural-ideologic, stilul de gindire al colectivitatii “ancoteaz” pe individ, 11 “modeleaz” gi apoi Ml trimite in lume. fntr-un anume sens, individul, prin biografia sa, este “prizonierul” -mediului séu cultural. Caracteristici si roluri In definirer RS se apeleazi la formule de tipul: “sistem de valori, notiuai, practici, relative la obiecte, aspecte saa dimensiuni ale mediului social...instrament de orientare a perceptiei ~ situatiei”. (Moscovici); “o form’ de cunoastere spe- ified, o stiinff a sensului comun... o forma de gandire sociala” (Jodelet); “o forma particulari de gindire simbolic& (Palmo- nari, Doise); “ghid de actiune, orientind relatiile sociale” (Abric); “principit genera- toare de luari de’ pozitie” (Doise) etc: Ele ne apardecu ca un aparat evaluativ, 0 grija de lecturd a realitatii, 0 situare in lumca valorilor si © interpretare proprie data acestei lumi in prelungirea demersului | de definirea RS:se pot identifica doud criterii pentrua ie caracteriza: organizarea si continutul (Fischer, 1987). La nivelul structrarii, RS ne apare ca a) un proces de transformare a unei realititi sociale intr-un object mental; proces presupunand selectie in functie de pozitia ocupata de individ, de statutul sau social;.b) un proces’ relational, pentru. ci REVISTA DE CERCETARI SOCIALE Eg astegs REPREZENTARILE SOGIALE - DEZVOLTARI ACTUALE elaborarea mentali este dependenta” de ‘Situafia persoanei, grupului, - institutiei, ategorici sociale in raport. cu. alt persoand, grap, categorie social. RS joacd acum rol de mediator al. comunic&rii sociale, este un instrument de schimb; c) ea faciliteaz’ si procesul de, remodelare. a realitatii, producfind informafii -semnifi- cative pentru beneficiari, recreand reali- tatea, facilitand interiorizarea modelelor culturale si ideologice; d). transformarea ‘operat prin reprezentitri se traduce printr- un efort de naturalizare:a realitatii sociale, ne apare ca un inventar.al unui ansamblu de evidente, ca o prezentare revizuiti si corijata ce ia forma unvi model de functionare mentala. La_nivelul confinutului, RS se prezinté astfel: a) sub xaport cognitiv, ca un ansamblu de informatii relativ 1a un obiect social, informatii mai mult sau mai putin variate, mai mult sau mai putin stereotipe ‘sau bogate; b) continutul RS este marcat de caracterul ‘siu semnificativ, de importanta ce se acordi imaginii; c) in fine, are un earacter simbolic, direct. legat de. cel precedent. Reprezentarea, din acest. punct de vedere, nu-se raporteazi la 0. perceptic imediata, Ia un segment de sealitate, ci lao struicturd imaginari, construita tn timp, simbolizind -modul de exprimare a realitatii, propriu unui individ sau. unui Apelul 1a simboluri, coduri, norme interne, se va solda cu cdstigarea unci competente sociale. Acest. simt al socialului-dobandeste, prin exercitiu, 0 anumitd cantitate de autonomie. Actorul social isi formeaza o grila proprie deta JAecturi a realititii; dar se supune, fn acelasi timp, unor constrangeri, unor “definitii” comune tuturor ~membrilor -comunitatii cireia fi apartine,. Din aceste dowk caracteristici. ale RS, Moscovici (1984) extrage dowd roluri pe care acestea le ‘indeplinesc: a) fn primul rind cle conventionalizeaza obiectelt, persoanele gi evenimentele cu care ne aflam in contact. MEWISTA DE CERCETARI SOCIALE Ba 4/1995 Le confera 0 forma precisit, le localizeaza ‘ntr-o categorie data si le impune, gradual, drept model de un anumit tip, distinct si ‘impirtisit de un grup de persoane, Toate elementele noi ader’ la modul de fuzionare cu acesta, Orice nou experienti se articuleazi vechilor conventii, se conecteazi semnificatiilor predeterminate. “Nici o minte, scrie Moscovici, nu e libera de efectele unei conditionari preliminare, impuse de reprezentiri, limbaj si cultura”. Orice noi RS se conexeazi unor contexte, ‘unor constructii pe care individul le primeste prin éducatic. b) fn al doilea rand reprezefitirile sunt prescriptive, adici “ni se impun cu o forta irezistibila”. Intra aici deopotrivé “structura prezenti”, dar $i traditia care “decreteazd ce ar trebui sA gindim”. Repreze..tarile sunt transmiée, “inoculate”, sunt produsul unei intregi seri de elaboritri, prelucrari si schimbari Ia care ‘au participat generatii succesive. Memoria colectiva stocheaza si activeaza, clasifica, ‘imagini, stereotipuri, infiltrandu-le fiecdrui nou venit, RS, reiau “recent problema Moseovici si Vignaux (1994), se inscriu in “cadrele unei gindir? preéxistente”, sunt ‘tributare sistemelor de credinte ancorate in valori, traditii, imagini ale lumii si existentei. Ele sunt obiectul unei actiuni permanente a socialului, prin discurs si in discurs, ele Tncorporeaza toate fenomenele noi fntr-un model explicativ familiar. Proces de schimb si de formare a ideilor, cle raspund unei ‘duble cxigente -a indivizilor si colectivitatilor: pe de o parte, construiesc sisteme de gindire si de cuinoastere; pe de alta parte, adoptt viziuni consensuiale de actiune, ce Ie permit sa menfind liantul social, continuitatea discursului. Reprezentirile joaca deci totdeauna un triplu rol: de tuminare (dau sens realitiii), de intograre (incorporeazi notiuni si fapte noi in cadre familiare) side ‘impartisire’(asighrand sensari comune in care se recunoaste 0 colectivitate). Ele sunt deci” vectoare cefttrale ale opiniilor, judecitilor si credintelor, vizand asigurarea 119 SCHIMBARI DE PARADIGM A Sane pertinentei si regularitatii conduitelor colective. Conceptul de “thé¢mata” Din cele scrise pnd aici rezulta clar 0 caracteristica esentiala a RS: ele se prezinta ca o “coerenta argumentativa” ele asigurarationalitatea discursului_ si integritatea normativa a grupului. Semnifi- cafiile difuzate. prin discurs apropie pe indivizi, le ofera semne de recunoagtere. Ele stabiles¢, Jegaturi, evocd, construiesc imagini, spun si fac s& se spund, dau sens, rezuma in cdteya cuvinte (propozifii) un cliseu, 0 eticheté. (Moscovici, Vignaux 1994), Repere, _idei-forti,__prisme inductoare de mentalitati sau de.credinte influenyind comportamentele, RS. nu apar pe un loc gol. Ele sunt producti despre ceva preexistent, ele sunt reflectii despre continuturi deja elaborate. Ancorindu-se, stabilizind sau destabiliznd, ele creeazi si ‘mentin identitatea, echilibrul colectiv. Ele trateaz’ critic, fenomencle sociale, modelele culturale si normative, asigurénd prin acest procedeu coeziunea socio- discursiva. In analiza modului de elaborare a discursului-vom gasi mereu o relatic profunda intre cunoastere si comunicare, operatii mentale si operafii lingvistice, informatie si semnificatic. Conceptul de “themata” a fost propus la origine de Holtom (1982), desemnind “primele conceptele profund tnradacinate”, “nofiunile primitive”, arhetipurile, ideile forjé consemnate de memoria colectiva. Thémata se exprim’ deci in noyiunile comune adane inradacinate si descriind interioml. unci culturi date. Conceptul suporta trei niveluri de analiza: a) componenta tematica a unui concept; b) tema metodologica, aplicarea la legi; c) propunerea tematica sau ipoteza, enunjul globalizant. Vor avea deci o 120 analiza semantica si culturala a discursului (textului) si o analiza cognitiva si logic a argumentirii, a relatiei dialectice ce se stabileste intre propozitii si intre coficepte.. Moscovici- (1992) gaseste ca thémata’exprimd capacitatea RS de a trata raporturile dintre viziunea genetala si reprezentirile particulare. Problema este de ordin cognitiy pentru ci ne dezvaluie capacitatea dispozitivelui uman de a izola un “spatiu” personal, anterior interacti- ‘unilor, un “dispozitiv comun” cum ar fi thémata. O regularitate de stil, 0 repetitie selectiva de continut, 0 experienti comuna ce poate fi integrati tn modalitatea de actiune, un stoc de cunostinye, un cmp de constiinta, © reprezentare comund, larg ‘impartdsitd, suscitd emergenta si productia Giscursului social, interpreteaza ideile si seprezentarile primite, este forta dinamicé ce alimenteaz’ discursul, Este cunoasterea comuna, ‘modul ‘de ancorare’ cognitiva si culturalé, “conceptul-imagine”. ‘elaborat inaintea construirii propriului discurs; un reper axiomatic care va’ opera ca’ un “principiu primordial”, “idee-sursa” ce va da consistenti conceptulul, va face convingitor discursul, fie el”comun sau ‘savant. Oferind 0 “legenda de lectura”, thémata legitimeaza discursul preexistent, instituie frontiere, stabileste care ‘sunt domeniile deja existente, cunoscute, acceptate. Schematizeazi activ “sensul comun”, “adevarul comun". Are functic topo-cognitiva. Iar mictodologic impune scheme argumentative, “‘reguli de participare”, norme iconice si lingvistice. Organizaréa interna a RS: nodul central si clementele. periferice RS au dou componente esentiale: nodul central $i elementeJe periferice. Ble functioneazi ca o entitate si fiecare in parte REVISTA DE CERCETARI SOCIALE B ay1 998 REPREZENTARILE SOCIALE ~ DEZVOLTARI ACTUALE~ are un rol specific si complementar Fatt de celalalt. A. Nodul central. Sistemul central sau nodul central a reprezentirii, sustine Abric (1994, a) prezintd urmatoarele caracteristici: a) este legat si determinat de condifiile istorice, sociologice si ideologice, find marcat de memoria colectiva si de sistemul de norme al grupului; b) ef constituie baza comund, colectiv impartisitt de reprezentarile sociale, realizind omogenitatca grupului. Functia sa este deci consensuald; c) el este stabil, coerent, rezistent Ia schimbare, asigurand continuitatea si permanenta reprezentirii; d) in fine, el este tntr-un fel relativ independent de contextui social gi material imediat. Concluzia lui Abric: sistemul “central este stabil, coneret, consensual si istoric marcat. Notiunea de nod central a fost claboraté de Jean-Claude’ Abric (1976, 1984, 1987, 1994), Abrie —_insusi mentioneazi cftiva dintre — precursori: Heider (1927) care a avansat ideca unor “noduri unitare”in_—_—interpretarea evenimentélor, Asch (1946) care, prin cercetarile sale, a intarit ideea organizirii centralizate si bineinteles, - Moscovici (1961). Prin obiectivare, crede acesta, informatia este’ decontextualizata si ‘Tmbinati intr-un ansamblu particular care ia forma unui “model figurativ” sau “nod figurativ”, schematizare a teoriei bazata pe cAteva elemente concrete. “Sistem psihic”, “complex” sunt cuvinte care ne vorbese despre existenta unei paradigme, a unci chei cu ajutorul cireia éxprimam o imagine compusé fntr-o formuli sau un cligeu. Nodul —interpreteazi, di sens evenimenitelor, dirijeazA conduita, Pornind de la analiza Ini Moscovici, Abric consider& nodul ‘central “clementul — esenfial al oricdirei reprezentiri”; el ponte chiar traversa cadrul reprezentarii, gasindu-si originea in valori REVISTA DE CEACETAR! SOCIALE @ 4/1995 care fl depagesc. “Nodul esté deci simpli, concret, scrie Abric (1994, a), sub forma de imagine si coerenit,—corespunzand_ sistemului de valori la care se refer’ individul, purtind pecetea culturii sia normiclor sociale ambiante”. El are statut de evident, constituie fendamental tn jurul cfirtia se va organiza reprezentarea. El va determina semnificatia si organizarea intem& a reprezentirii, In ipsa unot clemente esentiale ale ~~ nodului, feprezentarea capiti semnificatii complet diferite Centralitatea unui element nu se poate raporta exclusiv la 0 dimensiune cantitativa, desi si acest lucru este important, scrie recent Abric. Ceea ce prezinta interes este dimensiunea calitativa, faptul ci acest element da sens ansamblului reprezentirii. Din doud clemente care au aceeasi valoare cantitativa, important este acela care este im relatic directa cu semnificatia RS. Doar acesta, intra in nodul central, Nodul central “al RS se caracterizeazi prin doud functii si. o proprictate csentiala .(Abric 1994, b). Aceste dowd functii sunt: a) functia generativa: este elementul prin care se creeaza sau se transforma semnificatia altor elemente constitutive ale. reprezentirii. Aceasté functie indick modul in care clementele reprezentarii prind un sens sau 0 valoare; b) functia organizatoricé: nodul central este acela care determina natura finiilor care unesc intre ele elementelé unei reprezentiri. Din acest punct de vedere, el este elementul unificator si stabilizator al reprezentitii. In fine, nodul central se caracterizeaz4 printr-o proprictate esentiala care este stabilitatea. Altfel zis, este constituit din elementele cele mai stabile ale ‘reprezentarii, cele care rezista la schimbari Flanient (1989, 1994) aduce unele elemente in plus, cu privire la caracteristicile nodului central: daca unele prescriptii sunt “absolute” (adica 121 SCHIMBARI DE PARADIGMA Innes neconditionate), acestea vor servi ca principii organizatorice ale ansamblului celorlalte prescriptii si atunci vor forma un “sistem unic" si vom spune c& RS este autonoma. in acest caz nodul central organizeazd elementele noncentrale ale RS, chiar pe cele marginale. Din contra, daca prescriptiile absolute formeaza mai multe ansambluri organizatorice, vom vorbi de 0 reprezentare neautonomd. Cum identificam nodul central, prin ce metode reperim caracteristicile sale? Teoria lai Abric sugereaza ci pentru a asigura 0 actiune structuranta, cognitiile centrale trebuie sd fie in relatie cu un numér mare de cognitii relative 1a obiectul reprezentarii sociale. Mai exact, din punct de vedere formal, o cognitie central trebuie si fie multiplu conexata cognitiilor periferice. Dar tn acest mod introducem 0 distinctie cantitativa, singura observabil4, ori mai sus am stabilit c& nodul central se caracterizeazi prin _caracteristicile calitative. Moliner (1994, b) inventariazi mai multe cercetari care au evidentiat cd 0 metoda de a descrie nodul central este identificarea itemilor care angajeaza mai multe conexiuni —intr-un _ansamblu discursiv. Metoda asociativit, compararea itemilor, deschide posibilitati de acelasi ordin. Abric (1989) a realizat un experiment de acécasi factura. A cerut unei populajii studentesti sii memoreze 30 de cuvinte care carcaterizeazA _calitatile artizanului. Cuvintele mai bine retinute au fost acelea care identificau nucleul central al acestei profesiuni. Criteriul e din now cantitativ. Studiile empirice ne dovedesc fins’ ca __centralitatea rimeazA cu proeminenta. Solutia lui Moliner: o cognitie este imens conexata altora pentry ci este centrala; “sau, pentra ci este centrala, ea apare mai frecvent Iegata de altele. Si este centrala pentru ca intretine 0 relate privilegiata cu _obiectul reprezentirii. Aceasté legatura este simbolica si rezalta din conditiile istorice si sociale care av favorizat _nasterea 122 reprezentarii. Concluzia sa: “proprietatile cantitative ale cognitiilor sociale mu sunt dec&t consecinta unei proprietati initiale, care se raporteaz’ la tnsdsi_ natura centralitatii si care este fundamental calitativa”. Daci —centralitatea__ implica proprictitile cantitative, aceasta nu constituie insa o dovadi a centralitatii. Nimic nu permite 4 se afirme cA proprietitile cantitative ale unei cognitii implica c4 aceasta intretine un raport simbolic cu obiectul reprezentarii. Moliner (1988, 1989) a cerut unui numar de 22 subiecti (studenti) s4 estimeze daca un asemenea grup se caracterizeazh prin absenta ierarhiei sau comunitatea de opinii dintre membri. Subiectii au indicat in proportic de 75% probabilitatea exprimarii celor doi itemi iar acest Iucru a fost interpretat_ ca afirmarea__principiului cantitativ. into a doua fazi a experimentului s-a descris un grup amical ierarhizat si un alt grup amical. in care membrii nu impartasesc.aceleasi opinii. Li s-a_cerut subiectilor sé descrie_“grupul ideal”, emitandu-se idea

    Anda mungkin juga menyukai