DELTA DUNARII-COMPLEX DE ECOSISTEME

Delta Dunarii este un complex de ecosisteme interconectate, dependente

de regimul hidrologic al Dunarii.
Delta Dunarii este una din cele 3 rezervatii ale bisferei din Romania, cu
o suprafata de 580.000 ha, aflata in partea de est a Europei. Din cele
580.000 ha, mai mult de jumatate (338.100 ha) apartine Deltei Dunarii, iar
restul este impartit intre zona inundabila din susul Dunarii (sectorul IsacceaTulcea 9.100 ha), complexul lagunar Razim-Sinoe (101.500 ha), fasia
invecinata de la Marea Neagra (130.000 ha) pana la izobata de 20m, si
Dunarea maritima intre Cotul Pisicii si Isaccea (1300 ha).
Delta constituie un ansamblu complex de ecosisteme, cu functionalitate
proprie, capabil de autoreglare si caracteristici de stabilitate importante prin
functiile sale: filtru biologic, statiune temporara a unor pasari, loc de
reproducere a numeroase specii de pesti, rol de conservare a biosferei.
Delta Dunarii este cel mai nou si cel mai jos teritoriu al Romaniei, cu un
relief in continua formare si remodelare. Este a doua delta ca marime din
Europa. Altitudinea minima este de -36 m pe bratul Chilia si maxima de +13 m
pe dunele de pe grindul Letea.
Principalele diviziuni ale Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii sunt:
Delta Dunarii
Complexul lagunar Razim-Sinoe
Litoralul Marii Negre pana la izobata de 20m
Zona inundabila Isaccea-Tulcea
Sectorul Dunarii maritime intre Cotul Pisicii (Mm 74) si Tulcea
Saraturi-Murighiol
In zona Deltei se gasesc peste 1200 de specii de copaci si plante. Are
o bogata fauna ornitilogica, mai mult de 300 de specii printre care colonii de
pelicani,si o bogata fauna ihtiologica, reprezentata de aproximativ100 de
specii, din care amintim heringul de Dunare si sturionii. In Delta pot fi intalniti
pelicanul, califari rosii, dumbraveanca, vulturul codalb, egreta alba mare,
lopatarul, acvila, listele, ratele salbatice, gasca de vara, rata pestrita,
potarnichea, prepelita.
Dintre mamifere: mistretul, lupul, iepurele, pisica salbatica etc. se
intalnesc multe animale iubitoare de apa: nurca, vidra, hermelina.

In apele fluviului sau in lacuri sunt prezente numeroase specii de pesti:

cega, obletul,morun, nisetru, pastruga,crapul, somnul, salaul, stiuca, mreana.
Atat in delta fluviala, cat si in cea fluvio-maritima se intalneste o
vegetatie deosebit de bogata, delta fiin un adevarat paradis. Pe grinduri pot
fi intalnite paduri amestecate (plop negru, plop tremurator, stejar, meri si
peri padureti, salcie alba,ulm,etc.). in padurile Letea si Caraoman se intalnesc
liane sii vite salbatice.
Alaturi de zavoaiele de salcie, poate fi intalnita vegetatia de dune si
nisipuri ale plajelor (plajele de la sud de bratul Sulina, ca si cea de la nord de
bratul Sf. Gheorghe, fiind deosebit de extinse).
Vegetatia acvatica este dominata de nufarul alb si nufarul galben,
precum si de stuf, papura, pipirig si rogoz care sunt specifice zonelor
mlastinoase. Des intalnit este plaurul, o impletitura deasa de rizomi si radacini
de plante acvatice si mal sau chiar sol in formare ce alcatuieste chiar unele
insule plutitoae.
La sfarsitul secolului XIX, populatia Deltei Dunarii era de 12.000
locuitori si inaintea celui de-al doilea razboi mondial populatia era de aproape
14.000 locuitori. In Rezervatia Biosferei Deltei, comunitatile umane sunt
grupate in 27 asezari rurale si o asezare urbana Sulina, cu o populatie totala
de 14.962 locuitori in 1996, din care 64.3% in asezarile rurale si 35.7% in
Sulina. Sulina este cel mai estic oras al tarii, situat la gura bratului Sulina.
Este orasul romanesc cu altitudinea cea mai mica 3,5m, este port de intrare a
veselor maritime pe Dunare.
Voi prezenta structura etnica a populatiei din rezervatia Dunarii in
1992, aceasta era:
Romani: 11.851 pers. (79%)
Ucrainieni: 1.345 pers (9%)
Greci: 71 pers
Turci: 13 pers
Unguri: 11 pers
Bulgari: 7 pers
Nemti: 3 pers
Armeni: 2 pers
Alte nationalitati: 22 pers.
Procentul persoanelor angajate din cadrul populatiei active a Rezervatiei
Biosferei Deltei Dunarii (RBDD) era in 1996 de 86.6%.

Domeniile de activitate in care erau angajati oamenii erau:

32.5% - pescuit si piscicultura
31% - agricultura
22.5% - industrie, constructii si transport
3.8% - educatie, cultura
2.1% - comert
2.1% - turism
1.5% - sistemul de sanatate
1.5% - administratie
In Delta Dunarii apar doua tipuri importante de ecosisteme: ecosisteme
naturale sau ecosisteme partial modificate de catre om si ecosisteme
antropice. Primul tip de ecosistem cuprinde 23 de tipuri de ecosisteme,
insiruindu-se de pe bratele Dunarii pana pe plaja. Cel de-al doilea tip de
ecosistem include numai 7 tipuri: terenuri agricole, zone impadurite, plantatii
de plopi pe malurile fluviului, ferme piscicole si asezari, sate si orase.
I.

Ecosistemele naturale sau partial modificate de catre om

Apele curgatoare:
Dunarea si principalele sale brate:
Acest tip de cosistem cuprinde Dunarea si cele trei brate ale sale:
Chilia, Sulina si Sf.Gheorge, impreuna cu ramurile secundare ale bratului
Chilia: Tataru, Cernovca, Babina si Musura, si Garla Turceasca. Acestea
sunt principalele artere hidrologice de circulatie, prin intermediul carora
apa Dunarii este distribuita in aval de Ceatalul Chitila.
Apele dulci si statatoare:
Lacurile cu acvator sau schimbari active de apa: cele mai
importante ape si complexe lacustre din Delta Dunarii care
apartin acestui tip sunt: Furtuna, Matita, Babina, Isac, Puiu,
Rosu.etc.
Lacuri cu schimbare redusa a apei, partial acoperite cu
vegetatie plutitoare: Merheiul Mare, Merheiul Mic, Rosca,
Nebunu, Raducu, Tatarul si altele.
Lacuri din interiorul polderelor, cu schimbare controlata a apei:
lacurile Obretinul Mare, Dranov, Babadag, Cosna s.a.

Apele statatoare salcii si sarate:

Lacurile izolate: Istria si Nuntasi (Tuzla), situate in aprtea sudica
a sistemului lagunar Razim-Sinoe. Lacul Istria e legat de Sinoe si
Nuntasi de Istria printr-un canal. Nivelul ridicat de evaporare si
lipsa alimentarii cu apa dulce a produs mari cantitati de sare si
namol sapropelic utilizat pentru tratarea unor boli diverse. Lacul
Nuntasi este folosit pentru scopuri medicale.
Lagunele cu legatura la mare: lacurile Sinoe si Zatonul Mare.
Zonele marine de coasta:
Golfurile semi-inchise: golful Sf. Gheorghe si Musura
Apele marine de coasta: ecosistemele marine de coasta au limita
de est la izobata 20 m adancime.

Zonele umede:
Paturile stuficole inundate: depresiunile Merhei-Matita-Trei
lezere-Bogdaproste, Rosu-Puiu-Lumina, Isac-Uzlina-Gorgova.
Paturile de stuf plutitoare
Formatiunile de salcii de pe malurile apei
Digurile fluviale inundate frecvent, cu pasuni in asociatie cu salcii
izolate sau palcuri de salcii: in special in partile vestice ale deltei
Padurile fluviale din zona temperata:
- padurile mixte de stejar
- arbustii si vegetatia ierbacee
- pajistile de pe campiile cu loess, campiile predeltaice
- pajistile de stepa descompuse pe ramasitele de fosile
- pajistile de pe digurile marine de altitudine mica
Dunele cu nisipuri miscatoare sau partial miscatoare, acoperite in
parte cu vegetatie: se regasesc pe digurile Letea si Caraoman.
Cordoanele litorale nisipoase slab consolidate;
I.
Ecosistemele antropice
Zonele agricole si artificiale:
- Polderele:
Prima zona de acest fel, Ostrovul Tataru se cunoaste nca din
1939. n anii 60 arii imense au fost desecate si atasate. n 1990,
polderele agricole totalizau 53.000 ha, din care numai 39.000 ha au

ramas date n folosinta: Pardina (27.000 ha), Sireasa (7.500 ha),

Ostrovul Tataru (2.600 ha), Murighiol-Dunavat (2.540 ha), TulceaNufaru (2.350 ha), Popina I (640 ha), Bestepe- Mahmudia (560 ha),
Sulina (500 ha), Nufaru-Victoria (310 ha). n interiorul acestor poldere
(neafectate de inundatii) ntinderi mari nu sunt utilizate pentru
agricultura, si nici nu sunt reabilitate din punct de vedere ecologic.
- Amenajarile silvice:
Spre deosebire de polderele agricole, amenajarile silvice au luat
fiinta la inceputul anilor 60. procedura uzuala a fost indiguirea unei zone
umede, desecarea si curatarea locului de flora naturala si apoi plantarea
speciilor de salcie si plop Euro-American
- Plantatiile de plopi de pe grindurile fluviale
- Amenajarile
- Polderele
Utilizarea terenului din RBDD (conform Legii 82/1993 privind Zonarea
Ecologica)
Aria totala a rezervatiei
580.000 ha
100%
Zone protejate in intregime
50.600 ha
8.7%
Se regasesc in cele 18 localizari unde ecosistemele
naturale sunt foarte putin deranjate, constituind adevarate esantioane
pentru studiul stiintific si pentru conservarea biodiversitatii.
- Zone tampon(din care zone tampon marine) 223.300
ha(103.000 ha)
38.5%(46.1%)
Sunt stabilite in jurul zonelor cu regim de protectie
integrata si in mare, in fata gurilor Dunarii si complexului Razim-Sinoe,
pentru a asigura atenuarea impactului antropic, sunt 13 zone tampon.
- Zone
economice(din
care
poldere
agricole)
306.100ha(43.391 ha)
52.8%(14.2%)
1. ferme piscicole
39.567 ha
12.9%
2.silvicultura
6.442 ha
2.1%
3.zone construite, proprietati private 27.243 ha
8.9%
4.zone propuse pentru reconstructie ecologica
11.425 ha
3.7%
5.alte utilizari in conditii hidrologice libere
178.032 ha
58.2%.
-

O clasificare a ecosistemelor acvatice ale Deltei trebuie sa tina seama

de principalii factori abiotici care sunt caracteristici acestei zone:
caracteristicile fizico-chimice, scurgerea apei, nivelul apei, aportul de
nutrienti minerali provenit din bazinul dunarean, vnturile dominante.
Astfel, se pot delimita doua mari categorii care prezinta deosebiri
semnificative:

ape dulci (baltile, canalele, bratele Dunarii)

ape cu caracter salmastru - ape salcii (complexul lagunar RazimSinoie)

n privinta apelor dulci se pot delimita doua tipuri principale: lacurile
propriu-zise (deci n general apele stagnante) si bratele Dunarii.
Datorita curgerii permanente a apei n sistemul deltaic este nsa greu de
estimat, din punct de vedere functional, numarul de ecosisteme de apa
stagnanta.
Ecosistemele lacustre ocupa doar 9,28% din suprafata deltei si nu
depasesc adncimea de 3,5 m.
Cele 4 mari grupe de lacuri, corespunznd depresiunilor Deltei (Fortuna Baclanesti; Matita - Merhei; Gorgova - Isacova - Uzlina; Rosu - Puiu Lumina) sunt separate geografic si primesc cantitati diferite de apa prin
grlele care le leaga de bratele Dunarii.
Complexul lagunar Razelm-Sinoie prezinta variatii destul de mari,
spatiale dar si sezoniere a biocenozelor, urmare mai ales a modificarilor
de salinitate.
Bratele Dunarii, cu precadere Chilia, dar si complexul Rosu-Puiu-Lumina
ca si Lacurile Razelm si Sinoie adapostesc numeroase elemente pontocaspice: specii care au supravietuit aici de pe vremea n care Marea
Neagra, Marea Caspica si actuala delta formau un bazin unic.
Ecosistemele terestre ale deltei.
Silvostepa cu dune de nisip, paduri de stejari, frasini si plopi
Dunele au naltimi variabile (pna la 13 m) si sunt asezate n siruri lungi,
paralele, pe directia vntului dominant nord-estic. Pe dune se gasesc
pajisti tipice pentru nisipuri, iar n depresiunile dintre dune tufarisuri,
raristi de arbori si paduri. Aici apar liana submediteraneana Periploca
graeca si alte plante agatatoare care formeaza adevarate draperii la
marginea arboretelor.
n privinta celor doua paduri bine cunoscute ale Deltei, Letea si
Caraorman, trebuie facute cteva precizari privind starea lor actuala:

padurea Letea este formata din vegetatie forestiera propriu-zisa (44%)

si dune de nisip (56%); formatiunile forestiere sunt naturale n proportie
de 93% si includ monumente ale naturii, rezervatii naturale, zone
seculare de valoare deosebita. Astfel, valoarea ecologica actuala a
padurii Letea este foarte mare. Padurea Caraorman cuprinde cele mai
reprezentative dune ale Deltei (40% din suprafata) dar formatiunile
forestiere sunt naturale numai n proportie de 26% datorita ponderii
mari a culturilor forestiere. Valoarea ecologica a padurii Caraorman este
extrem de redusa.
Vegetatia litorala si de saratura
Conditiile de viata de pe nisipurile litorale sunt dure: subtrat mobil,
fluctuatii mari de temperatura si umiditate, vnturi puternice. La
acestea se adauga saraturarea substratului din depresiunile n care se
instaleaza plante iubitoare de sare (halofile).
Mlastini de stuf, papura si rogoz
Este biocenoza cea mai raspndita din Delta Dunarii. Biotopul este
caracterizat de ape putin adnci (0,8-1 m), cu aluviuni fine pe fund, n
care sunt fixati rizomii si radacinile plantelor. Resturile organice (n
principal rizomi si radacini moarte) se acumuleaza pe fundul apei ntr-un
strat gros, care se gaseste n diferite stadii de turbificare. Ulterior,
radacinile si rizomii vegetatiei sunt nfipti n acest substrat, pierznd
treptat contactul cu aluviunile de pe fundul apei. Miscarile puternice ale
apei din timpul furtunii desprind stratul turbos de pe fundul apei, astfel
acesta da nastere unor insule plutitoare.
Biocenoza are o structura complexa: un desis de nepatruns, cu
stratificare evindenta, alcatuit din stuf ce poate atinge o naltime de 33,5 m, papura si rogoz, amestecate n proportii variabile si asociate cu
numeroase specii de apa.
Pe alocuri apar salcii, care sunt importante ca locuri de cuibarit pentru
pasari. Suprafetele de luciu de apa sunt populate cu numeroase plante
acvatice, care accentueaza caracterul mozaicat al mlastinii. Stufarisul
este marginit de fsii late de 2-20 m alcatuite din vegetatie plutitoare
sau scufundata.