AVALANSE

Avalansa reprezint o mas important de zpad care se

pune n miscare si alunec n jos pe versantul unui munte.
O avalans poate duce la vale mii de tone de zpad,
precedat de o und de soc care spulber si striveste orice se
afl n calea ei. Din punct de vedere fizic, aceasta este un
fenomen nivologic (determinat de zpad), reprezentnd
un curent de gravitate care const din material granular.
Aceste fenomene se nscriu printre cele mai dramatice
evenimente ale muntelui si reprezint un pericol pentru
populatia montan din numeroase tri ale lumii. Extinderea
activittilor turistice si, n special, practicarea sporturilor de iarn
determin o crestere a riscului impactului avalanselor asupra
societtii.

Tipuri de avalanse:
Dup modul de formare, avalansele pot fi:

fenomene naturale declansate de o suprancrcare

natural de zpad;
cauzate de om, declansate de trecerea unui schior,
drumet sau de alt interventie uman accidental sau
nu.

n functie de particularittile stratului de zpad afectat,

avalansele sunt de mai multe tipuri:

Avalanse uscate
Avalanse umede de zapada inmuiata
Avalanse n plci
Avalanse de primavara
Avalanse de circuri glaciare

Avalanse de zapada prafoasa

Se produc in frecvente cazuri in mijlocul iernii,
cand zapada este proaspata, nebatuta de vant, fara
mare coeziune, in primele zile ale caderii ei. Asa
se intampla cu zapada proaspata a Alpilor, din
partea sudica a Anzilor, Himalayei sau cu zapada
fina din Arctica. Acest fel de avalanse, nori de
praf alb, de slaba densitate, se declanseaza putin timp dupa caderea zapezii; sunt foarte repezi,
atingand viteza mare, insa adeseori nu afecteaza decat patura superficiala; sunt periculoase
indeosebi prin viteza si suflul aerului, putand sa distruga case si sa smulga arbori. Alteori
avalansele prafoase antreneaza intreaga manta de zapada pe toata grosimea. Aceste avalanse
sunt specifice climatelor reci si uscate, adica ele se produc pe vreme friguroasa. O data
pornita, avalansa se dezlantuie cu o viteza uriasa, cu mult superioara chiar celor mai violente
vanturi de furtuna, insotita totodata de bubuitori ca de tun.
Astfel se porneneste in Alpi de o avalansa care a parcurs 7km in 72 secunde, adica 360 km/h.
In cazul acestora, presiunea aerului are efectul unui uragan, putand sa smulga tot ce intalneste
in cale, ca si un vant ce bate cu o viteza de 300 km/h.
Pericolul consta si in faptul ca presiunea din apropierea avalansei este relativ durabila; la un
moment dat insa poate sa se echilibreze, exemplu, in interiorul unei locuinte, dar dupa
trecerea avalansei se formeaza o depresiune care poate sa rupa acoperisul si sa sparga
geamurile. Zapada pulverulenta este aruncata la mari distante, oamenii si animalele sunt
asfixiati de suflu, iar pe jgheabul de alunecare in urma avalansei se formeaza curenti
ascendenti. Avalansele de acest tip aluneca, cel mai adesea, pe o patura interioara coerenta,
uneori smulg intreaga manta de zapada care acopera solul lasandu-l gol si chiar erodat.Cauza
principala a acestor tipuri de avalansa ar consta intr-o supraincarcare datorata precipitatiilor
solide foarte bogate si in timp foarte scurt, cum a fost cazul cu catastrofele care au atins
regiunile St. Gothard si Grisonilor (Alpi) la 20 ianuarie 1951.
In bainul superior al al vaii Chamonix (Alpi), la 10 februarie 1955, s-a observat o acumulare
de zapada de 75 mm, la 11 februarie de 135 mm, iar la 12 februarie a avut loc declansarea
avalansei.Cauza principala a dezlantuirii acestor avalanse este excesul de acumulare a zapezii
cazute, pot sa fie si cauze accidentale, uneori infime, ceea ce arata extrema lipsa de coeziune a
zapezii in conditiile in care ele se realizeaza. Uneori o singura vibratie a aerului este in masura
sa produca catastrofa. Acest tip de avalanse, cu foarte rare exceptii, se reproduc aproape in
aceleasi locuri, acolo unde zapada poate sa se ingramadeasca sub efectul vantului, unde panta
povarnisului muntos nu este nici prea puternica, nici prea slaba, de 13 - 14. Actiunea
repetata a avalanselor explica eroziunea accentuata care se efectueaza in largul culoarelor pe
care se pravaleste zapada,
caracteristice atat regiunilor arctice
cat si unor regiuni alpine.De
asemenea si cutremurele usoare par
sa fie la originea sensibilizarii
avalanselor. Se pare ca echilibrul
mantalei de zapada risca mai mult sa
fie rupt de catre o vibratie a aerului
decat de un cutremur de pamant.
O alta cauza bine cunoscuta a
dezlantuirii avalanselor o alcatuiesc
si bubuiturile tunurilor de artilerie, in

trageri de razboi sau de exercitii. Zgomotul unui avion cu reactie este suficient pentru a misca
mantaua de zapada.

Avalanse de zapada inmuiata

Sunt formate din zapada grea, imbibata cu

apa, din zapada jumatate topita,
producandu-se la temperaturi superioare
lui 0C.
Daca viteza lor in general variaza intre 3080km/h, in schimb presiunea pe care o
exercita asupra diferitelor obstacole este
foarte mare producand pagube importante.
In 1954 o avalansa la Davos (Elvetia) a
rasturnat o locomotiva de 120 tone pentru
care a fost necesara o forta de 850 kg/mp.
O particularitate a zapezii umede este
aceea ca din ea se pot forma bulgari de
zapada care ajung la dimensiuni uriase; pe masura ce bulgarele se rostogoleste pe
panta, el se amplifica, transformandu-se in avalansa in momentul atingerii dimensiunii
maxime, inaintand ca o lava rece. Bulgarele, un urias zid alb pornit la vale scoate
un sunet prelung, care trezeste ecourile care se repeta peste plaiuri.
In drumul ei avalansa umeda sculpteaza un canal ai carui pereti au fata neteda ,
lustruita, ca o oglinda, iar in partea terminala a canalului lasa cate un con format dintro zapada foarte tare care poate sa persiste uneori si in cursul verii.
Conditiile meteorice cele mai favorabile producerii acestui tip de avalanse se reduc la:
trecerea unei mase de aer cald prin zona muntoasa, cu o puternica ridicare a
temperaturii peste 0C. Avalansele umede se dezlantuie de obicei in zonele cu clima
umeda in anii ploiosi.

Avalanse in placi

In cazul consolidarii superficiale a

zapezii, care intervine normal la 34 zile dupa caderea ei, daca nu se
face prea frig, atunci pot surveni
avalansele in placi sau de
rostogolire.
Spre deosebire de celelalte doua
tipuri principale de avalanse,
acestea constituie un tip secundar,
datorandu-si existenta daramarii
zapezilor dupa o perioada de vant, in locuri la care nici nu te astepti.
Pornirea este marcata printr-un zgomot sec ca al unei oale sparte. In
cursul deplasarii sale, placa de zapada se sfarama repede in parti mai
mici, apoi intr-un fel de tigle care se incaleca unele peste altele.
Astfel de avalanse nu ating niciodata proportii prea mari si rareori
pericliteaza regiunile locuite: sunt cele mai frecvente in zonele
practicarii sporturilor de iarna.
Ca exemplu tipic , citat de literatura de specialitate este cel din
noaptea 12 ianuarie 1952, din masivul Huez- Alpi, cand, la altitudinea
de 2.100 m, panta de schi a fost rupta pe o latime de 250 m, avalansa
deplasandu-se circa 900 m si avand o supraafata afectata de 25 ha.

Avalanse de primavara

Se produc de obicei in zapezile mai

grele, vechi, cand la primel incalziri de
primavara zapada incepe sa se
deplaseze.
Fiind avalanse mari, de fund, ele
transporta zapada ramasa din timpul
iernii, antrenand in general si o parte a
pamantului cu o ingramadire de bulgari de zapada murdara, care
impiedica circulatia pe drumurile de munte.
In general avalansele de primavara se deplaseaza lent, prin aceleasi
locuri, nu provoaca mari stricaciuni, schiorii putand sa se fereascade
ele.

Avalansele de circuri glaciare

Avalansele se dezlantuie si inlauntrul
circurilor, situate la o altitudine mai mare,
al caror fund de obicei este ocupat de un
ghetar. Zapezile cazute pe varfurile
dimprejurul circurilor, aluneca pe peretii
stancosi, formand la marginile lor un
taluz extrem de rezistent, mult mai
rezistent decat zapada propriu-zisa.

Protectie

Pentru evitarea pericolelor legate de avalanse, este

important cunoasterea precis a arealelor n care se
produc. Cartografierea acestor areale si realizarea hrtilor
de risc permit luarea celor mai eficiente msuri de atenuare
impactului acestora asupra activittilor umane. n dreptul
culoarelor de avalans sunt construite tunele de protectie,
iar pe versanti sunt amplasate ziduri de protectie, grdulete
sau plase de srm. Plantarea unor perdele forestiere de
protectie s-a dovedit eficient mai ales pentru protejarea
drumurilor pe distante mari.

Avalanse care au ucis

Avalansele din Alpi din timpul primului rzboi mondial au ucis mai
mult de 60 de mii de oameni. Un soldat a spus: Cel mai mare
dusman era natura nssi.
n 1916 au czut n 2 zile 4 metri de zpad. Acestea au declansat
avalanse timp de dou zile care au ucis 10 mii de soldati.
Cutremurul din Peru de pe 31 mai 1979 a provocat multe avalanse si
surpri de teren care n total au ucis 66 de mii de oameni. A dislocat o
stnc de roc si gheat care a ucis pe cei 5 de mii de locuitori ai
orasului Ranrahica.

Etapele unei avalanse

Declansarea avalanselor este favorizat de urmtoarele
conditii si factori: trsturile stratului de zpad, conformatia
versantului, starea timpului, perturbarea echilibrului zpezii
prin diferite activitti.
Etapele principale sunt urmtoarele:
Zpada se desprinde de straturile de nea mai tari si alunec
peste acestea.
n timp ce prinde vitez, zpada poate ncepe a fi purtat de
vnt.
Avalansa si mreste viteza de deplasare (pn la 350km/h).