MASTER AN I BIOINGINERIA REABILITRII

STUDENT : PETREA VASILE

GRUPA 2

ADAPTARILE ORGANISMULUI LA EFORTUL FIZIC

Muschii sunt alcatuiti din numeroase fibre (celulele musculare). Fiecare fibra este formata din
numeroase miofibrile, care sunt la randul lor alcatuite din unitati longitudinale, sarcomerele, iar
acestea sunt compuse din filamentele de actina si miozina.
Forta produsa de un muschi este produsul activitatii acestor subunitati musculare. O fibra
musculara produce o cantitate de forta care este proportionala cu numarul de filamente de actina si
miozina, deci este limitata de numarul de miofibrile care lucreaza in paralel.
Exercitiile de forta au capacitatea de a mari numarul de miofibrile pentru fiecare muschi, dar
si densitatea zonei de filamente, inregistrandu-se astfel o crestere atat in dimensiuni, cat si in forta.
Adaptari cardiovasculare

Ca raspuns la antrenament apar cateva modificari adaptative care privesc urmatoarele aspecte:
volumul inimii, volumul-bataie, frecventa cardiaca, debitul cardiac, fluxul sanguin, presiunea
sangelui, volumul de sange.
o Pentru ca inima este nevoita sa faca fata unor solicitari suplimentare in timpul
antrenamentului, greutatea si volumul ei vor creste, precum si grosimea peretelui ventriculului stang si
dimensiunea camerelor ei.
La fel ca si muschii scheletici, muschiul cardiac se hipertrofiaza. Asa-numita "inima de atlet"
reprezinta pentru multi un motiv de ingrijorare, deoarece in medicina marirea inimii reflecta existenta
unei stari patologice. Totusi in cazul sportivilor de performanta, hipertrofia cordului este recunoscuta
drept o adaptare la antrenamentul de anduranta (rezistenta). Si in cazul culturistilor apar modificarile
amintite.
o Un alt parametru care se modifica este volumul-bataie, adica acea cantitate de sange pe care
inima o pompeaza la o singura bataie (contractie). In urma unei perioade de antrenament, volumulbataie creste atat in repaus, cat si la efort submaximal sau maximal.
o Frecventa cardiaca (pulsul) sufera si ea modificari la sportivi. Frecventa cardiaca de repaus
se reduce considerabil ca rezultat al antrenamentului de anduranta si in mai mica masura in cazul
antrenamentului rezistiv.

o In ceea ce priveste tensiunea arteriala, trebuie sa lamurim un aspect important. Un mit

frecvent intalnit este cel conform caruia antrenamentul de forta poate produce hipertensiune arteriala.
Este adevarat ca in timpul antrenamentului atat tensiunea arteriala sistolica, cat si cea diastolica cresc,
insa expunerea cronica la exercitii cu greutati nu induce hipertensiune arteriala, ba din contra, produce
o scadere a tensiunii arteriale de repaus (in limite normale).

Adaptari musculare

La nivelul musculaturii se produc o serie de modificari structurale si functionale care privesc

tipul fibrelor musculare, numarul capilarelor, continutul de mioglobina, mitocondriile si enzimele
oxidative.
o O adaptare importanta la antrenamentul aerob este cresterea numarului de capilare ce
insotesc fiecare fibra. Dupa lungi perioade de antrenament, numarul capilarelor se mareste cu
aproximativ 15% ceea ce va facilita schimburile de gaze, nutrienti, caldura intre sange si fibre.
o Cand oxigenul intra in fibra musculara se leaga de mioglobina, un compus similar
hemoglobinei. Fibrele cu contractie lenta au un continut mai mare de mioglobina (de aceea au culoare
rosie), spre deosebire de fibrele cu contractie rapida. Mioglobina stocheaza oxigenul si il elibereaza
spre mitocondrii in timpul efortului (in special la debutul acestuia).
o Si numarul de mitocondrii (acele organite celulare la nivelul carora se produce energie)
creste ca urmare a antrenamentului; ba mai mult, volumul fiecarei mitocondrii se mareste cu 30%.
Activitatea enzimatica la nivelul mitocondriilor este accelerata, ceea ce face ca un efort de o
anumita intensitate sa produca un dezechilibru mai redus al homeostaziei, decat in cazul unui individ
neantrenat. O urmare directa a acestui fapt este scaderea producerii de acid lactic, ceea ce in fiziologia
sportiva se defineste prin cresterea pragului de lactat.

Efectele antrenamentului aerob asupra muschilor

- mareste concentratia de enzime aerobe necesare catabolizarii carbohidratilor si lipidelor in scopul

producerii de energie (ATP)
- creste volumul si numarul mitocondriilor
- mareste capacitatea muschilor de a utiliza lipidele ca sursa de energie
- creste dimensiunile fibrelor musculare implicate in antrenament - antrenamentele lungi cu intensitate
redusa amelioreaza capacitatea oxidativa a fibrelor cu contractie lenta, in timp ce antrenamentele de
intensitate mare amelioreaza capacitatea oxidativa a fibrelor cu contractie rapida
- creste cantitatea de mioglobina in fibrele musculare - o substanta care se gaseste in muschi si care
reprezinta un "depozit" de oxigen
- creste numarul de capilare ce deservesc fibrele musculare

Adaptari energetice

Adaptarea cea mai importanta a organismului la efort aerob este cresterea eficientei producerii
de energie marind astfel timpul pana la aparitia senzatiei de oboseala.
o Glicogenul muscular este utilizat in timpul antrenamentului, iar mecanismele responsabile
pentru resinteza lui sunt stimulate dupa ce efortul inceteaza. Muschii indivizilor antrenati pot stoca o
cantitate mai mare de glicogen decat cei ai indivizilor neantrenati, asta in conditiile in care dupa
antrenament se asigura o alimentatie bogata in carbohidrati si odihna suficienta. Rezervele mai mari
de glicogen le permit acestora sa reziste mai bine la eforturile ulterioare.
o In plus, muschii acestor sportivi contin mai multe trigliceride, care sunt utilizate ca resurse
energetice. Metabolismul lipidelor este mai eficient la cei ce se antreneaza aerob. Astfel, folosind
4

lipidele pentru energie, o parte din glicogenul muscular si hepatic este "salvat" ceea ce face ca
rezistenta la efort sa fie mai indelungata.

Adaptari respiratorii
o Antrenamentul aerob nu modifica dimensiunile plamanilor, insa amelioreaza rezistenta si
eficienta muschilor respiratori, ceea ce permite o mai buna utilizare a capacitatii personale.
Antrenamentul reduce volumul rezidual, adica acea parte din plamani care ramane nefolosita.
Volumul rezidual creste cu varsta si inactivitatea si conduce la reducerea volumului pulmonar, ceea ce
reduce capacitatea de rezistenta la efort. Scaderea este treptata si nu se remarca usor, iar
antrenamentul aerob limiteaza acest declin.
o Eficienta respiratiei se traduce in practica prin cresterea volumului de aer inspirat si
reducerea frecventei respiratorii in timpul efortului. Astfel, daca este nevoie de 60 litri/minut in timpul
efortului, o persoana neantrenata va face 30 de respiratii a cate 2 litri, in timp ce o persoana antrenata
va face 20 de respiratii a cate 3 litri. In aceasta ultima situatie aerul va ajunge mai profund la mai
multe alveole unde schimbul oxigen-dioxid de carbon se efectueaza. In plus, antrenamentul mareste
difuziunea oxigenului din plamani in sange.

Volumul antrenamentului este un parametru important, insa s-a constatat ca prezinta o

limitare in ceea ce priveste cresterea performantei, in sensul ca la o anumita valoare nu se mai
produc modificari adaptative. Cu alte cuvinte, sportivul va creste progresiv numarul de
kilometri pe care ii alearga la fiecare antrenament saptamanal si va obtine rezultate pana la un
prag de la care orice crestere a volumului de antrenament nu va mai aduce beneficii notabile.
Aici intervine rolul modificarii intensitatii antrenamentului, ceea ce in cazul antrenamentelor
aerobe inseamna introducerea intervalelor de efort de intensitate crescuta, cu scurte pauze de
odihna intre ele (de exemplu intervale de 3 minute de inot rapid, cu pauze de 10 secunde intre
ele).

Bbliografie:
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/604869/triceps-muscle
http://www.nutritiesportiva.ro/fiziologie/8-adaptarile-organismului-la-efort-fizic.html
http://runrares.ro/sistemle-fiziologice
http://www.medicinasportiva.ro/medicina%20sportiva/fiziologie/Efortul%20fizic%20aerob%20si
%20anaerob.html