Ancheta

Unitatile de analiza sunt subiecti umani care raspund intrebarilor unui

chestionar.
Multimea subiectilor intervievati formeaza un esantion.
Tipuri de ancheta:
1. Fata in fata (pe teren) 2. Telefonica 3. Prin posta
4. Prin e-mail
Avantajele si dezavantajele fiecarui tip de ancheta (costuri, calitate, timpul de
realizare)
Esantionarea
esantionarea: procedeul prin care este selectata o submultime a unei populatii
astfel incit cunoscind anumite caracteristici ale submultimii pot fi estimate
caracteristicile corespondente pentru intreaga populatie.
esantion: submultimea obtinuta in urma esantionarii.
reprezentativitate a unui esantion. Termenul de reprezentativitate are in
vedere calitatea esantionului de a fi asemanator populatiei din care este
extras. Tipuri de esantionare:
1. Aleatoare1.1. Simplu aleatoare1.2. Stratificata1.3. Stadiala
2. Nealeatoare
Definitii
Literatura de specialitate cuprinde numeroase incercari de definire a acestei
metode. Prezint mai jos cateva dintre acestea pentru a ilustra varietatea
posibilitatilor de abordare.
O metoda de a aduna informatii de la un numar de indivizi, un esantion, cu
scopul de afla informatii despre populatia din care este extras esantionul.
(Ferber, apud May, 1990, p. 65)
Ancheta are drept scop cautarea de informatii referitoare la un grup social dat
( un stat, un grup etnic, o regiune, o clasa sociala etc.). Aceste informatii trebuie
sa poata fi prezentate sub forma cuantificabila.
(Javeau, 1970 )
Ancheta o metoda interogare asupra faptelor sociale (opinii, atitudini,
motivatii etc.) la nivelul grupurilor umane, mai mici sau mai mari, de analiza
cuantificabila a datelor in vederea descrierii si explicarii lor.
(Cauc, 1997, p. 167)
Raportul dintre ancheta si sondaj
Ancheta sociologica include, ca si categorie, sondajul. Sondajele sunt anchete
pur si simplu. Dar trebuie sa fie facute de profesionisti. Nu ajunge sa fii in stare
sa extragi un esantion aleator, pentru a putea accepta rezultatele unui sondaj.
Sondajul se ocupa mai ales cu descrierea opiniilor. Sondajele, spre deosebire de
majoritatea celorlalte anchete, sunt mai rapide, mai eficiente. Pe de alta parte,
ancheta face uz de metode complementare (observatia, analiza documentara)
caracteristici ale sondajelor:
centrare pe aspectul opinional
centrare pe probleme de interes public

 pronuntat caracter descriptiv

realizate foarte rapid
rezultatele sunt prezentate rapid
se realizeaza la comanda unui beneficiar
fac parte din viata un 535i84f ei societati democratice
Caracteristicile anchetei:

metoda cantitativa, accent pe validitatea si fidelitatea masurarilor,

prelucrare statistica
rezultatele sunt generalizabile se lucreaza pe esantioane reprezentative
tine de metodologia pozitivista empirista
Caracteristicile metodologice ale interviului:
tehnica (metoda) etnografica, calitativa
datele sunt arareori cuantificate si analizate statistic

se lucreaza pe un numar redus de cazuri, pe loturi, grupuri care nu sunt

reprezentative
Constructia chestionarului
Ceea ce diferentiaza ancheta de alte metode de investigare stiintifica este faptul
ca este necesara constructia unui instrument de colectare a datelor nou cu ocazia
fiecarei investigatii. Acest aspect este neplacut mai ales deoarece face dificila
compararea rezultatelor din cercetari diferite. Pe de alta parte, intrucat nu exista
instrumente standardizate, cu exceptia unor scale de atitudini care au fost deja
scalate pe populatia care urmeaza a fi investigata, trebuie sa se abordeze faza
elaborarii instrumentului cu cea mai mare atentie.
EXPEDIIA SI TRANSPORTUL INTERNAIONAL DE MRFURI.
EXPEDIIA INTERNAIONAL
Expeditia internationala este un ansamblu de activitati desfasurate de expeditor,
persoana fizica sau juridica, pentru a asigura deplasarea marfurilor de la locul de
expediere la cel de destinatie puncte situate n tari diferite.
Ea este o activitate specializata de comert exterior desfasurata de casele de
expeditie internationala, care n schimbul unei sume de bani, comision sau taxa
fixa se obliga fata de ntreprinderea exportatoare sa preia marfurile ncredintate
si sa realizeze direct sau prin intermediari ca destinatarul marfii (cumparatorul)
sa poata intra n posesia ei. Initial existau expeditori individuali care mijloceau
legatura ntre comerciantii de marfuri si carausi (transportatori), facnd sa
ntlneasca n mod organizat cererea de transport cu oferta de mijloace de
transport. Cu timpul n special n porturi si n localitati situate la ncrucisarea
drumurilor comerciale, au aparut mici agentii de expeditie care au nceput sa
coopereze ntre ele.
Prednd carausului o cantitate mai mare de marfa preluata de mai multi
comercianti si destinata corespondentului sau dintr-o alta localitate sau tara, care
apoi va livra fiecare partida de marfa n parte, la beneficiarul sau, expeditorul
obtine de la transportator un tarif mai avantajos caci dadea posibilitatea de

utilizare mai completa a spatiului mijloacelor de transport si obtinerea unor

profituri mai mari pe unitate de timp.
Ulterior complexitatea conjuncturii pietei navlurilor, a tarifelor practicate n
diverse porturi, a dus la specializarea unor firme n expeditia maritima. Din
rndul acestora s-au desprins apoi, ca firme independente, ntreprinderile de
navlosire, cele pentru aprovizionarea navelor. etc.
Particularitatile transportului pe calea ferata, a cailor auto, fluviale sau aeriene,
au determinat aparitia de ntreprinderi specializate cu expeditiile si n aceste
domenii, sau crearea unor compartimente de expeditii de acest gen n
ntreprinderi existente.
n prezent, n tarile dezvoltate cu economie de piata, exista o multitudine de case
de expeditie, ncepnd cu cele mici de 10-12 angajati, specializati exclusiv n
ncheierea formalitatilor de vamuire a marfurilor la punctele de frontiera si
continund cu ntreprinderile specializate n expeditia marfurilor de tip
multinational.
Activitatea de expeditii internationale presupune ncheierea contractelor de
transport n numele si contul mandatatilor, stabilirea rutelor optime de transport,
urmarirea contractelor de transport si reprezentarea intereselor mandatatilor fata
de transportatori, asigurarea transportarii si depozitarea marfurilor,
intermedierea asigurarii marfurilor pe parcursul transportului.
Expeditorul asigura acordarea de consultatii cu privire la clauzele privind
expedierea marfii, ntocmirea documentelor si formalitatilor vamale n contul
mandatatilor.
n toate tarile dezvoltate ntre societatile de expeditie exista ntelegeri de tipul
asociatiilor de ntreprinderi si al uniunilor. Astfel n Germania exista "Uniunea
expeditorilor din Hamburg", "Uniunea expeditorilor din Bremen". La rndul lor
acestea sunt membre ale " Uniunii federale a expeditorilor si depozitarilor"
organizate n comitete specializate pe tipuri de expeditii. Toate acestea la un loc,
la nivel international sunt membre ale "Federatiei Internationale a Organizatiilor
Internationale de Expeditii" (FIATA).
Conceptul de marketing a serviciilor de transport i expediie
Dificultile aprute n valorificarea poenialului pieei serviciilor de transport i
expediie i ndeosebi n folosirea integral a capacitilor de transport i cererea
de servicii conexe au generat creterea interesului pentru implementarea
marketingului n complexul de transport.
Eugeniu Nicolescu definete marketingul serviciilor de transport ca fiind acea
politic promovat de o ntreprindere de transport care, prin cercetarea
permanent a condiiilor pieei, att prezente, ct i de perspectiv, urmrete s
determine adaptarea continu a ofertei proprii la aceste condiii n vederea
satisfacerii optimale a cerinelor i realizrii, pe aceast baz, a unei activiti
economice rentabile.
Marketingul presupune, nainte de toate, cunoaterea profund a exigenelor i
tendinelor pieei serviciilor de transport i expediie i, pe baza lor, orientarea

ofertei de servicii n conformitate cu dimensiunile i structura cererii, stabilirea

unei strategii de distribuie etc., utilizarea unor instrumente eficiente de
promovare a serviciilor de transport i expediie, estimarea posibilitilor de
vnzare n funcie de sezonalitatea activitii serviciilor nominalizate.
Evoluia marketingului serviciilor
Secolul XX s-a identificat cu o adevrat explozie a serviciilor datorat mai
multor cauze.
O prim cauz a fost creterea fr precedent a concurenei n dome-niul
bunurilor de larg consum care a determinat o politic inovatoare a ofertan-ilor
n ceea ce privete volumul i structura serviciilor. Necesitatea crerii unui
avantaj competitiv a determinat banalizarea serviciilor clasice care nsoeau
actul de vnzare-cumprare, aprnd oferte tot mai sofisticate de servicii nsoitoare.
O a doua cauz a fost modificarea gusturilor i comportamentului de cumprare
ale clienilor care nu mai sunt mulumii de satisfacerea nevoilor de baz. Ei
solicit n fapt nu bunuri ci faciliti care s le fac achiziia uoar i plcut.
Serviciile devin astfel un element de fond al calitii produsului. Ele fac de fapt
trecerea de la produsul generic la produsul ateptat.
O a treia cauz o constituie procesul de globalizare a pieelor, proces inevitabil,
ireversibil i aductor att de oportuniti ct i de ameninri. Libe-ra circulaie
a informaiilor i persoanelor n afara granielor naionale a condus la lrgirea
cmpului de alegere al consumatorului. Tehnologiile IT&C facilitea-z accesul
consumatorilor la oferte i oblig productorii i comercianii s diversifice i s
ridice nivelul calitativ al serviciilor la nivelul standardelor eu-ropene i
mondiale. Iau un avnt deosebit serviciile destinate instruirii, for-mrii,
ngrijirilor de sntate, serviciile de turism i refacere a capacitii de munc,
serviciile de transport persoane i mrfuri.
Marketingul n concepiile sale clasice (studiate de dumneavoastr n anul II
Bazele marketingului) se aplic tuturor activitilor economice, dar ca domenii
distincte ale marketingului serviciilor sunt considerate:

serviciile turistice;
serviciile financiar-bancare; serviciile
de
transport; serviciile cultural-sportive; serviciile de sntate; serviciile
publice.
Marketingul intern asigur premisele unor prestaii apropiate de nive-lul
ateptrilor clienilor. El const n folosirea metodelor i tehnicilor de mar-keting
n selecia furnizorilor de resurse umane, recrutarea, formarea, perfecio-narea i
motivarea personalului. Practic viitorii angajai sunt tratai ca i clieni
poteniali folosindu-se metodele cercetrii de marketing. O alt latur a
marketingului intern o constituie procesul de comunicare-promovare a
obiectivelor reieite din misiunea firmei de servicii astfel nct strategiile s fie
concepute printr-o participare larg a personalului i o cointeresare a acestuia n
crearea unei oferte de calitate n optica satisfacerii clientului.

Marketingul extern numit i marketingul serviciilor promise este

corespondentul marketingului clasic de ofert i cuprinde toate activitile,
echipamentele i resursele umane angrenate ntr-un mecanism funcional care s
asigure satisfacerea nevoilor de servicii ale consumatorului n condiii de
eficien economic i social.
Marketingul interactiv subliniaz caracterul specific al relaiei produ-ctor
(ofertant) cumprtor datorat simultaneitii serviciilor. El transform
conceptul producie (production) specific bunurilor tangibile ntr-un concept
specific servuction n care prestaia este un ntreg sistem avnd ca elemente
componente clientul, personalul de contact, echipamentele, sistemul de
organizare intern care interacioneaz ntre ele.
PROMOVAREA BUNURILOR I SERVICIILOR
Produsul fabricat de productor, n condiii de eficien economic i
posesor al caracteristicilor i elementelor pe care le dorete consumatorul, va
ajunge la aceasta, dup ce i s-a stabilit preul de vnzare i canalul de distribuie,
dar i dup ce potenialul cumprtor a fost informat de existena noului produs,
de noile caracteristici ale produsului modernizat, sau de potenialul produsului
de a-i satisface mai bine nevoile, dect alte produse similare.
Gradul de informare al consumatorilor depinde de maniera n care se
realizeaz comunicarea productor-consumator i feed-back-ul acestei relaii.
Locul i rolul comunicrii n mixul de marketing
n perioada actual, n care, att complexitatea ofertei i a ofertanilor,
ct i a volumului i structurii nevoilor cresc ntr-un ritm alert, pentru
productor este foarte important s comunice posibililor clieni datele necesare,
pentru a cunoate avantajele ce le ofer produsele lui, iar pe de alt parte s
recepioneze reaciile acestora, care sunt surse de informaii pentru activitatea lui
viitoare.
Factorii ce influeneaz mixul promoional
n alegerea instrumentelor promoionale ce se vor nmnunchea la un
moment dat, pentru a alctui mixul promoional se va ine seam, pe de o parte
de caracteristicile fiecrei componente, iar pe de alt parte de incidenele unor
factori, care i pun amprenta asupra eficienei combinrii, cum ar fi:
- tipul produsului - influeneaz prioritatea ce se acord unei forme sau
alta de promovare. Astfel, pentru bunurile de larg consum reclama este esenial
n timp ce pentru bunurile de producie, vnzarea personal deine primul loc,
deoarece produsele fiind de valoare mare i riscul este corespunztor.
- tipul de pia difereniaz necesitile promoionale. Astfel, pe piaa
monopolistic reclama este absolut necesar pentru a evidenia specificitatea
unui produs n raport cu cele ale concurenilor, n timp ce pe piaa monopol,
vnzarea personal este suficient pentru a vinde.
- strategia utilizat i pune amprenta asupra combinrii formelor de
promovare. Astfel, maniera de mbinare a publicitii cu promovarea vnzrii n
perioada folosirii strategiei de mpingere, va asigura fidelitatea clientului.

- stadiul de pregtire a consumatorului pentru adoptarea deciziei de

cumprare. Astfel, n etapa de contientizare i cunoatere, rol mai mare au
pubilicitatea i relaiile publice, iar n fazele urmtoare, vnzarea personal.
- ciclul de via al produsului modific, n funcie de etapa respectiv
locul i rolul instrumentelor promoionale. Astfel, n faza introducerii unui nou
produs este nevoie de transmiterea mesajelor pentru cunoaterea
caracteristicilor, pentru informarea potenialilor cumprtori, n etapa creterii,
promovarea vnzrilor se impune, n timp ce n faza declinului, se renun la
relaiile publice i se accentueaz reclama de reamintire.
Desigur i ali factori pot exista, n afara celor menionai, managerul
fiind n msur s aprecieze influena lor i s aleag acele instrumente i
metode de promovare care s slujeasc cel mai bine interesul de moment.

Politica de preu
Pentru o bun fundamentare a deciziei de pre este recomandat parcurgerea
unei proceduri formate din urmtoarele etape:
a)
analiza pieei int;
b)
analiza factorilor economici care influeneaz preul;
c)
stabilirea obiectivelor ce vor fi realizate prin pre;
d)
alegerea unei strategii de pre;
e)
stabilirea preului de baz i adoptarea lui temporar.
Targul
In acceptiunea moderna, la originea notiunii de targ stau urmatoarele cuvinte:

din limba latina feria care inseamna ziua in care se desfasurau targurile,
zi de sarbatoare care a fost preluat in limba franceza foire (exemplu: Foire
Internationale de Nice), in limba engleza fair (exemplu: The International
Spring Fair of Birmingham) si in limba italiana fiera (exemplu: Fiera di
Trieste).

din limba latina missa, slujba religioasa, termen care a fost adoptat in
zilele noastre in Germania sub forma messe (exemplu: Leipziger Messe).

din limba slava cuvantul tergovli care inseamna targ, impamantenit sub
acesta denumire si in tara noastra.
Istoria consemneaza chiar o serie de vizite comerciale, daca se pot numi asa,
in Germania la Leipziger Messe, targ cunoscut inca din anul 1165 si care este
considerat a fi primul targ international din lume.
Targul reprezinta o piata de dimensiuni mari ce are loc la interval de timp mai
lungi decat pietele obisnuite.
In Evul Mediu, datorita costurilor mari ale deplasarilor si calatoriilor, pentru
anumite paturi ale populatiei, targurile aveau loc anual in orasele mari,

importante, in general cu ocazia sarbatorilor locale. Era singura modalitate de a

asigura cumpararea de catre consumatori a marfurilor produse la distante mari.
Expozitia
Expozitia reprezinta o prezentare, expunere de marfuri in scopul promovarii
comertului, este cadrul organizat pentru a fi prezentate si/sau demonstrate
marelui public bunuri selectionate sau un ansamblu de activitati ale unei unitati
economice, unei ramuri industriale sau ale uneia sau mai multor tari.
A.Ghibutiu defineste expozitia ca fiind: locul de prezentare a unor produse
destinate marelui public care permite in acelasi timp, studierea reactiilor
consumatorilor.
Expozitia este, de asemenea, o manifestare ocazionala care are scopul de a face
inventarul mijloacelor de care dispune, activitatea umana pentru satisfacerea
trebuintelor unei civilizatii urmand sa asigure informatii care redau, plastic
vorbind, progresele realizate de omenire.
Aceasta ultima definitie apartine profesorului doctor Alexandru Puiu care
introduce cu aceasta ocazie termenul de manifestare expozitionala de generatia
a treia, anume expozitiile de idei, de sisteme, inovatii si concepte noi, care sunt
o forma relativ recenta de expozitii generate de puternicul progres tehnicostiintific contemporan la care participa in special oameni de stiinta, ingineri,
cercetatori, etc. care au brevetat inventii.
Daca la inceput, producatorii locali erau cei care expuneau produsele pentru
detailisti, ulterior au aparut si comerciantii cu ridicata, angrosistii care expuneau
marfuri ale producatorilor. Ocazional se organizau si se mai organizeaza
expozitii nationale si internationale de amploare, la care tarile participante isi
expun principalele produse si servicii.
Astfel de expozitii internationale de amploare au avut loc la Londra 1924-1925,
Bruxelles in 1961, New York in 1964, la Sevilla in 1992, la Taejoon in
Republica Coreea in 1993. Desi participarea la astfel de expozitii contribuie la
crearea unei imagini in ceea ce priveste potentialul tarilor participante, eficienta,
in planul afacerilor e mai scazuta decat in cazul altor tipuri de manifestari
expozitionale.
Definitii
Marketingul semnifica organizarea procesului de conceptie a produselor,
productia, desfacerea si activitatea de service si postvanzare, pornind de la ideea
de cunoastere a cerintelor consumatorului sau utilizatorului, in scopul
satisfacerii celor mai exigente cerinte ale acestuia.
( A. Zamfir,
Marketing, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974)
Marketingul reprezinta proiectarea, punerea in practica si controlul
programelor elaborate in vederea influentarii acceptarii ideilor si implica
consideratii privind planificarea produselor, stabilirea pretului, comunicarea,
distributia produselor si cercetarea de marketing. (Kotler si Zalman, 1980
Segmentare, intire, poziionare, mix

n zilele noastre, majoritatea companiilor au renunat la marketingul de mas n

favoarea segmentrii pieei i alegerii unuia sau mai multor segmente-int i a
crerii unor programe de marketing special destinate acestor segmente.
n identificarea pietei-int exist trei pai importani:

segmentarea pieei divizarea pieei n grupuri mai mici de cumprtori,

cu nevoi, un comportament i caracteristici distincte, care vor necesita produse
sau mixuri de marketing diferite.

identificarea pieei-int evaluarea nivelului de atractivitate al fiecrui

segment i selectarea unuia sau mai multor segmente pe care doresc s le
abordeze.

poziionarea pe pia stabilirea unei poziii competitive pentru produs i

crearea unui mix de marketing detaliat. Poziionarea produsului pe pia este
stabilirea n minile consumatorilor-int a unui loc clar, distinct, dezirabil pentru
acesta comparativ cu produsele concurente.
Segmentarea pieei
Deoarece cumprtorii au nevoi i dorinte unice, fiecare cumprtor reprezint
n mod potenial o pia separat. n mod ideal, vnztorul ar trebui s creeze un
program de marketing diferit pentru fiecare cumprtor. Totui, dei unele
companii ncearc s deserveasc n mod individual cumprtorii, se confrunt
cu prezena pe pia a unui mare numr de cumprtori i o segmentare total,
la acest nivel nu ar fi posibil. De aceea vor cuta s identifice clase mai vaste
de cumprtori care difer n privina nevoilor i modului de a face cumprturi.
Nivelurile de segmentare a pieei sunt:

marketingul de mas (piaa nu este segmentat),

micromarketing (segmentare total) marketing local

- marketing individual

faze intermediare - marketing pe segmente

- marketing pe nie
Identificarea pieei int
Segmentele de pia pentru a putea fi considerate eficiente trebuie s fie:
- msurabile
- accesibile
- substaniale
- difereniabile
- eficace (profitabile)
n procesul de evaluare a segmentelor de pia o companie trebuie s aib n
vedere trei factori:
mrimea i posibilitile de dezvoltare ale unui segment
gradul de atractivitate a unui segment pornind de la structura sa
obiectivele i propriile sale resurse
Segmentarea pieei reprezint operaiunea de divizare a pieei totale n
poriuni utilizabile. Componentele rezultate segmentele de pia trebuie s

poat fi folosite, lucru care poate fi apreciat n funcie de

satisfaciaconsumatorului, avantajul competitiv, componena i eficiena
managerial sau, ncele din urm, n funcie de ndeplinirea obiectivelor
organizaionale. Prin urmare,segmentarea pieei trebuie s se poat face i s
aduc rezultate.
Marketingul social
Importana crescnd a marketingului social n activitatea organizaiilor cu
caracter nelucrativ a generat i interesul teoreticienilor pentru acest
domeniu,rezultatul constnd ntr-o multitudine de abordri ce au drept scop
delimitarea coninutului principalelor concepte cu care se opereaz.
Una dintre primele definiii date marketingului social aparine americanilor
Philip Kotler i Gerald Zaltman, care, n 1973, considerau c marketingul
social reprezint proiectarea, implementarea i controlul programelor de
marketing care privesc acceptarea unor idei sociale. Ulterior, Philip Kotler
reformuleaz uor aceast definiie, considernd c marketingul social reprezint
o tehnic de gestiune a schimburilor sociale nelegnd proiectarea,
implementarea i controlul programelor ce
vizeaz sporirea acceptabilitii unei idei sau aciuni sociale de ctre grupurile
int.
Atributiile / Functiile marketingului
Exercitarea activitatii de marketing revine, de regula, unui compartiment
specializat din cadrul ntreprinderii: compartimentul de marketing. Acestuia i
revin spre nfaptuire functiile sau atributiile marketingului si anume:
a) Investigarea mediului ambiant (este functia ipoteza a marketingului). Prin
aceasta sunt furnizate informatii referitoare la pietele efective si potentiale, la
structura si motivatia necesitatilor de consum, dar si la comportamentul
consumatorilor. Exercitarea acestei functii trebuie sa aiba un caracter continuu,
pentru a alimenta permanent ntreprinderea cu informatii noi, pertinente, n pas
cu dinamismul mediului economico-social.
b) Conectarea dinamica a activitatii ntreprinderii la mediul ambiant (functia
mijloc). Prin intermediul ei se asigura conditiile pentru nfaptuirea obiectivelor
strategice ale ntreprinderii. Realizarea optima a acestei functii impune
flexibilitatea ntreprinderii, dar si adaptarea operativa a activitatii firmei la
cerintele pietei. De aceea, racordarea dinamica a ntreprinderii la mediul ambiant
constituie cheia succesului n afaceri.
c)
Maximizarea eficientei economice a ntreprinderii (functia obiectiv) se
concretizeaza n primul rnd prin optimizarea profitului , acesta reprezentnd
nsusi ratiunea de a exista a firmei. ndeplinirea acestei functii presupune
optimizarea structurilor de productie, alocarea rationala a resurselor si
eficientizarea proceselor economice.
d) Satisfacerea la un nivel superior a necesitatilor de consum (functia obiectiv
derivat, "prin ricoseu"). Exercitarea acestei functii impune ntreprinderii sa
produca si sa ofere numai bunurile si serviciile cerute de piata, n structura,

calitatea si cantitatea impuse de consumatori. Acest atribut de marketing se

concretizeaza n politicile adoptate de catre ntreprindere n domeniul
produsului, pretului, distributiei si promovarii pe piata a bunurilor si serviciilor
ntreprinderii.
ROLUL SI IMPORTANA STOCURILOR
Problematica stocurilor a aprut pe fondul unor intense frmntri de creare si
dezvoltare a marii industrii care a generat multiplicarea punctelor de producie
si de consum, dispersarea pe teritorii ntinse a acestora, cresterea continu si
nemaintlnite a circulaiei mrfurilor. S-a manifestat mai nti ca practic, iar
mai apoi ca teorie stiinific, fcndu-se astfel trecerea de la forma involuntar
la forma constient, deliberat, cuprinznd domenii si activiti tot mai diverse.
Ca urmare, s-a dezvoltat o bogat literatur privind gestiunea stiinific a
stocurilor, au fost create modele matematice proprii
proceselor de stocare. Politica de stocuri reprezint un mijloc important prin
care comerul realizeaz rolul su de intermediar ntre producie si consum,
problematica stocajului de mrfuri n comer avnd o deosebit
importan.Formularea politicii referitoare la stocuri presupune nelegerea
rolului stocurilor n cadrul firmei. Cunoasterea tipurilor de costuri asociate
stocurilor este, de asemenea, o condiie esenial pentru echilibrul sistemului
logistic.
Astfel dup participarea stocurilor la procesul de circulaie amrfurilor, acestea
pot fi grupate n stocuri active si stocuri pasive.
Stocul activ reprezint cantitatea de mrfuri atras, consumat n procesul de
vnzare si care asigur continuitatea desfacerilor. n literatura de specialitate,
aceast categorie de stocuri este cunoscut si sub denumirea de stocuri curente.
Stocul pasiv este reprezentat de cantitatea rmas dup vnzare, fiind de fapt
echivalentul stocului de siguran. Desigur, stocul se rennoieste n
permanen, natura pasiv fiind formal, reprezentnd doar o stare.
b) n funcie de locul stocrii, se disting:
stocuri aflate n depozitele ntreprinderii (productoare, cu ridicata, cu
amnuntul);
stocuri aflate pe drum (n curs de aprovizionare sau sosite si
nerecepionate);
stocuri sosite fr factur;
stocuri livrate dar nefacturate;
stocuri facturate dar nelivrate;
stocuri aflate la teri.
O asemenea clasificare scoate n eviden drumul pe care l parcurg mrfurile
n procesul distribuiei lor.c) n activitatea de planificare a stocurilor se
utilizeaz drept criteriu de clasificare perioada n care acestea sunt identificate.
n acest sens, stocurile pot fi iniiale si finale, respectiv stocuri la nceputul si la
sfrsitul perioadei analizate.

Costurile generate de stocuri

Costurile reprezint cheltuielile care sunt antrenate de comandarea cumprarea
resurselor materiale si derularea procesului de aprovizionare stocare
(cheltuielile cu aducerea materialelor, depozitarea, stocarea, etc.)Principalele
categorii de costuri generate de stocuri sunt costul de achiziionare a mrfurilor,
costul de meninere a stocurilor si costul rupturilor de stoc. n procesul de
formulare a politicii firmei n domeniul stocurilor, este necesar considerarea
relaiilor conflictuale dintre aceste categorii de costuri(vezi fig. 1). De exemplu,
obiectivul de reducere a costurilor de meninere a
stocurilor poate determina o crestere a frecvenei rupturilor de stoc. Scderea
costurilor de achiziionare a mrfurilor prin reducerea numrului comenzilor
poate avea ca efect cresterea costurilor de meninere a stocurilor.