Incercarile postului

(text antroposofic)
Săptămânile Adventului care se desfăşoară între 24 Noiembrie şi 24 Decembrie, constituie perioada de
pregătire spiritual-sufletească a omului, pentru primirea în sine cu toată bucuria a sufletului, a esenţei omului
primordial, pur, a omului Adam, înainte de căderea în păcatul strămoşesc, prin naşterea sufletului
Nathanaelic în persoana lui Isus din Nazaret. Această perioadă până la Crăciun este însă vremea încercărilor
lăuntrice. Din acest motiv este necesară pentru fiecare om fortificarea forţelor moral-sufleteşti, exersarea
celor 4 virtuţi, legată de fiecare săptămână a Adventului: Dreptatea, Echilibrul interior, Curajul,
Înţelepciunea.
Dar ceea ce în trecut avea caracterul unei ispitiri venite din afară, la fel şi fapta de salvare a venit din lumile
îndepărtate cereşti. După începutul epocii moderne, ea a devenit un proces pur lăuntric. Din acest motiv,
astăzi, puterile ispititoare ale omului, îl întâmpină din temeliile ascunse ale fiinţei sale şi el nu poate să le
contracareze decât prin eforturile proprii individuale, interioare - în deplină libertate
De aceea, în acest timp al Adventului, datoria noastră este de a dezvolta anumite însuşiri.
Aceste însuşiri erau căutate şi în vechile Centre de Mistere, căci ele oglindeau într-un anumit sens evoluţia
omenirii. Este vorba de acele însuşiri care mai târziu au devenit cunoscute drept patru ,,Virtuţi platonice”:
dreptatea, cumpătarea (chibzuinţa), curajul (prezenţa de spirit) şi înţelepciunea. Cu ajutorul acestor patru
însuşiri sufleteşti şi pornind din gândurile sărbătoririi lui Mihael, înţelese just, omului actual îi este posibil
să-şi făurească armele interioare împotriva puterilor ispititoare, pe care el le întâlneşte în acest anotimp.

Prima săptămână a Adventului

Omul trebuie să exerseze, prin concentrare meditativă, zilnic, dezvoltarea cu tărie în sufletul său a
sentimentului legat de Dreptatea Karmei universale şi individuale a fiecărui om.
Se ştie că fortele negative din Univers caută să-l abată pe om de pe calea evoluţiei sale normale ce se
desfăşoară pe baza legilor karmice elaborate de-a lungul întregii evoluţii a fiinţei umane, de înţelepciunea
Înaltei Dumnezeiri.
Astfel puterile ispititoare: Lucifer şi Ahriman îl întâmpină pe om în prima săptămână a Adventului prin
atacul asupra corpului fizic. Ele vor cu ajutorul unor dovezi de necombătut să-l înşele pe om demonstrând
(în gândurile sale) victoria morţii şi a proceselor de mineralizare din natură ce se manifestă atât în simţurile
exterioare, cât şi în trăirea interioară, încercând astfel să tulbure raportul just (Karmic) dintre Om şi Lume.
Dacă omul cade în această ispită, atunci îl ameninţă pericolul de a-şi pierde sentimentul lăuntric de
independenţă, rămânând fără ,,verticalitatea sufletească”.
De aceea omul, pentru a preîntâmpina această primă ispită, trebuie să dezvolte într-o mare măsură în
sufletul său ,,virtutea dreptăţii”: să dezvolte acea sensibilitate lăuntrică de veneraţie şi recunoştinţă faţă de
puterile Cosmice, care se regăsesc pretutindeni atât în natură cât şi în om. Aceste puteri îşi au originea,
izvorăsc din cercul celor doisprezece iniţiaţi Cosmici, mari păzitori ai dreptăţii atotcuprinzătoare şi care se
revelează in Karma universală, activă, în natură şi om.
Acest sentiment al dreptăţii”, noi îl putem vieţui şi atunci când, în faţa diferitelor încercări la care suntem
supuşi (boală, evenimente exterioare, etc.), căutăm să manifestăm înţelegerea şi chiar recunoştinţă faţă de
posibilităţile de compensare a greşelilor sau păcatelor săvârşite în vieţile anterioare. Prin această ,,dreptate”
compensatoare, care se exercită prin toată complexitatea sa, datorită intervenţiei forţelor spirituale în viaţa
noastră, noi reuşim să eliminam, fie din astralul nostru sau Eul nostru, forţe care ne-ar trage înapoi în
evoluţie

A doua săptămână a Adventului

Atenţia cu care trebuie însoţită desfăşurarea acestei sptămâni este legată de dezvoltarea virtuţii echilibrului,
chibzuinţa interioară şi legat de ea, modul de exteriorizare prin vorbire. Vorbirea crează în suprasensibil
influenţe importante şi trebuie să acordăm Logosului omenesc importanţa ce derivă din originea spirituală a
Logosului Divin.
De această dată puterile ispititoare îl asaltează pe om mai mult în corpul său eteric. Prin aceasta doresc să
răscolească în interiorul său acele însuşiri care duc la creşterea dorinţelor egoiste, necumpătate, la o
intensificare a poftelor, a lăcomiei faţă de forţele de viaţă. Ceea ce a avut loc în trupul nostru la începutul
epocii Atlanteene, manifestându-se dezlănţuit în procesele noastre fiziologice, aceste forţe sunt azi vieţuite
1
de noi în mod sufletesc-eteric.
Astfel instinctele interioare ale omului răscolite prin corpul eteric, caută să pună stăpânire pe el într-un mod
mai puternic decât în alte perioade ale anului.
Acest tumult se foloseşte de egoismul nostru, încă foarte puternic, de iubirea noastră de sine care se
cuibăreşte şi ne dirijează adesea din adâncurile ascunse ale conştiinţei noastre, ale caracterului nostru.
Tot în această perioadă, puterile oponente urmăresc în noi perversarea darului vorbirii. Ele încearcă să
folosească această capacitate a vorbirii din om ca pe o armă în folosul lor, şi spus în mod figurativ, să
transforme limba noastră într-un ac ascuţit, otrăvitor, pentru a o împiedica să devină o spadă a adevărului de
foc, ascuţită pe două tăişuri.
Această influenţă a puterilor oponente în corpul nostru eteric, poate fi împiedicată prin forţa sufletului
nostru, dezvoltând ,,Virtutea cumpătării şi a chibzuinţei” şi în domeniul vorbirii
Să se evite conversaţia obişnuită în care se amestecă de toate; să nu se evite însă orice contact cu oamenii
pentru a putea realiza cele de mai sus. Orice spui şi orice răspunzi să fie cu conţinut şi bine chibzuit. Nu
vorbi niciodată fără rost. Taci cu plăcere. Ascultă mai întâi liniştit şi apoi prelucrează”.

Săptămâna a treia a Adventului

În această săptămână fiinţa noastră trebuie să dezvolte în mod deosebit ,,virtutea curajului, a prezenţei de
spirit” în situaţii chiar deosebite care apar. Această exersare a curajului pe plan fizic are o importanţă
deosebită nu numai pentru contracararea atacurilor fiinţelor încercărilor în săptămâna Adventului, de
exemplu prin minciună, dar creează nucleul facultăţilor spirituale de care va avea nevoie omul, mai curând
sau mai târziu, ceea ce depinde de fiecare om în parte, pe drumul dezvoltării sale spirituale, înainte de
întâlnirea cu Păzitorul Pragului. Este esenţa acelui curaj, care va trebui mult dezvoltat pentru a face faţă
scindării forţelor gândirii, simţirii şi voinţei care sunt unite în prezent printr-o legătură organică. Rudolf
Steiner spune: ,,În cazul dezvoltării superioare a omului, firele care unesc cele trei forţe fundamentale se
rup... şi de acum înainte, legătura dintre ele nu se mai stabileşte prin nici o lege sădită între ele, ci prin
conştiinţa superioară trezită în om... Abia prin această transformare a fiinţei sale, omul poate intra în legătură
conştientă cu anumite energii şi fiinţe suprasensibile”.
Şi pentru această acţiune este nevoie de un curaj deosebit. Puterile Luciferice şi Ahrimanice se apropie de al
treilea constituent al fiinţei omeneşti, agresand corpul astral. Ele vor să trezească în el toate pasiunile
posibile, printre care frica şi în general sentimentul de teamă.
Dacă acest sentiment posesiv, azi îndreaptă fiinţa omului spre o adeziune puternică faţă de minciună, în
etapa pregătirii omului spre dezvoltatea superioară, în pragul lumii spirituale, în faţa Păzitorului Pragului
este vieţuită, dacă nu ne pregătim corespunzător, ca şi groază paralizantă. Este aceeaşi teamă care se resimte
în pragul scidării în fiinţa sa a gândirii, simţirii şi voinţei. El se teme nu numai că o să-şi piardă echilibrul
interior, ci că se pierde pe el însuşi.
Se poate spune că fiecare neadevăr răsare în ultimă analiză din frica subconştientă, iar exprimarea chiar a
celui mai neînsemnat adevăr, pretinde un curaj deosebit. Chiar orice nerăbdare, faţă de gândurile şi părerile
semenilor noştri, se naşte dintr-o stare asemănătoare, dintr-o laşitatea subconştientă. Faţă de aceste
ameninţări, ,,virtutea curajului, a vitejiei” se poate spune, sau a ,,prezenţei de spirit” (căci trebuie să
reacţioneze şi spontan) prelucrate ca exerciţii efective în diferite situaţii, pregătesc capacitatea, forţa
interioară necesară pentru a nu te pierde în faţa unor situaţii concrete. Un bun exerciţiu săptămânal
recomandat de Rudolf Steiner, care este legat de a treia săptămână a Adventului, este: - Dă atenţie
gândurilor tale! Gândeşte numai lucruri importante. Învaţă treptat ca în gândurile tale să deosebeşti
esenţialul de neesenţial, eternul de trecător, adevărul de părerea personală (sau minciuna). Când asculţi
pe semenii tăi încearcă în interior să fii absolut liniştit şi să renunţi, atât în gânduri cât şi în sentimente,
la orice aprobare, dar mai ales la orice judecată sentenţioasă (critică, dezaprobare).
Pe lângă dezvoltarea curajului în sine, în a treia săptămână a Adventului, Serghei Prokofieff dă o atenţie
deosebită cerinţei de a dezvolta ,,Curajul de a gândi”, curajul legat de dezvoltarea gândirii pure, a gândirii
vii, cum o numesc alţi cercetători, eliberată de senzorialitate. Ea singură este capabilă de a se apropia de
faptele lumii spirituale, dar totodată să poată antrena conştient ca o emanaţie a Eului superior, polarizarea
forţelor pentru a contracara pe multiple planuri tentaţia forţelor Luciferice şi Ahrimanice.
În ciclul prezent de evoluţie, dezvoltarea gândirii pentru iniţiere modernă, este indispensabilă, pentru că
omul îşi dobândeşte azi adevărata sa libertate pe Pământ numai în gândirea sa. Şi pornind din această
libertate, el trebuie să-şi făurească singur spada sa Mihaelică, a gândirii eliberate de simţuri”, pentru a

2
dezarma puterile Luciferice şi Ahrimanice! ,,Curajul de a gândi”, curajul de a-şi realiza propria libertate,
aceasta este virtutea cu ajutorul căreia poate fi săvârşită în interior a treia jertfă a sufletului, jertfă legată de
marea imaginaţie a Arhanghelului Mihail sau a Sfântului Gheorghe, care învinge Balaurul.

Săptămâna a patra a Adventului

Săptămâna dinaintea Crăciunului este perioada cea mai agitată privită din exterior, iar ca o contrapondere
are nevoie de deschiderea cea mai largă a sufletului pentru a primi în sine înţelepciunea universală legată de
apropierea sărbătoririi unor evenimente de o importanţă deosebită pentru evoluţia omenirii, a căror reflectare
acţionează puternic şi în zilele noastre.
Cea mai încercată parte a omului spiritual în aceste zile este însuşi Eul său. Puterile ispititoare atacă
elementul cel mai dezvoltat până azi, şi cel mai interior al omului. Perioada cea mai apropiată de Crăciun
care se situează în miezul nopţii de iarnă, este cea mai părăsită de călăuzirea cosmică superioară, omul
trebuind să se bazeze cel mai mult pe sine însuşi, dezvoltând virtutea înţelepciunii.
Acest fapt îi oferă însă şi posibilitatea de a se cunoaşte cel mai bine pe sine, exersând o cunoaştere
meditativă mai aprofundată asupra întregii sale deveniri.
Pe lângă acest proces meditativ introspectiv, există totodată pericolul cel mai mare de a cădea pradă celor
mai diverse iluzii, facilitat de acea căutare mistică a sufletului din preajma sărbătorilor, care găseşte plăcerea
în a se desprinde de materie, de necazuri, de durere, şi să găsească pacea în înălţimi, marea tentaţie
Luciferică.
Ce vieţuia în antichitate, un discipol al misterelor în timpul imediat dinaintea solstiţiului de iarnă? Fiind
considerat timpul cel mai tainic al anului, în care discipolul poate ajunge cel mai uşor în pragul lumii
spirituale, imperceptibil pentru conştienţa cotidiană, puterile Luciferice-Ahrimanice vor însă să împiedice cu
toată puterea , vieţuirea conştientă de om al acestui proces, inclusiv întâlnirea cu Micul Păzitor al Pragului.
De fapt este lupta împotriva dobândirii adevăratei cunoaşteri de sine. Lucifer caută în această perioadă a
anului să diminueze conştienţa de sine a omului, încercând să-l scufunde într-o mistică nebuloasă plină de
fantezie şi visare
Ahriman pe de altă parte, caută să-l încătuşeze pe om în plasa unor gânduri învârtoşate de reprezentări
materialiste, să-l învăluie în plasa automatismelor.
. Se mai poate spune că Ahriman caută să facă neobservată deschiderea porţilor spirituale din această parte a
anului, pentru fiecare om, iar Lucifer vrea să-l lase pe om să intre în lumea spirituală, însă pe sub domeniul
Păzitorului Pragului, adică în stare de reverie. Cuvintele lui Rudolf Steiner sunt: Dacă omul ar vrea să intre
în lumea sufletească-spirituală fără să aibă întâlnirea cu Păzitorul Pragului, atunci ar cădea din iluzie în
iluzie Pragului, atunci ar cădea din iluzie în iluzie”.