APARATUL REPRODUCATOR

Reproducerea
Este una din funcţiile esenţiale ale organismului animal şi vegetal .Constă în
capacitatea părinţilor de a da naştere la urmaşi asemănători cu ei ,datorită eredităţii
,când ajung la maturitate .
Reproducerea sexuală presupune : participarea a două organisme de sex opus :
posibilitatea gonadelor de a forma gameţi masculini (spermatozoizi ) şi feminini (ovule);
fecundarea încheiată cu formarea celulei ou ; segmentarea celulei ou şi formarea
embrionului uni sexual şi ulterior, a fătului.
Pentru a înţelege mecanismul transmiterii sexelor la om trebuie să cunoaştem ;
numărul de cromozomi din celulele somatice (2n= 46 ); gameţi formaţi prin diviziune
meiotică vor avea jumătate din acest număr de cromozomi ,deci n = 23; tipul de
cromozomi din gameţi(autozomi sau cromozomii somatici şi heterozomii , sau
cromozomi ai sexului )
Spermatozoizii sunt heterogamici (diferă de cromozomul sexual ): uni au
configuraţia n = 22 autozomi + X iar alţii , n = 22 autozomi + Y ; ovarul este în
totdeauna homogametic , n = 22 autozomi + X

Aparatul reproducător masculin

Este constituit din :

testicule, căi spermatice care conduc lichidul spermal , ce conţine spermatozoizi ,
de la locul de producere spre cel de eliminare ; glandele-anexe , reprezentată prin
prostată şi vezicule seminale ; organul genital extern , penisul .

Date anatomo - funcfionale

Testiculul. Conadă masculină –pereche , testiculul se dezvoltă la început în

regiunea lombară a cavităţii abdominale în scrot cu 1-2 luni înainte de naştere
 forma ovală
greutate de 10 –40 g
acopetit cu o membrană inextensibilă alcătuită din fibre de colagen , numită
albuginee .
Căile spermatice în funcţie de teritoriul pe care străbătut se divid în :
Introtesticule ( seminiferi drepti , deferent , ejaculator , uretra ).

Glande anexe sunt prezente de prostata ( cea mai importanta glanda anexa, si
de vezicule semale (glande acesorii) . Prostata este o glanda anexa exocrina nepereche ,
situata sub vezica urinara.
Organul genital extern este reprezentat de penis . El indeplineste doua funcţii :
genitală , de acuplare si ejaculare , şi de eliminare a urinei prin uretră peniană ce il
străbate.

Functile testiculului
Testiculul indeplineste doua funcţii , si anume : spermatogeneză şi secretie de
hormoni androgeni.
Spermatogeneza consta in multiplicarea spermatogonilor şi trnsformarea lor
succesiva în spermocite şi somatide , care fara diviziune , se transformă în spermatozoizi
– gameţi masculuni mobili.

APARATUL REPRODUCATOR FEMININ

Aparatul reproducator feminin constituit din ovar sau gonadafeminina şi din alte
organe genitale interne (trompa uterina uterul si vaginul ) .Precum şi din organe
genitale externe (vulva ) cele doua glande mamale sunt glande importante pentru
aparatul reproducator feminin , prin funcţia indeplinita -- lactaţia .

Date anatomo funcţionale

Ovarul. Glanda feminina este un organ pereche situat , de o parte si de alta a

uterului . are forma ovoid- tutită marimea si aspectul unei piersici, la persoanele adulte,
greutatea de 4-8 g , fiind legata prin doua ligamente de organele din jur ( uterul şi
trompele uterine ) şi de peretele posterior al bazinului. Parenchinul ovarian este format
din doua zone: una centrala, care se afla in zona lilului, numită zonă medulară şi
periferica sau zona cortică. Zona medulară conţine stromă conjunctivă, formată din:
ţesut conjunctiv lax , bogat în caplilare sanguine ; Vase limfatice si fibre nervoase
vegetative ( parasimpatice si simpatice , desprinse din plexul ovarian )zona corticală
contine stromă conjunctivă şi folicule ovariene in diferite stadii de dezvoltare
( primordial , primar , secundar , cavitar şi matur) ,corpul galben si corpul albicios .
La exterior ovarul prezintă o membrană conjunctivă – albugineea - acoperită cu
un epiteliu germinativ care generează foliculi ovarieni .
Foliculii primordiali sunt formaşiuni mici sferice .Fiecare are în centru ovociclul de
ordinul –I iar în jurul , un rînd de celule foliculare înalte .
Foliculiisecundari se formează dupa pubertate , prin transformarea foliculilor
primari . Ei sunt foliculi plini mai mari deciît cei primari . În structura lor apar cele
două teci : internă , bogată în secreţie de hormoni extrageni şi externă formată din fibre
conjunctive şi puţine celule .
Foliculi cavitari ( poartă aceasta denumire deoarece intre celulele foliculare apare o
cavitate foliculară sau antru cu dimensiuni variate , plină cu lichid folicular . Ovocitul de
ordinul –I este inconjurat de celule foliculare ce formează corona variată . O parte din
celulele folculare ce formează discul proliger .
Foliculul matur prezintă :
-în centru , ovocitul de ordinul I , inconjurat de o carcasă de celule radiare ;
-spre exterior , stratul granulos , alcatuit din din mai multe rânduri de celule teci
interne a foliculului ;
-celulele teci interne a foliculului secretă hormoni extrogeni ;
-cavitatea faciculară se afla intre coroana radială si celulele stratului granulos ,
fiind plin cu lichid folicular secretat de celulele foliculare .

Trompa uterină este o cale genitală pereche , situată intre uter şi ovar lunga de
10 –12 cm . Fiecare trompă uterină are patru porţiuni ; Infundibilul situat spre ovar
lungă de 10-12 cm Fiecare trompă uterină are patru porţiuni ; înfundibilul situat spre
ovar( în formă de pilnie ) se continuie cu o porţiune mai dilatată (ampula) , care se
prelungeşte cu o porţiune mai îngustă ( istmul) terminîndu-secu o parte intrauterină ,
ce se deschide printr-un orificiu , în peretele lateral al cavităţii uterine .
Mucoasa cutată care captuşeşte trompa uterină ( epiteliu cilindric, simplu, ciliat,
germite captarea ovicidului de ordin II.

Uterul este un organ genital cavitar nepereche situat în pelvis , între vezică
urinară şi (anterior)şi rect (posterior ) . Această amplasare explică frecvenţa crescută a
micţiuni şi defecaţiei - reflexe vegetativo-somatice – în timpul sarcini . Uterul are formă
de pară cu vîrful în jos spre vagin şi este alcătuit din trei portiuni : fundul , capul şi
colul( plasat inferior , spre vagin) ; intre corp şi cal se află o porţiune îngustă numit ism .
Colul se continuă în partea inferioară cu vaginul .

Vaginul este un organ genital nepereche , de formă cilindrică ; în partea

superioară el se continuă cu colul uterin iar în cea inferioară se continuă până la vulvă .
Vaginul este format din două porţiuni : canalul vaginal ( spre colul uterin) şi canalul
vaginal (îngustat de himen) . Himenul separă asemenea unei diafragme , cele două
canale ale vaginului la fetiţele virgine. Grosimea si forma himenului diferă , facînd
uneori dificilă deflorarea ( ruperea himenului ) care poate fi însoţit şi de o mică
singerare. Deflorarea începe la primul contact sexual şi se definitivează la naşterea
primului copil .

Organele genitale externe

Cunoscute sub denumirea de vulvă , aceasta cuprinde formaţiunile labiale şi
organul erectil al vulvei – clitorisul- de dimensiuni mici . Formaţiunile labiale sunt două
perechi de cute tegumentare ( labiile mari şi mici ) dce delimitează canalul vestibular
al vaginului .
Funcţia ovarului : ovarul îndeplineşte două funcţii principale :
endocrină şi ovogenetică independente şi controlate de axul hipotalomo- hipofiză
gomatic .
 1.Funcţia ovogeneză a ovarului constă în formarea , maturizare şi expulzarea
ovocitului de ordin II ( în ovulaţie , care se va forma în trompa uterină gametul feminin
denumit ovul .
Aceste două funcţii se desfaşoată în ritmuri diferite în raport cu vârsta
organismului .
Ovagoniile , celulele nediferenţiate iau naţtere în viaţa intrauterină , din celulele
germinate primare la embrionul de 4 saptămâni ; ele parcurg un proces de multiplicare
prin diviziune mitotică .
Cind embrionul atinge vîrsta de 3 luni prin diviziunea ovagoniei , rezultă ovocitul
de ordin I
Ovocitul de ordin I situat în interiorul foliculului primar intră în prima diviyiune
maturaţie ( meiotică – etapa reducţională)) şi parcurge doar profaza I . Această celulă
ramâne blocată în profaza diviziunii meiotice până la pupertate .Cu ocazia fiecărui ciclu
menstrual , în interiorul foliculului matur , ovocitul de ordin I îşi reia meioza din stadiul
in care se află încă din perioada fetală . În rma diviziunii se formează ovocitul de ordinul
II ( celulă mare , hoploidă ) şi primul globul polar ( celulă mai mică ce regresează
ulterior )
La jumătatea ciclului menstrual ( a 14 –a zi a ciclului ) , foliculul matur vine în
contact cu albugineea , se apropie de suprafaţa ovarului , epiteliu se bombează şi se
declanşează ovulaţia . Aceasta constă în ruperea foliculului matur şi expulzarea
lichidului folicular şi a ovocitului de ordin II , captat de trompa uterină . Ovocitul de
ordin II intră în a doua diviziunede maturaţie (meiotică – eatapa ecvoţională ,
asemănătoare mitozei ) cînd spermia patrunde în interiorul lui , în vederea fecundaţiei .
Din ovocitul de ordin II , rezultă preovulul ( celulă hoploidă ) şi al doilea globul polar
( ambii globuli polari degenerează) .
Din peovul se formează , fără diviziune , ovulul gamet feminin şi imobil , cu
formula cromozomială 22 autozomi + heterozomul X .
Ovulul ajunce in treimea superioară a trompei uterine şi poate fecundat de catre
un singur spermatozoid proces finalizat cu formarea celulei –ou (zigotului ) . În lipsa
fecundaţiei ovulul este eliminat de uter în mediu extern , prin caile genitale . Procesul de
evoluţie şi de formare a corpului galben este situat de hormonul luteinizat (L H) . Faza
luteală constituie o altă componentă a ciclului ovarian , ce constă în formarea corpului
galben din foliculul ovarian matur , după evoluţie .
Funcţia endocrină a ovarului
Această funcţie începe în perioada prepuberală dar este foarte redusă După
pubertate , la femei , funcţia endocrină şi ovageneză ovariană sunt corelate cu procese
biologice complexe ce au loc în special la nivelul uterului , glandelor mamare şi care
înpreună constituie ciclul menstrual . F uncţia endocrină constă în secreţia de hormoni
sexuali feminini – extrageni şi proguteran –de catre foliculul ovarian matur şi corpul
galben rezultat din această după ovulaţie .

Boli ale aparatului reproducator

Acun 30 ani aduceam in discutie doar două boli cu transmisie sexuală : sifilisul şi
goroneea. Acestea erau descrise cu ca boli cu risc potenţial destul de ridicat , dar care ,
dacă erau tratate la timp , puteau uşor fi vindecate cu penicilină .” terenul de joacă
“sexual al anilor 60 şi 70 s-a transformat acum într-o junglă in care mişună tot felul de
infecţii exotice, periculoase şi adesea incurabile .

Goroneea a devenit mai incisivă , mai periculoasă şi mai rezistentă la

penicilină. La femei , această boală poate produce infecţii pelviene superficiale dar şi
grave , cauzînd probleme care variază de la vatamarea trompelor uterine pînă la
distrugerea completă a organelor de reproducere .

Sifilisul mai raspunde incă la penicilină , dar continuă să se răspîndească

printre adulţi si adoleşcenţi activi sexual . Netratat el poate afecta , printre alte organe
creierul şi inima, sau chiar cauza moartea .

Chlamzdia infectează sau reinfectează aproximativ trei milioane de oameni în

fiecare an , fară să aibă vreun sintom evident .La femei ,Chlamzdia distruge trompele
uterine cauzînd dureroasa problemă a infertilităţii. Vătămarea trompelor uterine poate
duce şi la o sarcină extar uterină , situaţie gravă care necesită operaţie urgentă .
Pe lingă infecţiile enumerate , există încă un grup de boli cu transmisie sexuală :
afecţiunile cauzate de viruşi .

Herpesul Simplex a infectat una din cinci persoane de peste 12 ani din SUA .
Herpesul poate produce atât o uşoară iritare cât şi o vătămare gravă a pielii, aparînd şi
dispărînd ani la rînd . Doi din trei noi nascuţicare se molipsesc de herpes la nastere mor,
iar majoritatea celorlalţi rămîn cu handicapuri grave .

Virusul papilomatos uman sau HPV-ul este probabil cel mai răspîndit virus
cu transmitere sexuală in Statele Unite . El produce vegetaţii veneriene. HPV-ul este
asociat cu cancerul genital la ambele sexe.

Hepatita B o grava infecţie a ficatului , poate fi transmisă sexual . Infecţia se

poate auto – limita sau poate persista ani de zile , cauzînd complicaţii neplăcute sau
chiar fatale inclusiv cancer sau ciroză .

Virusul uman imunodeficitar ( HIV) este raspîndit la peste noua sute de mii
de americani .Progresia de la o infecţie HIV la SIDA , şi în cele din urmă la moarte este
inevitabilă , în ciuda progreselor tartamentului madicamentos. În 1998 peste 375.000
de americani au murit de SIDA, alaturi de milioane de oameni din intreaga lume .