amplasarea punctelor se face prin dispunerea lor fie pe diagonal terenului, fie in
coltirile si centrul acestuia.
Numarul esantioanelor prelevate de pe suprafata de analizat este variabil in
functie de situatia concreta din teren, in orice caz suficient pentru a permite
caracterizarea sanitara a zonei care se cerceteaza.
Proba va avea in final o cantitate de 500-1000 g sol, ea rezultand din
amestecul a 5-10 esantioane a cate aproximativ, 10-100 g fiecare, introduce succesiv
in acelasi flacon sau punga de recoltare.
Transportul probei trebuie asiguratin timpul cel mai scurt, iar pastrarea probei,
pana la momentul insamantarii, se va face la o temperature de +4 oC. Timpul maxim
de temporizare, pana in momentul insamantarii nu va depasi 24hpentru analiza
microbiologica. Proba va fi insotita de o fisa de recoltare care va cuprinde:data, ora,
locul recoltarii, folosinta terenului, sursele de contaminare actuale sau mai vechi,
precum si orice alte elemente care ar putea folosi laboratorului in cercetarea
microbiologica.
2.1.1.3. Prelucrarea probei de sol.
Avand in vedere cantitatea mare de sol a probei, precum si dificultatile care ar
rezulta din insamantarea ei in totalitate, se impun o serie de operatiuni preliminare
insamantarii dintre care, prima este aceea a omogenizarii probei.
In acest scop, intreaga cantitate recoltata se introduce intr-un recipient din
sticla steril (mojar sau cristalizator) si cu ajutorul unui pistil steril se realizeaza
concomitant faramitarea si omogenizarea probei.
Probele recoltate in pungi de polietilena, pot fi omogenizate si faramitate prin
framantarea cu mana, pe care s-a tras o manusa de cauciuc sterile.
Din proba astfel omogenizata, se cantaresc exact 100g sol (in mod steril) si se
introduce intr-un flacon cu dop slefuit ce contine perle de sticla, sterilizat in prealabil.
Se adauga apoi 1000 cm 3 apa sterile (de robinet sau distilata) si se agita cu
intermitenta cel putin 30 minute, pentru a se realiza, prin aceasta spalare, o
suspensie de germeni din care urmeaza a se face insamantarile, dupa cateva minute
(3-5 min.) de pauza, timp in care s-au depus componentele mai grosiere din proba
de sol.
2.1.1.4. Pregatirea dilutiilor.
Numarul foarte mare la germenilor din sol face necesara pregatirea si
utilizarea unor dilutii zecimale, cu atat mai numeroase cu cat banuim ca solul are o
cantitate mai mare de germeni. Gradul de diluare trebuie sa tina cont de estimarea
nivelului de poluare, inscopul obtinerii unei densitati de germeni convenabila
identificarii, stiut fiind ca numarul de germeni din sol este foarte mare chiar si in
absenta poluarii.
2.1.2. Determinarea numarului de germeni din sol
Numarul germenilor microbieni din sol poate fi apreciat prin metode directe si
indirecte:
-
Metode directe
Metode indirecte
In cazul in care pentru o dilutie avem 23 valori rezultate din cele 23 placi
insamantate pentru aceasta, se ia in calcul final media coloniilor pentru dilutia
respective.
Calculul final se face cu ajutorul formulei:
Nr. germeni 37oC/g sol lipsit de umiditate= (n d)10
xK
N
= suma;
n= nr. germeni de pe placi;
d= dilutia respective a placii insamantate;
10= corectarea nr. de germeni pentru 1 g sol brut analizat;
N=nr. de placi luate in calcul;
K= coeficientul de corectie pentru 1 g sol fara umiditate (uscat la 105 oC).
2.1.2.2. Determinarea germenilor termofili
Se utilizeaza aceeasi tehnica de insamantare ca si pentru germenii mezofili.
Mediul de cultura va fi geloza nutritive simpla 3% care se pastreaza solida si la
temperature de dezvoltare a termofililor. Incubarea se va face la 5660 oC timp de 24
h. In caz de absenta a coloniilor dupa acest interval se poate prelungi incubarea
pana la 72 h. Numararea si calculul se fac intocmai ca si la germenii mezofili.
2.1.2.3. Determinarea germenilor psihrofili
Tehnica este identical cu precedentele. Se utilizeaza ca mediu de cultura
geloza nutritive 2% cu pH 7,27,6. Incubarea se face la 2022 oC timp de 4872 h.
In lipsa unui thermostat adecvat se pot pastra placile la temperature camerei si la
intuneric. Calculul si exprimarea rezultatului se va face ca si pentru precedentele
determinari.
2.1.2.4. Determinarea numarului de germeni sub forma de spori
Suspensia de sol diluata, inainte de insamantare, se va inactiva la baie de apa
la 80oC, timp de 20 minute, apoi se procedeaza la o insamantare in volum de 1 cm 3
pentru fiecare dilutie, in placi Petri sterile, ca si pentru determinarile anterioare. Dupa
inglobarea in geloza si solidificarea acesteia, se incubeaza la 37 oC timp de 24 h, iar
in cazul unei dezvoltari sarace sau absente, se poate prelungi timpul cu inca 24 h.
Calculul se face prin aceeasi formula ca si in determinarile anterioare.
Aprecierea numarului de germeni sub forma de spori din sol se face fie in valoare
absoluta, in raport cu numarul total de germeni mezofili dintr-un gram de sol al
aceleiasi probe, fie in procente fata de acestia.
Frecventa crescuta a sporilor in raport cu germenii mezofili in forma
vegetative, da posibilitatea aprecierii prezentei si vechimii procesului de poluare.
evidentiaza
prezenta
enterovirusurilor,
produsi in urma interactiei acestor particule cu atomii unui gaz din interiorul
incintei respective.
Camera de difuzie: detectorii de acest tip au la baza fenomenul de condensare
a vaporilor suprasaturati produsi intr-un recipient inchis, in prezenta unui flux de ioni.
Camera cu detenta (camera Wilson): spre deosebire de camera de difuzie,
unde vaporii suprasaturati sunt produsi de catre un gradient de temperatura, in acest
caz vaporii se obtin prin scaderea temperaturii sistemului in urma unei detente foarte
rapideadiabaticesub actiunea unui piston.
c) Camera de bule: daca o particula nucleara incarcata electric si cu o
energie apreciabila trece printr-un lichid transparent supraincalzit, ea va
produce implicit un numar de ioni care vor fi supusi unor respingeri
electrostatice.
d) Camera cu scantei: particulele ionizate de energie mare pot sa produca o
serie de descarcari in arc, intre doi electrozi legati la o sursa de inalta
tensiune.
3.2.1.2. Detectori bazati pe colectarea sarcinilor electrice
a) Detectori bazati pe colectarea sarcinilor electrice in gaze.
La detectorii Geiger-Muller cu autoexcitatie, stingerea descarcarii este
favorizata de prezenta unor molecule de gaze poliatomice sau vapori ai unor
substante cu molecule poliatomice, introduse initial in incinta respectiva, pe langa
gazul monosau diatomic considerat.
b) Detectorul cu elemente semiconductoare.
3.2.1.3. Detectori bazati pe emisia radiativa: principiul de functionare al acestor
detectori are la baza faptul ca radiatiile nucleare produc excitarea atomilor si
moleculelor mediului strabatut.
a) Contorii scintilatori;
b) Contorul Cerenkov.