Anda di halaman 1dari 1

Scriu pentru ca imi place.

Imi place sa imi dau sfaturi mie si lumii mele. Se identifica cu ceea ce scriu
doar oamenii care sunt deschisi. Deschisi catre alta lumi si dimensiuni pe
care le pot accepta, mai greu sau mai usor.
Ceea ce scriu nu este pentru toata lumea. Nu ma astept ca tuturor sa le placa
mesajul meu si sa il inteleaga. De multe ori nu ma intreseaza daca este
placut sau nu. Ma intereseaza sa ajunga acolo unde trebuie si sa fie simtit.
Lumea noastra nu e a noastra. Tot atatea lumi cate suflete, exista. Stii deja
tot ceea ce inveti. Doar descoperi ceva ce stii cand ti se pare ca inveti. Noul
apare prin reinventare. Preschimbarea lucrului existent intr-o varianta mai
buna a sa.
Nu iti voi spune niciodata lucruri noi. Ci doar lucruri pe care le stii deja, eu nu
fac decat sa le pun in cuvinte. imi place sa imi asum niste mesaje, oricat de
proaste ar fi ele la un moment dat.
O fac pentru ca altii nu o fac. Iar eu nu vreau sa fiu ca altii. Mi-e frica sa ma
pierd in anomimat. Mi-e frica sa imi pierd identitatea identificandu-ma cu
multimea. Si asta ma motiveaza si mai tare sa imi ascult inima. Sa imi ascult
vocea care imi spune ceea ce e mai bine pentru mine. Si o ascult indiferent
de ceea ce cred altii despre mine.
Daca toti ne-am accepta asa cum suntem, am intelege mai mult si am
constientiza legaturile noastre cu lumea.
Nu accept pe nimeni, si daca o fac, e doar o minciuna. Sa ma accept pe mine.
e o provocare. Si implicit voi accepta si lumile celorlalti ca fiind paralele cu a
mea.
Nu vreau sa fiu o apa si un pamant cu multimea pe care o judec spunand ca
nu judec pe nimeni. Dar nu imi place acolo. Nu vreau sa fiu victima societatii
care rade de cel care vrea sa faca ceva in viata. Iar dupa o perioada ii dau
acelui om follow sau subscribe ca ajunge sa imi placa ceea ce face.
Prefer sa schimb rolul. Vreau eu sa fiu cel de pe scena, cel care joaca rolul
principal.