Curs 12.

Aditivitatea subdiferentialei
Se pune firesc ntrebarea daca subdiferentiala este aditiva, precum diferentiala, adica
daca
( + ) = + .
Raspunsul este: n general nu ! Dar, n conditii specifice (pe care le vom pune n
evidenta) subdiferentiala poate deveni aditiva.
Teorema 1. Daca functiile si sunt convexe si s.c.i. atunci avem
+ ( + ).
Demonstratie. Demonstram ca o incluziune de multimi pentru ca operatorul subdiferentiala este multivoc. Luam arbitrar y (x) + (x) si trebuie sa demonstram ca
y ( + )(x). Vom scrie y = y1 + y2 unde y1 (x) si y2 (x). Conform
cu definitia subdiferentialei avem
(y1 , x u) (x) (u), u H
(y2 , x u) (x) (u), u H
Adunam membru cu membru aceste doua relatii si obtinem
(y1 + y2 , x u) ( + )(x) ( + )(u), u H =
= (y, x u) ( + )(x) ( + )(u), u H =
= y ( + )(x),
ceea ce trebuia demonstrat.
In teorema care urmeaza, datorata lui Rockafellar, se indica conditii suficiente pentru
ca subdiferentiala sa fie aditiva.

 = (, ] preTeorema 2. Fie X un spatiu Banach si functiile , : X R

supuse convexe si s.c.i. Daca functiile si satisfac una din urmatoarele dou
a conditii
Int D() D() 6= sau D() Int D() 6=
atunci subdiferentiala este aditiva, adica are loc egalitatea
( + ) = +
Demonstratie. Avem de demonstrat doar incluziunea
( + ) +
caci conform cu teorema 1 ncluziunea
+ ( + )
are loc chiar fara conditiile suplimentare din teorema.
Fie x0 D(( + )) si y0 ( + )(x0 ) si sa demonstram ca y0 (x0 ) + (x0 ).
Putem reduce consideratiile la cazul x0 = 0 si y0 = 0 , caci altfel n locul functiilor si
putem considera functiile

(x)

= (x + x0 ) (x0 ), (x)
= (x + x0 ) (x0 )
Intr-o demonstratie anterioara, am aratat ca functiile astfel construite sunt convexe si
s.c.i. deci pot substitui functiile si . In plus,
(0)

= (x0 ) (x0 ) = 0

(0) = (x0 ) (x0 ) = 0

Asadar, n ipoteza ca 0 ( + )(0), sa demonstram ca 0 (0) + (0).
Dar 0 ( + )(0) n baza definitiei subdiferentialei, nseamna
( + )(0) ( + )(x) (0, 0 x)
(0) + (0) (x) + (x) (0, 0 x) = 0
(x) + (x) 0,

(1)

deoarece (0) = 0 si (0) = 0, n baza translatiilor amintite mai sus.

Presupunem satisfacuta prima ipoteza din enuntul teoremei (demonstratia decurge analog
daca are loc a doua ipoteza din teorema), adica Int D() D() 6= . Asta nseamna
ca x0 Int D(), adica Int D() este nevid. Am demonstrat ca daca este o functie
convexa si s.c.i., atunci este continua pe interiorul domeniului efectiv. Deci este
2

continua n punctul x0 . Folosind translatiile amintite mai sus, putem lua x0 = 0 si deci
este continua n 0. Construim epigrafele functiilor si :
K1 = {(x, ) X R : (x) }
K2 = {(x, ) X R : (x) }
Din cauza ca este continua n punctul 0 Int D() deducem ca Int K1 este nevid.
De asemenea, avem K1 K2 = caci n caz contrar, daca avem K1 K2 6= atunci
x K1 si x K2 si atunci avem
(x) si (x)
relatii care adunate memebru cu membru conduc la
(x) + (x)
si aceasta inegalitate este n contradictie cu (1), ceea ce arata ca K1 K2 = . De
asemenea, multimile K1 si K2 sunt convexe si nchise, deci sunt satisfacute toate cele trei
conditii din teorema de separatie Hahn-Banach. Conform acesteia, exista un hiperplan,
numit hiperplan de separatie, pe care l notam cu H, care separa cele doua multimi.
Presupunem ca ecuatia hiperplanului H este
(x , x) + = %, (x, ) H
Atunci pentru cele doua multimi avem
(x , x) + %, (x, ) K1
(x , x) + %, (x, ) K2
Din cauza ca (0) = 0, deducem ca (0, 0) K2 si deci n relatiile de mai sus putem lua
% = 0. Asadar,
(x , x) + 0, (x, ) K1
(x , x) + 0, (x, ) K2

(2)

Acum putem demonstra ca 0 (0) + (0) si anume, aratam ca exista x astfel ncat
x (0) si x (0)
de unde, prin adunare membru cu membru, se obtine
x x (0) + (0)
3

Daca n (2)1 luam = (x) iar n (2)2 luam = (x) obtinem

(x , x) (x),
(x , x) + (x)
Putem sa scriem aceste relatii n forma
(0) (x) (x , x)
(0) (x) (x , x)
Adunam aceste relatii
((x) + (x)) (0, 0 x)
ceea ce dovedeste ca 0 (0) + (0). Demonstratia teoremei este ncheiata.

Ecuatii de evolutie
Definitie. Fie X un spatiu Banach, I un interval real, f o functie, f : I X, A un
operator definit pe X, A : X X si u o functie, u : I X. O ecuatie de forma
du(t)
+ Au(t) = f (t),
dt

(3)

se numeste ecuatie de evolutie.

Denumirea este sugerata de faptul ca astfel de ecuatii modeleaza fenomene care evolueaza
n timp. De fapt, ecuatiile de evolutie sunt ecuatii diferentiale ordinare sau ecuatii
diferentiale cu derivate partiale pe spatii infinit dimensionale.
Definitie.
i) Se numeste solutie clasica a ecuatiei (3) o functie : I X, C 1 (I) care
nlocuita n (3) o transforma pe aceasta n identitate.
ii) Se numeste solutie Caratheodory a ecuatiei (3) o functie : I X care este absolut continua, si deci derivabila a.p.t. toti t I si care verifica ecuatia (3) a.p.t. toti
t I.
Se mai pot introduce si alte tipuri de solutii generalizate pentru ecuatia (3) cu conditia
ca orice solutie generalizata trebuie sa poata fi aproximata prin solutii clasice.

Pentru cele mai multe probleme concrete modelate prin ecuatii de forma (3) se indica
si o conditie initiala de forma
u(0) = u0

(4)

n care u0 este un numar dat iar intervalul I este neaparat de forma I = [0, T ].
Problema formata din ecuatia de evolutie (3) si conditia initiala (4) este problema Cauchy.
O alta conditie care se ataseaza ecuatiei (3) este conditia de periodicitate, care are forma
u0 = u(0) = u(T ) = uT .

(5)

In cele ce urmeaza ne ocupam doar de problema Cauchy (3)+ (4). Anticipam ca daca
operatorul A este maximal monoton iar X este spatiu Hilbert, atunci problema Cauchy
(3)+(4) are solutie n sens Caratheodory si este unica.
Facem mai ntai demonstratia n cazul n care X este spatiu Hilbert pe care l vom nota
cu H. Vom presupune ca operatorul A este lipshitzian pe H si vom scrie A Lip (H),
adica
L > 0 a.i. |Au Av| L|u v|, u, v H.

(6)

Notam cu L1 (0, T ; H) multimea functiilor definite pe intervalul [0, T ] cu valori n

spatiul Hilbert H si care au norma (calculata n sensul spatiului H) integrabila.
In cele ce urmeaza se noteaza cu (., .) si |.| produsul scalar, respectiv norma din spatiul
Hilbert H.
Teorema 3. Fie operatorul A : H H. Daca A Lip (H) atunci problema Cauchy
(3)+(4) admite solutia u C 1 (0, T ; H), u0 H, f L1 (0, T ; H) n care C 1 (0, T ; H)
reprezinta multimea functiilor derivabile si cu derivata continua definite pe intervalul [0, T ]
cu valori n spatiul Hilbert H.
Demonstratie. Sa demonstram mai ntai ca o functie u este solutie pentru problema
Cauchy (3)+(4) daca si numai daca u este solutie pentru ecuatia integrala
u(t) = u0

Z t

Au(s)ds +

Z t

f (s)ds.

(7)

Intr-adevar, daca u este solutie problema Cauchy (3)+(4) avem

u(0) = u0
du(t)
+ Au(t) = f (t)
dt
5

(8)

Integram ecuatia (8)2 si obtinem

u(t) u(0) +

Z t

Au(s)ds =

Z t

f (s)ds

Daca n aceasta relatie tinem cont de conditia initiala (8)1 vom obtine ecuatia (7). Demonstram acum afirmatia reciproca, adica presupunem ca functia u satisface ecuatia (7) si sa
demonstram ca u satisface problema Cauchy (3)+(4). Daca derivam n (7) dupa regula
de derivare a integralelor cu parametru, obtinem
du(t)
= Au(t) + f (t)
dt
adica ecuatia (3). Acum nlocuim t cu 0 si obtinem
u(0) = u0

Z 0

Z 0

.... +

= u(0) = u0

adica conditia initiala (4) este satisfacuta.

Datorita echivalentei demonstrata mai sus, n locul problemei Cauchy (3)+(4) vom
considera ecuatia integrala (7).
Consideram spatiul C(0, T ; H) a carui semnificatie este clara, avand n vedere consideratiile de mai sus. Pe acest spatiu definim norma
kuk = sup et |u(t)|, < 0,

(9)

0tT

n care |.| este norma uzuala pe spatiul Hilbert H.

Definim operatorul prin
: C(0, T ; H) C(0, T ; H), (u)(t) = u0

Z t

Au(s)ds +

Z t

f (s)ds

Sa demonstram ca este operator contractiv (mai scurt, contractie) pe spatiul C(0, T ; H):
u(t) v(t) =

Z t

Au(s)ds +

Z t

Av(s)ds =

Z t

[Au(s) Av(s)] ds =

|u(t) v(t)|

Z t

|Au(s) Av(s)| ds

Z t
0

L |u(s) v(s)| ds = L

Z t

es es |u(s) v(s)| ds

!
es t
L e
ku vk ds = L ku vk

=
0
0
!


1 et
L
= L ku vk

= ku vk et 1

L
ku vk et ,

Z t

deci
|u(t) v(t)|

L
ku vk et

In aceasta inegalitate luam = 2L < 0 si obtinem

1
ku vk e2Lt
2
1
2Lt
e
|u(t) v(t)| ku vk
2

|u(t) v(t)|

In ultima inegalitate trecem la supremum pentru t [0, T ] si tinand cont de norma

din (9) obtinem
1
ku vk ku vk
2
ceea ce dovedeste ca operatorul este o contractie. Astfel putem aplica teorema de punct
fix a lui Banach conform careia ecuatia
u(t) = u(t)
care este tocmai ecuatia (7), admite o solutie si aceasta este unica. In baza echivalentei
de la nceputul demonstratiei, deducem ca problema Cauchy (3)+(4) are solutie unica si
demonstratia teoremei se ncheie.
Rezultatul central al capitolului Ecuatii de evolutie l constituie teorema care urmeaza
care are trei autori: Komura, Crandall, Kato.
Teorema 4. Fie operatorul A : D(A) H H presupus maximal monoton. Dac
a
1
u0 D(A) si L (0, T ; H) atunci problema Cauchy admite o solutie unica u C(0, T ; H)
care este absolut continua si derivabila a.p.t. pe [0, T ], u(t) D(A), t [0, T ] iar
derivata la dreapta a functiei u satisface ecuatia
d+
u(t) + A0 u(t) = f (t), t [0, T ],
dt
7

n care A0 se numeste sectiunea principala a operatorului multivoc A si se defineste prin

A0 u = inf{|y| : y Au},
adica elementul de norma minima din multimea Au.
Pentru demonstratia teoremei sunt necesare mai multe pregatiri.
Rostul sectiunii principale este sa faca trecerea de la operatori multivoci la operator
univoci. In cazul unui operator univoc, sectiunea principala a operatorului coincide cu
operatorul, adica A0 A