Anda di halaman 1dari 18

7.

Cercetarea urmelor lasate de corpul uman


Prin urma a infractiunii se intelege orice modificare intervenita in conditiile savarsirii unei fapte
penale, intre fapta si reflectarea ei materiala existand un raport de cauzalitate.
Criterii de clasificare
Factorul creator de urma. Factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi: corpul omului,
obiecte sau instrumente, animale, fenomene (incendiul, explozia).
Tipul sau natura urmei:
- urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator: urme de maini, de picioare;
urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice inclusiv resturi sau fragmente de
obiecte; urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor) si urme olfactive (mirosul specific al
persoanelor si obiectelor); urme vizibile si urme latente; macro si microurmele
Modul de formare al urmelor:
- urme statice create prin atingere, apasare sau lovire (redau elente caracteristice: urme de maini,
buze, picioare); urme dinamice formate ca rezultat al miscarii de translatie, de alunecare a unei suprafete
peste alta; urme de suprafata ce se pot prezenta in: urme de stratificare formate prin depunerea unui strat
de substanta si urme de destratificare formate prin ridicarea substantei aflate initial pe suport; urme de
adancime.
Alte criterii de identificare a urmelor. Se mai face distinctie intre urmele locale si cele periferice
care redau conturul obiectelor.
8. Cercetarea si interpretarea la fata locului a urmelor de maini
Urme de maini statice sau dinamice. Cea mai mare valoare pt identificarea persoanei o au urmele
statice. Urmele dinamice pot servi la o identificare generica
Urme de suprafata sau de adancime. De ex urmele formate in chit moale, ceara, plastilina, vopsea
neuscata se formeaza in adancime, spre deosebire de cele lasate pe o suprafata dura, de genul sticlei care
sunt de suprafata.
Urme de maini vizibile sau latente. Urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte
subtire de substanta, capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si chiar ale
porilor. Urmelor vizibile le este caracteristic, in numeroase cazuri, un grad de imbacsire, de acoperire a
detaliilor cu substanta depusa. Astfel substanta impregnata in santurile papilare poate forma ea insasi o
urma ce va reflacta traseele santurilor pe obiect aparand imaginea negativa a amprentei papilare.
Descoperirea urmelor de maini. Cautarea urmelor poate debuta din locul in care se presupune ca a
intrat infractorul, prin cercetarea clantelor usii, a incuietorilor, a comutatorului s.a., cioburile de la geamuri
sparte, obiecte de portelan si sticla, suprafete metalice, mobilier. Se recomanda folosirea unei lanterne cu
care se va lumina oblic obiectul presupus a fi purtator de urma. Se poate pulveriza pe obiectul presupus
purtator de urma o solutie pe baza de luminol si folosirea radiatilor UV. Descoperirea se face si cu surse de
lumina emise de aparatura polylight, lampi portabile cu radiatii UV.
Stabilirea vechimii urmelor de maini. Stabilirea vechimii se face in functie de factori variati si este
uneori relativa. Urmele de pe portelan, sticla, suprafete netede, lustruite sau lacuite pot fi pastrate chiar ani
de zile, in vreme ce hartia le pastreaza cateva ore. Sub raport tehnic criminalistic determinarea vechimii
urmelor nu presupune o operatie distincta, ci o folosire selectiva a unor procedee de revelare, pe mici
portiuni, care sa ofere indicii asupra acestora.
Procedee de revelare a urmelor de maini latente
Revelare prin metode fizice. Consta in pulverizara de prafuri sau pudre cu granulatie foarte fina
(prafuire) pe obiectul ori suprafetele purtatoare de urme. Substantele trebuie sa indeplineasca niste
conditii: sa fie in contrast de culoare cu suportul pe care s-a format urma; sa prezinte o aderenta selectiva,
numai la materia din urma, si nu la intregul suport, pentru a evita imbacsirea urmei sau estomparea
1

detaliilor caracteristice. Substante de prafuire: ceruza, negru de fum, rosu sudan III, argentaorul, minium
de plumb, oxid de cupru, praf de xerox, pudra galbena fluorescenta.
Revelarea prin metode chimice. Se bazeaza pe reactia dintre anumite substante chimice si
componentele transpiratiei:
- revelarea cu vapori de iod se realizeaza prin intermediul unui dispozitiv simplu de vaporizare,
iodul metalic fiind foarte volatil. Determina aparitia unei coloratii specifice.
- revelarea cu reactivi chimici ninhidrina, nitrat de argint, rodamina B, DEMAC. La urmele
formate prin depunere de substante grase se aplica vaporizari de diversi acizi.
Revelarea urmelor de maini pe piele umana. A fost de neconceput pana acu cativa ani, fiind in
prezent posibila tot datorita unor reactii chimice.
Revelarea prin metode optice. Radiatia de tip laser (de argon) este proiectata lateral oblic, sub
unghi de 45 grade, determinand aparitia unei fluorescente specifice anumitor substante secretate de
glandele sebacee (riboflavina). Alta metoda o constituie dispersia luminoasa a unei raze de lumina
incidenta proiectata spre suprafetele purtatoare de urma.
Fixarea si ridicarea urmelor de maini
- sub raport procedural fixarea in procesul verbal presupune consemnarea exacta, precisa si
detaliata a urmelor si metodelor de revelare intrebuintate, a locului in care au fost descoperite si a
raportului de pozitie fata de obiectele principale.
- sub raport tehnic criminalistic presupune in primul rand fotografierea urmelor atat in cadrul
ambiantei generale cat si in calitatea lor de obiecte principale, insistandu-se asupra redarii cu claritate a
detaliilor caracteristice. Fotografiile vor insoti procesul verbal, orgenele de urmarire penala si instantele de
judecata fiind chemate sa verifice, printre altele, daca afirmatiile corespund cu imaginile fotografice.
Ridicarea urmelor de maini:
Transferarea pe pelicula adeziva (folio) se face dupa revelarea si fotografierea urmelor.
Ridicarea cu ajutorul mulajelor se realizeaza in cadrul urmelor de adancime, dupa fotografierea
prealabila a lor. Se folosesc materiale folosite in stomatologie.
Transportarea obiectelor purtatoare de urme obiectul se prinde de margini sau de laturile unde,
prin natura lucrurilor, se formeaza cele mai putine urme. Coletul se sigileaza cu sigiliul organului judiciar
care conduce ancheta.
Interpretarea la fata locului a urmelor de maini. Are drept scop obtinerea unor informatii
preliminare asupra obiectului creator de urma sau a persoanei infractorului, a activitatilor desfasurate de
acesta, ca si a succesiunii operatiilor. Un prim aspect vizat de interpretare este cel al stabilirii locului si
obiectelor ce au intrat in sfera de interes a autorului. Alte date se desprind din analiza indiciilor oferite de
locul in care au fost descoperite urmele, de modul de grupare si de dispunere, modul de operare si intreaga
ambianta a campului infractional.
Expertiza criminalistica a urmelor de maini. Expertiza dactiloscopica reprezinta etapa finala a
activitatii de clarificare a aspectelor legate de formarea urmelor de maini la fata locului, de obtinere de
informatii privind persoana, precum si de stabilire a raportului dintre urma si activitatea infractionala.
Scopul principal al expertizei dactiloscopice este acela al identificarii persoanei ce a lasat urme in campul
infractional. Pentru efectuarea ei este necesara amprentarea cu tus tipografic sau prin amprentare chimica.
Reguli de amprentare: degetele trebuie sa fie curate, iar mana relaxata; rularea degetului se face de la
o margine a ungei spre cealalta; atat pe placa cat si pe tusiera cat si pe fisa nu se executa decat o singura
miscare de rulare, fara a se reveni si fara a se apasa.
Efectuarea examenului dactiloscopic comparativ. Impune folosirea unei aparaturi diverse, de tipul
lupei dactiloscopice, al lupei binoculare de cap, al aparatelor de proiectie de tip Faurot sau Zeiss. Se
apeleaza la tehnica si sistemele AFRS sau AFIS.

9. Cercetarea criminalistica a urmelor de picioare


Clasificarea urmelor de picioare. Din categoria urmelor de picioare fac parte: urmele plantei
piciorului, urmele piciorului semiincaltat, urmele de incaltaminte. Urmele plantei piciorului sunt cele mai
valoroase pentru individualizare. Planta piciorului se imparte in: regiunea metatarsofalangiana,
metatarsiana, tarsiana, calcaiul. Urmele piciorului semiincaltat reprodun forma generala a plantei
piciorului, a regiunilor sale si a tesaturii. Urmele de incaltaminte pot reflecta elemente caracteristice utile
identificarii.
Formarea urmelor de picioare. Pot fi intalnite sub forma statica sau dinamica, de suprafata sau de
adancime, vizibile sau latente. Se intalnesc fie sub forma izolata fie sub forma unei carari de urme. O urma
a piciorului in miscare este mai putin lunga decat o urma formata intr-un repaus relativ. Pe masura ce
viteza de deplasare se mareste se scurteaza si urma.
Descoperirea urmelor de picioare. Descoperirea presupune cercetarea suprafetelor pe care este
posibil sa se calce, cu atat mai mult cu cat pe suprafetele mentionate pot fi descoperite si alte categorii de
urme, cum sunt firele de par, urme organice si anorganice, diverse resturi de materiale si microurme.
Descoperirea si revelarea urmelor de picior gol nu difera cu mult de cercetarea urmelor de maini, in
alternativa formarii lor ca urme latente. Urmele de incaltaminte, care nu sunt vizibile, sunt mai greu de
descoperit, cautarea lor facandu-se cu ajutorul unei raze incidente de lumina si electricitate statica
(covoare, mochete). Dupa descoperirea si revelarea lor este obligatorei masurarea urmelor.
Fotografierea urmelor de picioare. Impune fixarea imaginii de ansamblu a grupului de urme, in
scopul redarii elementelor mersului persoanei, iar, pe de alta parte, fixarea imaginii urmei care contine
cele mai multe si mai clare elemente de individualizare a obiectului creator. Este necesara o pregatire a
urmei, in special a celor de adancime.
Ridicarea prin mulaj a urmei formate in adancime. Se impune o pregatire speciala a urmei si
mulajului: urmele formate in nisip necesita o intarire prin pulverizarea unui strat subtire de sarlac sau
colodion, precum si pulverizarea de ulei, pentru a preveni aderera nisipului la mulaj; in pamant zgrunturos
se astupa gaurile prin presararea de parafina razuita, care se incalzeste si se intinde uniform; urmele care
prezinta prea multa umiditate sunt intarite prin presararea unui strat f subtire de ghips, dupa care se
pulverizeaza ulei; dupa urmele in zapada se poate efectua un mulaj din sulf topit, cu mulaj de ghips sau cu
materiale plastice.
Particularitati in cercetarea cararii de urme. Pot oferi indicii pretioase in legatura cu persoana
infractorului. Elemente: directia de miscare este linia mediana ce trece prin intervalul cuprins intre 2 siruri
de pasi, indicand directia de deplasare; linia mersului, reprezentata de o linie franta constituita din
segmentele care unesc intre ele partile din spate ale fiecarei urme, respectiv calcaiul, lungimea pasului;
latimea pasului distanta cuprinsa intre partea exterioara ori interioara a urmelor piciorului stang si drept;
unghiul de mers masurat intre axa cararii de urme si axa longitudinala a talpii.
Interpretarea la fata locului. Din interpretarea unor urme izolate pot fi desprinse date privind nr
persoanelor, sexul, talia si varsta, greutatea aproximativa, viteza de deplasare. Mai contine date referitoare
la directia de deplasare, la caracteristicile mersului sau la eventualele defecte anatomice, la inaltime, la
starea psihofizica, patologica.
Expertiza criminalistica a urmelor de picioare. Daca expertului i se trimite numai urma aceasta
poate sa solutioneze urmatoarele probleme: determinarea sexului, varstei, taliei si greutatii aproximative a
persoanei, particularitatile anatomo-patologice, mecanismul de formare si vechimea urmei. Daca
expertului i se pun la dispozitie modele de comparatie (impresiunea plantei piciorului sau incaltamintea
suspecta) se poate ajunge la identificarea persoanei sau obiectului creator de urma.

10.Investigarea odontologica judiciara


Cercetarile sistematice intreprinse mai ales in ultimii 40 de ani pentru stabilirea de metode si
mijloace stiintifice de identificare a persoanelor fie in cazul savarsirii unei infractiuni,fie in ipoteza
stabilirii identitatii victimelor unor accidente,catastofe,in general a cadavrelor necunoscute,au condus la
conturarea unui domeniu distinct interdisciplinar,denumit odontologia judiciara.Urmele de dinti asa cum
se descopera ele pe corpul persoanelor,pe alimente sau diverse obiecte se prezinta sub forma statica si
dinamica,de adancime sau de suprafata.
Cercetarea la fata locului a urmelor de dinti .La locul faptei,urmele de dinti se intalnesc pe diverse
alimente sau fructe cu o consistenta si un grad de plasticitate adecvat(margarina,unt,branza
topita,ciocolata,mere).Fixarea urmelor de dinti se face in mod obisnuit prin consemnarea in procesulverbal si prin fotografiere,insistandu-se nu numai asupra detaliilor dar si asupra pozitiei corpurilor
purtatoare de urme fata de celelalte obiecte principale.
Expertiza odontologica.Poate oferi organului judiciar raspunsuri la intrebari privind natura umana
sau animala a urmei,sexul,varsta si tipul antropologic al persoanei,mecanismul de formare si
caracteristicile dintilor reflectate de urma.Investigarea complexa,criminalistica si odontologica a unui mar
sau a altui fruct muscat parcurge urmatoarele etape:
-fotografierea in vederea ilustrarii modului de muscatura si a fixarii detaliilor;
-prelevarea si cercetarea eventualelor urme de saliva sau alte produse biologice;
-descoperirea si relevarea urmelor de maini.
Anumite particularitati sunt specifice examinarii urmelor de dinti pe pielea umana.Specificul
cercetarii este determinat de dificultatile generate pe de o parte de plasticitatea caracteristica a pielii
umane,iar pe de alta parte de procesele patologice ce au loc in tegument,de natura sa conduca la
deformarea urmei si la disparitia treptata ceea ce reclama urgenta in masurarea si fixarea
fotografica.Impresiunile de comparatie se preleva pe hartie de filtru sau sugativa,pe suporturi cu un grad
de plasticitate relativ apropiat pielii umane.
11. Cercetarea urmelor de sange
In campul infractional urmele sangvinolente se prezinta sub forma de picaturi, stropi, dare, balti,
manjituri si sunt consecinta unei actiuni violente exercitate asupra corpului persoanei, de natura sa
determine, direct sau indirect, leziuni ale vaselor sanguine. Culoarea urmelor de sange difera in functie de
vechimea, cantitatea, natura suportului si factorii care actioneaza asupra lor. O urma proaspata are
culoarea rosu-stacojiu si lucioasa. Cu timpul luciul dispare si urma devine solzoasa, avand culoarea brun
roscat spre maroniu si negru.
Descoperirea urmelor sangvinolente. Cautarea urmelor de sange se efectueaza potrivit
particularitatilor locului sau suportului cercetat, deci in functie de fiecare caz in parte, ea fiind orientata in
cateva directii principale:
- imbracamintea si corpul persoanelor antrenate in infractiune. Urmele de sange pot ramane in
profunzimea tasaturii, la cusaturi, in mansete, in interiorul buzunarelor, pe rama pantofului, sub unghii etc.
- portiunea de teren si obiectele aflate la locul savarsirii infractiunii sau in locul in care a fost
descoperit cadavrul
- instrumentele folosite in savarsirea infractiunii
- instalatiile sanitare, vasele, si alte obiecte obiecte ce ar fi putut servi la inlaturarea urmelor sau la
transportul cadavrului.
Depistarea petelor suspecte a fi de sange se face, de regula, cu surse de lumina care dispun de filtre
de culoare; lampa cu UV; apa oxigenata; reactiv pe baza de luminol; acid sulfuric, reactivul Medinger sau
Adler.
Ridicarea urmelor de sange. Daca petele sunt uscate se pot razui sau racla impreuna cu o portiune
din suport. Daca sunt sub forma de balti se pot absorbi cu pipeta sau cu hartie de filtru. Urmele dispuse pe
suprafete ce nu se pot razui sau aschia se solubilizeaza si se ridica pe o hartie de filtru. Urmele formate pe
4

zapada se ridica prin introducerea sub aceasta a unei hartii, tifon sau hartie de filtru. Pamantul, nisipul se
ridica cu totul.
Ambalarea si transportarea urmelor de sange reprezinta un aspect care este uneori neglijat
ignorandu-se posibilitatea alterarii rapide a lor.NU se ambaleaza obiectele purtatoare de urme de sange in
stare uda si mai ales in material plastic.Un colet continand urme de sange trebuie sa fie insotit de mentiuni
precise,detaliate,privind data si locul ridicarii urmei,care au fost mijloacele folosite in descoperirea lor,
persoana care le-a ridicat.
Interpretarea urmelor de sange. Dupa forma luata de o picatura de sange, se poate stabili inaltimea
de la care a cazut, marginile urmei fiind cu atat mai zimtate cu cat inaltimea este mai mare. O urma de
sange creata de o persoana in mers are o forma alungita. Dupa forma si dispunere se poate stabili daca
sangele este din vene sau artere. Darele de sange servesc la stabilirea directiei in care a fost deplasat
cadavrul.
Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange. Este destinata sa ofere clarificari la numeroasele
intrebari adresate de catre organele judiciare. Principalele intrebari sunt:
- urma este sau nu de sange? Sangele este de natura umana sau animala? Caror grupe, serice,
enzimatice sau limfocitare apartine sangele, incepand cu cele din sistemul A.B.O.? care este zona sau
organul din care provine? Sangele contine alcool ori elemente de natura toxica? Sangele apartine unui
barbat sau unei femei? Care este vechimea aproximativa a urmei? In ce conditii este posibil sa se fi format
urma? Careia dintre persoanele indicate in actul de dispunere a expertizei i-ar putea apartine sangele?
Poate fi stabilit profilul ADN? Ce alte date s-ar mai putea desprinde din investigarea biologica?
12. Cercetarea urmelor seminale. Urmele de sperma fac parte din categoria urmelor biologice
intalnite in diverse inmprejurari. Urmele seminale pot reprezenta nu numai dovada unei infractiuni, dar
aduc si precizari in legatura cu mobilul si natura faptei. Formarea urmelor de sperma are loc prin
depunerea, pe diverese suporturi, a lichidului spermatic ejaculat in momentul unui contact sexual, al
masturbarii, sau ca o consecinta a unor tulburari neuro-psihice. In stare uscata prezinta un contur neregulat
si culoare gri-albicioasa.
Cautarea urmelor seminale. Impune examinarea corpului victimei, o atentie speciala fiind acordata
orificiilor naturale, precum si a lenjeriei de corp si de pat, a imbracamintei, a altor obiecte. Urmele de
sperma au o fluorescenta specifica.
Ridicarea urmelor seminale. Se ridica intreg obiectul purtator de urme sau se taie portiunea
cuprinzand pata, fara a se indoi. Urmele dispuse pe o suprafata tare nu se razuiesc ci se decupeaza; firele
de par se taie; de pe piele recoltarea se face prin umezirea cu apa distilata si se transfera pe o hartie de
filtru.
Interpretarea la fata locului a urmelor seminale. Ofera date referitoare nu numai la natura, mobilu
si modul de savarsire a faptei, ci si in legatura cu anumite deprinderi, aberatii sexuale sau anumite stari
psihopatologice ale autorului.
Expertiza biocriminalistica a urmelor seminale. Este destinata stabilirii faptului daca urma este
intr-adevar de sperma si daca aceasta este de origine umana sau animala. Serveste la determinarea
caracterului de secretor sau nesecretor, a grupei sanguine, precum si a vechimii petei, a eventualelor boli
venerice. O particularitate deosebita a expertizei urmelor de sperma in ipoteza prezentarii si probei de
comparatie o reprezinta posibilitatea individualizarii persoanei ai carei spermatzoizi au fost gasiti in urma
descoperita la fata locului sau pe victima.

13. Tipologia investigarii ADN. Prima prezentare a structurii ADN s-a facut in anul 1950 de catre
James Watson si Francis Crick. Molecula de ADN este foarte mare fiind compusa din 4 tipuri de
nucleotide: adenina, citozina, guanina si timina.
Clasificarea urmelor biologice:
- probe cu inalt grad de precizie in identificarea profilului ADN: sangele, lichidul seminal, saliva
- probe cu potential in definirea profilului ADN: fluidul vaginal, secretiile nazale, parul, bucati de
carne, celule ale pielii, urina, parti de corp, oase
- probele cu potential in analizele ADN mitocondrial. Orice probe care nu se preteaza la alte analize,
pot fi analizate prin analizele ADN mitocondriale.
Particularitati ale CFL. Obiectele sau suporturile purtatoare de urme biologice care se ridica in
vederea analizarii ADN vor fi verificate pentru a fi puse in evidenta alte urme importante, cum ar fi urmele
papilare. Pentru fiecare proba se va folosi un tip special de recipient care sa ofere o conservare optima si
un transport sigur. Sangele lichid, tesuturile, organele sau oasele se containerizeaza si se refrigereaza in
vederea transportarii in conditii optime. Petele de sange aflate pe obiecte vor fi uscate inainte de
impachetat si trimise laboratorului. Parul trebuie colectat cu grija pentru a evita ruperea tijei sau atingerea
radacinii, furnizoare de informatie genetica. Se folosesc manusi si pensete adecvate, acestea fiind curatate
cu tampoane cu alcool.
Efectuarea expertizelor ADN. Se desfasoara prin 2 metode:
- analiza prin metoda enzimei de restrictie. Este necesara o cantitate suficienta de ADN ce este
supusa izolarii si purificarii cu ajutorul unor detergenti si enzime cu mare specificitate, cum ar fi
proteinaza K.
- analiza prin metoda reactiei in lant a polimerazei (PCR). Avantajul acestei metode fata de metoda
cu enzime de restrictie consta in sensibilitatea acesteia, putandu-se folosi o singura molecula de ADN
pentru a fi amplificata.
14. Expertiza criminalistica a firului de par. Expertiza firelor de par este destinata cercetarii
structurii intime a parului si analizei suprafetei acestuia. Aspecte privind firul de par:
- natura si originea umana sau animala a firului de par; zona corpului din care provine; modul de
detasare a firelor de par; sexul, varsta aproximativa si rasa persoanei; eventualele alterari produse de
diverse boli; natura depunerilor de pe suprafata firului de par; identificarea persoanei pe baza profilului
ADN.
Cercetarea de laborator
Investigarea biocriminalistica de laborator. Parcurge 3 etape:
- examinarea modului de detasare, a culorii sau vopselei, a particularitatilor de forma, precum si a
aderentelor; examinarea structurii exterioare a firului, pentru determinarea speciei, a varstei, sexului, ca si
a regiunii corporale din care provine, examinare efectuata mai ales prin microscopie; examinarea structurii
interioare, respectiv a cortexului precum si a medularei.
Natura si originea. Se diferentiaza de firele de alta natura prin structura sa intima si prin sozisorii de
pe suprafata cuticulei. Un element important de diferentiere este indicele medular care se apropie la om de
0,30, spre deosebire de cel al animalelor, situat la peste 0,50.
Alte date obtinute:
- regiunea corpului, stabilita dupa lungimea, grosimea, forma; varsta stabilita de la grosimea si
pigmentatia parului; sexul persoanei determinat pe baza cromatinei sexuale; rasa umana, diferentierea
facandu-se prin forma sectiunii transversale a firului ovala la albi, reniforma la negrii si rotunda la rasa
galbena.
Identificarea persoanei se face si pe baza compozitiei chimice. Principale metode tehnico-stiintifice
de examinare: microscopia, calorimetria si spectrofotometria de absorbtie atomica.
Identificarea persoanei. In interpretarea raspunsului pozitiv cu caracter de probabilitate, organul
judiciar trebuie sa aiba in vedere ca posibilitatile actuale de investigare stiintifica apropie f mult de
6

certitudine un rezultat dat cu caracter de probabilitate. Raspunsul poate fi formulat cu certitudine prin
examinarea amprentei genetice cu conditia ca firul de par sa aiba radacina.
.
.
.
19. Urme formate prin folosirea armelor de foc. Prin aceste urme intelegem urmele create de arma
pe cartusul tras si urmele impuscaturii formate pe corpul victimei sau pe obiectele asupra carora si-au
exercitat actiunea proiectilul.
Urmele formate pe cartus. La tragerile efectuate cu o arma de foc se formeaza invariabil urme pe
tubul cartusului, iar in cazul armelor cu teava ghintuita se formeaza pe glont urme caracteristice reliefului
tevii.
Urmele de pe tub. Se formeaza in 3 etape succesive: incarcarea, tragerea si extragerea tubului tras.
Printre piesele principale sau mecanismele armei care concura la formarea urmelor se afla percutorul,
peretele frontal al inchizatorului, gheara extractoare, pragul aruncator si peretii camerei de detonare.
In momentul incarcarii se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii laterali ai tubului, prin
impingerea cartusului in camera de detonare. In momentul tragerii apar urmele percutorului si ale peretelui
frontal al inchizatorului ce se formeaza pe fundul cartusului. In momnetul extragerii tubului se imprima pe
rigola sau marginea anterioara a rozetei urmele ghearei extractoare, iar pe fundul tubului urmele pragului
aruncator.
Urmele de pe glont. Au caracter dinamic si reflecta caracteristicile constructiei interioare a tevii
ghintuite. La armele cu teava ghintuita raman sub forma de striatii, urme ale plinurilor, ale flancurilor
ghintuite si ale spatiilor dintre ghinturi.
Urmele de impuscare. Urmele principale. Sunt rezulatatul actiunii directe exercitate:
- urme de perforare: orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire.orificiile de intrare si de iesire
se deosebesc intre ele prin anumite caracteristici pe baza carora se stabileste directia din care a patruns
proiectilul. Caracteristici:
- pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizeaza prin lipsa de tesut, diametrul sau fiind apropiat
de cel al proiectilului. Marginile orificiului sunt usor indreptate spre interior (inelul de frecare). Orificiul
de iesire nu prezinta lipsa de tesut.
- pe imbracaminte sau pe alte obiecte confectionate din material textil, orificiul de intrare este mai
mic decat cel de iesire de regula constatandu-se si un transport de fibre spre interior. Orificiile de iesire
prezinta deoseori rupturi in cruce.
- in cazul urmelor formate in obiectele lipsite de elasticitate, fragile, orificiul de intrare este mai mare
decat diametrul proiectilului. La lemn
- urmele de patrundere sau canalele oarbe au un orificiu de intrare si un canal infundat, mai mare
sau mai mic, raportat la densitatea si grosimea materialului in care a patrus glontul. In alternativa canalelor
oarbe glontul ramane intotdeauna in corpul sau obiectul atins.
- urmele de ricosare constau in adancituri sau zgarieturi in functie de unghiul de lovire si de natura
obstacolului aflat pe traiectoria glontului. Ricosarea determina o modificare a traiectoriei glontului,
concomitent cu o reducere a fortei sale cinetice.
Urmele secundare. Sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii, altii decat cai
specifici proiectilului:
- urme secundare formate indiferent de distanta de tragere: inelul de fracare sau de stergere crat
prin depunerea de unsoare, praf, rugina etc.; inelul de metalizare constand in depuneri metalice desprinse
de pe suprafata proiectilului.
- urme secundare formate la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica distanta:
- rupturile provocate de gaze trageri la distante mai mici de 10 cm, forma stelara
7

- urmele gurii tevii se formeaza prin lipirea acesteia de corp


- umele de funingine rezultate din combustia incarcaturii de pulbere, apar la 40 cm
- tatuajul este consecinta patrunderii in piele a resturilor de pulbere neagra sau arsa incomplet, 50 cm
- urmele de unsoare apar sub forma de stropi depusi in jurul orificiului de intrare, la primele focuri

20. Identificarea armelor de foc dupa urmele formate pe tub si pe glont. Procesul de identificare
consta in examinarea comparativa a gloantelor, a tuburilor descoperite in corpul victimei sau la fata
locului, cu gloantele trase experimental cu arma gasita in campul infractional ori ridicata de la persoana
suspecta.
Identificarea armei dupa urmele formate pe glont. In faza initiala presupune o delimitare a
cercului armelor suspecte, prin exluderea din sfera cercetarii a armelor ale caror caracteristici generale nu
corespund caracteristicilor reflectate pe glont. Pt obtinerea modelelor de comparatie se efectueaza trageri
experimentale cu armele examinate. Tragerile se efectueaza in dispozitive speciale denumite captatoare de
proiectile: cutii sau lazi lungi dreptunghiulare, umplute cu vata ori calti si impartite in compartimente;
tuburi de cca 4 m cu apa si inchise cu membrana de cauciuc, cutii cu compartimente umplute cu materiale
plastice.
Tehnici de examinare comparativa: examinarea la microscopul comparator, compararea mulajelor
obtinute de la proiectilul in litigiu si cel tras experimental, examene comparative pe diafragme realizate la
striagrafe.
Identificarea armelor dupa urmele lasate pe tubul cartusului. Captarea tuburilor de comparatie
se realizeaza mai usor prin folosirea unor saculete ori sertarase prinse in dreptul ferestrei carcasei
inchizatorului. In marea majoritate a cazurilor de tragere tubul ramane intact spre deosebire de proiectil
care se poate deforma in impactul cu obiecte mai dure. Principalele urme sunt cele formate pe rozeta
tubului de catre percutor, peretele frontal al inchizatorului, gheara extractoare, pragul aruncator, peretii
camerei cartusului. Pentru examinarea urmelor se folosesc: discurile lui Metzger, dispozitivul de
fotografiere Dolegal, microscopul comparator.
Sisteme informatice de identificare a armelor de foc:
- identificarea dupa urmele formate pe gloante prin sistemul IBIS
- identificarea dupa urmele formate pe tubul cartusului prin sistemul DRUG-FIRE.

26. Cadrul tactic general al CFL. Principalele elemnete tactice:


CFL se efectueaza cu maxima urgenta: prin scurgerea timpului exista pericolul producerii unor
modificari la locul faptei si al disparitiei sau degradarii urmelor; prin prezenta imediata a organului de UP
la fata locului se creeaza posibilitatea identificarii unor martori, fara a se exclude chiar surprinderea
autorului la locul faptei.
CFL se efectueaza complet si detaliat. Trebuie sa se faca o cercetare minutioasa a intregului loc al
faptei fara a se insista asupra amanuntelor care nu au legatura cu fapta. Directii principale:
- decoperirea si cercetarea riguroasa a urmelor, indeosebi a urmelor latente, biologice, microurmelor
care sunt, de regula, imposibil de evitat de catre infractor; clarificarea imprejurarilor negative, a
neconcordantei dintre starea locului faptei si fapta ori imprejurarile ca atare.
Conducerea si organizarea competenta a CFL:
8

Cercetarea in echipa. Presupune o conducere unica. Conducerea echipei revine procurorului.


Conducerea unitara: conlucrerea fara rezerve pe toate planurile intre membrii echipei de cercetare sau
investigtie; informarea permananta a conducatorului cercetarii, care va centraliza toate datele obtinute.
Organizarea activitatii:
- fiecare dintre membrii echipei de cercetare va avea de indeplinit sarcini concrete si precise, potrivit
atributiilor sale in cadrul echipei
- organizarea trebuie sa se faca astfel: orientarea in zona in care se afla situat locul faptei;
determinarea si examinarea in ansamblu a locului faptei; cautarea, descoperirea si ridicarea urmelor sau a
probelor materiale; fixarea rezultatelor CFL.
Luarea unor masuri de ordine la fata locului. Aceste masuri trebuie sa li se supuna inclusiv
membrii echipei si chiar superiorii acestora.
Evitarea patrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite: persoane cu
anumite responsabilitati din cadrul organelor judiciare sau din alte domenii, ziaristii, reprezentantii presei
sau televiziunii.
Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii. Dupa efectuarea CFL se incheie un proces
verbal unde este descrisa amanuntit si cu precizie situatia locului faptei, urmelor descoperite, obiectele
examinate, a pozitiei si starii celorlalte materiale de proba etc.
Consemnarile se vor limita strict la constatarile facute direct de organul de UP in timpul cercetarii,
iar nu la aspecte inexistente in acel moment. Nu este permisa consemnarea unor stari de fapt inexistente in
momentul cercetarii.
27. Reguli tactice specifice CFL
Primele masuri luate de organul competent sa efectueze cercetarea. Conducatorul echipei de
CFL are obligatia sa initieze cateva masuri destinate pregatirii cerectarii pr zise.
In situatia in care cercetarea pr-zisa a fost precedata de actiuni premergatoare: completarea
masurilor vizand salvarea victimelor, inlaturarea pericolelor si conservarea urmelor; examinarea rapida a
locului faptei, delimitarea sa exacta si intarirea masurilor de paza; indepartarea tuturor persoanelor inutile
si retinerea celor care au facut sesizarea, a martorilor, a persoanelor suspecte; stabilitrea precisa a
sarcinilor ce revin fiecarui membru al echipei; obtinerea unor prime informatii referitoare la fapta, la locul
in care a fost savarsita.
Cercetarea pr-zisa a locului faptei. Se face cu respectarea stricta a regulilor tactice generale.
Reguli tactice:
- limitarea numarului persoanelor care patrund in zona cercetata la strictul necesar; prevenirea
oricarei modificari in starea sau pozitia lucrurilor, paralel cu conservarea urmelor si evitarea crearii altor
urme care pot dezorienta cercetarea; fixarea cailor de acces si de deplasare a membrilor echipei in
perimetrul locului faptei; purtarea echipamentului de protectie; interzicerea comentariilor, aprecierilor sau
discutiilor.
Cercetarea in faza statica. Se procedeaza la o examinare atenta a locului faptei, atat in ansamblul
sau cat si pe zonele mai importante, fara a se aduce nici o modificare acestuia. Activitati desfasurate:
- stabilirea starii si pozitiei mijloacelor materiale de proba, a urmelor vizibile, a urmelor materie;
masurarea distantei dintre obiectele principale; executarea de fotografii de orientare, schita si fotografii ale
subiectelor principale; determinarea eventualelor modificari survenite anterior sosirii echipei de cercetare.
Cercetarea in faza dinamica. Presupune participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea
investigatiilor si folosirea integrala a mijloacelor tehnico stiintifice criminalistice aflate la dispozitia lor:
- examinarea amanuntita a corpului victimelor, a fiecarui obiect presupus purtator de urme sau care a
servit la savarsirea infractiunii, fiind permisa atingerea sau schimbarea pozitiei lor.
- in executarea fotografiilor si inregistrarilor video in detaliu, a masuratorilor fotografice
bidimensionale, se finalizeaza schita locului faptei si se incepe redactarea procesului verbal.
- se iau primele declaratii martorilor si victimei, daca mai este la fata locului, inclusiv persoanelor
suspecte
9

- clarificarea imprejurarilor negative determinate de neconcordanta dintre situatia de fapt si


evenimentul presupus ca s-ar fi produs, de absenta unor urme sau obiecte care, in mod natural, ar fi trebuit
sa existe la fata locului.
28. Reguli tactice aplicate in dispunerea contestarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor
criminalistice.
Oportunitatea expertizei. In functie de probele, datele sau materialele existente in cauza, este
necesar sa se aprecieze daca si in ce masura o expertiza este utila, astfel incat nici sa nu se intarzie
efectuarea unei expertize indispensabile solutionarii cazului. Oprtunitatea expertizei se raporteaza si la
momentul dispunerii acesteia, mai ales in ideea ca o dispunere prematua, ca siintarzierea acesteia, pot avea
consecinte negative asupra solutionarii cauzei.
Stabilirea corecta a obiectului expertizei. Delimitarea stricta a aspectelor de clarificat este de
natura sa influenteze pozitiv insasi cercetarea fondului problemelor ce constituie obiectul expertizei.
Obiectul expertizei judiciare consta in lamurirea unor fapte sau imprejurari de fapt ce reclama cunostinte
speciale din diverse domenii.
Formularea clara a intrebarilor adresate expertului. Intrebarile trebuie formulate cu claritate,
concis si precis, evitandu-se exprimarile generale, echivoce, confuze, gresite, care ii determina pe unii
experti sa procedeze la reformulari, cu riscul aparitiei de neconcordante intre ceea ce a urmarit organul
judiciar si ceea ce a inteles expertul din intrebare, sau la ridicarea unor obiectii ale partilor, pe
considerentul ca nu s-a dat raspuns intrebarilor din ordonanta sau incheiere.
Asigurarea caliatii materialelor trimise spre expertiza. Expertul trebuie sa aiba la dispozitie
urmele, obiectele ce se constituie mijloace materiale de proba, modele de comparatie sau obiecte
presupuse a fi creat urmele descoperite in campul infractional. Materialele trebuie sa indeplineasca niste
cerinte:
- cunosterea cu certitudine a provenientei lor; calitatea pe care trebuie sa o prezinte;
29. Structura si continutul planului de urmarire penala.
Structura planului de UP. Este constituit dintr-o structura unitara de elemente componente, menite
sa confere eficienta activitatii de UP.
Sub raport tactic. Principalele elemente constitutive ale planului de UP sunt versiunile, prblemele
ce se cer rezolvate in verificarea fiecarei versiuni, activitatile desfaurate pe baza metodelor stiintifice
criminalistice cu ajutorul carora se rezolva aceste probleme. Mai fac parte si termenele de rezolvare a
problemelor si de verificare a versiunilor precum si persoanele care urmeaza sa participe la solutionare.
Momentul elaborarii unui plan de ancheta. Se impune a fi ales astfel incat sa nu fie conceput nici
prematur (poate conduce cercetarile pe o pista falsa) si nici tardiv (impiedica desfasurarea unor activitati
organizate in stabilirea faptelor si imprejurarilor) fata de mersul anchetei. Sunt si situatii in care nu este
absolut necesar sa se elaboreze un plan scris de urmarire penala.
Continutul planului de UP. Este determinat de problemele pe care le are de clarificat ancheta intrun moment sau altul.
Formula celor 7 intrebari. (disticul lui Darie): ce fapta s-a comis si care este natura ei? Unde s-a
comis fapta cercetata? Cand a fost savarsita? Cine este autorul ei? Cum, in ce mod a savarsit-o? cu
ajutorul cui? In ce scop a fost comisa?
Formula celor 4 intrebari: determinarea obiectului infractiunii; identificarea obiectului activ al
infractiunii; identificarea subiectului activ al infractiunii; determinarea laturii subiective a infractiunii.

10

Tactica elaborarii versiunilor de UP


Detinerea de date si informatii corespunzatoare cantitativ si calitativ:
- sub aspect cantitativ, un minim de date este absolut necesar pentru formularea versiunilor, fie ele
referitoare la natura faptei
- d.p.d.v. calitativ, informatiile care stau la baza versiunilor trebuie sa fie precise si concrete.
Simplele supozitii sau presupunerile lipsite de un suport real creaza doar dificultati in desf anchetei.
Elaborarea versiunilor cu profesionalism:
- pregatirea multilaterala, experienta si intuitia organului de UP reprezinta o conditie importanta in
elaborarea de versiuni; pregatirea complexa care presupune nu numai stapanirea cunostintelor juridice ci si
cele de criminalistica; experienta castigata in activitatea de UP; intuitia (inspiratie sau fler) care este un
factor deseori decisiv.
Folosirea unor forme logice de rationament:
- rationamentul deductiv este o operatie logica in care se porneste de la general, de la premisele
problemei, pentru a se ajunge, printr-o inlantuire de judecati, la particular, la o anumita concluzie ce va
servi la elaborarea versiunii.
- rationamentul inductiv este o operatie logica, inversa rationamentului deductiv, inlantuirea de
judecati avand drept punct de plecare elementele particulare ale cauzei, pentru a se ajunge la final la
aspectele esentiale
- rationamentul prin analogie este o forma de gandire intalnita ceva mai rar in activitatea organelor
judiciare, datorita caracterului incert, probabil, al concluziilor sale. Consta intr-o operatie logica, in care
concluzia este trasa pe baza asemanarii dintre elementele caracteristice unui fapt cunoscut si cele ale
faptului sau evenimentului aflat in curs de cunoastere.
30. Cauzele relativitatii probei testimoniale:
- imperfectiunea organelor de simt ale omului, insotita de o serie de factori obiectivi sau subiectivi
care influenteaza nu numai perceptia, dar si procesul de memorare sau redare a celor percepute
- procese psihice distorsionate, dintre care subicetivismul si selectivitatea psihica, constructivismul
psihic
- convingerea cvasi-generala a mediilor judiciare este ca declaratia martorului trebuie sa fie o
reproducere absolut fidela, o fotografie obiectiva a faptelor la care a asistat
- particularitatile psihologiei organului judiciar, esentiala atat in luarea declaratiilor cat si in
evaluarea lor
31. Receptia faptelor si imprejurarilor de catre martori
Receptia senzoriala. Elemente:
- senzatia. Aparitia senzatiilor este in functie de intensitatea stimulilor care actioneaza asupra
analizatorilor. Senzatia se naste decat in momentul in care un stimulul atinge un prag minim capabil sa
provoace senzatia.
- perceptia este consecinta unei reflectari mai complexe care conduce la constientizare, la
identificarea obiectelor si fenomenelor. Procesul perceptiei este definit ca fiind un cat de organizare a
senzatiilor, implicit a informatiilor pe care un martor le-a receptat in functie de interes, experienta etc.
Factori de distorsiune:
- modul de organizare a informatiilor la nivelul cortexului care se constituie in structuri si
configuratii (Gestalt) permitand martorului sa perceapa intregul inaintea partilor componente; constanta
perceptiei, care detrmina o anumita corectare a imaginii perceput; fenomenul de iluzie care conduce la
perceptii eronate, prin deformarea subiectiva a realitatii; fenomenul de expectanta prin care este pregatita
sa receptioneze anumiti stimuli, filtrandu-i pe altii; efectul halo, fenomen ce ne determina sa extindem,
necritic, un detaliu asupra intregului.

11

Factorii de natura obiectiva:


- vizibilitatea poate fi redusa de distanta de la care se face perceptia, de conditiile de iluminare,
meteorologice, diverse obstacole interpuse; audibilitatea este influentata de distanta, conditii de propagare
a sunetelor, existenta unor surse sonore, obstacole care pot da nastere la ecouri, reverberatia sunetelor;
durata perceptiei (perceptia tactila, olfactiva); disimularea infatisarii apelarea la deghizari, actionarea cu
rapiditate.
Factorii de natura subiectiva totalitatea particularitatilor psiho-fiziologice si de personalitatea
individului, apte sa influenteze procesul perceptiv:
- calitatea organelor de simt; personalitatea si gradul de instruire a individului; varsta si inteligenta;
temperamentul si gradul de mobilitate al proceselor de gandire; starile de oboseala; starile afective;
atentia; tipul perceptiv
32. Pregatirea ascultarii martorilor
Studierea dosarului cauzei. Are ca scop principal stabilirea faptelor si imprejurarilor ce pot fi
clarificate pe baza declaratiilor martorilor, precum si stabilirea cercului de persoane care cunosc, in parte
sau in totalitate, aceste fapte, dintre care vor fi selectionati.
Stabilirea martorilor care pot fi audiati. Se face pe baza criteriilor procesuale penale.
- sunt identificate persoanele care au perceput direct faptele si imprejurarile si caei care cunosc sau
detin fapte privitoare la fapta
- in ipoteza in care exista un nr mare de persoane detinatoare de informatii este posibila o selectare a
martorilor pe baza calitatii datelor pe care le detin, a personalitatii lor, a obiectivitatii.
- clarificarea naturii relatiilor acestora cu persoanele implicate in savarsirea infractiunii.
Cunoasterea personalitatii martorilor. Presupune obtinerea de date cu privire la profilul
psihologic, la pregatirea si ocupatia, la natura eventualelor relatii cu persoanele antrenate in savarsirea
infractiunii.
Elemente tactice aplicate in pregatirea ascultarii martorilor.
Aceasta pregatire sub raport tactic criminalistic se va face in functie de obiectivele anchetei si
activitatile destinate solutionarii lor.
33.Reguli tactice aplicate in ascultarea martorilor.
Conduita tactica in etapa de identificare a martorului.
Etapa identificarii martorului in care o includem si pe aceea a depunerii juramantului,consta potrivit
prevederilor art.84 C.proc.pen., in intrebarea acestuia despre nume, prenume, etate, domiciliu(eventual
resedinta, daca este cazul) si ocupatie.Daca exista vreo indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se
stabileste prin orice mijloc de proba.In continuare martorul mai este intrebat daca este sot sau ruda cu
vreuna din parti si in ce raporturi se afla cu acestea,precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma
infractiunii.Inainte de ascultare martorul depune juramantul,dupa aceea i se pune in vedere ca daca nu va
spune adevarul savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.Organul judiciar este obligat sa se conduca
dupa cateva reguli tactice proprii debutului audierii,absolut necesare crearii unui climat psihologic adecvat
obtinerii de declaratii complete si sincere:
a)
primirea martorului intr-o maniera corecta,civilizata care trebuie sa fie prezenta inca din
momentul asteptarii pana in momentul audierii propriu-zise.
b)
Crearea unui cadru de ascultare sobru caracterizat de seriozitate lipsit de factori stresanti,
care pot distrage atentia martorului.
c)
Comportarea organului judiciar intr-un mod calm, incurajator astfel incat sa fie redusa
incordarea,nelinistea fireasca a martorului.
Conduita tactica din momentul relatarii libere a martorului.
Relatarea libera prezinta un anumit avantaj fata de declaratiile obtinute pe cale interogativa datorita
spontaneitatii sale ,faptele fiind prezentate asa cum au fost percepute de catre martor.
12

Conduita magistratului, a anchetatorului se va ghida dupa urmatoarele reguli:


-ascultarea martorului cu rabdare si calm,fara a fi intrerupt;
-evitarea oricarui gest, reactie sau expresie, mai ales ironica;
-ajutarea cu tact a martorului;
-daca martorul se pierde in amanunte sau se abate in mod deliberat de la subiectul relatarii,organul
judiciar trebuie sa intervina cu suficienta fermitate dar civilizat;
-organul judiciar isi va nota aspectele mai semnificative.
35. Particulariti ale psihologiei nvinuitului / inculaptului n momentul anchetei
nvinuitul este persoana stabilit deseori dintr-un cerc de suspeci, fa de care se efectueaz
urmrirea penal, cat timp nu a fost pus n micare aciunea penal mpotriva sa. O dat pus n micare
aciunea penal, nvinuitul capt calitatea de inculpat.
Mecanismele psihologice ale celui anchetat prezint cateva caracteristici care trebuie cunoscute,
mai ales pt contracararea ncercrilor de inducere n eroare a organului judiciar prin simulare, disimulare,
minciun sau prin folosirea lator mijloace prin care acesta consider c poate evita tragerea la rspundere
penal.
Depistarea prezenei strii de emoie, poate dezvlui dezacordul dintre cele afirmate i cele
petrecute n realitate, dintre adevr i minciun. Tensiunea psihic a nvinuitului sau inculpatului e mulat
mai mare decat a celorlalte persoane. Strilor emoionale le sunt specifice o serie de manifestri viscerale
i somatice, cela mai importante fiind:
- accelerarea i dereglarea ritmului respiraiei, paralel cu dereglarea emisiei vocale(rguire),
scderea salivaiei
- creterea presiunii sangiune i accelerarea btilor inimii, nsoite de fenemene
vasodilatorii( congestionare) sau vasoconstrictorii (paloare)
- contractarea muchilor scheletici , crispare
- schimbarea mimicii i pantomimicii, pe un fond de agitaie, transpus frecvent n micri i
gesturi , ntr-o conduit care nu mai corespunde comportamentului normal al individului.
- modificarea timpului de reacie sau de laten, caracterizat prin ntarzierea rspunsului la ntrebri
care conin cuvinte critice, ntarzieri care pot ajunge la circa 4 secunde, fa de timpul n care se rspunde
la ntrebrile necritice.
Incercrile de simulare sau disimulare. Contureaz a 2-a grup de pb psihologice alturi de
emoii, tipice momentului interogatoriului. Dintre modurile de simulare (contrafacere) i
disimulare( ascundere), nvinuiii / inculpaii apeleaz la:
- refuzul de a vb sau de a recunote faptele care li se imput
- invocarea imposibilitii de a-i aduce aminte
- prezentarea de alibiuri, fie create premeditat, fie inventate n momentul audierii
- recunoaterea unor fapte minore, n scoplu disimulrii celor importante
- motivarea faptului c svarerea infraciunii e consecina provocrii sau a unui moment de
rtcire
- simularea nebuniei sau a tulburrii funciilor unor organe de sim
- ncercri de sinucidere sau de automutilare
35.1. Trsturi de personalitate care trebuie s definesc profilul psihologic al magistratului
sau anchetatorului.
Pe tot parcursul investigrii unei fapte penale, anchetatorul e obligat s dea dovad de
corectitudine, rbdare, demnitate, nelegere. El trebuie s aibe puterea s recunoasc i s-i controleze
anumite trsturi ale personalitii de natur s repercuteze negativ asupra cercetrilor, cum ar fi:
nervozitatea, superficialitatea, duritatea, tendina de exagerare, etc.
n cazul investigaiilor penale succesul poate depinde de efectul Galatea i efectul Pygmalion.
13

- efectul Galatea e consecina ncrederii n sine, a organizrii, a depirii propriilor limite prin
cunoaterea lor, pt a obine o productivitate mai mare n profesie
- efectul Pygmalion este i el consecina echilibrului ntre preteniile pe care le avem de la alii si
pe care alii le au de la noi.
Dintre calitile care se cer persoanei chemate s participe la nfpuirea justiiei, amintim:
creativitatea n gandire, n sensul evitrii schemelor fixe
- capacitatea de prelucrare cu obiectivitate i sim critic a tuturor datelor, informaiilor obinute n
timpul urmririi penale
- capacitatea de stabilire a contactului psihologic cu persoana ascultat, ceea ce presupune stpanirea
legilor permisivitii
- evitarea exegerrilor n interpretarea declaraiilor sau a poziiei adoptate de persoana ascultat n
calitate de nvinuit
- controlarea sentimentelor de simpatie / antipatie fa de cel ascultat n calitate de nvinuit /
inculpat.
A) e important capacitatea de evitare a deformrii profesionale care poate conduce la exagerri n
interpretarea declaraiilor i a atitudinii unor persoane de buna-credin care se manifest ntr-un mod
aparent suspect, din cauza tensiunii psihice
B) controlarea sentimentelor de simpatie / antipatie fa de nvinuit / inculpat
C) apelarea la elemente de permisivitate, prin care se nelege accepatrea unui indivit de a fi studiat
psihologic de catre interlocutorul su.
36. Pregtirea ascultrii nvinuitului / inculpatului
Presupune:
a) studierea materialelor sau datelor existente n cauz presupune cunoaterea datelor referitoare la
modul i mprejurrile n care s-a svarit fapta, la probele existente n acel monet la dosar, la participani,
la persoana vtmat etc, date care urmeaz s fie completate, confirmate sau verificate i prin declaraiile
nvinuitului / inculapturlui. Se efectueaz cu maxim urgen i operativitate.
b) cunoaterea personalitii nvinuitului / inculaptului:
- trsturile psihice ale personalitii : caracterul, trstur psihic care definete manifestrile de
conduit cu semnificaie moral pozitiv (sinceritate, corectitudine, demnitate, etc), temperamentul ,
trstur care determin diferenierea psihic a indivizilor n funcie de capacitatea energetic i dinamic
a compotamentului : tipul coleric, tipul sangiunic, tipul felgamtic, tipul melancolic; aptitudinile, unele
avand un sens general iar altele un sens special
- factorii care au influenat sau condiionat evoluia somato- psihic i social a nvinuitului sau
inculpatului:
- mediul familial sau social n care a evoluat i s-a format: colile urmate, locul unde i-a satisfcut
serviciul militar
- cercul de prieteni
- nivelul de inteligen, slbiciunile, pasiunile sau viciile, etc.
- evetuale antecedente penale, raporturile cu ali participani la svarirea infraciunii sau cu victima
c) organizarea modului de desfurare a ascultrii conine versiunile, problemele de clarificat,
metodele tactice folosite. Presupune:
- stabilirea cu precizie a problemelor, care urmeaz a fi clarificate cu ocazia ascultrii, precum i a
datelor care trebuie verificate cu acest prilej
- pregtirea materialului probator care urmeaz s fie folosit n timpul ascultrii (fotografii etc)
- determinarea ordinii n care se va face ascultarea. Dac n cauz sunt mai muli nvinuii/inculpai,
la nceput vor fi ascultai cei care dein mai multe date sau cei care fac declaraii sincere i complete.
Uneori, se impune asculatrea mai ntai a martorilor, prioritate avand martorii oculari. Mai pot fi obinute
date i prin efectuarea de expertize judiciare.
14

- stabilirea modalitaii de citare, a datei orei locului n care ei urmeaz s fie prezeni n vederea
ascultrii. Ordinea i modalitatea de citare trebuie concepute ncat s se evite contactul ntre diversele
persoane interesate n cauz.
d) planificarea ascultrii. Finalizarea pregtirii ascultrii se va ma terializa prin ntocmirea unui plan
de ascultare, pt fiecare nvinuit sau inculpat n parte. Acesta conine problemele de clarificat i succesiunea
lor de abordare, ntrebrile de fond sau de amnunt, la care va trebui s rspund cel audiat. Planul trebuie
s aibe un caracter flexibil, putand fi adaptat, modificat sau s se formuleze ntrebri noi. Dac ntocmirea
unui plan e necesar n cazurile dificile, elaborarea unei schie de plan se impune i n cazurile simple,
aspect de natur s serveasc la urgentarea soluionrii cauzei.
37. Tactica ascultrii nvinuitului / inculpatului
Asculatrea nv/inc se realizeaz n 3 etape (identificare, ascultare liber, punerea de ntrebri),
urmare de consemnarea declaraiilor. Presupune:
a) crearea unei atmosfere favorabile ascultrii i stabilirii contactului psihologic cu suspectul,
devenit nvinuit sau inculpat. Asculatrea trebuie s se desfoare n prezena aprtorului , ntr-un cadru
sobru, lipsit de elemente care pot distrage atenia sau determina inutil apariia unui sentiment de team.
B) adopatrea de ctre magistrat sau de ctre poliist a unei atitudini demne, n raport de autoritatea pe
care o reprezint. Organul judiciar va impune ascultrii o atmosfer de seriozitate i calm, lipsit de
arogan, de duritate etc.
c) crearea unei atmosfere propice confesiunii, mrturisirii din momentul primului contact cu cel
anchetat. Cel care efectueaz ascultarea are o atitudine pozitiv.
Urmeaz verificarea identitii nvinuitului sau inculpatului, care const n ntrebarea acestuia cu
privire la nume, prenume, porecl, data i locul naterii, numele i prenumele prinilor, cetenia, studiile,
etc. Dup verificarea identitii i introducerea n atmosfer, celui ascultat i se aduce la cunotin fapta
care formeaz obiectul cauzei i i se pune n vedere s declare tot ce stie cu privire la fapt i la nvinuirea
care i se aduce.
37.1. Ascultarea n faza relatrii libere
Dup ce se aduce la cunotin obiectul cauzei i al ascultrii, nvinuitul sau inculpatul va fi lasat s
fac o relatare liber, cerandu-i-se s dea i o declaraie scris personal, cu privire la nvinuirea care i se
aduce. Reguli tactice:
- fiecare nvinuit / inculpat e ascultat separat, fr ca de fa s fie ali nv / inc, dac exist mai
multi;
- nvinuitul / inculpatul trebuie lsat s declare liber tot ce tie n cauz.el nu va fi ntrerupt pna la
terminarea relatrii, chiar dac se constat ce e nesincer
- ascultarea nu poate ncepe cu citarea sau reamintirea unor eventuale declaraii date anterios
- nvinuitul / inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaraie scris mai nainte, dar se poate servi de
nsemnri asupra unor amnunte
- nu se va admite folosirea de violene, aminri sau alte mijloace de constrangere, probe, n scopul
de a obine declaraii
Conduita organului judiciar :
- va fi impus o atmosfer de calm i rbdare, evitandu-se ntreruperile sau interveniile inutile
- va fi urmrit cu atenie comportamentul celui ascultat, privirea sa i modul n care ea penduleaz
de la anchetator n alt direcie, pt sesizarea strilor de nelinite, a ncercrilor de disimulare
- vor fi evitate, pe ntreaga durat a ascultrii, expresiile, gesturile de suprare, de nemulumire,
ntreaga sa atitudine trebuind s se caracterizeze prin reinere i impasibilitate
Avantajele relatrii libere:
- posibilitatea cunoterii, verificrii cu exactitate a modului n care s-a svarit infraciunea i a
mobilului ei, n ipoteza unor declaraii sincere i complete
15

- obinerea de date despre faptele i mprejurrile cauzei, despre participani , date pe care organul
judiciar nu le deinea
- posibilitatea studierii i cunoaterii nvinuitului sau a inculpatului, a poziiei ei fa de fapta comis,
chiar n ipoteza unor declaraii nesincere.
nc din faza relatrii libere, nvinuitul poate fi condiionat s fac declaraii sincere. Fiind lsat s
relateze liber, el ne poate transmite informaii pe cale nonverbal, care pot ntri sau contrazice
informaiile verbale.
37.2. Adresarea de ntrebri . formularea ntrebrilor repr ultima etap activ a audierii, fiind
socotit momentul cel mai ncordat al ascultrii nvinuitului sau inculpatului. Dup ce nv/ inc a fcut
declaraia, i se pot pune ntrebri cu privire la fapta care formeaz obiectul cauzei i la nvinuirea care i se
aduce. El e ntrebat cu privire la probele pe care nelege s le propun, aspect de maxim importan pe
linia asigurrii dreptului la aprare. Tactica formulrii de ntrebri e n funcie de declaraiile fcute
anterior de nv / inc, de caracterul lor sincer i complet. Poziia unui nvinuit / inculpat cu privire la
nvinuirea adus, poate lua urm forme:
- recunoaterea sincer i complet a faptelor i a nvinuirii aduse
- respingerea nvinuirii i probarea lipsei lor de temeinicie
- disimularea adevrului prin recunoaterea de fapte, unele cu caracter penal, ns minore, avand sau
nu legtur cu cauza cercetat
- refuzul de a face declaraii, respingerea acestora sau prezentarea de probe i alibiuri false.
Obiective vizate n funcie de poziia adoptat de nv/inc:
a) n situaia primelor 2 variante menionate mai sus, sunt necesare ntrebri cu caracter de verificare,
clarificare si completare, ori de precizare
b) n ultimele 2 ipoteze, pe lang ntrebrile de verificare sau de clarificare, se va pune accentul pe
ntrebri de completare, de detaliu, care vor servi la stabilirea integral a devrului i la dovedirea
declaraiilor mincinoase.
Clasificarea ntrebrilor se face dup:
a) dup caracterul lor neneral , pot fi ntrebri de control, de precizare, de completare sau ajuttoare.
b) dup specificul problemelor urmrite : ntrebri cu caracter general, referitoare la faptele sau
mprejurrile cauzei, privite n totalitatea lor; ntrebri problem, care vizeaz aspectele concrete ale
cauzei; ntrebri de detaliu, avand scop completarea , precizarea , controlul.
ntrebrile vor fi formulate ntr-un mod clar, precis, concis, folosindu-se o terminologie adecvat
persoanei ascultate. Vor fi evitate ntrebrile sugestive.
37.3. Modalitati si procedee tactice de interogare
Modalitatile tactice de adresare a intrebarilor se raporteaza la pozitia invinuitului/inculpatului fata de
invinuirea adusa, de incercarile de disimulare si de structura sa psihica.
- in ipoteza recunoasterii, a unor declaratii sincere si complete nu se pun probleme tactice deosebite,
intrebarile vizand unele precizari sau concluzii
- in cazul refuzului de a face declaratii, al declaratiilor incomplete sau nesincere reguli tactice
diversificate
In cazul refuzului de aface declaratii organul judiciar va cauta sa afle motivul refuzarii. Pot aparea
situatii in care cel ascultat are o lacuna de memorie, astfel vor fi puse intrebari de natura sa-i reactiveze
memoria sau intrebari de control si verificare a exactitatii relatarii dar care sa nu-l deruteze pe cel ascultat.
In situatia declaratiilor mincinoase, contradictorii, incomplete, a respingerii invinuirii ori a persistarii
in refuzul de a face declaratia tactica ascultarea are un caracter mai complex. Se adauga si revenirea
asupra declaratiilor date anterior.
Procedee tactice de ascultare pot fi urmatoarele:
- tactica ascultarii repetate utilizata in cazul declaratiilor incomplete, contradictorii si mincinoase
- tactica ascultarii incrucisate interogarea invinuitului de 2 sau mai multe persoane in acelasi timp
16

- tactica intalnirilor surpriza folosita in momentele psihice de o anumita tensiune


- tactica complexului de vinovatie consta in alternarea unor intrebari neutre ca intrebari referitoare
la fapta, la rezultatele ei, la persoanele implicate
In aplicarea acestor procedee tactice se recurge si la conjugarea lor cu alte elemente clasice:
- folosirea contradictiilor din proprie declaratie
- prezentarea altor probe sau mijloace materiale de proba obtinute in timpul cercetarilor din care
rezulta indubitabil temeinicia invinuirii.
Procedeele tactice se impart in 2 mari categorii:
- procedeul ascultarii progresive invinuitului/inculpatului i se prezinta gradat probele sau datele
privind invinuirea ce i se aduce, incepand cu datele despre care stie ca se afla in posesia anchetatorilor si
terminand cu cele la care nu se asteapta sa fie detinute de organul judiciar.
- procedeul ascultarii frontale prezentarea inca din primul moment pe neasteptate a probelor celor
mai importante din care rezulta cu clasitate vinovatia celui ascultat. Nu este recomandabil sa se faca
inainte de relatarea libera a invinuitului/inculpatului si fara o prealabila verificare a exactitatii tuturor
datelor care stau la baza invinuirii.
52.Particularitati privind CFL a accidentelor de trafic rutier.
Cercetarea la fata locului a accidentelor de circulatie este orientata in doua directii importante :
a)stabilirea imprejurarilor de loc, timp si mod in care s-a produs accidentul ;
b)descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor formate cu ocazia producerii accidentului.
Elaborarea versiunilor reprezinta o componenta tactica importanta a cercetarii unor evenimente
rutiere in care autorul faptei a parasit locul accidentului.Acest ultim aspect a impus sublinierea ca, sub
raport tactico-metodologic,cercetarea accidentelor de circulatie se pot imparti in 2 mari categorii :
1.cercetarea accidentelor de circulatie in care autorul a ramas la locul faptei, intr-o situatie
asemanatoare aflandu-se si cel care s-a reitors la fata locului ,dupa ce, de exemplu, a dus victima la spital.
2. cercetarea accidentelor de circulatie in care autorul a parasit locul accidentului, ceea ce impune sa
se procedeze la identificarea autovehiculului si a conducatorului acestuia.
Primele masuri la locul accidentului sunt luate de organul de politie care se deplaseaza operativ la
fata locului.Sarcinile lucratorului de politie sosit primul la locul evenimentului sunt :
a)acordarea primului ajutor victimelor ;
b)asigurarea locului faptei ;
c)identificarea celorlalte persoane implicate in accident ;
d)raportarea evenimentului ;
e)luarea masurilor de descongestionare ;
Pregatirea cercetarii locului accidentului.Consta in :
-verificarea si completarea masurilor luate initial ;
-delimitarea exacta a locului faptei ;
-obtinerea unor prime informatii cu privire la imprejurarile de producere a evenimentului ;
-stabilirea sarcinilor si a metodelor tehnico-stiintifice care vor fi aplicate pe parcursul cercetarii.
Efectuarea cercetarii propriu-zise.
A. In faza statica a cercetarii se procedeaza la examinarea si fixarea aspectului de ansamblu a
locului accidentului,la stabilirea pozitiei si a raportului de distanta dintre vehicule, dintre victima
si vehicul, dintre acesta si urmele descoperite.Vor fi efectuate fotografii judiciare operative de
orientare, schita, masuratori fotografice, alte genuri de masuratori necesare ridicarii schitei
locului accidentului, o atentie deosebita trebuind sa fie acordata masurarii urmei de franare.
B. In faza dinamica se trece la examinarea amanuntita a locului accidentului in vederea descoperirii,
fixarii, ridicarii si interpretarii urmelor accidentului, examinare ce se efectueaza in functie de
specificul fiecarei categorii de urme si pe baza unor metode tehnico-stiintifice proprii.Categorii
de urme intr-un accident de circulatie :
17

-urme ale sistemului de rulare ;


-urme ale unor parti din caroserie ;
-urme sub forma de resturi de obiecte si materiale ;
-urme biologice de natura umana ;
-urme sub forma unor resturi de imbracaminte.
C. Prin examinarea si interpretarea urmelor descoperite la locul accidentului este posibil sa se
rezolve mai multe probleme importante,inca din prima faza a cercetarilor :
a)stabilirea tipului de vehicul ;
b)determinarea directiei de deplasare ;
c)stabilirea vitezei de circulatie.
D. Fixarea rezultatelor cercetarii se face prin proces-verbal, fotografiere, schita.

18