Adultii si comportamentul criminal

Sus
Majoritatea crimelor comise de oamenii de rand au la baza un puternic instinct
impulsiv - un moment de furie declansat de o insulta, datorie financiara,
dragoste sau sex. Mare parte sunt comise, sustin specialistii, de oameni care
tind sa aiba un comportament nonconformist si nealiniat normelor sociale, in
majoritatea timpului, ceea ce ar putea explica violenta extrema in momentele
in care isi pierd cumpatul.
In cele mai multe situatii, o persoana care ucide nu are intentia de a comite
aceasta actiune;
In cel putin 20% din cazuri, actioneaza pentru a se auto-apara.
In alte situatii, persoanele cu ganduri ucigase actioneaza indirect, convingand
sau aducandu-si victima in starea de a comite suicid.
Impulsul de a ucide, este, se pare, universal, insa motivele care ii conduc pe
femei si barbati la comiterea acestui act sunt variate si misterioase.
In unele cazuri, crima este dictata de probleme psihice ale individului; in altele,
motivul pare a fi nimic mai mult decat o dorinta materiala.
In crimele savarsite in familie, motivele difera, de la neintelegerile dintre
parteneri, pana la gelozie, suspiciune de adulter sau chiar prinderea in fapt a
partenerului. Pentru unele cupluri, obsesia si dependenta de partener sunt doi
dintre principalii factori care duc, in cele din urma, la savarsirea de crima;
partenerii nu accepta despartirea de persoana iubita si astfel, fie in urma unor
confruntari, fie voit, ajung sa comita crima.
Frustrarea frecventa poate fi o sursa a comportamentului agresiv si poate lua
multe forme, declansata fiind deseori de sentimentul de inferioritate fizica,
sociala sau intelectuala.
Multi specialisti in comportament agresiv considera ca acesta este invatat,
deseori prin observare, iar unii dintre ei sunt convinsi ca violenta prezentata la
TV dezvolta tendinte violente atat in cazul copiilor cat si al adultilor.
Violenta a fost utilizata ca tema in nenumarate opere de arta; spre deosebire de
TV, specialistii considera ca expunerea violentei prin opere artistice nu are
efecte negative la nivel de individ, ci mai mult, poate crea repulsie fata de
aceste gesturi, poate invata populatia despre consecintele sale.
Copiii/adolescentii si comportamentul criminal
Sus

In toate teoriile si speculatiile referitoare la intrebarea "De ce comit copiii

crime", raspunsurile nu difera cu mult fata de motivele care ii indeamna pe
adulti catre acest gest. Cu putine exceptii, adolescentii sunt suficient de
capabili sa inteleaga ca gestul lor este unul gresit.
- La fel ca si in cazul adultilor, unii adolescent ucid deoarece sufera
de agresivitate cronica si nu isi pot controla impulsivitatea in anumite
momente.
- Altii ucid ca raspuns la un istoric de ostilitate supracontrolata.
- Altii comit acest gest dupa perioada in care sunt coplesiti de sentimetul de
victimizare si resentimente.
- Pentru altii, crima este un raspuns la un factor traumatizant pe care nu il mai
pot tolera.
- In cazul adolescentilor imaturi si narcisisti, apare obsesia. Deprivati de
dragoste sau recunostinta, se simt justificati sa foloseasca violenta.
- Mai putin comune, dar foarte dramatice, sunt cazurile in care crimele sunt
comise de psihotici si indivizi care sufera de grave afectiuni psihiatrice care-i
"rup" de realitate.
Este cunoscut faptul ca, adolescentii au tendinta de a adopta comportamente
riscante.
Studiile demonstreaza ca adolescentii nu au tendinta de a se considera mai
invulnerabili sau mai invincibili, comparabil cu adultii; in schimb, sunt predispusi
spre a se comporta ca si cum ar fi invincibili din cauza imaturitatii, impulsivitatii
sau judecatii gresite.
Lipsa experientei si a responsabilitatii, nepasarea fata de eventualele
consecinte, ii determina sa se comporte indiferent si sa se implice in activitati
riscante.
Valorile, anturajul si violenta
Valorile, atitudinile si educatia, contribuie deasemeni in formarea unui caracter
violent.
Multi copii au invatat sau au ajuns sa considere ca violenta este o metoda
legitima de a rezolva probleme personale si conflicte intalnite in viata de zi cu
zi.
Cand sunt, sau au impresia ca sunt provocati, au tendinta de a intoarce atacul,
fara a incerca sa gaseasca si alte metode de rezolvare pe cale pasnica a
situatiei, si mai ales, fara a se gandi ca actiunile lor pot avea consecinte grave
sau, chiar fatale.
De-a lungul timpului, conceptul de "respect" s-a modificat simtitor in randul
noilor generatii.
In multe grupuri de adolescenti, sunt folosite replici gen: "Il respect daca si el

ma respecta pe mine", sau justificari ale unor actiuni violente: "Nu mi-a aratat
respectul cuvenit". Respectul a devenit astfel o "posesie", un titlu, o conditie.
Deseori, orbiti de obsesia de a fi "respectati", tinerii ajung sa ucida din dorinta
de a-si salva onoarea pe care nu au castigat-o sau nu au meritat-o niciodata.
Apararea onoarei interactioneaza frecvent cu dinamica grupului; dintr-o
varietate de motive, adolescentii tind sa formeze grupuri cu o cultura proprie, si
sa manifeste atitudini ostile sau agresive la adresa celor ce nu se supun
regulilor impuse de ei.

Relatia parentala - sociopatia

Sus
Ideea de sociopat a fost adoptata in anii '80 pentru a descrie un "ciclu
de violente domestice" sau model regasit in istoricul familial.
Ciclul de violente descrie situatia in care un individ care s-a dezvoltat intr-un
mediu caracterizat prin abuz sau comportament antisocial are tendinta de a
aplica acelasi tratament copilului sau; acesta, la randul sau, se va conforma
ciclului, odata ce va deveni parinte.
Copiii neglijati sau abuzati sunt mai predispusi comiterii de crime pe parcursul
vietii. In mod similar, abuzul sexual in copilarie duce, de multe ori, la
transformarea victimei in agresor odata cu atingerea pragului de adult.
Neglijarea si abuzarea cipiilor persista de multe ori de-a lungul multor generatii;
astfel, ciclul de abuzuri, sociopatie si crime se repeta.
Pe de alta parte, copiii sustinuti si iubiti de parinti dezvolta inceredere
persoanala, stima de sine si interes fata de mediul social; de regula, copiii din
aceasta categorie au o alta viziune asupra relatiilor interpersonale si sunt mai
putini predispusi catre violente, omucidere.
Cu toate acestea, in ultimele decenii, opinia publica nu a acceptat supozitia
conform careia comportamentul criminal este determinat de afectiuni
psihiatrice ci, mai degrama, a considerat omorul ca fiind dictat de actiuni
premeditate.
Ereditatea si activitatea creierului
Sus
Studiile cu privire la originile tulburarilor antisociale de personalitate si influenta
acestora in comportamentul criminal, au dus la studierea gemenilor si a copiilor
adoptati.

Gemenii identici prezinta aceleasi gene. Cercetatorii au descoperit ca gemenii

identici sunt de 2 ori mai predispusi a avea acelasi comportament criminal fata
de gemenii fraternali, care au gene similare, dar nu si identice.
Alte studii sugereaza ca, copiii adoptati prezinta mai multe similaritudini legate de predispozitia catre crima - in raport cu parintii biologici decat cu
parintii adoptivi. Toate aceste cercetari, indica existenta unei baze genetice in
comportamentul criminal.
Tehnologiile medicale din ultimele decenii au permis avansarea cercetarilor
legate de cauzele biologice ale comportamentului criminal.
Spre exemplu, in 1986, au fost identificate conexiuni intre creier si
comportamentul antisocial; conform acestora, criminalii experimenteaza mai
putine reactii la nivel cerebral in prezenta pericolului decat majoritatea
indivizilor. O astfel de functie cerebrala, se considera, creste riscul de
omucidere, criminalii fiind mai putin speriati de consecintele sau pedeapsa
faptei savarsite.
Cu ajutorul Computerului Tomograf, RMN-ului si a Tomografului cu emisie de
pozitroni (PET), cercetatorii au studiat activitatea creierului si inclinatia catre
omucidere. Investigatiile au urmarit rolul neurochimicalelor - substante
eliberate de catre creier pentru a activa activitatea organismului si a hormonilor
- in influentarea comportamentului criminal.
Rezultatele au indicat ca un nivel crecut de serotonina - substanta produsa
de sistemul nervos central ce are efecte asupra starii emotionale a indivizilor descreste agresivitatea. Pe de alta parte, un nivel crescut de dopamina, creste
agresivitatea. Dopamina este produsa de catre creier si afecteaza rata batailor
inimii si presiunea sangelui.
In prezenta dovezilor, cercetatorii s-au asteptat sa descopere, in cazul
persoanelor care comit crime, o reducere a nivelului de serotonina si cresterea
nivelului de dopamina.
Criminalii in serie
Cercetatorii au studiat si creierul criminalilor in serie, iar RMN-urile au relvat
nivele crescute ale unor neurotransmitatoriprecum dipamina si scazute de
serotonina. Au existat si nenumarate cercetari ale sistemului limbic, parte a
creierului care controleaza emotiile si comportamentul. Noi medicamente au
revolutionat tratarea depresiei si chiar acomportamentului psihotic.
Nimic insa nu a putut justifica crimele in masa.

Hormonii
Sus

Hormonii sunt substante care controleaza functiile organelor.

Cercetatorii au testat relatiile dintre hormoni, cum ar
fi testosteronul si cortizolul, si comportamentul criminal. Testosteronul este un
hormon sexual produs de organele sexuale, care influenteaza dezvoltarea
caracteristicilor masculine.
Studiile pe animale au demonstrat ca exista legaturi stranse intre nivelul de
testosteron si comportamentul agresiv. Masurarea testosteronului in randul
detinutilor din penitenciare a demonstrat de asemeni prezenta unor cantitati
ridicate comparativ cu restul populatiei.
Cortizolul este de asemeni asociat cu comportamentul criminal.
Nivelurile crescute de cortizol duc la cresterea cantitatii de glucoza din creier,
pentru obtinerea unui plus de energie - situatie intalnita in momentele
de stres sau resimtire a unui pericol.
Persoanele ce prezinta un nivel ridicat de cortizol au atentia mult mai bine
dezvoltata si sunt mai active fizic; pe de alta parte, nivelul scazut de cortizol
este asociat persoanelor cu probleme de concentrare, activitati fizice reduse si
deseori, comportament antisocial, inclusiv agresiv.
Studiile pe adultii violenti au relevat un nivel scazut de cortizol.

Educatia si grupul social

Sus
Conform teoriilor sociologilor, majoritatea detinutilor din penitenciare au un
nivel redus si foarte redus de educatie; multi dintre acestia nu stiu sa scrie si sa
citeasca si nu au absolvit nici macar o scoala elementara.
Astfel, cele mai comune crime au la baza jafuri, spargeri de locuinte, talharii,
trafic de droguri, furturi din magazine.
Lipsa unei educatii minime in randul acestei categorii, are ca rezulate lipsa unui
loc de munca si perioade lungi fara posibilitatea obtinerii unui venit lunar, ceea
ce, inevitabil, conduce la cresterea infractionalitatii, finalizata, in multe situatii,
cu omucidere.
Chiar daca in multe situatii educatia ofera posibilitatea obtinerii unui serviciu si
a unui venit lunar, nu intotdeauna combate efectele abuzului, saraciei sau altor
factori restrictivi.
Grupul de apartanenta al unei persoane are o puternica influenta asupra
deciziei de a comite crima. Spre exemplu, copiii ce apartin familiilor
defavorizate, din dorinta de a compensa lipsurile si de a nu resimti diferente
fata de tinerii din familii bogate - care de regula, ii exclud din anturaj, aderara la
anumite gasti care sa le asigure un anumit respect, sentiment de putere si

statut.
De regula, gastile sunt focusate pe obtinerea de bunuri materiale, prin frauda,
talharii, trafic.

Drogurile si alcoolul
Sus
Anumiti factori sociali au puternica influenta in abilitatea unei persoane de a lua
decizii; Drogurile si abuzul de alcoolsunt astfel de factori. Impulsul de a comite
o crima pentru a asigura nevoia de drog, ifluenteaza procesul de decizie. Atat
drogurile cat si alcoolul se interpun gandirii lucide si judecatii si reduc inhibitia
(regulile social-comportamentale), oferind individului un plus de curaj in
comiterea unei crime. Sentinta de incarcerare are minima importanta pentru o
persoana aflata sub influenta drogurilor.
Abuzul de substante si alcool, cresc gradul de agresivitate al individului si riscul
de comitere a unei crime, in situatii care victima nu are nici o relatie cu
atacatorul; astfel de evenimente se pot petrece in baruri sau in spatii publice, in
urma unor confruntari/conflicte, duse la extrem de cel afectat de consum.
Criminalistii apreciaza ca in aproximativ 30-50% din cazurile de crima, abuz
sexual sau talharie, atacatorii se afla sub influenta drogurilor/alcoolului.
Totodata, multe dintre cazurile de violenta in familie sunt cauzate de un
partener/parinte alcoolic. Nenumarate cazuri au la baza certurile intre parteneri
sau masurile corectoare aplicate copiilor, in lipsa unei judecati lucide.