ANALIZATORUL AUDITIV

Analizatorul auditiv detine

la unele animale roluri importante
legate de orientarea in spatiu, pentru
depistarea surselor de hrana si a
pericolelor, iar la om serveste si la
perceperea vorbirii care sta la baza
relatiilor interumane.
Urechea umana percepe
unde sonore, repetate intr-o anumita
ordine (sunete) sau succedandu-se
neregulat (zgomote). Produse prin
condensari si rarefieri ale aerului,
undele sonore au trei proprietati
fundamentale:
intensitatea
(determinata
de
amplitudine),
inaltimea
(conditionata
de
frecventa) si timbrul (depinzand de
Componentele urechii
vibratiile armonice supraadaugate). Frecventa
sunetelor percepute de
urechea umana este cuprinsa intre 20 si 20000 cicli/s, iar sensibilitatea auditiva optima este cuprinsa intre 10003000 cicli/s.
Vibratiile sonore, captate, transmise si amplificate de un sistem de structuri alcatuind urechea externa si
medie, impresioneaza organele receptoare ale auzului din urecha interna, situata in stanga osului temporal
Urechea externa, prin pavilion, capteaza si dirijeaza undele sonore spre conductul auditiv extern, care
le transmite membranei timpanului. Membrana timpanului, care separa urechea externa de cea medie, cu
grosime de 0,1 mm si structura fibroasa, functioneaza ca un rezonator vibrand la modificarile de presiune
determinate de undele sonore.
Urechea medie este formata dintr-o cavitate a
osului temporal, plina cu aer la presiunea atmosferica,
datorita pompei lui Eustachio, care comunica cu
nasofaringele. Spre urechea interna se gasesc: fereastra
ovala si fereastra rotunda. In urechea medie se afla un
lant articulat de trei oscioare (ciocanul, nicovala si
scarita) si muschii anexati lor. Articulatiile dintre
aceste oscioare sunt astfel dispuse incat vibratia
ciocanului, care se insera pe fata interna a timpanului
si se misca prin vibratiile acestuia, determina o
miscare de acelasi sens a talpii scaritei, care se sprijina
pe membrana ce acopera fereastra ovala. Astfel,
vibratia timpanului este transmisa perilimfei si
endolimfei din structuriile urechii interne. Lantul de
oscioare nu transmite pasiv vibratiile ci, prin muschii
ciocanului si scaritei, contribuie la modificarea
intensitatii sunetului, contractia muschiului ciocanului
diminuand amplitudinea vibratiilor prea puternice, iar
cea a muschiului scaritei amplificand sunetele prea
slabe. Suprafata timpanului, de 13 ori mai mare decat
cea a ferestrei ovale, contribuie, de asemenea, la
amplificarea sunetelor receptionate.
Transmiterea undelor in urechea medie se face
Labirintul osos si labirintul membranos
atat prin lantul de oscioare si prin oasele craniului, cat si
pe calea aeriana, prin modificarea presiunii aerului din
urechea medie sub actiunea vibratiilor timpanului. De aceea, auzul nu dispare ci doar diminua in cazul
perforatiilor timpanului.
Urechea interna este gazduita in cavitati sapate in stanca temporalului vestibul osos, canale
semicirculare osoase si cohlee osoasa formand labirintul osos.

In labirintul osos se afla labirintul membranos,

alcatuit din aceleasi formatiuni: vestibulul membranos,
format din doua vezicule suprapuse utricula si sacula
si canalele semicirculare membranoase, formand
impreuna aparatul vestibular specializat pentru simtul
echilibrului si melcul membranos (canalul cohlear) care
contine segmentul receptor al auzului.
Cohleea (melcul) este un canal osos, spiralat,
rasucit de doua ori si jumatate in jurul unui ax central
numit columela (modiol). De la columela se desprinde,
spre lumenul cohleei, o lama osoasa, subtire lama
spirala care se intinde in tot lungul cavitatii melcului osos
Sectiune transversala prin cohlee
pana aproapa de varf, unde lasa o deschidere
helicotrema. Lama osoasa se continua cu o
membrana elastica membrana bazilara separand
lumenul melcului osos in doua rampe: rampa
vestibulara (superioara), care incepe la fereastra
ovala si ajunge pana la varful melcului, unde
comunica cu rama timpanica (inferioara) prin
helicotrema. Cele doua rampe contin perilimfa, un
lichid
cu
compozitie
similara
lichidului
cefalorahidian.
Canalul cohlear (melcul membranos) se
gaseste in cohleea osoasa, delimitat intre membrana
bazilara, peretele extern al melcului osos si
membrana vestibulara (Reissner), o lama de tesut
conjuctiv care se intinde de la lama spirala la
peretele lateral al melcului, prin care este separat de
rampa vestibulara. In sectiune are forma triunghiulara si contine endolimfa. In interiorul canalului cohlear, pe
membrana bazilara, se afla organul Corti, avand, de asemenea, forma spiralata si intinzandu-se de la varful pana
la baza canalului cohlear. Organul Corti contine celulele receptoare auditive asezate pe doua straturi, unul intern,
alcatuit dintr-un sir de celule, si celalalt extern, alcatuit din trei sau patru siruri. Celulele receptoare, cu forma
alungita, sunt prevazute la polul apical cu cili, care strabat o membrana subtire membrana reticulara produsa
prin secretia celulelor de sustinere. Pe toata lungimea canalului cohlear, deasupra organului Corti, se afla o
membrana subtire si elastica membrana tectoria in care sunt inclavate varfurile cililor celulelor receptoare. In
jurul celulelor receptoare exista o bogata retea de fibre nervoase, dentrite ale neuronilor din ganglionul spiral
Corti care contine protoneuronul caii auditive, situat in columela. Axonii neuronilor din ganglionul spiral
formeaza nervul cohlear (componenta auditiva a nervului vestibulo-cohlear) si se termina in nucleii
cohlearipontini care contin deutoneuronul caii auditive.
Impulsurile auditive sunt conduse mai departe prin axonii neuronilor nucleilor cohleari, pana la
coliculii inferiori din mezencefal, centrii unor reflexe de orientare auditiva si de aici axonii ajung in corpul
Fibre cu directie
Fibre cu directie
geniculat medial din metatalamus, unde fac sinapsa in totalitate
talamus
corticala
corticala
cu al treilea neuron al caii auditive. Axonii neuronilor din corpul
geniculat proiecteaza in cortexul auditiv. Aria auditiva primara se
afla in girusul temporal superior. S-au descris si arii de asociatie,
localizate in special in cortexul parietal, care primesc impulsuri
de la aria auditiva primara. In ariile de asociatie exista neuroni
care nu raspund la toate sunetele receptionate de ureche, ci
Colicul inferior
asociaza frecventa diferitelor sunete cu informatii provenite de la
Sistemul
spre cerebel
alte arii senzoriale. Leziunile ariilor de asociatie, fara lezarea
reticulat
ariei auditive primare, permit auzirea si diferentierea calitatii
Nuclei
sunetelor, dar nu si interpretarea semnificatiei complexe a
cohleari
cuvintelor.
bulb

ganglion spiral
(protoneuron)