AFECTIVITATEA

Afectivitatea este o vibraie organic, psihic i comportamental, ea este tensiunea ntregului

organism cu efecte de atracie sau respingere, cutare sau ezitare. Reprezint rezonana lumii n
subiect i vibraia subiectului n lumea sa.
Starile afective (durerea, placerea senzoriala, agreabilul/dezagreabilul, dispozitii, emotii,
sentimente, pasiuni) Sunt trairi care exprima gradul de concordanta sau neconcordanta dintre un
obiect(in sens filosofic -de ceea ce cunoastem, fiinta sau lucru) sau o situatie, si tendintele noastre
Dezvoltarea afectiv la copiii de 0-3 ani
-vrsta de 0-3 ani este caracterizat de fuziunea cu mama pe de o parte, i
tendina copilului de a se construi ca persoan, pe de alta.(Tourette i Guidetti,
2002, p 111)
- primul an de viata
* viata afectiva este organizata in jurul alimentatiei
* stari afective confuze : rade si plange in acelasi timp
* nevoia de afectivitate a copilului-se observa o reactie de inviorare a acestuia
la apropierea mamei
* stari afective elementare de placere si neplacere
*emotiile la copii sub 3 luni sunt sub forma de disconfort fizic transformat in
psihic- de foame in
special
*la 4-5 luni apare expresia fricii si maniei , tot emotii primitive
*in jurul varstei de 10 luni apare manifestarea sentimentului de iubire fata de
mama sa zambet la
prezenta, plans la plecare
- apare timiditatea fata de persoanele straine, simpatia, antipatia incep sa se
nuanteze
- la 18 luni apare gelozia, copilul este mai impresionabil si intuieste dispozitia
mamei
- la 12-14 luni anxietatea fata de persoanele straine poate fi foarte intensa la unii
copii
- la 2 ani copilului ii place ,, pacaleala gluma , comicul, surade la complimente
- dupa 2 ani se constituie negativismul primar (se taraste, plange, tipa daca i se
ia o jucarie- daca i se restituie o arunca)
- 21-24 luni frica separarii de mama capata dimensiuni dramatice
-atasamentul se manifesta pregnant : cuprins de teama copilul se refugiaza in
bratele mamei,sau in spatele ei
John Bowlby, medic pediatru, psihiatru i psihanalist britanic, elaboreaz n jurul anilor 50 teoria
ataamentului, mprind-o n patru etape:
1. Etapa de preataament 0-6 sptmni, cnd comportamentul are valoare de
supravieuire
2. Etapa ataamentului de aciune-6 spt-6/8 luni, cnd copilul se orienteaz i
raspunde, marcnd preferina fa de mam
3. Etapa ataamentului delimitat 6/8 luni-18/24 luni, n care ataamentul de mama
este foarte evident. n aceast perioad manifest teama de separare( angoasa de la 8
luni). Aceast etap i gsete echivalena n permanena obiectului din teoria lui
Piaget.
4. Etapa formrii unei relaii reciproce 18 luni-2 ani n aceast perioad copilul
construiete progresiv o reprezentare intern a figurilor de ataament, care i permite
s suporte absena acestora i s anticipeze ntoarcerea lor

2. Dezvoltarea afectiv la copiii de 3 - 6/7 ani

-atasamentele afective se transforma in aceasta etapa in relatii afectiv-stabile
- se face trecerea de la emotii la sentimente, se contureaza sentimentele
morale : rusinea, multumirea, prietenia si dragostea)
-se diminueaza teama de persoane straine
- se dezvolta capacitatea de a-si stapanii reactiile- atunci cand se loveste dar
reuseste sa nu planga
- la 3 ani apare starea de vinovatie
- la 4 ani apare mandria
- domina placerea de a descoperii sau aceea de a cauta
- 4- 5 ani apare complexul lui Oedip baieti si Electra la fete : sentimente care
decurg din atasamentul erotic al copilului fata de parintele de sex opus si
ostilitatea pentru parintele de acelasi sex
-se creeaza o tensiune afectiv prin necunoaterea anatomiei sexuale feminine
i masculine, precum i a fiziologiei actului sexual, care conduce la elaborarea de
catre copil a unor teorii eronate i ncrcate de nesiguran
-5-6 ani apare starea emotiva denumita de Zaporojet sindromul bomboanei
amare - stare afectiva rezultata din primirea unei recompense nemeritate pe
deplin- copilul sesizeaza neconcordanta intre gratificare si fortele proprii
3. Dezvoltarea afectiv la copiii de 6/7 - 12 ani
-se dezvolta stari afective legate de activitatile desfasurate la lectii : emotii si
sentimente intelectuale, estetice, artistice
-poate aprea o anxietate camuflata( copilul incearca sa ascunda aceasta stare)
datorata indepartarii de mediul familial securizant, dar si dificultatilor
intampinate la scoala
-invatatorul reprezinta o figura importanta in planul afectiv al copilului, acesta
poate declansa un conflict cu parintii daca simte ca ceea ce spun difera de ceea
ce a spus invatatorul la scoala
-dupa 7 ani pot aparea tendinte de alocare a unor merite care nu-i apartin,
dorinta de a face un rau intentionat, lauda de sine, minciuna, furtul, chiulul (
daca nu va vrea sa I se treaca o nota rea in carnet, va sti sa evite acest lucru,
spunand ca l-a uitat acasa)
-in perioada cuprins ntre 7 i 10 ani, expresiile emoionale devin dependente de
succes sau insucces n activitate, de ecoul acestora n contiina copilului precum
i n atitudinea celorlali fa de el
-emoiile capt un caracter mai puin exploziv, se diminueaz frecvena
manifestrilor emoionale, fr a se diminua ns dezvoltarea lor propriu-zis
-activitatea colar prin coninuturile i prin sistemul nou de relaii pe care l
implic, mbogete emoiile i sentimentele copilului
- are loc o decentrare socio-afectiva