Anda di halaman 1dari 3

Muntenii sunt oameni iubitori de libertate si de petreceri.

In caslegi si pe la sarbatori, crasmele sunt pline; din loc in loc, pe la


raspantii, intalnesti cumetrie sau nunta. E o lume cu o viata aparte, inchisa parca de hotarul muntelui. Locuitorii acestia de sub brad
sunt niste fapturi de mirare. Iuti si nestatornici ca apele, ca vremea; rabdatori in suferinti ca si-n ierni cumplite, fara griji in bucurii ca
si-n arsitele lor de cuptor, placandu-le dragostea si betia si datinile lor de la inceputul lumii, ferindu-se de alte neamuri si de oamenii
de la campie si venind in barlogul lor ca fiara in codru mai cu sama stau ei in fata soarelui c-o inima ca din el rupta: cel mai adesea se
desmiarda si luceste de cantec, de prietenie"

Romanul incepe cu schitarea unei sociogonii mitice, cu punctul de plecare in mitologia biblica: Muntenii traiesc intr-un univers inchis,
cu legi proprii, majoritatea nescrise, intr-un spatiu suficient siesi, plasat la o distanta considerabila de lumea civilizata, a orasului.
Este o lume patriarhala, descrisa de Sadoveanu in toate aspectele ei. Barbatii sunt plecati cu oile cea mai mare parte din an, iar grija
gospodariei si a copiilor o are nevasta, care trebuie sa aiba pricepere, curaj, vigoare si autoritate, astfel incat sa faca fata singura
greutatilor. Muntenii sunt iuti si nestatornici, rabdatori in suferinta, firi deschise si prietenoase, avand insa radacini la locul lor, ca si
bradul". Existenta lor este guvernata de datina si de natura, nimic nu iese din traditie. Cine incalca obiceiul e impotriva firii, asa cum
ii explica Vitoria Minodorei, certand-o ca este preocupata de coc, valt si bluza".
Actiunea romanului este plasata in {ara de sus" a muntenilor, oameni cu gospodarii bine asezate, care traiesc in ritmul unor obiceiuri
imemoriale, si urmareste zbuciumul si drumul Vitoriei Lipan, taranca de prin partile Tarca-ului, din momentul in care are primele
suspiciuni privind intoarcerea sotului pana in cel al aflarii adevarului despre moartea acestuia si al pedepsirii vinovatului.
In jurul lui Nechifor Lipan se concentreaza toata actiunea romanului, toate miscarile Vito-riei Lipan, sotia sa credincioasa, care
doreste sa afle adevarul despre disparitia lui. Plecat de acasa, din Magura Tarcaului, la Dorna, ca sa cumpere niste oi, el intarzie mai
mult decat de obicei, starnind astfel nelinistea in sufletul Vitoriei. Caracterizarea personajului o regasim in portretul colectiv pe care
autorul il face muntenilor: Locuitorii acestia de sub brad sunt niste fapturi de mirare. Iuti si nestatornici ca apele, ca vremea;
rabdatori in suferinzi ca si-n ierni cumplite, fara griji in bucurii ca si-n arsUile lor de cuptor, placandu-le dragostea si beldia, si datinile
lor de la inceputul lumii, ferindu-se de alte neamuri si de oamenii de la campie si venind la barlogul lor ca fiara de codru - mai cu
seama stau ei in fata soarelui c-o inima ca din ei rupta: cel mai adesea se desmiarda si luceste - de cantec, de prietinie. Asa era si
Nechifor Lipan care acu ma lipsea. "
Aflam de la autor ca Nechifor sa aratat totdeauna foarte priceput in mestesugul oie.riU.dui. Slanile iau fost bine randuite si ciobanii
ascultatori". Avea si el slabiciuni, ca tot omul: mergea pe la crasma sa heie un pahar cu alti munteni ca si dansul, vrednici tovarasi in
treburi de aces tea", de unde se intorcea seara tarziu si cu chef. La mustrarile Vitoriei el ii raspundea totdeauna razand: - Iar se o(arasc in line cei sapte draci!" si isi mangaia musta(a groasa, adusa a oala". Cand Vitoria se arata prea apriga si indarjita, Nechifor
Lipan socotea numaidecat ca a venit vremea sai scoata unii din demonii care o stapaneau", folosindu-se de doua maiestrii putin
deosebite una de alta": prima se numea bataie", iar cea de-a doua o bataie ca aceea ori o mama de balaie".
Nimic insa nu avea sa stirbeasca dragostea Vitoriei pentru Nechifor, nici banuielile si sufe-rint-ele ei vechi privind faptul ca intr-un an
au fost ochi negri, inlr-altul niste ochi albastri de nemtoaica".
Portretul lui Nechifor se intregeste pe masura ce Vitoria, in incercarea ei de a afla unde a fost omorat si de catre cine, culege date
despre el. De la cei care raspund intrebarilor Vitoriei aflam ca Nechifor Lipan era om vrednic si fu dul", care nu se uita la parale",
vesel si mester la vorba". intregul portret, realizat treptat, reinvie imaginea unui om deosebit, Nechifor Lipan fiind intruchiparea cea
mai fidela a munteanului.
Personaj absent, Nechifor Lipan, sotul Vitoriei Lipan, concentreaza in jurul sau toate actiunile si intreg zbuciumul interior al femeii, in
stradania de a afla adevarul despre omul ei si de a implini actul justitiar al pedepsirii vinovatilor. Nechifor Lipan era oier din Magura
Tarcaului si isi castiga existenta ca toti muntenii, "cu toporul ori cu cata", el fiind dintre "cei mai vrednici", pentru ca-si intemeiase o
stana de oi la munte. Sadoveanu nu face in mod direct un portret fizic, infatisarea lui Nechifor se alcatuieste din memoria afectiva a
Vitoriei, care-si aminteste ca avea "mustata groasa, adusa a oala", sprancenele lasate si statura "indesata si spatoasa". Chipul
barbatului se incheaga in ochii femeii pentru ca acesta ii fusese drag din tinerete si-i "era drag si-acuma, cand aveau copii mari cat
dansii". Legatura spirituala dintre cei doi soti este solida si eterna, ea se bazeaza pe "dragostea ei de douazeci si mai bine de ani".
Inteligent si ambitios, Nechifor Lipan era stiutor de carte si-i placeau pildele si povestile cu talc, pe care le spunea cu mult farmec pe
la petrecerile din sat, animand cu veselia lui toate adunarile. Fire comunicativa si pasionala, lui Nechifor ii placeau femeile frumoase,
insa nu depasea limitele bunului simt si ale respectarii familiei. Aceasta trasatura reiese din atitudinea Vitoriei de a respinge cu
fermitate previziunile babei Maranda, vrajitoarea satului, ca barbatul ar fi parasit-o pentru o femeie "cu ochii verzi".
Nechifor Lipan se contureaza si din relatarile# celor care-1 cunoscusera ca pe un om generos, "nu se uita la parale, numai sa aiba
toate dupa gustul lui", prietenos si sociabil, era "mester la vorba", oier cinstit si mandru, " om vrednic si fudul". Harnic si priceput,
Nechifor isi randuise bine stanele, ciobanii ii ascultau intocmai poruncile, fiind un stapan autoritar, dar corect si prompt in plata
simbriilor. In toate locurile pe unde a intrebat de el, oamenii vorbeau cu prietenie despre omul cu caciula brumarie si calare pe un cal
tintat, ca de un muntean "cinstit, platindu-si datoriile si iubitor de animale: s-a hranit el cu mana lui un cane pe care-1 avea".
Curajos si increzator in sine, Nechifor Lipan nu se temea de hoti ("avea stapanire asupra lor"), de aceea nu-i era frica sa umble
noaptea singur, cantand "din solz, ca sa nu-i fie urat". Vitoria este mandra de sotul ei, "barbat fara frica railor", pentru ca avea
impotriva lor pistoalele incarcate in desagi.
Monografia vietii soiului de munte
Stilul anevoios de viata al oamenilor de la munte, taietori de lemne sau oieri (ghidati de legile transhumanteI), permanent
confruntati cu vitregiile naturii.
Organizarea gospodariei si distributia rolurilor de putere: femeia domina interiorul casei, iar barbatul - exteriorul.
Privirea realista asupra casniciei (dragostea de douazeci si mai bine de ani" nu este idealizata, fiind contrapunctata de momentele
de exorcizare a celor sapte draci") si familier (tatal este mai bland cu fata, iar mama mai sensibila la gesturile baiatului si aspra in
educatia feteI).
Atitudinea refractara fata de inovatii.
Viata dusa in spiritul traditiilor, prin ceremoniile de botez (intalnind in calatoria sa un botez, Vitoria daruieste bani copilului si un
capat de zahar" mameI), nunta (fata in fata cu un alai de nunta, Vitoria inchina un pahar de vin si adreseaza frumoasa urare
imparatesei mirese"), inmormantare (dupa gasirea osemintelor lui Nechifor Lipan, Vitoria isi va ingropa sotul crestineste, in
conformitate cu ritualul traditional: priveghiul, asezarea osemintelor intr-un sicriu impodobit cu cetina si cu covoare varstate rosu si
negru", datina podurilor" - desfasurarea unor suluri de panza cand alaiul mortuar trece peste un pod, trecerea gainii negre peste

groapa pentru ca defunctul sa nu se transforme in strigoi, bocitul, pomana de la cimitir, praznicul de pomenirE). Practicarea
negotului, pastrarea banilor. Satul guvernat de doua centre ce polarizeaza evenimentele: biserica si carciuma.

Romanul ncepe cu mitul zmislirii (potrivit lui Silviu Angelescu, acest mit joac rolul de factor
ordonator al vieii, capabil s dea sens relaiei dintre om i lume ) a unui univers i se finalizeaz
cu cel al recrerii. Formula sadovenian din Baltagul presupune scoaterea n eviden a mitului i
a efectelor lui, fa de Rebreanu, care prefer ocultarea mitului, prin retragerea lui ntr-o ordine
de adncime a vieii. George Clinescu meniona mitul ca ficiune hermetic la Sadoveanu,
acesta transcednd limbajul operei. Mitul propune o viziune asupra vieii, al crui miez
ontologic l constituie sacrul. Mircea Eliade atrgea atenia asupra faptului c ntr-o cultur
arhaic toate manifestrile vieii sunt impregnate de sacru, iar celebrul lingvist Max Muller
considera mitul strns legat de metafor, fiind o maladie a limbajului. n Baltagul mitul calific
un nivel ontic superior umanului, acela al divinitilor care au creat lumea pstorilor.
Lumea arhaic posed multe virtui. Lumea din Tarcu este conservatoare i respinge orice
inovaie. Adresarea domnioar este considerat ruinoas, telefonul este atribuit celui
necurat, iar trenul reprezint simbolul diavolului. Pentru aceti rani obiceiurile au mai mult
dect putere moral, sunt legi. n ceea ce privete modul de comportare i de bun cretere a
unei fete mari, n naraiune sunt subliniate dou momente importante: buna pstrare a zestrei i
decizia autoritar a prinilor cu cine trebuie s se mrite. Oraul este asociat lumii eterogene.
Constantin Ciopraga noteaz c printr-un transfer de imagini, Vitoria, purttoarea datinilor i
rnduielilor, intr afectiv n lumea din Baltagul, aceeai lege din adncimea veacurilor veghind i
ntr-un spaiu i n altul [1, p.139]. Resemnarea Vitoriei, a celorlali steni care au mori i care
tiu s le pstreze amintirea, const n faptul c aceste parastasuri le aduc celor disprui linite
pe lumea cealalt. Doar procednd astfel, cred ei, i pot aminti de cei rposai, invocnd
totodat i multe cuvinte ritualice.
La baza lucrrii se afl mentalitatea arhaico-rural n situaii dintre cele mai variate. E un
teritoriu n care experienele mitice se ntreptrund cu tradiiile populare. n concepia omului
din vechime, schimbrile survenite n existen sunt recuzitele diavolului; ele prevestesc
apariii exhatologice, ameninnd status-quo-ul lor. nsi natura este contrariat de suflul
schimbrilor.
Muntenii sunt 'iuti si nestatornici ca apele, ca vremea'. Natura i-a inzestrat insa cu o 'inima
usoara', i-a facut optimisti si veseli, ca sa se bucure 'de ce-i al lor' si sa li se para 'toate bune'.
Traind intr-o regiune in care deasupra lor 'fulgera, trazneste si bat puhoaiele', muntenii 'isi
castiga painea.cu toporul ori cu cata', doborand brazii pe care-i trimit pe plute 'pana la Galati, la
marginea lumii'. Cei mai vrednici isi intemeiaza stani in munti, unde stau 'cu Dumnezeu si cu
singuratatile'.nDatina determina randuielile gospodaresti : barbatii se ocupa de oi, iar femeile de
gospodarie si de copii, care invata din experienta de
Ducand pe umeri greutatile familiei, femeile trebuie sa fie energice si viguroase, sa aiba brat de
barbat, ca Vitoria Lipan.
Aceasta calareste barbateste si incarca singura faina in desagi. Oieri, plutasi sau tapinari,
muntenii duc o existenta singuratica. Acolo, sus, existenta se regleaza dupa un ancestral sistem
pastoral, viata alternand intre doua limite capitale: plecarea turmelor la pasunat pe plaiuri si
coborarea - in toamna - 'la iernatic'.
Oierii stiu ca la cutare data trebuie sa se produca migratia din sate si ca, in alta zi dinainte
hotarata, incepe coborarea la adapost. Practicile vechilor pastori au devenit automatisme si
abaterea de la regula nu este posibila. In aceasta lume inchisa pe inaltimi de munte, mai
aproape de soare, locuitorii cred in natura cea mare.
O mistica naturista da fiori acestor oameni care isi vad viata legata de ritmurile cosmice.