Anda di halaman 1dari 7

Artrita infectioasa

Artrita infectioasa reprezinta procesul inflamator la nivel articular de etiologie


infectioasa. Microorganismele pot declansa suferinta articulara fie prin prezenta directa in
focarul articular sau ca si o complicatie la distanta a unei infectii bacteriene. In acest al
doilea caz este vorba despre o artrita reactiva. Mecanismul este unul imunologic prin
aparitia unor anticorpi impotriva antigenelor bacteriene, anticorpi care au capacitatea de a
reactiona incrucisat cu structuri proprii ale organismului.
Artritele infectioase sunt cauzate de prezenta bacteriana, virala sau fungica la nivel
articular, unde determina leziuni specifice. Cele mai agresive sunt artritele bacteriene are
mai sunt cunoscute sub numele de artrite septice.
Artritele infectioase bacteriene
In mod normal, articulatia are o buna capacitatea de aparare impotriva infectiei
bacteriene, in principal datorita celulelor sinoviale care au capacitate de fagocitoza. Chiar
si in conditiile existentei unei stari septicemice insamantarea articulara este rara, datorita
apararii eficiente.
Artritele infectioase bacteriene apar in contextul unor boli generale care scad capacitatea
de aparare al organismului (diabet zaharat, ciroza hepatica, afectiuni care determina
imunosupresie, consumul excesiv de alcool). Anumite modificari la nivelul articulatiei
scad capacitatea de aparare si favorizeaza aparitia infectiilor. Aceste modificari pot aparea
in boli reumatice - poliartrita reumatoida, boala artrozica, prezenta unor traumatisme.
Microorganismul poate ajunge la nivelul cavitatii articulare pe mai multe cai.
Cea mai frecventa cale de insamantare este cea hematogena - microorganismul ajunge
prin intermediul torentului sanguin in urma diseminarii din alt focar infectios.
O alta modalitate de insamantare la nivel articular este extensia unei infectii de vecinatate
(cum ar fi o infectie de tesuturi moi situata periarticular - celulita sau flegmon, sau o
infectie osoasa - osteomielita). Microorganismele pot ajunge la nivelul cavitatii articulare
prin insamantare directa - de exemplu in timpul unei interventii chirurgicale.
Patogenia infectiei bacteriene articulare
Microorganismele care ajung la nivel articular incep un proces de diviziune, care
declanseaza un raspuns inflamator local, in principal prin intermediul

polimorfonuclearelor.
Afectare articulatiei se produce prin eliberarea unor structuri enzimatice de la nivelul
polimorfonuclearelor si celulelor sinoviale care determina eliberarea de proteoglicani din
structura cartilajului articular. Procesul este reversibil daca nu sunt distruse celulele
articulare care au rol in sinteza acestor proteoglicani. Aceste celule se numesc condrocite.
Condrocitele au capacitatea de a reface structurile articulare. Afectarea severa articulara
produce proliferarea la periferia articulatiei cu formarea unui panus articular. Acest panus
articular este format din celule sinoviale care exercita efecte negative prin eliberarea in
continuare de enzime litice.
In lipsa tratamentului se produc modificari ireversibile caracterizata prin fibroza si
anchiloza articulara.
Pentru a se vindeca fara sechele este necesar ca sa nu existe distructia condrocitelor - in
cazul unei artrite bacteriene este necesar sa se evacueze lichidul infectat de la nivelul
cavitatii articulare pentru a se evacua substantele cu rol toxic asupra condrocitelor.
Manifestari clinice in artritele infectioase bacteriene
articulatia afectata prezinta toate semnele de inflamatie: este marita de volum, tegumentul
supraiacent are culoare rosie, temperatura locala este crescuta iar articulatia este
dureroasa. Cel mai frecvent afectarea este uni articulara. Artritele infectioase bacteriene
apar mai ales la nivelul articulatiilor mari de la nivelul membrelor inferioare - genunchi.
Diagnosticul diferential se face cu un acces de guta. Semnele locale de inflamatie se
insotesc de semne generale cum ar fi febra, starea generala alterata, inapetenta, greata.
Trebuie cautat focarul infectios primar, a carui localizare poate sugera etiologia
bacteriana. Astfel, existenta unei infectii pulmonare se asociaza mai frecvent cu etiologia
pneumococica, in timp ce infectia urinara se asociaza cu etiologia gonococica.
Cel mai important examen paraclinic este reprezentat de examenul lichidului sinovial.
Examenul lichidului sinovial intr-o artrita infectioasa bacteriana arata un lichid vascos,
opac, cu un nivel scazut al glucozei (pentru ca glucoza este consumata de catre bacterii)
cu un numar foarte mare de leucocite (peste 5 0000 / milimetru cub). Examinarea
frotiului colorat gram poate identifica in aproximativ jumatate din cazuri agentul
etiologic bacterian. In afara de examinarea directa acesta poate fi identificat si prin
culturi.
Examenul radiologic este un examen complementar care constata modificari mai ales in
stadiile tardive ale inflamatiei. Initial la examenul radiologic se constata diminuarea
densitatii osoase periarticulare, iar modificarile la nivelul cartilajului se manifesta prin

ingustarea spatiului articular. In stadiile avansate se constata distructia osului subcondral.


Se pot observa anchiloze fibroase sau osoase. Tomografia computerizata si rezonanta
magnetica nucleara sunt examene care prezinta specificitate si sensibilitate mai bune
decat examenul radiologic simplu.
Sunt necesare investigatii complementare pentru a pune in evidenta eventuala conditie
subiacenta care a determinat scaderea imunitatii.
Artrita infectioasa se poate complica cu extinderea infectiei la nivelul tendoanelor, sau
chiar a osului. Infectia osului produce osteomielita - infectie severa care este dificil de
tratat.
O forma particulara de infectie bacteriana este reprezentata de infectia corpurilor
vertebrale. Infectia unui corp vertebral se extinde la nivelul altuia prin intermediul
ligamentelor situate intre acestea. Discurile intervertebrale nu prezinta vascularizatie si
pot fi infectate prin extensia un abces vertebral. Infectia la nivelul coloanei este severa
pentru ca poate determina compresie medulara. Infectia corpului vertebral si a discului
intervertebral poarta numele de spondilodiscita. Spondilodiscita necesita tratament
antibiotic prelungit - de ordinul lunilor pentru ca aceste focare infectioase sunt greu de
eradicat.
Se considera ca orice agent bacterian poate provoca o artrita infectioasa. Datorita faptului
ca multe artrite infectioase sunt provocate de gonococ, din punct de vedere al etiologiei
aceste artrite infectioase se clasifica in: artrite gonococice si negonococice.
Artrita gonococica
Artrita gonococica este cel mai frecvent tip de artrita bacteriana intalnit in practica
medicala. Este cauzata de infectia cu Neisseria gonorrhoeae - o bacterie gramnegativa
asezata in diplo. Cele mai multe tulpini de neisseria gonorrhoeae sunt sensibile la
penicilina. Infectia apare mai ales in conditiile scaderii capacitatii sistemului imun.
Defecte la nivelul sistemului complement sunt asociate cu infectia cu Neisseria
gonorrhoeae.
Artrita gonococica apare mai frecvent la femei, pentru ca femeile pot fi purtatori
asimptomatici de germeni. Artrita gonococica se poate corela cu o infectie urinara - care
nu este insa simptomatica in majoritatea cazurilor.
Similar celorlalte infectii bacteriene articulare, artrita gonococica se insoteste de
manifestari de boala generala - febra frisoane, stare generala alterata.

Artrita gonococica este de obicei uni articulara, dar exista cazuri in care poate fi prezenta
si la mai multe articulatii. Caracteristic artritei gonococice este faptul ca apar manifestari
tegumentare - vezicule si pustule pe fondul unui tegument eritematos. Afectarea se
localizeaza la nivelul membrelor inferioare cel mai frecvent. Procesul patogenic este
reprezentat de existenta unei vasculite (inflamatia peretilor vaselor) de la nivelul tesutului
subcutanat.
Neisseria gonorrhoeae poate determina si alte infectii: endocardita, meningita,
miocardita.
La nivelul lichidului articular neisseria gonorrhoeae poate fi identificata cu dificultate,
intr-un numar mic de cazuri. Bacteria trebuie cercetata concomitent la nivel urinar.
Tratamentul se bazeaza pe drenajul colectiei purulente articulare, imobilizare,
administrarea de antialgice si de antibiotice. Neisseria gonorrhoeae este sensibila la
penicilina, ampicilina, cefalosporine. Tratamentul este de 10 zile.
Artrite bacteriene infectioase negonococice
Orice agent microbian poate determina artrita infectioasa. In functie de varsta, se
intalnesc mai frecvent anumiti agenti cauzali.
La copil sunt mai frecvente artritele infectioase determinate de Haemophilus influenzae.
La varsta adulta se intalneste mai frecvent staphylococus aureus. Staphylococcus aureus
este, de asemenea, cel mai frecvent agent microbian intalnit la pacientii care poarta
proteze articulare. De asemenea, se constata cresterea incidentei infectiilor cu bacili gram
negativi. Cele mai frecvente artrite septice determinate de bacili gram negativi sunt:
Escherichiae coli si Pseudomonas aeruginosa.
Diagnosticul este similar artritei gonococice. Examinarea frotiului din lichidul articular si
efectuarea culturilor permite identificarea agentului cauzal. Identificarea germenului din
culturi permite efectuarea antibiogramei care este de mare ajutor pentru tratament.
Terapia antibiotica trebuie tintita in functie de sensibilitatea germenului.
Artritele infectioase in general sunt marcate de persistenta unor sechele care limiteaza
mobilitatea articulara. Aceste sechele apar mai ales in infectia cu Staphylococcus aureus.

Artritele tuberculoase

Artrita tuberculoasa reprezinta o manifestare extrapulmonara importanta a infectiei cu


bacilul Koch. Artrita tuberculoasa poate sa apara chiar si in absenta manifestarilor
pulmonare. Doar in aproximativ jumatate din cazuri se constata si leziuni pulmonare.
Cea mai frecventa localizare a artritei tuberculoase este la nivelul coloanei vertebrale - in
aproximativ jumatate din cazuri. La nivelul coloanei vertebrale tuberculoza se dezvolta
mai ales regiunea toracolombara si afecteaza mai ales partea anterioara a corpilor
vertebrali.
Afectarea corpilor vertebrali in partea anterioara determina prabusirea acestora cu
formarea cifozei. Se formeaza un abces vertebral care se poate extinde si in alte directii,
chiar si la nivelul partilor moi cum ar fi tegumentul sau mediastinul.
Artrita tuberculoasa de la nivelul articulatiilor periferice apare mai frecvent la nivelul
membrelor inferioare. Evolutia este progresiva cu aparitia insidioasa a semnelor generale.
Caracteristic infectiei tuberculoase la nivel articular este faptul ca nu se formeaza
osteofite iar leziunile osoase sunt urmate de formarea de os nou.
Examinarea macroscopica a lichidului sinovial extras arata un lichid tulbure, de culoare
galbena, cu un numar crescut de leucocite cu predominanta mononuclearelor. Distrugerea
articulara are loc prin formarea unor granuloame la nivelul sinovialei.
Tratamentul artritei tuberculoase asociaza medicatia antituberculoasa cu interventia
chirurgicala la nivelul articulatiei.
Artritele infectioase de origine fungica
Ciupercile determina, in mod normal, foarte rar infectii sistemice sau articulare.
Diagnosticul este dificil de pus si este de obicei tardiv cand sunt constituite leziuni
ireversibile.
Afectarea fungica este obicei la nivelul osului, dupa care se extinde la nivel articular.
Cele mai frecvente infectii fungice care determina artrite sunt: blastomicoza,
coccidiomicoza, sporotricoza.
Tratamentul antifungic este in general de lunga durata in cazul unei artrite.
Artrite infectioase produse de virusuri
Infectiile virale determina rar fenomene articulare. De obicei sunt manifestari secundare
care apar in contextul unei afectiuni generale.
Infectia cu virusul hepatitic B poate cauza afectare articulara. Hepatita acuta cu virus B
poate debuta cu manifestari reumatoide, care preced cu cateva saptamani aparitia

icterului. In general sindromul reumatoid consta in dureri articulare, iar in cazuri mai rare
se constata artrita cu acumularea de lichid in cavitatea sinoviala. De obicei sindromul
reumatoid se insoteste de aparitia unor leziuni tegumentare maculare sau papulare cu
aspect urticarian.
Afectarea articulara se poate intalni si in alte infectii virale cum ar fi rubeola - apar
artralgii care migreaza de la o articulatie la alta.

Artrite infectioase produse de spirochete


Cele mai frecvente spirochete care determina afectare articulara sunt Borelia burgdorferi
si Treponema pallidum.
Infectia cu Borelia burgdorferi determina aparitia bolii Lyme. Borelia burgdorferi este
transmisa prin intepatura de capuse. Infectia are mai multe etape. Dupa ce patrunde in
organism, borelia este preluata la nivelul ganglionilor locali si disemineaza hematogen la
nivelul organelor interne.
Borelioza acuta este marcata de aparitia eritemului cronic migrator, care este o
manifestare tegumentara specifica acestei boli. Se constata aparitia unor macule
eritematoase care centreaza leziunea si care se extind, putand atinge cativa zeci de
centimetri. Afectarea tegumentare se insoteste de aparitia unor semne de boala generala
printre care si durerile articulare.
La cateva saptamani sau luni de la infectare pot aparea manifestarile neurologice
(meningita, encefalita, nevrita), cu prezenta de limfocite in lichidul cefalorahidian.
Afectarea cardiaca se manifesta mai frecvent prin aparitia de blocuri atrioventriculare.
Afectare articulara apare in faza cronica de evolutie a boreliozei si poate aparea chiar la 2
ani de la debut. Apar artrite care sunt asimetrice, dureaza cateva luni si afecteaza cateva
articulatii simultan, in principal genunchii.
Afectarea articulara se caracterizeaza prin aparitia unei pana sinovial, cu morfologie
similara celui care apare in poliartrita reumatoida. Aparitia panusului marcheaza afectarea
articulara mai severa cu eroziuni la nivelul cartilajului si osului.
Afectarea articulara produsa de Treponema pallidum

Infectia congenitala cu treponema pallidum determina aparitia unor leziuni la nivelul


articulatiei si oaselor. Se constata osteomielita a diafizei oaselor lungi, periostita si
osteocondrita.
Sifilisul secundar poate determina poliartrita, cu afectare in special la nivelul coloanei
vertebrale in regiunea cervicala. Manifestarile clinice sunt similare poliartritei
reumatoide. Suferinta articulara este consecutiva activarii unui mecanism imunologic depunerea la nivel articular excesului de complexe imune.
De asemenea, sifilisul tertiar poate determina afectare articulara, care nu afecteaza
mobilitate.