ISDR 7

Testamentul este actul solemn de ultima vointa prin care o persoana numita
testator instituie unul sau mai multi mostenitori. Potrivit Legii Tarii,
testamentul putea fi in forma scrisa sau orala. Testamentul scris , numit
diata , era scris , semnat si si datat de catre testator in prezenta martorilor
care erau mentionat in testament .Testamentul oral numit testament cu
limba de moarte , cum multi nu stiau carte, deseori , testamentul oral
imbraca forma unui hrisov domnesc. Legea Tarii permitea ca parintii sa
dezmosteneasca pe fii raufacatori sau lipsisit de respect, se subsidea institutia
fidei comisara prin intermediul careia se introducea in testament o clauza
speciala.
Dispozitiile Legii Tarii cu privire la raspunderea colectiva
Potrivit legii tarii , raspunderea colectiva functiona atat in materie fiscal cat si
in materie penala. In materie fiscal, raspunderea colectiva era urmarea
sistemului de impozitare pe baza cislei. Cisla era sistemul de impozitare, prin
care, fiecare sat era impus la plata unei sume globale.Acea suma era
repartizata de catre slujbasii domnesti numitit rabojarni pe gospodarii,
potrivit puterii economice a acestora. Puterea economica se aprecia in urma
unor recensaminte care se faceau la 3 ani. Daca un taran nu isi putea plati
cota parte de impozit , ori fugea din sat intrucat nu isi puteau plati birul , fapta
mentionata in documentele vremii cu expresia au dat bir cu fugitii , cei
ramasi in sat trebuiau sa plateasca si cota parte a acestora . Cei care plateau,
aveau dreptul de a se dezpagubi din bunurile celor fugiti sau aflati in
imposibilitate de a plati, iar daca satul nu platea cisla, urma sa fie aservit
domnului tarii sau boierului care prelua plata acelei sume de bani , iar domnul
tarii daruia satul unui boier credincios. In materie penala, raspundera
colectiva, constituia o urma indepartata a vechiului sistem denumit
razbunarea sangelui . In epoca prestatala , daca un membru al gintii suferea o
vatamare corporala, membrii gintii aveau obligatia sa ii vina in sprijin, pentru
a razbuna victima .In procesul de tranzitie, catre societatea organizata in stat,
dreptul de razbunare , putea fi rascumparat , prin plata unei sume de bani.
Suma de bani era denumita compozitiune voluntara O data cu aparitia
statului, daca partile se intelegeau sa inlocuiasca dreptul de razbunare cu
plata unei sume de bani, acea suma,era fixata de catre stat, ca o prima forma
de manifestare a interventiei statului in solutionarea litigiilor. Suma fixata de
catre stat,se numea compozitiune legala . Dupa intemeiere, potrivit legii
tarii, solutionarea litigiilor, a fost preluata aproape integral de catre stat, care
judeca si pedepsea pe infractor prin organele sale speializate. Totusi, obstea
sateasca mai exercita unele din vechile sale atributii, astfel obstea a pastrat
dreptul de a il depista pe infractor cu obligatia de a il preda organelor de stat
pentru judecare si aplicarea pedepselor. In legatura cu depistarea si predarea
infractorului se puteau ivi 2 situatii dupa locul comiterii infractiunii.Astfel

prima situatie era atunci cand infractiunea a fost comisa de un membru al

obstei in hotarul obstei .Intr o asemenea situatie , daca infractorul era
depistat si predat slujbasilor domnesti , obstea era scutita de orice raspundere
penala. Daca infractorul nu era depistat , obstea sateasca raspundea, si platea
o grea amenda penala, numita dusegubina.Daca amenda nu putea fi platita ,
obstea urma sa fie aservita catre domn sau boierul care prelua plata amenzii.A
doua situatie, era atunci cand infractiunea era comisa in afara hotarului
obstei , de o persoana straina de obste, dar care a patruns in hotarul obstei.
Pana la hotarul obstei. Infractorul era urmarit de catre gonitorii de urme.
Acestia nu aveau dreptul sa patrunda in hotarul obstei ci numai dreptul de a
da urma reprezentantilor obstei, aratandu-le locul prin care infractorul a
patruns in hotarul obstei. Din acel loc urmarirea era continuata , de catre
reprezentantii obstei. In aceasta situatie se puteau ivi 2 posibilitati.
Infractorulsa fie depistat, iar ginta exonerata de orice raspundere. A doua ,
infractorul sa nu fie depistat , caz in care obstea trebuia sa plateasca amenda.
A treia posibilitate, infractorul sa fi iesit din hotarul obstei. In acest caz,
reprezentantii obstei trebuiau sa arata gonitorilor de urme, locul prin care
infractorul a iesit din hotarul obstei . Legea Tarii a consacrat si sitemul
despagubirii de la altul. Acest sistem functiona in relatiile dintre creditorii si
debitorii care apartineau unor state diferite.
Totusi, conditiile specifice feudalismului au determinat anumite particularitati.
Principalele contracte, reglementate prin legea tarii, sunt cele de vanzare ,
donatie , schimb imprumut, si comodat. Contractul de vanzare, se realiza prin
conventia partilor, cu privire la obiect si presa. Presupunea intrunirea a 3
elemente esentiale si anume consimtamantul ,obiectul, si pretul.
Consimtamantul contractantilor,insemna manifestareade vointa a unei parti, in
sensul dorit de cealalta parte. Consimtamantul trebuia sa fie liber, fara vicii, si
irevocabil. Obiectul vanzarii, consta in bunuri mobile sau imobile. Obiectul
vanzarii putea fi si persoana umana. Astfel taranii liberi , isiputeau vinde
stapanilor feudali , libertatea devenind tarani aserviti. Taranii aserviti, puteau
fi vanduri numai cu mosia pe care se aflau. Robii, puteau fi vanduti separat de
mosie, fie individual fie cu familia. Obiectul cel mai frecvent al vanzarii,era
pamantul care constituia bunul cel mai de pret in feudalism. Terenurile erau
determinate in contract, prin semne de hotar naturale, borne, stalpi, sau
ingradiri. Pretul vanzarii, era mentionat in bani , sau in natura. De regula
pretul, se platea integral, in momentul incheierii contractului. Dar prin
conventia partilor, se putea plati si partial fixandu-se un termen pentru plata
pretului restant. Situatiile de reziliere a vanzarii puteau fi prevazute in
contract. Rezilierea contractului, si restituirea pretului putea avea loc, si in caz
de evictiune. Pentru garantarea partii integrale la termen se proceda la
constituirea de garantii reale sau personale. Atunci cand in contract se
prevedea constituirea de garantii personale erau numiti garantii , care erau
desemnati chezasi

Chezasii vanzatorului se angajau sa restituie cumparatorului suma platita de

catre acesta in caz de evictiune. In caz de evictiune, reziliera contractului,
putea fi obtinuta si pe cale judecatoreasca.Chezasii cumparatorului, se obligau
sa plateasca pretul vanzarii daca la scadenta,cumparatorul nu facea plata.
Garantia reala, era numita in legea tarii zalog . Zalogul consta in predarea
unui lucru de catre cumparator vanzator, cu obligatia acestuia din urma de a
restitui cumparatorului,la efectuarea platii. Contractul de vanzare se facea in
scris sau verbal, in prezenta martorilor. Uneori erau prezenti si garantii,
precum si al damasari. Astfel in eventualitatea unui proces cu privire la
conditiile si elementele contractului, acestia puteau fi chemati pt a depune
marturie. In situatia in care vanzarea avea ca obiect un teren din hotarul
obstei satesti, se aplica dreptul de precumparare si rascumpararee, numit
dreptul de protimis Acest drept, putea fi exercitat de orice membru al
obstei, pentru exercitarea acestui drept, taranul din obste, care intentiona sa
isi vanda pamantul,trebuia sa isi faca publica proprietatea la 3 targuri
succesive sau 3 duminici la rand in biserica. Daca nici un membru al obstei nu
voia sa cumpere pamantul, acesta era vandut unui strain,insa in termen de un
an de la data vanzarii, orice membru al obstei, putea intoarce pretul spre
membrul obstei care a cumparat.In acest fel , pamantul reintra, in proprietatea
membrilor obstei. Infratirea a fost la origine in epoca descompunerii gintilor o
forma de realizare a rudeniei artificiale deoarece o data cu descompunerea
gintilor, oamenii, traiau sentimentul izolarii si se infrateau.