31. Memoria de lunga durata.

MLD- este tezaurul personal de cunotine, experiene, competene. Ea conine informaii pe care
subiectul le consider necesare pentru timpul ce urmeaz, pentru timpul viitor. Durata de
pstrare variaz de la 20 sec. pn la ani de zile, sau viaa. Volumul MLD e mai mare n raport cu
volumul celorlalte memorii i dimensiunile lui au varieti individuale. Sunt persoane care au o
memorie imens. Odat ce informaia este stocat n MLD ea nu rmne neschimbat. Cercetrile
psihologilor privind problema dat pun n eviden faptul c cunotinele din MLD sunt supuse
unei prelucrri continue, nentrerupte. Ca urmare a acestor procesri informaiile se cur de
ceea ce-i secundar, ntmpltor. Informaiile se distileaz i rmne n depozitul mnezic ceea ce
este principal i esenial. O alt modificare pe care o sufer info-le pe timpul aflrii lor n MLD
este c ele devin mai sistematizate, mai profunde si mai legate unele cu altele.
Structura MLD. MLD este alctuit din 1. Mem. explicit 2. Mem. implicit.
Modul n care este structurat memoria de lung durat.
MLD
Mem.
implicit

Memoria
explicit
Mem.
semantic

Mem.
episodic

32. Memoria explicit vs. Memoria implicit

Mem. Explicit- este mem. Care conine informaii pe care le putem relata, povesti, declara.
De exemplu: cu cine
te-ai ntlnit azi dup micul dejun sunt cunotine ce fac parte din mem. explici. Iar rs. La
ntrebrile profesorului p/u verificare in de competena mem. explicite.
Mem. implicit este opusul mem. explicite.
Mem. implicit- este acea parte a mem. de lung durat care conine info ce nu le putem relata,
nu le putem exprima prin cuvinte, dei ele exist in mem.
Mem. implicit este, mem. deprinderilor motorii. Acestea sunt abilitile, micrile automatizate.
Specificul acestor cunotine const n aceea c ele nu pot fi declarate, verbalizate. Sunt n mem.
noastr multe cunotine pe care aplicm uor n practic, dar pe care nu le putem verbaliza,
relata, descrie. Ele formeaz mem. implicit.
Memoria explicit
1. Conine cunotine despre fapte sau
stri de lucruri
2. Cunotinele sunt verbalizabile

Memoria implicit
1.Conine cunotine despre reguli i proceduri
de comportament
2.Cunotinele sunt neverbalizabile sau greu
verbalizabile.
3. Cunotinele pot fi accesate prin
3.Cunotinele nu pot fi accesate liber prin
reactualizri intenionate.
efort intenionat.
4. Reprezentarea cunotinelor n form 4.Reprezentarea cunotinelor n form de
verbal, imagistic, semantic.
reguli de execuie
5. Este evaluat prin teste de recunoatere 5.Este evaluat prin sarcini de execuie
i reproducere

33. Memoria semantic vs. Memoria episodic

Mem. explicit este compus din mem. semantic i episodic. Mem. semantic se refer la
cunotinele generale ale unei persoane despre lume. Ea cuprinde o intreag varietate de
informaii organizate, incluznd fapte, concepte i vocabular.
Mem. episodic face posibil achiziionarea i evocaia info despre evenimente i ntmplri care
au loc ntr-un timp i loc anume. Ex: amintirea despre prima zi de coal este cunotin din
mem. episodic.
Memoria semantic
1.Conine cunotine generale: fapte, concepte,
legiti, credine.
2.Cunotinele nu presupun dimensiuni
spaiotemporale.
3.Cunotinele sunt neutre in plan afectiv

Memoria episodic
1.Conine cunotine despre evenimente i
ntmplri din viaa personal/societii
2. Obiectul cunotinelor este localizat n
spaiu i situat n timp.
3. Cunotinele sunt nsoite de triri afective
pozitive/negative.
Mem. episodic este memoria faptelor, evenimentelor care au avut loc ntr-un anumit timp i
ntr-un anumit loc. E/e o mem a amintirilor.
Mem. semantic ofer cunotine despre lume i despre sine, care-i permit subiectului s se
orienteze i s se descurce n aceast lume.
34. Problema mbuntirii memoriei
Cea mai important modalitate de asigurare a durabilitii informaiilor in memorie o
reprezint repetiia. Dar nu orice repetiie asigur trinicia cunotinelor, ci doar cea optim, care
este i eficient.
Iat citeva legiti privind eficiena i calitatea memoriei, de care e bine s inem cont.
1) Repetiia ealonat, bazat pe separarea in timp a repetiiilor, este mai productiv decit cea
comasat.
2) Repetiia activ, bazat pe redarea pe dinafar a textului, cu cuvinte proprii, este
superioar repetiiei pasive, ce se limiteaz doar la recitirea textului.
3) Repetarea cu sens i semnificaie care, in fond, inseamn inelegerea a ceea ce se
memoreaz este mai productiv decit cea mecanic.
4) Repetind materialul in diverse forme i combinaii (cu voce tare, inscris, sub form
de schem sau tabel etc.) vom avea ca rezultat o memorare mai trainic decit repetiiile
monotone.
Optimizarea funcionalitii memoriei se mai poate obine prin utilizarea unor procedee
speciale numite mnemotehnice.
1) Intensificarea interaciunii dintre subiect i materialul de memorat, apelul la diverse
metode de prelucrare a acestuia, cum sint: a) alctuirea planului textului; b) fracionarea lui
in pri; c) desprinderea punctelor eseniale; d) stabilirea asemnrilor i deosebirilor.
2) Stabilirea unor repere , a unor puncte de sprijin, a unor mnemoscheme ridic
potenialul memoriei: sublinierile in text, scrisul pictografic, asociaiile, rezumatele, schemele
grafice . a.
3) Sistematizarea cunotinelor din stocul mnezic i a celor care urmeaz a fi asimilate. Ele
vor fi mai uor i mai mult timp reinute, dac vor fi legate unele de altele, ierarhizate i integrate
in sistemul noional, dac sint segmentate in uniti de sens, dac sint organizate pe baza unui
plan
unitar i coerent.
4) Vizualizarea, utilizarea unor variate metode vizuale: figuri, grafice, tabele, sgei, careuri
etc.

5) Metoda LOCI (lat. = a locului"): utilizarea imaginii care s se fixeze pe ceea ce vrem
s memorm pe o rut inchipuit. Subiectul ii imagineze o anumit rut cu locuri pe care
avanseaz treptat.
6) Acronime i fraze: acronimul ROGVAIV uureaz aducerea aminte a culorilor spectrului
sau i mai bine fraza Respectind Orarul Ginilor, Vulpea Ateapt Amurgul Vinatului (rou,
oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet).
35. Natura psihologic a gndirii ca proces psihic cognitiv
Gndirea proces psihic superior care ocup o poziie central n sistemul psihic uman i
ndeplinete un rol decisiv n cunoatere. Dac procesele senzoriale realizeaz legturi directe cu
mediul, gndirea efectueaz o reflectare mijlocit a realitii, cutnd s surprind dincolo de
forme coninuturile, dincolo de fenomene esenialul, dincolo de concret generalul.
Gndirea- proces psihic cognitiv care reflect n mod abstract i general esena lucrurilor i a
relaiilor dintre ele, utiliznd limba sau alt sistem de semne ca instrument, i are drept produse
noiuni, judeci, raionamente.
Caracteristicile eseniale ale gndirii:
1. Reflect(Cum?) generalizat i abstractizat
2. Reflect (Ce?)esena lucrurilor i relaiile dintre ele
3. Utilizeaz limba sau alt sistem de semne ca mijloc, ca unealt.
4. Are drept produs noiuni (concepte), judeci (idei), raionamente.
A gndi nseamn:

a accesa o info;
a o reprezenta mental;
a raiona despre ea
a elabora judeci, soluii i decizii privind info dat.

36. Funciile, procesele i operaiile gndirii.

F-iile: 1. A nelege lumea i pe sine ca element al acestei lumi;
2. A surprinde problemele cu care se confrunt subiectul n viaa lui personal i a le rezolva;
3.A crea i inventa lucruri noi;
4. A lua decizii n situaii de alegeri.
Operaiile: Realizarea acestor f-ii se face prin aplicarea unui set de operaii ale gndirii.
Operaiile gnd. Sunt definite ca acte automatizate care se produc n plan intern(mintal) i
constituie elemente ale proceselor gndirii.
Operaiile gnd. Sunt: analiza, sinteza, generalizarea, particularizarea, abstractizarea,
concretizarea, clasificarea, compararea, analogia.
Anumite oper. ale gnd. se grupeaz n perechi: analiza- sinteza,Concretizare- abstractizare,
particularizare- generalizare.
Prima pereche este: analiza i sinteza
Analiza e/e operaia gndirii de separare mintal a unui obiect n prile sale componente i
studierea fiecrei pri stabilite pentru a cunoate mai bine acest obiect.
Sinteza- e/e operaia cu sens opus. Ea const n asamblarea prilor n ntreg, unirea lor.
A doua pereche: concretizarea i abstractizarea.
Abstractizarea e/e extragerea esenei unui lucru. A abstractiza nseamn a determina esen ialul
dintr-un obiect, proces sau eveniment, neglijind formele, manifestrile exterioare ale acestora.

Concretizarea e operaia cu sens invers: ea indentific manifestrile esenei, forma n care ea se

arat i se realizeaz.
A treia pereche : particularizarea i generalizarea.
Generalizarea e/e operaia de identificare a ceea ce este comun tuturpr obiectelor ce fac parte
dintr-o anumit clas.
Particularizarea, din contra, stabilete ceea ce e/e specific, propriu doar acestui obiect.
Alte operaii care nu formeaz perechi:
Clasificarea e/e oper. de grupare a obiectelor n baza unuiqa sau mai multor criterii.
Compararea e/e stabilirea de asemnri i deosebiri ntre doua sau mai multe obiecte supuse
cercetrii.
Analogia e/e oper. prin care se stabilesc asemnri dintre lucruri ce aparent sunt strine,
departe unul de altul.
PROCESELE GNDIRII
Gnd. i realiz. F-iile prin 4 procese: 1)nelegerea, 2) Rezolv de probl. 3)procesele creative 4)
luarea deciziilor.
1)nelegerea e/e proc gnd constnd din surprinderea esenei i legitii unor fenomene, pe baza
integrrii de info n sistemul celor dobndite anterior. A n elege nseamn a contientiza. A
integra ntr-un sistem de referin, a deprinde o semnificaie.
2) Rezolvarea de probleme- e/e un proces al gnd foarte important. E/e acel proces al gnd. care
nseamn depirea unui obstacol cognitiv prin mijloace cognitive, transformnd cunoscutul n
cunoscut. E/e proc. de elaborare a soluiilor.
3) Procesele creative-prin ele se rezolv o probl. creativ, obinndu-se un produs nou, original,
socialmente util i recunoscut de comunitatea de experi ca valoare tiinific, artistic.
4) Luarea deciziilor- e/e proc. ce se produce ntr-o situaie de alegere i const n deliberarea
alternativelor de conduit posibile n situaia dat i elaborarea deciziei. A lua o decizie nseamn
a identifica alternativele de conduit n situaia dat, a le evalua n baza anumitor criterii i a face
opiunea p/u alternativa cea mai potrivit.
37. Felurile gindirii
Exist mai multe gndiri. Sorin Vieru n cartea sa Riscul gndirii listeaz vreo 30 de gndiri:
gndirea analitica, sintetic, discursiv, logic etc.
Clasificarea gndirilor.
Criteriul1: Natura codului utilizat de gndire
Dup acest criteriu distingem:
1) Gndire intuitiv- acional
2) Gndire intuitiv-plastic
3) Gndire abstract- verbal
1. Gndirea intuitiv-acional e/e gndirea ce opereaz cu schemele de aciuni, iar rezolvarea
problemelor se face prin coordonarea schemelor de aciuni.
2. Gndirea intuitiv-plastic e/e gndirea care opereaz cu imagini, cu reprezentri. Problema de
a schimba aspectul camerei o faci prin ai imagina cum arat camera.
3. Gndirea abstract-verbal e/e gndirea ce opereaz cu opiuni sau concepte exprimate n
cuvinte. Ea e/e proprie persoanelor adulte i normale.
Criteriul 2. Prezena noului n producia gndirii.
Dup acest criteriu distingem:
1 Gndirea productiv
2. Gndirea reproductiv
Gndirea productiv- e/e generatoare de idei, teorii, dispozitive, aparate, metode noi, inexistente
pina la momentul dat. Datorita acestei gindiri e/e posibil progresul stiintifico-tehnic, social,
cultural. Aceasta gindire se mai numeste gindire creativa.
Gindirea reproductiva- e/e gindirea ce reproduce sau repeta mersul gindirii altcuiva.
Criteriul 3. Sursa problemei de gindire.
Dup acest criteriu distingem:

1 Gndirea practica
2. Gndirea teoretica
Gindirea practica- e/e gindirea ce deserveste nevoile practicii. E/e gindirea noastra de toate
zilele, ea ne permite sa ne descurcam cu dificultatile care apar in viata noastra cotidiana. E
gindirea ce raspunde la intrebarea ce e de facut in situatia data? Gindirea practica mai este
gindirea ce dezvolta viata materiala.
Gindirea teoretica- e/e gindirea ce raspunde la necesitatile dezvoltarii stiintelor teoretice. Gind.
teoretica este gindirea savantilor academicieni, creatori de sisteme si teorii, conceptii stiintifice.
Criteriul 4. Modul de elaborare a problemei de rezolvat.
Distingem: 1) Gindire converge
2) Gindire divergenta
Gindire convergenta- e/e gind. care se produce intr-un cadru anume, e cuminte, nu depaseste
limitele spatiului problemei.
Gindire divergenta- e gindirea ce in mersul ei spre solutie mereu isi largeste perspectiva. E
gindirea neastimparata. Elaboreaza mai multe solutii la o singura problema.
Guilford stabileste 3 proprietati distincte ale gindirii divergente: originalitate- calitatea de a fi
unic, flexibilitate- usurinta de adaptare la conditii noi, fluiditate- proprietatea de a fi productiv in
generarea ideilor.
Criteriul 5 Care operatie predomina? Analiza? Sinteza?
Distindem:
1)Gindirea analitica
2) Gindirea sintetica
Gindirea analitica- e/e gindirea ce iscodeste lucrurile in detaliile lor, ea merge in profunzime,
inauntru lucrurilor. Solutia se obtine prina analiza situatiei.
Gindirea sintetica e/e gindirea holista, gindirea ce se raporteaza la intreg si opereaza conexiuni
intre partile acestui intreg. E gindirea creatoare de structuri, sisteme, viziuni complexe si de
ansamblu.
Criteriul 6 Sensul gindirii
Distindem:
1)Gindire pozitiva
2)Gindire negativa
Gindirea pozitiva- imprima lucrurilor, evenimentelor, intimplarilor semnificatie pozitiva,
optimista.Induce asteptari pozitive.
Gindirea negativa- atribuie tuturor lucrurilor o alura de rau, periculos.Induce asteptari negative.
Criteriul 7. Pozitia subiectului fata de produsele gindirii si mersul ei.
Distingem:
1) Gindire critica
2) Gindire necritica
Gindirea critica are drept suport convingerea subiectului in dreptul de a se indoi de totul si de
toate.
Gindirea necritica- e/e opusul celei critice.Ea e/e deobicei conformista, o gindire facuta cu capul
altcuiva. A gindi necritic inseamna a nu gindi cu capul tau.
Criteriul 8. Viziunea, optica a subiectului asupra modului in care o problema poate fi
rezolvata.
Distingem:
1) Gindire laterala
2) Gindire verticala
Gindirea laterala- e gindirea specializata in a oferi solutii originale si multe la probleme
nonstandarde. Gindirea laterala intervine atunci cind o anumita perspectiva pare sa nu conduca la
nici un rezultat, fiind necesara o schimbare radicala de optica.
Gindirea verticala- este opusul gindirii laterale. Ea e/e o gindire facuta dupa o anumita schema,
sablon. Ea se prodice pas cu pas, potrivit regulilor logicii formale. Ea deserveste activitatile
intelectuale non-creative.

38. nelegerea ca proces al gndirii

nelegerea este procesul gndirii prin care se surprinde sensul sau semnificaia unui
obiect, lucru, fenomen, eveniment, fapt, cuvnt.
Deci, inelegerea este procesul de stabilire a inelesului a ceva.
Inelegerea mai inseamn procesul gindirii cu ajutorul cruia se descoper (se relev)
esena unui lucru, fenomen, eveniment. Esena inseamn acele insuiri, caracteristici ale
obiectului, care-i confer identitate i fr de care el se desfiineaz, nu mai exist. Ia-i omului
raiunea i, in consecin, l-ai lipsit de calitatea de a fi om.
Situaia care declaneaz inelegerea ca proces al gindirii este situaia problematizat de
tipul: Ce inseamn cutare lucru, cuvint sau eveniment? Ce se intimpl aici i acum? Aceste
intrebri sint de fapt probleme. Probleme privind semnificaia lucrurilor. i atunci inelegerea am
putea-o defini ca proces de elaborare a soluiei la o problem de semnificaie, de inelegere.
Faptul inelegerii este trit de subiect ca iluminare, ca dumerire (Efectul Aha-a-a!).
Care sint semnele c procesul inelegerii a ceva de ctre cineva s-a infptuit ? Ele sint:
subiectul poate explica cu cuvinte proprii acel ceva;
subiectul il poate defini;
subiectul poate ilustra cu exemple proprii acel ceva;
subiectul poate reaciona adecvat, pentru c a ineles . a.m.d.
Dac subiectul nu a ineles un eveniment sau concept, el nu il poate defini, nu-l poate
explica, nu poate rspunde adecvat la situaie etc.
Faza I : Lecturarea primar a textului pentru orientarea de ansamblu in text. Subiectul
citete (rapid i superficial) textul i-i formeaz o idee general despre coninutul textului.
Faza II : Imprirea textului in fragmente i extragerea ideilor exprimate de aceste
fragmente.
Faza III : Subiectul desprinde ideea principal, mesajul textului (Ce a vrut autorul s ne
comunice prin acest text ?).
Faza IV : Subiectul sistematizeaz ideile, le aranjeaz in ordinea lor fireasc i logic,
formind un plan mintal al textului, asemntor cu cuprinsul unei cri.
Felurile inelegerii. care sint grupate astfel:
Dup criteriul gradul de profunzime al inelegerii, distingem :
1. inelegere profund;
2. inelegere superficial.
Dup criteriul viteza procesului de inelegere (cit de repede inelege?), deosebim:
1. inelegere prompt (rapid, dintr-odat);
2. inelegere lent (fenomenul giraf).
Dup criteriul plenitudinea inelegerii, distingem:
1. inelegere complet;
2. inelegere parial.
Dup criteriul adecvana inelegerii, distingem:
1. inelegere adecvat (corect);
2. inelegere neadecvat (greit).
Inelegerea eficient, care asigur o adaptare optim la mediu, trebuie s fie: adecvat,
profund, complet i prompt.
O inelegere care este apreciat ca fiind eronat, superficial, incomplet i lent se face
vinovat de multe confuzii i eecuri in viaa individului.
39. Rezolvarea de probleme ca proces al gindirii
Definiia 1: Rezolvarea de probleme este procesul gndirii de depire prin mijloace
cognitive a unui obstacol cognitiv, transformnd necunoscutul n cunoscut.

Definiia 2: Rezolvarea de probleme este procesul de elaborare a soluiei problemei prin

transformarea, combinarea i recombinarea datelor experienelor anterioare n funcie de
cerinele problemei.
Precum vedem, elementul central al acestui proces, nucleul lui il constituie problema.
Ce este problema?
Problema nseamn dificultate cognitiv, obstacol care implic o necunoscut sau mai
multe necunoscute i fa de care repertoriul de rspunsuri de care dispune subiectul apare
insuficient i inadecvat. Rspunsul nu se afl n baza de date a sistemului cognitiv, adic n
memorie.
Problema apare atunci cind subiectul intenioneaz s-i realizeze un scop sau s
reacioneze la o situaie-stimul, pentru care nu are un rspuns stocat in memorie.
K. Duncker, bun cunosctor al psihologiei gindirii, afirma c problema apare atunci cind
subiectul are un scop i nu tie cum s ating acest scop.
E. Jaricov considera problema ca fiind cunotin, dar o cunotin foarte special:
Problema e cunotin despre ne-cunotin.
Situaia problematizat este situaia in care apare i se dezvolt un conflict cognitiv. Conflictul
dintre nu tiu i tiu. Situaia problematizat este o situaie deschis, o lacun acoperit,
vorba lui Wertheimer, care genereaz tensiuni psihice (asemntoare stresului) i necesitatea de a
o inchide prin gsirea elementului lips i plasarea lui in structur. Situaia problematizat se mai
caracterizeaz prin decalaj intre cerine i posibiliti.
Cerinele pe care le inainteaz viaa i posibilitile de care dispune subiectul la momentul dat.
Problematizarea e actul prin care se relev o problem i se formuleaz in termini adecvai.
Capacitatea de a vedea probleme este una foarte preuit, mai ales in mediul academic i al
creaiei tiinifice. Psihologul Dillon afirma c, sesizarea problemei i formularea ei este mai
important chiar decit rezolvarea ei.
Rezolvatorul e subiectul ginditor, cel care abordeaz problema, ii caut soluia i o gsete.
Soluia problemei e rspunsul cutat. Ea constituie rezultatul procesului de rezolvare i
momentul final. Odat cu gsirea problemei se termin procesul rezolutiv.
40. Strategiile de rezolvare a problemelor: strategii algoritmice, strategii euristice.
Cea mai dificil sarcin pe care o are de realizat subiectul ce a nimerit intr-o situaie
problematizat este s rspund la intrebarea care e calea de a ajunge la soluie. A rezolva o
problem inseamn a naviga din Si in Sf.; a inelege cum s ajungi din Si in Sf.
Strategia de rezolvarea a problemei este principiul, ideea general care indic direcia
micrii rezolvatorului n spaiul Si- Sf.
Termenul de strategie este preluat din tiina i arta militar. Tactica, noiune corelativ strategiei,
inseamn procedeele.
Clasificarea strategiilor de rezolvare a problemelor se face astfel.
Dup criteriul vectorul sau direcia actului rezolutiv distingem:
1) strategii prospective.
2) strategii retrospective.
Strategiile prospectiv este strategia care presupune micarea rezolvatorului in spaiul
problemei din Si in Sf.
Strategiile retrospectiv este strategia care presupune micarea rezolvatorului in spaiul
problemei din Sf in Si.
Dup criteriul certitudinea cu care strategia dat duce la soluie. Dup acest criteriu distingem:
1) strategi algoritmice.
2) strategii euristice.
Strategiile algoritmice au la baza lor un algoritm.
Algoritm nseamn procedura standardizat, care garanteaz obinerea soluiei corecte
printr-un numr finit de pai.

Algoritmul este schema de lucru alctuit din prescripii precise i exacte, ndeplinirea
crora duce cu siguran la obinerea cert a soluiei.
Strategia euristic este strategia care nu duce neaprat la soluia cutat, in schimb ea
limiteaz numrul de cutri in spaiul problemei. Ea nu garanteaz rezultatul, in schimb
uureaz procesul de rezolvare a problemei date prin faptul c-l face mai transparent, mai vizibil,
mai uor de orientat in el.
Strategia euristic prezint una sau mai multe reguli sau principii de comportament in
spaiul problemei. Strategia euristic reprezint indicaii, reguli cu caracter general. Respectarea
lor nu garanteaz obinerea soluiei, dar o face posibil. Fr o strategie euristic, subiectul ar
orbeci pur i simplu prin spaiul problemei ca intr-o pdure deas sau labirint.
Strategiile euristice se aplic in rezolvarea problemelor creative i au drept efect
descoperirea unei idei noi, metode noi, teorii noi etc. O cercetare tiinific o vei face indeosebi
prin strategii euristice.
Fenomene de blocaje ce se produc in timpul rezolvrii problemelor. i procesul de
rezolvare a problemelor se confrunt cu ... probleme.
Cele mai frecvente sint 2: fixitatea funcional i montajul psihologic.
Fixitatea funcional. Obiectele ce formeaz mediul nostru obinuit ii au funciile lor bine
stiute.
Montajul. Montaj, sau set, este disponibilitatea subiectului de a proceda intr-un anumit fel.
41. Mediul i spaiul problemei
Concepia despre mediul i spaiul problemei le aparine laureailor premiului Nobel Simon i
Newell. Ea se reduce la urmtoarele.
Mediul problemei nseamn modul n care i se prezint rezolvatorului problema.
Spaiul problemei e/e modul n care problema e/e perceput i neleas de ctre rezolvator. Aa
cum o vede el i o nelege. E probl. ca fapt subiectiv, e probl. n existena ei subiectiv n
creierul rezolvatorului.
Calitatea spaiului problemei determin calitatea rezolvrii problemei i, n ultima instan,
calitatea soluiei.
Analiza spaiului problemei p-u ca anume el intereseaz.
Spaiul problemei const din:
M
M
M
M
M
M
M

-Starea iniial
- Starea final
-Stri intermediare
- Operatori
- Regul
operatori
Si

S1

Reguli
S2

....

Sf

Starea iniial (Si) e starea de start ce ntrunete. toate datele iniiale ale problemei, e ce este
dat n problem i care de obicei este o stare indezirabil ce se cere a fi schimbat n una
dezirabil.
Starea final(Sf) e/e starea dezirabil, e/e cerina problemei, e/e ceea ce se cere i care ar
reprezenta soluia.
Stari intermediare (s1, s2, s3, s4...sn) sunt strile ce se interpun ntre starea iniial i cea final
rezultnd din transformrile succesive aplicate starilor.
Strile sunt de dou feluri:
Stri de lucruri- strile prin care trece rezolvarea unei probleme practice, construcia unui parc
Stri de cunotine- stri prin care trece rezolvarea unei probleme teoretice.

Regulilor sunt condiiile de aplicare a operaiilor, ele declar ce se poate face i ce n se

poate.
Operatorii sunt aciunile fizice sau operaiile mintale cu ajutorul crora o stare e/e transformat
n alta. Aciunile fizice sunt aplicate asupra strilor de lucru, n timp ce operaiile asupra strilor
de cunotine.
Fazele procesului de rezolvare a problemelor. Rezolvarea problemelor constituie
un proces cognitiv foarte complex i se desfoar pe faze (etape).
Iat care sint principalele faze pe care le parcurge rezolvatorul pentru a elabora soluia:
1. Sesizarea problemei: subiectul contientizeaz c a nimerit intr-o situaie problematizat,
c el tie c nu tie ceva. Subiectul intr in alert.
2. Analiza primar a problemei: se stabilesc starea iniial, starea final, operatorii posibili,
regulile, constringerile privind aplicarea operatorilor.
3. Alegerea / inventarea strategiei de a gsi soluia.
4. Elaborarea planul detailat al rezolvrii problemei. Se indic paii concrei.
5. Rezolvarea propriu-zis a problemei sau realizarea planului detailat.
6. Verificarea rezultatului obinut intru a se convinge c el constituie soluia cutat.
Inchiderea situaiei de problem.
42. Luarea deciziei ca proces al gndirii.
Luarea deciziei este procesul gndirii care const n a alege o alternativ din mai multe
disponibile la momentul dat n baza unui sau mai multor criterii.
Procesul de optare pentru o anumit linie de conduit ntr-o situaie nedeterminat se
numete luare de decizii.
A lua o decizie nseamn a face o opiune pentru o anumit conduit din mai multe
variante, utiliznd unul sau mai multe criterii de alegere.
Caracteristicile eseniale ale lurii deciziei ca proces al gindirii:
1. Se declaneaz intr-o situaie de alegere.
2. Situaia presupune mai multe de cit una variante de conduit.
3. Poi alege doar o singur variant din cele disponibile.
4. Alegerea se face in baza analizei datelor, construciei de scenarii, consecinelor
posibile, adic se face cintrind.
5. Alegerea se face utilizind un criteriu sau mai multe, relevante scopului decizional.
Noiunile adiacente: decidentul subiectul care decide; situaia de alegere situaia in care
i se deschid in fa mai multe ci, mai multe alternative de conduit; opiunea alegerea fcut;
a opta a face alegerea.
Relaia lurii deciziei cu voina. Deseori se afirm c luarea deciziilor este un act
al voinei i nu al gindirii. De fapt, in acest proces este implicat voina, dar i gindirea are un
cuvint de spus. Fiecare instan psihologic particip la luarea unei decizii cu propria
contribuie. Gindirea se implic la faza cintririi alternativelor i a alegerii alternativei
dezirabile, optime. Pentru a alege alternativa optim, trebuie s pui mintea la contribuie.
Calitatea deciziei este determinat de calitatea gindirii. O gindire bine dezvoltat conduce la o
decizie bun. Voina intervine in dou situaii: prima, cind subiectul st prea mult la indoial i
atunci voina se implic pentru a-l determina s ia totui decizia in timp util ca s evite situaia
trenului dj plecat din gar. A doua: decizia e luat, urmeaz realizarea ei de fapt, care,
inerent, se asociaz
i este insoit de obstacole, dificulti. Voina se implic pentru a infptui decizia in ciuda
tuturor obstacolelor i dificultilor ivite in cale.

43. Fazele procesului de luare a deciziei. Valoarea ateptat i utilitatea ateptat ca criterii
de luare a deciziei.
Fazele procesului de luare a deciziei. Procesul lurii deciziei se desfoar in
urmtoarele faze:
1. identificarea alternativelor relevante (care corespund problemei i merit s fie
luate in considerare);
2. elaborarea criteriilor in baza crora se va face alegerea;
3. stabilirea regulii de atribuire a punctelor (cite puncte pentru maximum, cite pentru
minimum);
4. culegerea de informaii in vederea aprecierii cu puncte a fiecrei alternative;
5. calcularea rezultatelor i formarea listei alternativelor in ordinea descreterii
punctajului acumulat.
6. Luarea deciziei prin declararea primei alternative din top ca opiune fcut.
44. Psihologia noiunii ca form elementar a gndirii.Psihogeneza noiunii.
Notiunea- e/e forma elementara a gindirii care contine totalitatea caracteristicilor esentiale ale
obiectului supus reflectiei.
Notiunea- acea forma a gindirii care exprima esenta obiectului.
Notiunea structureaza info generale si esentiale despre un obiect, proces sau insusire si le
exprima in cuvint. Ea exista si functioneaza in cuvint si prin cuvint, Sa ne amintim ca cuvintul
ca semn are structura binara: 1) Semnificatie ; 2) semnificant.
Notiunea e/e semnificatia pe care o degaja cuvintul ca semn. Deci, not. Mai inseamna
semnificatia, sensul unui cuvint. Notiunea reprezinta aria semantica a cuvintului, sensul,
semnificatia lui.
Tipologia notiunii. Dupa criteriul: caracterul concret sau abstract al continutului ce-l exprima
notiunea, distingem: notiuni concrete si abstracte.
Not. concrete- se refera la obiecte si lucruri.
Not. abstracte- se refera la produse ale spiritului, la realitati ce nu au existenta materiala, ci doar
unua ideala. (onoare, gindire, vointa).
Dupa criteriul: nodul de constituire, de formare a notiunilor, distingem: not. empirice si
stiintifice.
Not. empirice- care au aparut in mod spontan in procesul real al vietii (drum, copac,fintina).
Not. stiintifice au fost insusite la scoala, in mod special(anxietate, frustrare, afect).
Dupa criteriul: prezenta relatiilor de presupunere reciproca a existentei distingem: not.
independente si corelative.
Not. independente- exista de unele singure, separate (carte, cladire); cele corelative exista doar
impreuna cu altele creind dihotomii (adevar- minciuna, continut-forma).
Dupa criteriul: marimii ariilor semantice distingem: not de gen si specii.
Not de gen sunt acele care cuprind in ele notiunile specii ca facind parte din ele. Not. gen
memoria. Not specii: memoria senzoriala.
Psihogeneza notiunilor. Fost studiata de Vigotsky. El sustine ca notiunile se nasc, se dezvolta
trecind prin anumite stadii, ajung la maturitate si in dezvoltarea lor ele mereu isi schimba
formele.
Au fost identificate e etape si corespunzator 3 forme ale notiunilor in dezvoltarea lor.
Etapa1: Gramada
Etapa2: Complex
Etapa3: Notiunea propriu-zisa

45. Psihologia judecii i raionamentului.

Judecata e/e acea forma a gindirii, constituita din notiuni, prin care se afirma sau se neaga ceva
si care poate fi adevarata sau falsa.
Judecata e/e un enunt care afirma ceva despre ceva.
Judecata e/e forma gindirii, exprimata printr-o propozitie, in care se afirma sau se neaga ceva.
Caracteristicile esentiale>
Reflecta o afirmatie sau negatie a ceva
Poate fi adevarata sau falsa
e/e compusa din notiuni.
Structura judecatii
1. subiectul logic
2. predicatul logic
Subiectul logic- indica despre cine sau ce se afirma sau se neaga ceva.
Predicatul logic reprezinta insasi afirmatia sau negatia a ceva ce este subiectul judecatii.
Clasificarea judecatilor.
Dupa cxriteriul afirma sau neaga:
1. judecati afirmative
2. judecati negative
Dupa cxriteriul corespunde sau nu corespunde adevarului:
1. judecati adevarate
2. judecati false.
Rationamentul este forma a gindirii prin care se obtin informatii noi din combinarea celor deja
existente.
Rationamentul este compus din judecati. Judecatile la rindul lor sunt supuse din notiuni.
Prin rationament se patrunde dincolo de realitatea data in zenzatii si perceptii si se produc
cunastinte noi despre realitati de dincolo.
Clasificarea rationamentelor. Dupa criteriul : directia miscarii actului rationarii. Actul
rationarii se poate misca de la particular la general, fie invers: de la general la particular, Dupa
acest criteriu rationamentele se impart in:
1) Rationamente inductive; 2) Rationamente deductive
Rationamente inductive- consta inducerea unei insusiri a obiectelor unei clase la clasa intreaga.
Rationamente deductive transfera o insusire a unei clase de obiecte la un anumit obiect ce face
parte din aceasta clasa.
Rationamentul deductiv e/e alcatuit din 3 judecati> Premisa majora, premisa minima si
concluzia.