ACADEMIA ROMANA

DISCURSURI DE RECEPTIE
LXVI

ALEXANDRU PHILIPPIDE
iN EVOLUTIA CULTURII ROMANE$TI
DlSCURS ROSTlT LA 28 MAl 1935
tN ~EDlNTA SOLEMNA

MONITORUL OFICIAL
~I IMP RIME RIlLE STATULUI
I DEPOZITUL
CARTEA
GENER4L
ROMANEASCA.
IMPRIMERIA NATIONALA. B-DUL ACADEMIEI 3-5
BUCURE;;TI
1935
 ACADEMIA ROMANA
DISCURSURI DE RECEPTIE
LXVI

ALEXANDRU PHILIPPIDE
IN EVOLUTIA CULTURII ROMANE$TI
DlSCURS ROSTIT LA 28 MAl 1935
IN ~EDlNTA SOLEMNA

MONITORUL
$1 IMPRIMERIILE
OFICIAL
STATUI;U!
I DEPOZITUL
CAR TEA
GENERAL
ROM A N E A S C A
IMPRIMERIA NATIONALA B-DUL ACADEMIEI 3-5
BUCURE~TI
1935
 ALEXANDRU PHILIPPIDE
IN EVOLUTIA CULTURII ROMANE$TI

Statute1e Academiei Romane, Hisand destule libertati dis-

cursurilor de recePtie, cer insa noului venit sa nu uite niciodaHi
elogiul predecesorului sau. Dispozitia e, precum se ~tie, im-
prumutata dela Academia Franceza, unde exprima, cu intentie
sau fad, nota de curtoazie a poporului francez. Dar ea se
insereaza in deajuns de bine ~i in temperamentul nostru na-
tional, care, mai strain poate de ~lefuiala etichetei, gase~te
totu~i in sine 0 buna-cuviinta, a~ zice 0 smerenie, prielnica sa
recunoasca merite1e si chiar bucuroasa sa 0 faca.
Fire~te un elogiu' pare sa imp lice examinarea subiectului
pe 0 singura fata, ~i astfel poate fi invinuit, cu aparenta de
dreptate, a nu fi in totul nepartinitor.
Dar aparte ratiunile protocolare, perfect justificate intr'o
asemenea circumstanta, un elogiu pastreaza in' orice caz va-
loarea unei restabiliri de echilibru: fata de efectele altei ten-
dinte cunoscute a sufletului omenesc, de a se complace cate ....
odata sa gaseasca cu ostentatie partile slabe ale unui om, trecand
adesea cu vederea ceea ce e mai bun, mai vrednic ~i mai in
afad de tagada. Obiectivitatea se constitue de ce1e mai multe
ori prin astfe1 de completari ritmice, a~a ca genul e10giului
poate avea rolul salutar de contra-pondere a criticei rauta-
cioase, a criticei cu orice pret. Impacat pe deplin cu genul
apologetic, care de altfe1 nu exclude cumpatarea, ~i profund in-
credintat de aha parte de valoarea deosebita a invatatului, in
Iocul caruia am fost chemat sa succed, in incinta acestui a~e-
zamant, ma simt totu~i cuprins de oarecare sfiiciune, in
 momentul cand urmeaza sa incerc a schita personalitatea Iui
Alexandru Philippide, iIustrui fiIoiog moidovean ~i eminentul
fost profesor al Universitatii din Ia~i.
Cel dindi motiv de sfiiciune decurge de acolo ell pregatirea
mea profesionaia se raporta Ia alte domenii, deca.t Ia ace1a al
activitatii predecesorului meu. Cu ce autoritate voiu avea sa
judec opera Iui ~tiinti;fica,~i Ioc~l sau ,in,~tiintaromaneasca ?
Numeioase precedenie', chiar la Acad~m.ia Fi:ariceza.-' . modelul
Institutiei rtoastre, - unde matematicieni au hi'at Idcul poeti1or,
fiziciani pe al istoriciIor, ~i totu~i au reu~it fiecare sa pronunte
interesante elogii aeademiee, aceast~'de s'igur ma Ineurajeaza,
dar nu ma ajuta prea tare atunei cand e yorba sa pa~esc Ia
executie. " . .,'..., ,,
; Se ~ai adauga pe deasupra ~i un alt motiv desfiiciu'ne.
. Va trebui sa vorbesc despre Alexandni Philippide in 'cadnil
unui discurs, ~i eu ~tiu ce opinie detestabiia avea' originaIuI
invatat, despre genul retoric ~i despre oratorie in genere. Dupa
dansul discursuI, ca ~i religia - ce apropiere ciudata de ma .•
nifestari . spirituale ! -'presupune amestecul ilicit ~i hibrid
al ce10r trei genuri Iiterare: Istoria, $tiinta ~i Poezia,com..,
partimente ce trebuiau dupa a sa parere, separate cu stra~.•
llicie ~i ferite de' orice atingere. Intr'o faza inca primitiva a
spiritualitatii, despartirea celor trei genuri literare nu era de
sigur perfecta, ~i s'au intamplat incruci~ari ~i confuziuni, care
au zamislit produse bastarde, neviabile, nefire~ti. '
Genul retoric, dupa savantul meu predecesor, a aparut
tntr'o atare invaIma~eaIa -, dupa' cum '~i religia t6t Ia fel -,'
iar astaziepoca Iui de glorie este sfar~ita ~i odata cu separatia
geriuriIor, merge spre 0 repede decadere. '
'Nu e par'di 0 itonie,sa elogiezi pe Philippide, tocmaiprih..;
tr'un discurs?
Cine insa poarta 0 sarcina ~i e decis sa 0' indeplineasca;
trebue sa afle fara .zabava contra-argumente,pentru a-~i cutma
lndoelile ~i arice tendinta de a, ~ovai. $i pare-se ca Ie-am
gasit. Cea dintai intre grijile indicate -' chestiunea compe-
tentei filologice -,- mi,-a £ost ,usor' imprastia,ta recetind· s,i in
'j ",

parte: cetind pentru intaia oarli, opera' Iui Philippide. 'Recu-..i

zandu-ma ~i· mai departe in: ceprive~te judecarea amaQ.uritelor
§La probleme1or str.ict filologice, am avut to:tu~i impresia;, pe
masura ce ma adanceam in lectuia ~i descopeream consonanta
acestei oper·e Cll atmosfera unei epoce ~i tendintele unei pe-
rioade, di a~ putea sa fixez, slujindu-ma de atatea elemente
temeinice 9i lesne de degajat, locullui Alexandru Philippide in
evolutia culturala a tarii noastre, momentul pecare dansul 11
exprima, 11caracterizeaza ~i 11ilustreaza in chip deosebit. '
,Destul cuprins pentru un discurs de recePtie, ~i ma intreb
chiar, in ipoteza ca a~ fi avut competenta specialistului 9i
destoinicia de a diseca amanuntele operei sale, daca in adevar
a~ fi utilizat-o astazi, 9i daca mi-ar fi slujit realmente in aceasta.
solemna imprejurare?
Cat prive9te cealalta rezerva. sufleteasca, de a displace umbrei
lui Philippide, omagiindu-l in forma de el despretuita, dar aci
obligatorie, a discursului, - mi-am zis ca la urma urmei,
critica sa neiertatoare putea fijustificata numai fata de 0 anumita
religie 9i de un anume fel de discurs. Ca tot a9a dupa cum
asistam la 0 resurectie religioasa, dupa 0 lunga diferentiere 9i
desvoltare 9tiintifica, tot a9a se poate admite 0 retorica onorabila
~i dupa diferentierea rodnica a genurilor literare.
Chiar daca am adera la teoria pomenita, a amestecarii vata-
matoare a genurilor - care a nascut forme hibride - tot ar
trebui sa facem deosebire intre invalmageala lor initiahl, indi-
viza, indistincta, care impiedeca desvoltarea fiecarui gen in
parte, - 9i coordonarea lor sintetica, in care mai tarziu se
reunesc, fara sa se primejduiasca, 9i care poate fi dimpotriva
un semn vadit de progreso Mai sunt 9i alte caturi, ba inca mai
necontroversate - bunaoara in domeniul artistic - un de in-
talnim ,arte la inceput indivize, care ati trebuit sa se separe,
pentru a prospera, dar odata rafinandu-se prin diferentiare,
si-au intins iarasi mainile, pentru a-si da concurs una alteia
~i a se complet~ reciproc. '
Nu zic ca fara aceasta replica, a9 fi inlemnit la 0 rascruce
~i mi-ar fi secat avantul omagiului de azi - dar oricum, dansa
imi aduce un supliment util de lini~te sufleteasdi.
Alexandru Philippide s'a nascut la Barlad la 1859.
, Peste originea sa greaca, vremea a~ternuse un strat adanc
de con~tiinta romaneasca, hranita de neintrerupta gedere ill
tara a catorva generatii ale familiei sale, de incruCi~area cu
familii moldovene, de graiul romanesc care incetul cu incetul
a inlocuit cu totul limba de obar~ie, in sfar~it de intiparirea
indelebila a aJIlbiantei ~i a locurilor in care a crescut.
Totu~i 0 vaga traditie greceasca, intovara~ita de oarecare
mandrie, n'a disparut cu totul din sufletul savantului roman.
1-0 amintea prea tare prezenta in arborele sau genealogic
a carturarului Dimitrie-Daniel Philippide care, stabilit in Mol-
dova, a publicat la Leipzig in 1816 0 istorie ~i 0 geografie a
Romaniei, fire~te in limba greaca; tot a~a i-o aducea aminte
existenta unor rude ramase in Tesalia, cu care a luat contact
intr'una din rarele lui calatorii (acela~i lucru i s'ar fi intamplat
!}ilui Kant care avea - din pricini similare - neamuri risipite
prin Scotia ~i Suedia, dar filosoful german n'a parasit Konig-
sbergul niciodata, a!}aca relatiile cu rudele de aiurea le-a pa-
strat numai prin corespondenta). Staruinta de a-!}iscrie numele
intotdeauna intr'un fel care se abate dela sistemul scrierii fone-
tice, altminteri constant preconizata, era 0 concesiune semni-
ficativa, pe 'care .0 facea Philippide originei sale indepartate,
dar care nu impiedeca totu~i cu nimica desavar!}italui inglobare
in datinele ~i aspiratiile poporului roman, in nume1e carora
avea dreptul sa vorbeasca, la fel cu orice roman neao!},cu stra-
mo!}i a!}ezati de veacuri pe aceste meleaguri romane~ti.
Alexandru Philippide !}i-a desvaluit curand ~i dragostea lui
de carte, !}iputerea lui de munca, !}ivaloarea sa intelectuala.
Dupa ce ~i-a incheiat in urbea sa natala, !}irul ace10r !}colipe
care Ie avea la dispozitie acolo - !}coalaprimara ~i liceul-
a urmat Facultatea de Litere din Ia!}i,unde ~i-a trecut licenta
cu 0 lucrare intitulata: « Incercdri asupra stdrii sociale a popo-
rului roman in trecut », scriere remarcabila, personala, turnata
in fraze limpezi ~i cadente, intr'o limba vioaie, cu savoare cro-
nicareasca. Cartea s'a retiparit mai tarziu intr'o a doua edi-
tiune, -un noroc aproape necunoscut, tezelor de licenta, in
genere cu tiraj unic, care ~i ace1ase desface in deob~te mai mult
oferit, decat cumparat.
Moartea timpurie a filologului Alexandru Lambrior a lasat
vacanta catedra de limba ~i literatura romana, dela cursul su-
perior al Liceului National din Ia~i. Philippide 0 dobande~te
prin concurs, parasind postul de subbibliotecar dela Biblioteca
Centrala, unde 11va inlocui Mihail Eminescu.
Am atins - ~i asta in tr eacat - 0 simpla fara.ma a vietii
intelectuale a Ia~ului de atun ci, ~i iata ca s'au ~i adunat laolalta
trei nume consacrate: Emine scu, Philippide ~i Lambrior.
Oriunde am arunca sonda 1 n acea perioada glorioasa a me-
tropolei moldovene, vor ta~ni s erii de nume proprii, ramase in
cronica luminoasa a trecutului.
Fenomenul acesta este simp tomatic pentru inaltul nivel al
societatii ie~ene din epoca respe ctiva, pentru falanga de oameni
de elita cu care se impodobea ca pitala Moldovei, de~i detronata
din proeminenta ei politidi. Era tocmai epoca « Junimei >}, a
acelei societati de oameni cu invatatura si cu criterii de orientare
ferma, care ~avut un rol a~a d~ imp~rtant in indrumarea pe
dii sanatoase a pHipandei noastre culturi. Activitatea fecunda a
Junimei a beneficiat de sigur de norocul, de a se fi intalnit in
acela~i loc, ~i in acela~i moment, 0 seama de capete bine in-
zestrate ~i cu preocupari transcendente prozei de toate zilele.
Dar osebit de aceasta, ceea ce a inlesnit acea coeziune a intelec-
tualitatii ie~ene, necesara muncii in comun, au fost - socot -
~i unele imprejurari speciale, care n'au putut dura mai mult
de doua decenii: spiritul de rivalitate ~i de fronda care anima
Ia~ul, diminuat politice~te in favoarea Bucure~tiului, ~i care
tinea nu numai sa umple golul administrativ, ramas pe urma
stramutarii capitalei, printr'un alt gen de activitate ~i printr'un
alt fel de inaltare, dar chiar sa poata spune capitalei norocoase
a Principatelor Unite: ma depa~e~ti fatal prin prestigiul politic
~i prin insufletirea ta de centru economic ~i administrativ;
dar in ce prive~te vieata culturaHi ~i produsele intelectuale, aci
am ramas eu deasupra ~i nu ma poti egala.
Aceasta mentalitate tranzitorie - ce pana la urma a trebuit
sa cedeze - a fost un ferment dintre cele mai puternice care
a activat vieata intelectuala a ora~ului politice~te decazut.
Alexandru Philippide a intrat ~i dansul in faimoasa societate
literara, a participat la ~edintele « Junimei >} a scris la « Con-
vorbiri Literare >}. Fire~te ca a fost pretuit de junimi~ti \ apre-
ciatori genero~i ai valorilor - atat pentru competenta sa filo-
logica cat mai alespentru metoda sa de lucru.
 "Jar- Philippide va fi 'g~sit 130 tandri..:i in :ditectivele {i Juniinei »~
forfIlularea precis a a postulatelor ihstinctuluisau ~tiiIitific, pe
care ilaplica farasa-Ifi invatat nimeni: pe'de o 'parte protestul
tin contra formei f~ra: fond, a iluziei fara adevar, a deserta-
ciunilor de eruditie aparenta, a ipo!ezelor fanteziste, a afirma':'
"tiilor; necontrolate, - iar pe de. alta parte procedura strict
obiectiva, metoda pozitivista, singura cale fecunda, de~i mi
lipsita cateodata de primejdia. unor deformatii si a unor in-
gustimi.· . .' ,
In{<Junimea» Pilippide ~i-a limpezit directivele metodologice
- aceasta societate fiind in primul rand 0 eminenta ~coala de
metodologie - dar in ce prive~te formatia sa de specialist;
pentru care nici universitatile noastre nu aveau catedrele nece-
sare, a trebuit sa se desavar~easca mai tarziu, facand olunga
calatorie de studii in Germania, audiind cateva semestre pe
savantii Universitatii din Halle, intregindu-~i variat ~i fericit
instructia sa necompleta, facuta pana atunci mai mult auto-
didact.
In 1892, acel om superior, ve~nic preocupat de progresul
institutiilor noastre ~i de punerea in valoare a oamenilor ale~i,-
e vorba de Titu Maiorescu, - face sa se infiinteze 0 catedra
de filologie romana la Universitatea din Ia~i, catedra destinata
evident lui Philippide, care 0 ~i ocupa indata, la inceput ca
suplinitor ~i in curand ca titular.
De acum par'ca ~i mai mult decat inainte, biografia lui
Philippide se confunda cu elaborarea lucri'irilor ~i indeplinirea
exemplara a indatoririlor lui de profesor. Ar mai fi de semnalat
inca indepartarea lui de junimism ~i chiar trecerea la unele
atacuri prin revista ie~ana {< Viata Romaneasca », la un moment
in razboiu cu {< Convorbirile Literare ». Incidentul acesta care
poate sa fi avut la origina~i unele determinari subiective, are
totu~i 0 importanta care ne-a decis a-I pomeni, in aceea ell
dansril corespunde cu 0 prefacere sensibila in structura sufle-
teasca a lui Philippide.
, Opera istorico-filologica a acestui invatat se afirma cu doua
lucrari importante, care preced de aproape cariera sa univer-
sitad: Introducere in Istoria limbii si a literaturii romane si
Principii de istoria limbii, ~i se incheie' cu opera masiva in dou'a
voluihe: Orlgin.a Romariilb~; '.apailita·spre :sfa'r~itUl cariereih.ii
profesorale. In tot ·acest interval de treizeci~i dnd de ani
activitatea sa publicistid e c~mstituita mimai'dintr'un lant de
opuscule ~i bro~uri, polemici,' recenzii, "f<lpoarte universitare
~ academice, in sfar9it din scrieri mai rnarunte, care zugra";
vesc, cu reveniri neincetate, ~iintr'o fonna pururea impetuoasa,
conceptia sa despre ~tiinta. Intre bloculprimelor volume ~i
acel al operei finale, se interpune, un lung 9irag de insule, ca
o punte discontinua, cum e aceea care leaga tara lui de origina
cu pamantul continentului vecin. De unde aceasta diminuare a
activitatii lui de publicist? Poate d-~i rezerva puterile, pre-
gatind pe in delete opera lui de apoteoza, dar probabil 9i din
alte doua cauze esentiale. Mai intai Academia Romana-
care 11numara dela 1900 printre membrii ei activi -11insar-
cinase cu intocmirea dictionarului limbii romane, care I-a
absorb it 8 ani de zile, cu' adunarea ~i clasarea unui material
imens, cu mult prea mare pentru economia unei lucrari care se
cerea terminata mai repede.
Pentru elaborarea acestei opere, la care in cele din urma a
trebuit sa se renunte, Philippi de ~i-a concentrat toata puterea
lui de mund, ducand vieata de schimnic, intrerupand in chip
radical orice agrement al vietii ~i orice relatie sociala. In al
doilea rand puterile lui spirituale au mai fost consumate 9i de
cursul sau universitar, pe care 11tinea copios ~i cu 0 rara punc-
tualitate, neintelegand sa-l intrerupa nici chiar atunci cand se
intampla sa cada in zilele lui de clasa, vreo sarbatoare religioasa
ori nationala.
S'au' pastrat caiete voluminoase cuprinzand cursurile lui
savante, care, chiar de nu vor vedea lumina tiparului, nu sunt
in niciun caz pierdute, intru cat substanta lor pretioasa s'a
integrat in substanta spirituala a atator elevi zelo~i care-i con-
tinua specialitatea ~i doctrina.
L-am cunoscut personal pe Philippide in toamna anului
1906, dnd am ajuns colegul sau la Ia9i.
Am vazut numaidecat enormul prestigiu de care se bucura
printre prOfesori ~i studenti - ace~tia alergau sa-l asculte chiar
dad nu erau obligati - dupa cum ii pastrez amintirya acelor
izbucniri pline de umor ~i de verva, care succedau nemijlocit
 dupa intervale de tacere, in care avea aierul' absent. L-am
apropiat in comisii ~i consilii profesorale, caci nici yorba nu
era sa-l frecventezi acasa, pe un om pe care vizitele 11 inco-
modau. Daca nu ma in~el, numai 0 singura data am fost la eI
acasa - dupa dorinta lui exprimata - in dureroasa primavara
a anului 1918, dnd tara noastra, tradata ~i parasita, incheia
pace separata.
Mi-a deschis el singur u~a ~i apoi a urmat in camera lui de
lucru un lung conciliabul de ~oapte, ca alaturi de odaia unui
muribund. Ma intreba de conditiile dusmanului, iar ca.nd i-am
spus ca - printre altele - Moldova pierde muntii, yorba sa
atat de navalitoare, n'a putut sa articuleze, dedt un Vai!
adanc. La durerea romanului umilit se adauga aceea a Mol-
dovei mutilate, caci Hira nicio tendinta separatista, patria sa
. cea mica a avut in inima acestui om de ~tiinta pozitiva, un loc
co. totul privilegiat.
Dela acele zile intunecate, din fericire repede trecute, Phi-
lippide a mai profesat inca 15 ani, stingandu-se in Ia9u1 me-
lancoliilor permanente in vara anului 1933, dupa 0 boala care
11 mai cercase in cateva randuri, dar pe care 0 biruise, cu toata
imprudenta indaratniciei de a nu-~i pierde nicio lectie, ceea
ce-l aducea regulat la universitate, unde suia cu mari eforturi
scarile, adesea proptindu-se cu mana de pereti.
Icoana acestui devotament eroic pentru ~coala, intrege~te
cariera sa inchinata datoriei, cu un nimb de frumusete deose-
bita.
Daca ~i din aceasta schita biografica, a putut sa se stravada
pasiunea lui pentru 9tiinta, nu avem inca nicio presimtire
despre marile jertfe nebanuite, pe care omul acesta, fanatic
de investigatie metodica, le-a putut aduce idolului sau.
Semnalez pe acea mai putin observata, de~i poate de 0 in-
semnatate capitala. Philippide a ajuns sa-9i inabuge unele por-
niri sufletesti initiale din acelea care dau farmec si lumina
existentei, ~umai' ~i numai pentru a sta Hira slabiciu~e in ser-
viciul adevarului stiintific si al obiectivitatii. Omul acesta
pare-se c'a avut i~ ti~erete' unele inclinari 'poetice, in orice
caz dragoste vadita pentru poezie. A tradus in versuri Odele
lui Horatiu pe cand era in liceu ~i a pastrat mai multa vreme
deprinderea de a reciti pe poetii antichitatii (totdeauna in
original) ~i a-i comenta in mici reuniuni de familie. Am con-
statat de asemenea la prima sa lucrare - tezade licenta - 0
ingrijire deosebita a stilului ~i un talent de expresie care nu
era comun. Dar pe nesimtite grija de forma literara dispare cu
desavar~ire, pentru a se ajunge in ce1e din urma la lucrari
~tiintifice de sigur foarte bogate, dar fara compozitie stransa,
cu fraze neglijente, Hira vechea lor cadenta ~i via lor coloare.
Mai mult decat atata, incep a-~i face aparitia, dec1aratii ostile
poeziei ca atare, punandu-se cu mult deasupra ei, ce1e1alte
doua genuri literare, care erau dupa dansul, $tiinta ~i Istoria.
Poezia este oarecum asimilata cu subiectivismul- iar acesta,
privit ve~nic in comparatie cu tinuta obiectiva, fata de care
aparea inferior 1).. Aproape cere eliminarea judecarii operelor
estetice, dupa criteriul frumos-urit, -larga poarta a subiec-
tivitatii - preferind aprecierii operelor, explicarea lor. (< De vor
fi bune sau rele, frumoase sau urite, ne spune Philippide, pro-
ducte1e literare inregistrate de istoric, sunt pentru acesta numai
ni9te manifestari ale naturii, care trebuesc pricepute, nu laudate,
nici batjocorite ». Un mod de a se reduce vraja poeziei chiar
acolo unde ar fi fost la ea acasa, inlocuindu-se punctul de vedere
al finalitatii estetice, prin acel al inHintuirii istorice 9i al expli-
carii cauzale.
Aceasta carantina stricta la care supune preocuparile estetice
~i contactul voluptos cu ele, 11face pe Philippide sa-9i ingu-
steze singur catedra universitara, care era la inceput (< Filologie
~i Literatura Romana » renuntand a face curs de literatura,
chiar mai inainte de a se fi creat catedre speciale, a~a ca un
numar de ani ne-am aflat in situatia paradoxala, a unei facultati
de litere romane~ti, fara un curs de literatura romana 2).
Pretuia 9i mai tarziu probabil, poezia lui Eminescu, in care
vedea ~i altceva decat un produs istoric, ce trebuia explicat
ca atare. Dar rezerva sa fap de indeletnicirea poetica insa~i, 11

1) Vezi articolul «Istoria ~i critica literarii» No. I al «Vietii Romline~ti·&din

Martie 1606.
2) Astazi s'au infiintat catedre speciale, dar acea veche continua a cuprinde in
titlu ~i literatura romlina, pentru a face «pendant ,> Mitropoliei Moldovii, care no-
minal e ~i a Sucevii, fara a mai fi de multo
unpiedeea . si1. recunoasca g¢nialitatea:··divinului' lide roman;
I

spunand apasat intr'un· articol :« di. trebue sa fie 'convirigem

odaHl ca Moldova n'a avut niciun geniu dela $tefan cel Mare
incoace >} •. Din cele doua· priveli~ti care uimeau sufletul lui
Kant: « Bolta instelata deasupi;a noastr3: ~i legea mor-alain noi >},
Philippide 0 inlaturase deplin pe cea dintai - izvor de reverii
vagabonde - menlinand insa intacta pe cea de a doua, careia
i se inchina necondilionat, pe care 0 practica fara ~ovaire ~i
am putea zice, fara elasticitate. Desparechind austeritatea
eticei « Kantiene >}, de tovara~ia UItui speetacol care - oricum-
putea sa vorbeasca ~i sensibilitalii, ~i-a boltit pe veeie deasupra
capului, in locul cerului cu stele, un cer abstract, cenu~iu.
Care sa fie cauza acestei prefaceri psihice, a acelei aspre
conversiuni? Ce I-a indepartat de poezie, facandu-l aproape
du~tnan? Raspundem hotarit, dupa ce am strabatut opera sa
in intregime: a fost convingerea ca poezia este un obstacol ~i .
o primejdie in calea cercetarii ~i elaborarii ~tiinlifice - pe
cand fire~te imperativul etic nu-i aducea niciun fel de vata-
mare, ba poate mai de graba ajutor.
Multa lume ar putea tresari de mirare fala de aceasta pri-
goana a divinei poezii, aducandu-~i aminte de intregirea fericita
pe care 0 aduce frumosul adevarului, putandu-i sluji atat ca
izvor de inspiralie - matematicul H. Poincare declara, ca
pentru dansul soluliile cele mai frumoase au fost intotdeauna
~i cele mai adevarate - precum ~i ca ve~mant, salvand adesea
de pieire 0 opera de ~tiinta, chiar cand cuprinsul ei s'a pe-
rimat.
Cu drept cuvant a putut candva sa se spue:
«(AuParnasse seulement
On emploie une matiere
Qui dure eternellement».

Atata numai di plasmuirea poetica nu coboara mtotdeauna

pana in acele adancuri unde frumosul se impreuna cu adevarul,
;cand poetul anticipea~a de mult.e ori opera omu~ui de ~tiinla, -
fiindca alte d~li imaginalia se ab.ate pe drumuri ingenioase ~i
~otite, adesea ispititoat;e, dar care s'e indeparteaza decalea
larga a adevarului. $i riu e. nicio uimire di oamenicari au
 m~nu"it,:<:m.,maestri(;;imaginatia:: ~i-al;f folpslt.:.o;c;m,<suce;es,:
:au
fnc;leJ?lna~,
u~e?~i llime~ sa s~ f~reasca. d;e.~a. 'Pascal. a denumit
npagmat1a lntr p c,ug~tare: ~(.cette '"JIlaitresse d' erreUr; et de·;
faussete:» iax NapoleotlI-iu a'spi,ls Illtr'o 'maxima: '(I din cauza:
fanteziei se· pierd tazbbaiele )}. ' .: " " '. ."'. ',:
, I~ oricecaz fantezia poetica~este'un a1.1atre:dtitabil pe,ntru Q
~ti~n!a plapanda, cu ,metoda mea nefcrata; cu drumurile' ne";
batatorite, fara 0 traditie care, s'o sprijine ~i Hira c;on~tiintq
~lara a menirilor ei, -, ~i mai ales ceeace, fiu trebue iIi cazul
nostru sa seuite, sunt ambianta si momentul in care si-a in-
ceput activit~tea Philippide, prec~m ~i opera ceamai ~rgenta
care se impunea pasiunii sale de cercetator. . . '
:, Cand filologul 'deJa Ia~i ~ coborit, mar,eIia, a gasit instalata
domnia aproape neatinsa a lui B. P. Ha$deu,· om necontestat
de geniu,cp. spiritul foarte ager, cueruditie Vasta, dar: ~icu '0
fantezie constructiva, din care izvorau abundente teorii ~i
ipoteze deo temeinicie dubioasa. Pentru Philippide; Ha~deu,
cu care n:a intarziat saincruci~eze 'sabia, era exemplul viu al
omului de $tiinta osandit safaca 0 oper.a precara,din cauza
aliantei cu poezia, tare I-a abatut dela ,calea tea dreapta, dela
metoda solida a cercetarii. $tiiIita urmeaza sa-~i gaseasea tinta
~i fortele in ea insa~i, sa-~i <:;iJ;c4ffiscriecuminte campul ex-
plodirii, sa nu se 'orienteze dupa ~lte nazuinte ale spiritului
omenesc, care dispund altor nevoi suflete~ti decat aceea 'a cu-
noasterii obiective si adevarului curat. Calatoria sa de studii
in Germania, i-a p~tentat Jui Philippide convingerile lui me-:
todice, oferindu~i· atatea exemple. de ~tiinta veridica; ~i"docu-
mentata, -. 'dupa: ce 0 prima fortific~re a instinctului sau de
cercetare serioasa,o dobandise m tara, in contact, cu acea
~(Junime » pe care Philippide 0 :caracterizeaza intr'uIi articol
jubilar, ca osocietate care practita pozitivismul, ~i 9 lauda
pentru faptul, de a nu fi subordonat munca §tiintifica
unor idealuri straine, fie' pat,riotice, fie sociale, (aei, ~ra aluzi~
la conceptia Iui Dobrogeanu-Gherea, ,GU 'Cilre' d~ asemeni a
polemizat) 1).

') Numarul jubilar al (,Convorbirilor literare.) dupa 2S de ani de aparitie

(1892). • .•... '" ,":." ';, '. J . L, . , ..•.,. : '. i
 Daca prin pozitivism intelegem criterii temeinice de cerce-
tare ~i 0 concePtie matura despre ~tiinta, de sigur ca epitetul
se acorda cu tendintele Junimei; dar eticheta aceasta se po-
trive~te par'di ~i mai tare cu Philippide insu~i, care intrupeaza
integral pozitivismul, chiar cu excesele ~i curiozitatile sale,
fiindea in paginele lui Philippide i~i gasesc adeseori ecoul, pe
Ianga esenta sanatoasa a acestei conceptii, ~i unele miopii
teoretice, care intovara~esc cam de regula 0 doctrina, mai ales
la intaiele ei aparitii. Se intalnesc risipite in opera lui Philippide,
multe din ideile-fixe ale lui Auguste Comte, Hid ca de altfel
sa pretindem, ca ar fi yorba aicea de 0 nemijlocita influenta a
filosofului francez.
Fire~te este 0 dovada de pozitivism excelent, atunci cand
Philippi de se rididi in contra simplificarii dogmatice a lucru-
rilor ~i a pretentiunii de a se rosti ultimul cuvant, in limpezi
formule definitive, - afirmand di adevarul nu consta « in ceva
precis ~i lustruit ca un diamant: toate preciziile ~i lustruirile
sunt semnele slabiciunii mintii de a pricepe adevarul, care este
nebulos ~i incurcat )}.Sau atunci cand adaoga ca « omul nu
poate fi destul de prevenit in contra acelei tendinti de preci-
pitare, de tindere la absolut ~i la identitate care ameninta sa
~tearga deosebirile formelor»l). Dar paralel cu aceste precepte
metodologice de valoare permanenta, mai intalnim ~i unele
aversiuni caracteristice pozitivismului fanatic, ca aceea impo-
triva metafizicei, despre care spune « ori ea ~tie cineva metafi-
ziea ori ea nu ~tie nimic, e tot una )},nedreptatind 0 speculatie
care s'a dovedit adesea ori fecunda si care daea a fost efectiv
un camp de controversa, imparta~e~te aceasta slabiciune ~i cu
filologia, un de controversele nu sunt mai putin ireductibile
si mai vii. De asemeni cand ironizeaza certitudinea experientei
interne, siguranta simtului intim - « yorba goala, zice dans~l,
aceasta siguranta)} - nu face decat sa repete 0 prejudecata a
lui Comte, care exc1usese psihologia introspectiva din ierarhia
~tiintelor pozitive. Tot a~a cand ridiculizeaza logica, denu-
mind-o ~tiinta formelor goale, ceea ce putea fi intru catva ade-
varat de logica scolastiea, statiea ~i imutabila, nu insa de orice
logica, in orice caz nu de logica dinamica, ce se tine pas cu
pas de progresele ~tiintei, abstdigandu-i metodele ~i fiind 0
emanatie a spiritului stiintific insusi.
Pre~eptele metodol~gic~ ale lui 'Philippide, intru cat s'au
dovedit fecunde, fac parte ~i e1e din canoane1e logicei ~tiintifice
~i este caracteristic ca savanti ca Liebig sau Helmholz, i~i in-
china cu recuno~tinta opere1e lor de ~tiinta exacta logicianului
John Stuart Mill.
Piitruns de maxima «Junimei », «afara cu forma fara fond »,
Philippide trece dincolo de inte1esul pe care dansa il avea in
sanul ace1ei societati, ajungand la aplicatii extreme, zeflemisand
stiinta de predilectie a sefului Junimei - e yorba de logica--
ba ~ergand inca ~i mal departe, prin aceea ca arunca manu~a
poeziei insa~i, atat de pretuita de cenac1ul junimist.
In vreme ce Titu Maiorescu socotea poezia 0 realitate aparte,
de sine statatoare, avand ~i fond ~i forma proprie, Philippide,
fara a fi negat undeva categoric realitatea ei independentii,
ajunge sa 0 considere cu precadere ca forma fara fond a ~tiin!ei.
De ad separatia sa naturala de 0 societate insufletita de dra-
goste literara, ~i este caracteristic cum toate incercarile me1e
de a-i provoca evocari melancolice din epoca de inflorire a
Junimei - ceea ce imi isbutise cu alti supravietuitori dela
Ia~i - au ramas in genere Hira succes. Ba mai mult, Philippide
avea sa-~i exprime pe fata rezerve1e sale fata de Junimea cea
indragostita de forma frumoasa, - ~i toata valoroasa lui opera
de mai tarziu, fugind cu groaza de forma fara fond, ajunge
intins la polul opus: al fondului fara nicio grija de forma.
Alexandru Philippide a avut 0 netarmurita ~i tiranica pasiune
a cercetarii stiintifice. Contactul intim cu stiinta inseamna
pentru dansu'l su'premul instrument al perfe~tion'arii omului.
Fire~te e'vorba numai de ~tiinta teoretica, deoarece acea tehnica
ii inspira mai de grab a antipatie, tinand chiar sa i-o manifeste
pe fata, ca atunci cand s'a impotrivit sa-~i instaleze acasa radio
~i telefon. ~i poate doar faptul ca n'ar mai fi putut face ~tiinta,
il oprea sa doreasca ~i dansul - ca eroul nuve1ei lui Emi-
nescu - intoarcerea in vremea lui Alexandru cel Bun, eu ai
carui spatari si vorniei adueea atat de bine, si la infatisare si
la felul lui di~tr'o bueata. " • ,
 In a,versiun~a~sa ;pe~tru: ',pr.ogr,e$ele,teh,nic~j,\~ta! po;a~~;)na,i
lUU.!t: det::at '4r~go~tea" Q.,e'Viea,;t~i'siP1pla;~i retrasa;, eni:,prp ...
babil ~i 0 vaga presimtir!3' d~;ljealizarile, telmice' v~n < rin~9ri s~
ap.ulez~ opera; lllQrala' a~tiintei: teoretice - <;are ~i a~a ,avan-
seaza incet, -:p~l1:tand mijlo~(;e:prea mari la ind~Inanaom~lui
mca 'barbar, in ale carui adancuri un fond de brutalitate mOd-
ne~te acop~rit.Nenorocirea' m,ai:e: ca pe cand ~tiinta teOl::etiGa
dospe~te sensibilitatea unor elite restranse, rezervele de puter<?
ale progres,elor tehnice pot :,#)~sne folosite de oricine.
Paladin al ~tiintei adevarate, in;vatatul dela Ia~ilove~te Biora
crutare pseudo~tiinta. La un moment -' tranzitoriu de altfel -,' '
ajunge sa osftndeasca chiar etalajul, bibli6grafic la 0 scriere ~tiin-
tifica, alarmat de abuzul aceJora cari fac· eruditie 'de~arta ~i
iri~irari falaeioase de opere neeetite.
, La 0 eultura tanara ca a noastr~, cere inceputuri modes.te,
care se vor largi eyolutiv, ia,t daca: e:vorba, de principii general~
~~de sinteze mai pretentioase, e multumit deocamdata eu open:~
s.emioriginale, adapdnd principiile stabilite de ~tiinta oeciden-
tala la starile limbiinoastre, aducandu-Ie doar unele rotunjiri ~i
verificandu-Ie eu materialul nostru linguistic. A~a pare sa fie
opera sa de tinerete: Principii de istotia limbii, inspirata din
«Prinzipien der Sprachgesehichte)} a: Iui Herman Paul,-
opera totu~i personala prin ee1e, eateva diferente teoretice,
dar mai ales prin aplicatiile noua ~i prin bogatia exemple10r
propru.
Par' ca a~ apropia-o de studiullui Maiorescu «Poezia Romana )}
unqe de asemeni prineipiile au' fost imprumutate din estetiea
germana, dar limpezirea lor superioara ~i adaptarea lor la
poezia no astra , aplicarea la exemple car,acteristice ~i admirabil
alese, au facut din scrierea aceasta un instrument cultural
de primul ordin ~i ,0 piatra de hotar a evolutiei noastre
literare.
De altfel ~i Titu Maiores.cu, ~i poate ehiar mai mult ca Phi-
.1ippide, prive~te eu neincredere ,ereatia ~tiintifica, la ,un popor
tanar in ale eulturii. Este foarte categoric urmatorul pasaj~
extras, din' al treilea volum' al criticilor sale:
: « InHintuirea logica a ulJ.uiJoarte intjns ~ir de idei, >~iaceasta
e'ste ~tiinta, este 0 treapta mai tarzi~ 'ade;>voltarii i)].te1ectualy
J?i <;ere 0 t~rie II1;aimare a gandirii absttacte 4e cat s¢ gase~t~
,astazi in majoritatea capetelor noastre »1).: :
, , Evident contrib,utia originala a lui Philippide ~i inchegarea
:siluetei sale de savant c~eator, s'au degajat din ce in ce
mai tare, in timp ce munca lui se d~pana Hira vacanta, cu aceea~i
migala metodica ~i in cadrul aceluia~i pozitivism intransigent
,care -, setos de inlantuiri obiective - va reduce legile ,fone~
tice la legi fiziologice, pe cand psihicul - factor de incufca-
tura - apare ca un fel de accident care explica cel mult ~xcep-
tiile. Un riguros determinism de legi generale, care neglijeaza
spontaneitatea individualului, - punct de vedere de-a-caplil
mai apasat la Philippide decat la modelul sau german, ~i care
,il va separa - pare-se - sensibil de evolutia mai noua a ~tiintei
filologice, intru cat ea reinstaleaza factorul psihic ~i individual,
ca motor al proceselor linguistice, inlocuind desfa~urarea meca~
nicismului pur, prin finalitate, inventie ~i creatie. De altfel
~i evolutia filosofiei, se desfa~oara cam in aceea~i direetie, ceea
,ce pare natural rntr'o vreme de initiative, cand omul trebue sa
cate mai multinainte decat indarat. De sigur ca 0 stiinta care
'se indrumeaza astfel, tinzand catre 0 noua fizion:omi~, mai
supla decat acea dinainte, va prohibi mai putin intuitia poetica,
tot a~a precum 0 opera ~tiintifica nu ~i-a primejduit niciodata
valoarea ei obiectiva, nazuind la 0 cat mai ingrijita forma
literara.
, Excluderea severa a oricarei viziuni poetice' din cuprinsui
cercetarii ~tiintifice, ceea ce la Philippide a fost ~i un sacrificiu
poate, mai ales ca avea odata sa ajunga la dispretul poeziei
insasi, nu trebueste totusi judecata printr'o simpla analiza de
co.n~epte, ci pri~ita in' perspectiva desfa~urarii istorice. Nu
este yorba sa apreciem 0 atitudine « sub !,p~cie aeternitatis »,
mai ales ca in scurgerea secolilor, 0 atitudine astazi depa~ita,
mai poate reveni, ~i nu 0 singura data, ci in raport cu necesi-
tattle momentului, care pot obliga la atitudini de sigur unila-
terale, cum este de sigur ~i aceea 'care face din poezie 0
.4u~mana a ~tiintii~ ba chiar ~i din operatiile dialectice, din
cauza caracterului lor formal, ca ~i cum for~a -. fie logica,
fie estetica - ar fi dispensatorie de fond, sau ar fi cu nece .•
sitate cev~ strain §i suprapus, ceva ~arlatanesc ~i amagitor, iar
nu eflorescenta deplina a cuprinsului insu~i. Momentul istoric
poate avea totu~i exigente speciale, tocmai pentru a pregati
in viitor 0 evolutie rodnid. In scopul de-a sezisa fiece fateta
a realitatii §i-a capata con§tiinta clara de rostul fiecareia din
ele, poti fi silit tranzitoriu - spre a evita confuzii §i inval-
ma§eli -la 0 separatie completa a domeniilor: a materiei de
spirit, a realului de ideal, a constatarii de valorificare, a faptelor
de ipoteze, etc. chiar cu riscul de-a na§te intre ele chiar ten-
dinte de ostilitate. Asemenea necesitati metodologice, au condus
cateodata la adevarate ciudatenii. A§a ar fi cazul acelei Psihologii
(< fara suflet », la moda acum trei-patru decenii. Dupa ce no-
tiunea de suflet fusese inlaturata din cuprinsul §tiintelor na-
turii, acum se vedea indepartata din insu§i continutul vietii
suflete§ti. $i totu§i prin aceasta bizara eliminare s'au indeplinit
in unele direqii, cateva progrese netagaduite.
Acestea sunt totusi situatii tranzitorii care usureaza desa-
var§iri partiale ~i lo~ale, - ~ecesare a se produc~ mai inainte
de desavar~irea totala. Cat timp se lucreaza cu intregul, mai
£nainte de limpezirea partilor, e primejdie ca acela sa nu se
mai desavar§easca niciodata. lata cum imperecheri fecunde mai
tarziu, sunt primejdioase prea de vreme, ~i lucruri care se vor
admite maine, trebuesc combatute azi. lar dad acel care Ie
eombate - amagindu-se §i pe sine - ere de ca a adoptat 0
pozitie valabila in vecii vecilor, iluzionandu-se ca el reprezinta
directive eterne, iar nu c'ar fi omul unui simple etape, - asta
eu atat mai bine pentru reu§ita operei, care rec1ama 0 energie
fanatica, pe care ar slabi-o -poate - con§tiinta provizoratului
si a vremelniciei ...
, E inutil a sublinia ca conceptia lui Philippide este discu-
tabila, ca determinismul sau inflexibil §i aproape neuman, in
lumina evolutiei ideilor, poate parea perimat. Reprezentant al
unui curent actualmente depa§it in cultura europeana, el va
ramanea exponentul unui moment, in cultura noastra nationala.
Momentul cand trebuia infipta in sanul culturii noastre ~o-
vaelnice, constiinta de adanca seriozitate si' sfintenie a muncH
f]tiintifice, ia; pe~tru a ei dobandire tr~buia ~ educatie de
sobrietate, de rigorism impersonal ~i ascetic, Care sa adoarma
veleitali de desfatare estetica ~i preocupari difuze de natura
subiectiva.
Incarcerat in disciplina severa a mentaliHitii pozitiviste-
pe care 0 credea suverana pentru promovarea ~tiintei - Phi-
lippide pare sa fi fost totu~i atins spre finele vietii de aripa
indoelii in valoarea determinismului integral, ~i il vedem co-
chetand in articolul sau « Coincidente}} cu ideea de hazard.
Aceste ezitari sunt de altminteri nat~rale, caci vine pana la
urma 0 saturatie determinista, care se observa si in vieata indi-
vizilor, dupa ~um se constata in acea a popo~relor, d~termi-.
nismul apara.nd ca 0 crusta prea rigida sa insereze valul viu
si bogatia multicolora a realitatii.
, Poate' ca se imblanzisera de' asemeni ~i aprehensiunile sale
in contra poeziei, pe care 0 comprimase nemilos in sine, dar
acum se bucura s'o vada inflorind la urma~ii sai, caci nu pot uita
stralucirea incantata a ochilor, atunci cand vorbindu-i cu elogii
de versurile fiului sau, mi-a raspuns cu 0 induio~are care-ar fi
vrut sa para stapanita: « Da, da, are talent, hotomanul! }>.
Cu Alexandru Philippide a disparut 0 forta spirituala, ramasa
intreaga pana la sfar~it. Ia~ul, de care ill anii din urma nu s'a
mai deslipit nicio clipa, 11numara cu mandrie printre penatii
sai. Iar cand dupa infiriparea nOPlii, lini~tea se lasa neturburata
peste ulitele goale ale vechiului ora~, ~i in lipsa circulatiei celor
vii, recapata un fel de fiintare umbra acelor cari au fost, atunci,
pe langa pasul singuratec al lui Eminescu care rasuna pe cal-
daramul din fata caselor iubitei, pe langa glasul sfatos al lui
Creanga in fata unui taler cu pastrama fripta ~i a unei oale cu
must, se mai aprinde 0 lamp a stinghera, ingalbenind un singur
geam intr'un ~ir de ferestre intunecate: e lampa la care Ale-
xandru Philippi de ~i-a depanat laborioasele lui meditatii, in
nopti de veghe prelungita,- ~i-a direi lumina nu poate sa
lipseasca in aceasta resurectie de fantome glorioase.
 RASPUNSUL D-LUI PROF.
C. RADULESCU-MOTRU

Domnule Pre~edinte,
Doamnelor ~i Domnilor,
Domnilor Colegi,

Multi considera discursurile de receptie ale memhrilor

Academiei Romane, precum ~i raspunsurile £acute la aceste
discursuri, ca simple complimentari reciproce intre academi-
denio Ar fi de a~teptat ca acei cari considera discursurile noastre
de receptie, in aceasta lumina, sa mearga pana la capat ~i sa
recomande incetarea lor, cat mai de vreme. Complimentarile
care se tin lant, sunt obositoare ~i de prost gust. Noisuntem
la al 7o-lea an de practica. Mai avem totu~i mult pana: sa
ajungem Academia franceza, care este la al treilea secol. de
practica, dar ~i 70 ani constituesc un lant de ani destul de lung .
.Ar fi timpul sa Ie rarim, sau in tot cazulsa Ie tinem cu u~ile
inchise. Cu toate acestea constatam ca pana la capat nu merge
nimeni. Discursurile de receptie atrag public care sa Ie asculte,
~i inca un public numeros. In ele trebue sa fie ceva care sa
intereseze. Este drept ca, in forma, cele mai multe sunt com.•
plimentari. Dar complimentarile nu sunt toate la fel. Pe langa
c~le banale, sunt unele care sunt ascultate cu atentie incordata
~i chiar cu emotie. Caci in complimentarile cele mai asemahate
ca forma,. se pot exprima gandurile cele mai variate. Nuantele,
reticentele, superlativul laudei, lipsurile ~i mai ales insistentele
intentionate, sau neintentiopatel- pot transforma in mintea pu-
blicului 0 complimentare in contrarul ei. A complimenta este
o arta grea, poate cea mai grea arta, dnd ea iti pretinde, cum
este in cazul dela Academie: sa elogiezi, tinandu-te in marginile
adevan.11ui"'$iinca a adevaruIui,nua ace1uia din 'mintdl'ta;
cia adevaruluicare an~ curs in mijlocul institutiei, undevor~
he~ti." "' ." ,
'lata de ce, scumpe coleg, eu am ascultaf cu emotie discursul
de'receptie pe care' ni l-ai facut. Ai avut, savorb~~ti' despre, un
barb at de' ~tiinta, asupra caruia, cat timp a fost in vieata, rali
padi intaIneai, la doi speciali~ti, aceea~i, apreciere. Alexandru
Philippide era' pentru unii,creaiorul invatainantului ~fiiritific
allimbii romane; pentru altii, un filolog prolix plin de rautate
§i de subiectivism. Teoriile lui erau primite cu incredere oarba
de unii; 'cu total~ neincredere de altii. Scrierea sa din urma,
tiparita intreI9z3 ~i I9z81n doua volume, Origina Romanilor;
(:e spun isvoarele istorice? sta ~i astazi ca un mare semn de inot
trebare, inaintea noastdLNu stirn daca avem de a face Cll
lucrarea, unui geniu, necunosc~t de catre aceia in mijlocul
j::arora a: trait, sau cu lucrarea unui original care~n'a ~tiutsa
utilizeze metodic matei-ialul stiintificce a adunat. Discursul de
astazi deschide drum pentr~ fo;marea unei aprecieri neparti~
nitoare. El este drept pentru Philippide, fara sa fie 0 mustrare
pentru detractorii lui. Din caracterizarea, pe care ne-ai faeut.,.o,
toata lumea va inte1ege pe savantul solitar dela Ia~i,precum ~i
rostul muncii Iui in evolutia culturala a Tarii. Philippide a fost
un barbat de ~tiinta de 0 probitate exceptionala. Din nefericire,
la el metoda de lueru, prin exces de rigorism, ajunsese neumana.
Era un aseet al adevarului.
,Discursul de astazi ne da insa oeaziade a arunca 0 privire
~i in bogatazestre inteleetuala, pe care 0' are' ace! care I-a pro":
nuntat.
,

E~ti profesor de Logica ~i de Istoria filosofiei contimporane

la Facultatea de Litere. din Ia~i, ~i autorul maimultor serieri
fil6sofice, ,mult apreciate "de cetitori, fiindca cele mai muIte
dintre. aceste scrieri s'au tiparit ,in mai muIte editii. Cu aceste
douacalitati avem tot dr~ptul sa, te socotirn Jilosof, ~i inca
de
£il080£, ,rasa:' Cu ,toate acestea, literatii te sarbatoresc ~i'te
tevendica ,'Cape until de ai lor" inv9candacela~idrept. Ai
publicat ~i in ramura literaturii mai multe scrieri, tot a~a de
mult apreciate de cetitori. In filosofie, ai publicat remarcabila
monografie asupra Notiunilor, care a fost urmata la intervale
scurte de: Cercetari filosofice, Probleme de logica, Introducere
in metafizica, Studii istorico-jilosofice,Deasupra sbuciumului ~i
de multe alte articole ~i conferinte; iar in literatura: Amintiri
universitare, Simtiri rostite, Figuri disparute, Raite prin lara,
Amintirile unui baiat de familie, Vazute ~i traite, ~. a.
N'am deloc intentiunea sa intru in proces cu literatii. Imi
este teama, ea ~i d~ea voiu ca~tiga procesul contra lit~ratilor,
se va ridica sa te revendice un nou competitor, fata de care
ma simt de mai inainte desarmat. Literatii cunosc ~i ei prea
bine pe acest competitor, fiindea el nu se prea ascunde de ei,
~i nu se ascunde nici de publicul eel mare. Domnia- Ta insuti,
iubite coleg, nu faci nimic ca sa-l ascunzi. Caci cum ai putea
sa-l ascunzi? El este talentul de orator, cu care te-ai nascut,
care W da triumfuri in viata politica, ~i care poate are tainice
legaturi cu destinul ce-ti este rezervat.
De aceea, ca om prevazator, nu insist in proces, ~i las lite-
ratilor dreptul sa se bucure, in rand egal cu filosofii, la sarba-
toarea ce ti se face astazi.

Iubite Coleg,
In diferite ocazii, ai indicat singur influentele, care au con-
tribuit la formarea bogatei zestre intelectuale pe care 0 posezi.
In Amintirile unui baiat de familie gasim portretul psihologic al
parintilor, Ortansa ~i Dimitrie Petrovici, dela care au venit
primele treziri suflete~ti. Mama Ortansa, ruda de aproape cu
poetul T. ~erbanescu, traise in pensionatele frantuze~ti ~i era
o admiratoare a lui Victor Hugo. Dela dansa s'a mo~tenit de
sigur atractia catre 0 exprimare frumoasa verbala pe care 0
constatam in toate scrierile d-tale, chiar dela cele mai tinere~ti.
Dimitrie Petrovici, tatal, intrupa 0 fire opusa, dar care dadea
o minunata completare la zestrea fiului. El era tipul magistra-
tului de profesie, chibzuit la yorba, punctual la datorie. Dela
el vin calitatile de profesor, de mai tarziu •.In Amintiri univer-
sitare gasim portretele profesorilor dela Facultatea de filosofie
 §i litere din Bucure~ti, unde ai studiat intre anii 1899-19°3.
Aci ai cunoscut marea personalitate a lui Titu Maiorescu,
care a fost hotiiritoare pentru restul earierii d-tale. In 19°6,
luna Noemvrie, deschizi cursu I de Logica ~i Istoria filosofiei
eontimporane, la Facultatea de Litere din Ia~i, mai intai in
ealitate de conferentiar, dar eurand In urma, in calitate de pro-
fesor titular. Cursul era 0 creatiune noua, ~i a eonstituit, in
1912, deodata eu numirea d-tale ca profesor titular, 0 catedra
similara eu aceea ocupata de Titu Maiorescu la Bucure~ti. In
Ia~i ai avut 0 activitate, ajunsa acum la douazeci de ani, ineu-
nunata de cele mai mari suceese. Leetiile d-tale sunt audiate
de tot ee are Ia~ul mai de elita. Ai ridi~at problemele filosofice
la rangul unor probleme de imperioasa actualitate culturala.
In anii 1926-1927, In calitate de Ministru al Instructiei Pu-
blice, filosofia era chiar pe punetul de a deveni, prin proiectul
de lege al invatamantului secundar, into emit de d-ta, un obiect
de studiu central, menit sa faca legatura intre celelalte obiecte
de studiu ale ~coalei secundare. In tot timpul profesoratului
n'ai pregetat apoi de a-ti oferi contributia, ~i inca 0 contributie
bogata, literaturii ~i culturii in genere. Ai dus 0 lupta vieto-
rioasa pe mai multe fronturi. Alegerea d-tale ca membru al
Academiei Romane in sesiunea generala din anul trecut, a fost
consacrarea unor merite unanim recunoscute.
$i cu toate acestea, iubite eoleg, dupa 0 activitate atat de
meritoasa ~i atat de rodnica, sunt departe de a incheia dispunsul
meu reeomandmdu-ti odihna, a~a cum ar trebui sa se reco-
man de fiecarui om care si-a facut datoria. Elita intelectuala
a Tarii noastre, tocmai fiindca te-ai dovedit ca ai talent ~i
competenta, are nevoie de d-ta de astazi inainte, mai mult decat
pana acum. Caci de astazi Incepe pentru ea 0 perioada de
adanci framantari suflete~ti, din care va trebui sa iasa rezolvata
problema culturii romane. Aceea ce Societatea Junimea dela
Ia~i, prin ~eful ei spiritual, Titu Maiorescu, a pus in discutie,
a fost numai una din laturile acestei probleme, ~i nu cea mai
esentiala. Junimea a pus in discutie valoarea imprumuturilor
eulturale, intru cat acestea fiind lipsite de fond, erau simple
decoruri in~elatoare, lasand sa se inteleaga, ca aceste impru-
muturi, daca ar fi fost in deajuns de pregatite prin educatie,
ar'fi, fost· folositoare~:Problema eulturii noastte este eu muIt
~ai cuprinzatoare. Foridul, pe care Soeietatea Junimea.: eerea
1

sa-Larmonizam formei, este pe un plan mai adane deca:tforma.

Elnu 'se lasa sa fie transformat prin edueatie.EI este propriti
fi~ca'rui popor;' fiindea se leaga de destinul aeestuia. Dupa
Societatea Junimea; imprumuturile culturale facute de 11.Oi
Apusuluij erau pripite: Dupa dansa, ar fi trebuit sa a~teptaili
pana ee sufletul; populatiei noastre ajungea sa aiba fondul po~
trivit. In lumina zilei noastre problema se pune altfel. Pripit~
sau nu, daca imprumuturile se fae intre popoare ell aeeea~i
struetura sufleteasca, ele prind ~i sunt folositoare; daca impru-
muturile se fac tnsa intre popoare diferite ea structura sufle.:
teasca, e1e raman in veci sterpe ~i deci nefolositoare. Junimea
se pr~ocupa de varsta cuhurii ~i in consecinta condamna imita-
tiile pe care Ie ~ae unele popoare tinere dupa altele batrane,
pe eandnoi aeei de astazi ne preoeupam de insa~i fiinta cuI":'
turii. :Pentru Junimea, cultura este una si aeeeasi, avand numai
diferite varste, pe rand pentru noi cuitura 9Irienirii prezinta
anumite tipmi, intre care pot exista raporturi, dar nu ~i asi-
milari.
Nimeni altul, ca d-ta, iubite eoleg, nu este mai in masura
sa cohtribue cu folos la rezolvarea problemei care se deschide
inaintea noastra.. In studiile ~i conferintele d-tale, ai venit pana
aproape de aceasta rezolvare, ti-ai rezervat insa formularea
definitiva·. In lucrarile ce ai publicat 0 mare parte din mate-
rialul problemei este pregatit gata. Ramane de facut eonstruetia
sintetica a acestui material. Timpul te Va eonstrange foarte
cur-and ~i la aceasta,

Domnule Pre~edinte,
;Doamnelor # Domnilor,
Domnilor Colegi;

.Laorice popor eulturanu ineepe deodata eu primele produse

spirituale. ·Caci daca ar fi sa inceapacu primele produse spi-
rituale, atunci n'arexista popbr fara cultura. Toate popoare1e,
fie:Coatde inapoiate,.au -crediIite religioase;obiceiuri~i 0 tehnica
 de munca' rudimeIitara;; in 'care patrunde: spiritul, prin ~rm:are
toate' ar avea culturil. Cultuni; i~ inteleslll adevarat,incepe
dinmomentul ce mtre produsele spirituale ale unui popor
se stabileste 0 unitate de crestere' si de continuitate. Aceasta
se intampla la cateva 'popoa're numai. Unitatea de cre~tere
~i de continuitate, care da fiinta culturii adevarate, se stabile~te
in doua moduri, dupa' care .~i avem d6ua tipuri de' cultura:
tipul culturii rationaliste~i tipul culturiiautohtone individualiste.
Modul in care unitatea se, stabile~te in tipul culturii ratio.;.
naliste, un tip de altmintreli rar, este acela pe care 11mijloce~te
factorul ratiunii. Acest factor tinde sa emancipeze pe produca':'
torulspiritual de cortditiile pamante~ti ~isa-l ridice la imperso-
.nalitate. In tipul culturii rationaliste produqia spirituala cre~te
si se continua, confonriandu-se unor anumite norme sustinute
pe autoritatea ratilmii. Ratiunea este aci factorul hotarit~r. Ea
face din producatorul spiritual 0 fiinta in ve~nica goana dupa
a:ceea ce este mai conform adevarului ~i ordinei logice in ge-
nere. In tipul culturii autohtone individualiste, tipul eel mai
raspandit, - modul in care se stabile~te unitatea de cre~tere
~i de continuitate este cu totuldiferit. In acest tip de cultudi
predomina instinctul de conservare al individualitatii poporului.
Produsele spirituale urniaresc aci, nu sa se conformeze adeva.:.
rului, sau ordinei logice, ci vocatiunii poporului; adica insu-
~irilor suflete~ti ~i conditiilor pamante~ti ale acestuia. In
amandoua tipurile de cultura, unitatea indepline~te aceea~i
functiune. Ea asigura cresterea si continuitatea productiei spiri':'
tual~ a poporului. Insa' prin ~ijloace deosebite. In' cultura
rationalista unitatea se spiijina pe ordinea intrevazuta de ra-
tiune, pe cand, in cultura autohtona individualista, unitatea se
sprijina pe afinitatea de sange ~i de traditie dintre membrii
poporului ~i pe legatura acestuia cu pamantul pe care 11 10-
cueste.
Aceste doua tipuri nu se gasesc lliciodata pure, ci totdeauna
impreunate, avand dnd unul cand altul precumpanirea. Tipul
rationalist este rar, rar chiarsub forina tipului care are numai
precumpanirea. Tipul cel mai dispandit este acel autohton
individualist.Aceasta'a~i Hicut pe' multi etnografi sa defi-
neasca cultura in gen~re prin caracterele: culturii autohtone
 individualiste. Tipul culturii rationaliste totu~i, de~i rar, a
jucat un rol foarte mare in istoria omenirii. Prima lui ilustrare,
~i pana acum cea mai stralucita ilustrare, 0 gasim in antichitate,
la poporul elin. Idealul sup rem al elinului, de odinioara, era
inteleptul, adica omul care i~i regula vieata dupa ratiune. Toata
productia spirituala e1ina era dirijata dupa norme1e unei armonii
rationale, armonii care imbrati~a cerul ~i pamantul. In sufletul
elinului domina masura. Arta si stiinta lui erau expresiunea
credintei in masura si in armo~ie: '
Ace~sta cultura rationalista a elinilor s'a lntins asupra impe-
riului roman, ~i apoi dupa distrugerea acestuia asupra tuturor
popoarelor europene. Influenta ei a fost insa variata dela popor
la popor. Mai adanca, decat asupra oridiruia altul, pare sa fi
fost asupra poporului francez. Dar ~i celelalte popoare europene
au primit-o in deajuns. Ea s'a manifestat mai ales in epoca
rena~terii, care a dat, deodata cu reinvierea interesului pentru
antichitate, un impuls hotaritor desvoltarii ~tiintei moderne, 0
baza inca ~i mai temeinica pentru tipul culturii rationaliste.
In opozitie cu tipul rationalist, care este raspandit la popoa-
re1e europene, cu deosebire la ce1e occidentale, avem tipul
autohton individualist care predomina in Orient, incepand cu
poporul rus. In tipul acesta, rationalismul este inlocuit cu
messianismul, adica cu credinta in unicitatea de destin a po-
porului. Messianismul, intr'o oarecare. masura exista ~i la
popoare1e din Occidentul european. Bunaoara, ~e1se afirma
foarte mult, in timpul din urma, la Germani. Messianismul
occidental insa nu influenteaza desvoltarea culturii. Messia-
nismul oriental, in schimb,' influenteaza ~i da unitate culturii.
Poporul rus n'are con~tiinta culturii lui decat sub forma me-
nirii pe care e1 0 are de realizat pe lume. Tot a~a ~i ce1elalte
popoare orientale care s'au ridicat la constiinta unitatii lor
culturale. Culturile de tip rationalist se susiin re credi~ta in
puterea eterna ~i invincibila a ratiunii, iar culturile de tip
autohton individualist pe credinta in unicitatea destinului lor.
Aceasta este problema culturii, pe latura ei teoretica, pe care
toata lumea este de acord.
Exista si 0 a doua lature. Aci nu toata lumea este de acord,
fiind yorba de vieata practica.
 In cultura realizata, adica In vieata culturala pe care 0 traie~te
de fapt un popor, ce1e doua tipuri sunt ve~nic In lupHi. Tipul
de cultura rationalista nu poate ajunge la dominare dedt
desorganizand cultura de tip autohton. Jar aceasta din urma,
pentru a se mentine, trebue sa discrediteze rationalismuI. 0
lupta surda se da in evolutia fiecarui popor intre rationalism
§i autohtonism. Tipul rationalist are de partea sa prestigiul
ratiunii, care in urma progreselor ~tiintei aplicate, este din ce
in ce mai impunator. Tipul autohton are de partea sa tenaci-
tatea instinctului de conservare al poporului. Victoria unui tip
asupra altuia nu este tocmai ul]oara, ea se obtine dupa framan-
tari adanci. Popoare1e, care prin pozitia lor geografica, sau prin
predispozitiile lor suflete~ti sunt aduse ca sa serveasca drept
teren pentru 0 asemenea lupta, tree prin mari crize suf1ete~ti,
tragice deseori. De1a 0 generatie la alta, eIiteIe lor intelectuale
se intreaba: incotro mergem? 0 generatie este entusiasmata
de cultura rationalista a Apusului, pe care 0 imiteaza in mod
servil, pe cand alta generatie revine la vechea cultura autohtona,
careia Ii gase~te virtuti miraculoase. 0 generatie cere sa mergem
cu Apusul, pe cand alta generatie cere sa mergem dupa destinul
nostru propriu.
Mi se pare ca fara sa vreau am revenit la problema culturii
noastre, pentru rezolvarea careia a~teptam contributia colegului
nostru Ion Petrovici.
Nu ma indoiesc ca eI ne-o va da.
Termenii problemei suntpu~i chiar de el in multe din scrierile
pe care Ie-am citat mai inainte. In urmatoarele cuvinte mai
ales cu care incepe studiul sau, intitulat: Filosofia na#onalis-
mului. (< Orice fenoI1J.ende pe lume, scrie Ion Petrovici, se poate
legitima din doua puncte de vedere: din natura imprejurarilor
~i din firea lucrurilor. Indiul fe1 de legitimare, indestulator
pentru 0 c1ipa, sau chiar pentru 0 epoca indelunga, nu poate
insa sa statorniceasca un drept etern de existenta. Numai eel
de al doilea chip de intemeiere, ace! din firea lucruriIor, poate
singur sa sfinteasca dreptul unui fenomen, nu pentru azi, nu
pentru maine, ci pentru totdeauna ».
Problema celor doua tipuri de cultura este pus a pe toata
latura ei teoretica in aceste cuvinte.
,.' ,Tipul rational i~i legitimeazadieptul ..la 0 eterna :existenta
'pe faptul, di esteJn ,firea lucrurilor,; el ,Hind statornitit, nu
depe azi, pe maine,ci pentru totdeauna. , ' ' ,
, Tipul' autohton se legitimeaza d6ar de natura imprejurarilor !
.' $i cu toate acestea, ce ar fi.sa insemneze mite ocultura peIitru
eternitate? 0 cultura care iese diIi: firea eterna, a lucrufilor~
este ea potrivitapopoarelor, -.- aces~or efemere grupari etnice;
destinate sa traiasca perioade lungi, in adevar ;dar perioade care
totusi au un sfarsit? Eternitatea este eaoare de esenta culturii?
,Cu ~ceste doua tntrebari venim la a doua latina a.'ptoblemei~
Cine ar putea raspunde afirmativ? .
A se conforma cu firea eterna a Iucrurilor, a fost de cand
lumea suprema ambitie a omului. Dar ~i suprema. lui vanitate.
Conformarea aceasta nu a poate realiza, in orice caz, cultura
omeneasca, care este un produs al timpului. Pentru prm;hisele
timpului imprejurarile sunt hot.aritoare. .
,De aceea culturile autohtone individualiste nu vor putea fi
niciodata inlocuite in mod radical de cultura rationalista.
, . Aceste
doua tipuri de cultura vor trebui sa vietuiasca laolalta in coni..;
promisuri mai mult sau mai putin durabile.
Un asemenea compromis esteinsa~i cultura nationala romana.

Domnule Pre~edinte,
Doamnelor ~i Dorimilor,
Domnilor Colegi, .

Priri intrarea in Academie a Iui Ion Petrovici, se accentuiaza

in sanul sectiei Iitenire 0 schinibare care a inceput de' vreo
d.t1va ani. Aceasta sectie avea, prin vechiul Statutal Academiei
Romane, sarcina de a se ocupa cu diversele ch~stiuni literare $i:
filologice, facand in acest scop publicatiuni critice· ~i lexica..;
grafice, in primul rand publicand un .dictionar allimbei romane,
care sa serveasca drept indreptar scriitorilor pentru mai tarziu.
Prin alegerea noilor sai menibri, ac€asta, sectie. ~i-a exprimat
intentiunea de a-~i largi planul de activitate. Din 0 sectie Pul;
literara-filologica,ea intentioneazastdevina 0 sectie cultunila,
in care alaturi cu preocuparile pentru literatura~i filologie;
care raman, bine inteles ~i de aci inainte, pe prima linie, sa
mearga une1e noi pentru arta ~i filosofie. In noul StatuI al
Academiei schimbarea inceputa a ~i fost legalizata. Sectia
literara are, de aci inainte, in grija sa cultivarea ~i punerea in
valoare a creatiunilor filosofice, deopotriva cu a ce10r literare,
artistice ~i filologice.
Socotesc ca aceasta largire de plan este fericita, ~i ma bucur
ca pot sa 0 justific, fara a mai recurge la alte argumente, prin
primirea in mijlocul nostru a unui coleg de valoarea profeso-
rului de filosofie. Ion Petrovici.
Iubite Coleg, cum vezi, e~ti bine venit.
33. DUILIU ZAMFIRESCU, Poporanismul in literatura, - Raspuns de TITU MA-
IORESCU. - 16 (29) Mai 1909.
34. Dr. AUGUSTIN BUNEA, Stapllnii Tlirii Oltului. - (Postum, flira raspuns).
35. N. IORGA, Doua conceptii istorice, - Rlispuns de A. D. XENOPOL. - 17 (30)
Mai 19II.
36. MIHAIL C. SUTZU, Despre numismatica romana, - Raspuns de DIMITRIE
A. STURDZA. - 25 Mai (7 runic) 19II.
37. T. V. l;lTEFANELLI, Istoricul luptei pentru drept in tinutul Cdmpulungului
Moldovenesc, - Rlispuns de D. ONCIUL. - 21 Mai (3 lunie) 1911.
38. GR. ANTIPA, Cercetliri hidrobiologice in RomAnia ~i importanta lor ~tiintifica
~i economica, - Rlispuns de L. MRAZEC. - 25 Mai (7 lunie) 1912.
39. GENERAL GR. CRAINICIANU, Despre istoria armatei romdne, - Rlispuns de
ST. C. HEPITES. - 29 Mai (II lunie) 1912.
40. B. DELAVRANCEA, Din estetica poeziei populare, - Raspuns ·de "I. C. NE-
GRUZZI. - 22 Mai (4 runic) 1913.
41. Dr. I. SIMIONESCU, Evolutia culturii ~tiintifice in Romania, - Raspuns de Dr.
L. MRAZEC. - 24 Mai (6 lunie) 1913.
42. G. TITEICA, Din vieata ~i activitatea lui Spiru Haret, - Rlispuns de ST. C.
HEPITES. - 16 (29) Mai 1914.
43. VASILE PARVAN, In memorjam Constantini Erbiceanu, - Rlispuns de N.
IORGA. - 28 Mai (10 runic) ('914.
44. I. NISTOR, Un capitol din vieata culturalll a Romllnilor din Bucovina, 1774-1857,-
Rlispuns de N. IORGA. - 21 Mai (3 lunie) 1916.
45. OVID DENSUSIANU, Barbu Delavrancea, - Raspuns de lOAN BIANU.-
31 Mai 1919.
46. ION INCULET, Spatiul ~i timpul in noua lumina ~tiintifica, - Rlispuns de P.
PONI. - 26 Mai 1919.
47. S. MEHEDINTI, Caracterizarea etnograficli a unui popor prin munca ~i uneltele
sale, - Raspuns de lOAN BIANU. - 6 lunie 1920.
48. I. LUPAl;l, Nicolae Popea ~i loan M. MoldoVlinu, - Raspuns de N. IORGA. -
8 lunie 1920.
49. SEXTIL PU$CARIU, Locul Iimbii romane intre limbile romanice, - Rlispuns
de lOAN BlANU. - II lunie 1920.
50. $TEFAN CIOBANU, Contributiuni privitoare la origina ~i moartea Mitropoli-
tului Moldovei Dosofteiu, - Rlispuns de IOANBIANU. - 28 Mai 1919.
51. G. BOGDAN-DUICA, Titu Liviu Maiorescu, - Riispuns de SEXTIL PU$CA-
RIU. - 25 Mai 1921.
52. GH. BENGESCU, Despre aetivitatea literara a unor membri ai familiei Golescu
in cursul secolului al XIX-lea, - Rlispuns de N. IORGA (Po8tum).
53. A. RADULESCU, Cultura juridicli romllneasdi in ultimul seeol, - Raspuns de
I. C. NEGRUZZI. - 3 lunie 1922. .
54. O. GOGA, Co~buc, - Rlispuns de G. BOGDAN-DUICA. - 30 Mai 1923.
55. ALEX. LAPEDATU, Istoriografia romanli ardeleanll, - Rlispuns de I. BIANU. -
2 lunie 1923.
56. MIHAIL SADOVEANU, Poezia popularli,-. Rlispuns de G. BOGDAN-DUICA..-
9 lunie 1923·
57. DIMITRIE GUSTI, Fiinta ~i menirea Academiilor,- Raspuns de V. PARVAN.-
10 runic 1923.
58. C. RADULESCU-MOTRU, Andrei Bdrseanu ~i nationalismul, - Raspuns de
D. GUSTI. - 9 lunie 1924.
59. PR. N. J;>OPESCU, Dimitrie Onciul, - Raspuns de N. IORGA. - 3 lunie 1925.
60. GH: BAL$, Inceputurile arhitecturii biserice~ti din Moldova, - Raspuns de
ALEX. LAPEDATU. - 9 lunie 1925.
61. EMIL RACOVITA, Speologia, - Raspuns de Dr. GR. ANTIPA. - 13 runic
1926.
62. S. DRAGOMIR, Un precursor al unitiitii nationale: Profesorul Constantin Ro·
manul Vivu, - Raspuns de Dr. I. LUPA$. - 1929.
63. P. BOGDAN, .Opera lui Anghel Saligny, invatllmdntuI tecnic in Romania,-
Rlispuns de N. VASILESCU·KARPEN. - 28 Mai 1931.
64. GEORGE ENESCU, Despre lacob Negruzzi ~i despre intrarea muzicei la Aca-
demia Romana, - Raspuns de G. TITEICA. - 22 Mai 1933.
65. G-RAL RADU ROSETTI, Ganduri despre vitejie in trecutul romanesc,-
Raspuns de AL. LAPEDATU. -27 Mai 1935.
66. lOAN PETROVICI, Alexandru Philippide,- Raspuns de C" RADULESCU-
MOTRU. -28 Mai 1935.
 DISCURSURILE DE RECEPTIE ALE MEMBRILOR
ACADEMIEI ROMANE
I. A. PAPIU·ILARIAN, Viata, operele ~i ideile lui Gheorghe $incai,- Raspuns de
G. BARITIU. - 14 Septemvrie 1869.
2. G. SION, Alexandru Donici, viata Iiioperele sale,-Raspuns de V. A. URECHIA.-
6 Septemvrie 1870.
3. P. POENARU, Gheorghe Lazlir ~i ~coala romana - Raspuns de G. SION. -
8 Septemvrie 1871.
4. Dr. AN. FATU, Despre Incerclirile facute pentru desvoltarea litiintelor naturale
in RomAnia, - Raspuns de V. A. URECHIA. - 27 August 1872.
S. EM.BACALOGLO, Despre Calendar,-Raspuns de ION GHICA.-20 Martie 1880.
6. ION GHICA, loan Climpineanu,- Raspuns de B. P. HA$DEU.- 28 Martie 1880.
7. Dr. P. VASICI, Despre vegetariani,- Raspuns deDr. I. FELIX.- 28 Martie 1880.
8. Dr. I. FELIX, Mi~carea populatiunii Romaniei,-Raspuns de P. S. AURELIAN.-
4 Aprilie 1880.
9. N; TECLU, Relatiunile intre Chimia organica ~i anorganica, - Raspuns de V.
BABE$. - 9 AErilie 1880. .
10. Dr. D. BRANDZA, Vegetatiunea Romamei ~i exploratorii ei, - Raspuns de GR.
!;)TEFANESCU. - II Aprilie 1880. .
II. S. FL. MARIAN, Cromatica poporului romlin, - Raspuns de B. P. HA!;)DEU. -
12 Martie 1882.
12. AT. M. MARIENESCU, Viata Iii operele lui Petru Maior, - Raspuns de V. A.
URECHIA. - 5 Aprilie 1883.
13. FL. PORCIUS, Flora din fostul district romanesc al Nasaudului in Transilvania, -
Rlispuns de P. S. AURELIAN. - 19 Martie 1885.
14. GR. COBALCESCU, Despre originea Iii modul de zacere al'petroleului in general
§i particular in Carpati, - Raspuns de Dr. D. BRANDZA. - 20 Martie 1887.
IS. 109. VULCAN, Dimitrie Cichindeal, date noua despre viata ~i activitatea lui, -
Raspuns de V. A. URECHIA. - 29 Martie 1892.
16. I. KALINDERU, Episcopul Melchisedec, - Raspuns de D. A. STURDZA.-
18 Martie 1894.
17. D. C. OLLANESCU, Vasile Alecsandri, - Raspuns de I. C. NEGRUZZI.-
25 Martie 1894.
18. A. NAUM, Cuvllnt de primire, -'- Raspuns de T. MAIORESCU. - 2 Aprilie 1894.
19. A. D. XENOPOL, Mihail Kogiilniceanu, - Raspuns de D. A. STURDZA. - 17
Martie 1895. .
20. Dr. V. BABE$, Despre transmiterea proprietatilor imunizante prin slingele ani-
malelor imunizate, - Raspuns de N. KRETZULESCU. - 24 Martie 1895.
21. EPISCOPUL N. POPEA, Arhiepiscopul ~i Mitropolitul Andreiu Baron de $aguna, -
Raspuns de D. A. STURDZA. - 13 Martie 1900.
22. C. ERBICEANU, Viata Iii activitatea literara a Protosinghelului Naum Rlimni-
ceanu, - Raspuns de D. A. STURDZA. - 17 Martie 1900.
23. lOAN PU$CARIU, Ugrinus - 1291,- Raspuns de B. PETRICEICU.HA$DEU.-
9 (22) Martie 1901.
24. Dr. CONSTANTIN I. ISTRATI, Activitatea ~tiintifica a lui Ion Ghica,- Raspuns
de DIMITRIE A. STURDZA. - 5 (18) Aprilie 1902.
25. $TEFAN C. HEPITES, Mijloacele de investigatiune ale Meteorologiei, - Ras-
puns de Dr. I. FELIX. -'- 30 Martie 190·3.
26. lOAN BIANU, Despre introducerea limbii romane~ti in biserica Romanilor, -
Rlispuns de DIMITRIE A. STURDZA. - 21 Martie (3 Aprilie) 1904.
27. lOAN BOGDAN, Istoriografia romllna Iii problemele ei actuale, - Rlispuns de
. DIMITRIE A. STURDZA. - 8 Aprilie 1905.
28. Dr. G. MARINESCU, Progresele ~i.tendintele medicinei moderne, - Raspuns de
PROF. Dr. V. BABE$. - 10 Martie 1906.
29. DIMITRIE ONCIUL, Epocele istoriei rom line Iii impartirea ei, - Rlispuns de
DIMITRIE A. STURDZA. - 22 Martie 1906.
30. L. MRAZEC, Despre formarea zaClimintelor de petrol din Romania, - Raspuns
de ANGHEL SALIGNY. - 23 Martie 1907.
31. Dr. DIM. GRECESCU, 0 schitare din istoriaBotanicei: inceputul, mersul ~i
progresele sale in general ~i la noi in part •. - Raspuns de Dr. C. I. ISTRATI. -
24 Martie 1908.
32. NICOLAE GANE, - Bogdan Petriceicu-l111~~U - Raspuns de IACOB C. NE-
GRUZZI. - 13 Maiu (26 lunie) 1909..
~'"