Anda di halaman 1dari 4

Terapia cu ajutorul cailor

In mitologie, calul reprezenta forta si viteza. Vorbind despre cal si


mitologie, ne ducem cu gindul la Pegas, calul inaripat din mitologia
greaca, care simbolizeaza fortele creatoare, dar si la Chiron, creatura
dubla: jumatate om, jumatate cal. Facind un salt in timp, putem spune
ca astazi el a devenit prietenul omului, un prieten care la nevoie se cunoaste, ale carui
calitati pot fi folosite de catre psihoterapeuti pentru vindecarea anumitor afectiuni
umane.

Calul - insotitorul si prietenul omului


Inca de cind calul a devenit insotitorul omului din Era Bronzului, aceasta relatie trebuia sa
aiba si caracteristici terapeutice, curative. Calul nu a fost folosit numai ca mijloc de transport
si de munca. Foarte curind, el a devenit insotitorul si prietenul fiintei umane, cu care a
impartit activitati comune. El, prin simpla sa prezenta si forma sa fizica, inspira viata, avind si
un efect consolant prin caldura pe care o emana. Prin faptul ca acest animal depinde de om are
un efect educativ si curativ. Trebuie sa fie hranit, adapat, dresat si ingrijit. In acest fel se
produce un schimb, unde se da si se primeste reciproc. In diverse forme de terapii, diverse
elemente ale acestei relatii curative sint solicitate.
Regasirea sigurantei si a echilibrului
Hipioterapia-K, psihoterapia cu ajutorul calului, exploateaza caracteristicile corporale ale
poneilor din Irlanda si mersul lor specific, Tlt, pentru a permite o decontractare mai ales in
zona soldurilor si a coloanei vertebrale inferioare, astfel incit sa favorizeze echilibrul si in
acest mod siguranta. In aceasta forma de terapie nu exista actiune pe cal. Este vorba despre o
metoda medico-terapeutica recomandata mai ales copiilor cu probleme cerebrale-motorii si
pentru pacientii care sufera de scleroza in placi.
Adaptarea la miscarile calului
In terapia ecvestra se folosesc in pricipal caracteristici pedagogice, emotionale si sociale, ca
interactiunea cu o fiinta vie, asumarea responsabilitatii ingrijirii ei, stabilirea unui contact,
dezvoltarea increderii, acceptarea sentimentului de mobilitate, capacitatea de adaptare,
facultatea de a reactiona. In acest domeniu, persoana aflata pe un cal ghidat invata sa se
adapteze la miscarile acestuia din urma, sa-si asume ritmul lui, este, deci, activa si executa
exercitii de gimnastica si jocuri de dexteritate. Aceasta terapie poate fi exploatata de clientala
institutiilor de pedagogie curativa, de copii si adulti cu diferite probleme corporale, psihice si
cognitive.
Satisfacerea nevoii de miscare

Sportul ecvestru adaptat permite persoanelor handicapate sa-si implineasca nevoile de miscare
si sa faca efort fizic. Acest mers permite tinarului calaret sa urmeze o formare adaptata in
sport ecvestru. Apropierea poate fi ludica sau orientata spre performanta. Favorizeaza amorul
propriu, satisfactia si placerea. Reeducarea cu ajutorul calului accentueaza reabilitarea si
reintegrarea sociala. Reactia calului cu privire la tratamentul corect sau incorect permite
aducerea la cunostinta a efectelor propriilor actiuni.
Hipioterapia = miscarea calului
Aceasta practica medicala este utilizata de catre psihoterapeuti. Obiectivul vizat este o
reeducare psihica utilizind pentru aceasta miscarea calului. Calaretul ramine pasiv si aspectul
relational dintre animal si persoana nu este abordat.
Mod personal de abordare a animalului
Diferenta fundamentala in ceeea ce priveste hipioterapia consta in faptul ca aici calaretul
joaca un rol activ. In aceasta ipostaza, tot ceea ce tine de animal devine important. Apropierea
(dorinta sau, din contra, teama de a-l atinge), alegerea calului, modul in care se va desfasura
sedinta (urcarea sau nu pe cal, calarirea lui, discutiile in legatura cu el etc.). Aceste elemente
devin apoi subiecte de discutie. De asemenea sint esentiale grija acordata calului, dar si
intelegerea progresiva a comportamentului lui. Stim adesea de ce avem nevoie, chiar daca nu
constientizam in totalitate sau nu ne exprimam verbal, si adesea intr-un numar mare de situatii
problema alegerii libere este interesanta. Astfel, fiecare inventeaza un mod personal de
abordare a animalului. Aceasta relatie ne poate face sa ne indoim de felul nostru obisnuit de a
fi si de a exista atunci cind calul nu raspunde obligatoriu dupa modelul schemei obisnuite a
fiintelor umane. Tocmai acest lucru poate conduce catre un nou mod relational sau catre o
noua forma de a fi.
Calul-mediator
In afara acestei tehnici bazate pe aspectul relational, calul poate fi utilizat ca un mediator ce
permite in cadru medical sau/si familial prelucrarea unor obiective precise si care aduce
ameliorari la nivel psihomotor (schema corporala, spatiu, coordonare, disociere etc.), la nivel
psihic (relaxare, incredere in sine, descoperirea aspectului ascuns de sine etc.), la nivel
cognitiv (mai ales in cazul blocajelor cu alte mijloace didactice) si la nivel social (manejul
creeaza un spatiu propice povestirii).
Sporturi ecvestre adaptate
In aceasta apropiere, prelucrarea este axata pe dezvoltarea competentelor ecvestre, cu
obiective ca placerea de a urca pe cal, imbunatatirea formei fizice, cresterea increderii in sine,
posibilitatea de a fi reintegrat in manifestarile sociale, precum concursurile etc.
Elemente primordiale in terapia alaturi de cal
Senzorialitate, corp, identitate
Calul are o tendinta naturala de a trezi la viata senzatii arhaice apropiate de cele ale copilului
care a trait cu mama sa primele sale luni de viata, senzatia de a fi purtat de cineva, balansat,
de a resimti o anumita caldura. Margareth Mahler spunea ca inceputul sentimentului de

identitate individuala si de separare de obiect se regasesc prin senzatiile noastre corporale. De


exemplu, in cazul autismului sever, unde sentimentul identitatii individuale si limitele intre
exterior si interior ale corpului nu sint clare, se poate face o imbunatatire in jurul corpului
calului. Prin manipularea corpului calului, subiectul descopera propriul corp.
De la interactiune la comunicare
Apoi, cind persoana este asezata pe cal, tonusul sau este mobilizat de pasul animalului. Dupa
Christine Oreggia, tonusul este situat la jonctiunea dintre cimpul corporal si cel psihic.
Emotiile se inscriu in tesut. Daca functia tonica sustine potrivirea corpului in diferitele sale
posturi este de asemenea o expresie a reactiilor emotionale. Functia tonica este primul nostru
mod de comunicare, acela pe care J. De Ajuriaguerra l-a denumit dialog tonic. Permite
sugarilor (dupa aproximativ primele trei luni de viata) sa adreseze mamei mesaje care nu sint
nu numai unice in raport cu nevoile vitale, dar si semne din ce in ce mai nuantate in ceea ce-i
priveste dispozitia.
Relatie, comunicare, emotie
Relatia, comunicarea si gestiunea emotiilor sint elemente esentiale ale acestei apropieri.
Astfel, chiar daca persoana se urca pe cal, aceasta nu are nici o legatura cu vreo relatie de
dominare. Primul lucru care conteaza, si care este singurul esential, este de a comunica pentru
a putea crea o relatie de incredere cu animalul. Comunicare inseamna intii de toate ascultarea
calului, de fapt fiind ascultarea propriei persoane. Ascultarea a ceea ce simtim in interior si
exprimarea acestor stari fara sa fim intotdeauna constienti, prin gesturile noastre, atitudinile
noastre. Calul ne va defini in raport cu ceea ce resimtim, cu emotiile noastre. Caii nu recurg la
simboluri abstracte, ei utilizeaza o transmisie emotionala directa: atunci cind o herghelie de
cai pornesc deodata la galop, aceata nu inseamna ca o fac din dorinta de a imita, ci printr-o
transmitere simultana a unei stari de emotie sau de bucurie catre toti membrii ei.
Cunoasterea partenerului
Pentru a va apropia de corpul calului, trebuie sa incepeti cu corpul dumneavoastra; este vorba
despre un dialog intre doua corpuri, cu al dumneavoastra si cu emotiile din interiorul acestui
corp, care va imblinzi calul. Trebuie sa ajungeti sa vibrati impreuna, sa simtiti ceea ce simte
celalalt inainte de a-l intelege, si apoi sa va comunicati sentimentele. In acest mod un cal
agitat se linisteste, fara sa fie tinut cu putere. Astfel va va considera ca unul de-al lui, pentru
ca folositi limbajul lui.
Calului nu-i poti ascunde emotiile
Apropierea fata de cal necesita autenticitate. Un tinar, nascut orb, spunea: Calului nu-i poti
ascunde emotiile. Oricum, ele vor traversa calul. Daca tu esti nervos, calul se va enerva. Si
apoi, esti obligat in vreun fel sa ti le exprimi. Nu exprimi tu sentimentele, calul este cel care o
face!
Concentrarea este necesara
Un cal provoaca rareori indiferenta: el ingrijoreaza sau fascineaza. Daca fascineaza, mareste
de asemenea si concentrarea datorita felului sau de a fi: atit de mare, atit de impresionant, atit
de puternic si de gentil. Iar daca vrem sa-l dirijam, sa-i cerem un anumit lucru, trebuie sa fim

concentrati si in acest caz, pentru ca in general calul profita de cea mai mica clipa de neatentie
a calaretului sau pentru a decide singur cum trebuie sa decurga lucrurile in continuare.
De ce se folosesc caii si nu poneii
In general, simplul fapt de a fi pe cal produce o stare de liniste. Atunci cind se lucreaza cu
copii activi este recomandat calul pentru acest lucru si nu poneiul, ritmul pasilor cailor fiind
mai aproape de ritmul cardiac al mamei, producind o stare de relaxare. Pentru a retine atentia
anumitor copii hiperactivi se utilizeaza trapul, deoarece, adesea, o oarecare doza de miscare ii
poate face sa-si mentina atentia mai mult timp.