Referat criminalistica Considerente si personaje istorice din evolutia

criminalisticii

Scopul acestui capitol este de a prezenta intr-o forma succinta cateva

elemente inedite din istoria omenirii care au contribuit semnificativ la evolutia
criminalisticii ca stiinta. Astfel, notiunea de criminalistica, implicand diversitatea
metodelor de cercetare ale acesteia, a devenit uzitata in decursul secolelor 19 si
20, momente din care poate fi urmarita o evolutie paralela cu dezvoltarea
mijloacelor stiintifice moderne, care au contribuit deopotriva la procedeul de
identificare al faptuitorilor si la prevenirea infractiunilor, cat si la perfectionarea
mijloacelor de comitere si de ascundere a faptelor relevante penal.
Acest capitol este structurat in doua parti. In prima parte este redata
definitatia notiunii de criminalistica in acceptiunea moderna, cu o scurta analiza
terminologica a notiunii echivalente din limba engleza (forensic science), pentru o
mai buna intelegere a termenului si a implicatiilor sale in activitatea de cercetare a
procesului penal, iar in a doua parte sunt expuse o serie de evenimente istorice, in
ordine cronologica, care releva metode de cercetare criminalistica din perioada
antichitatii, evului mediu, dar si cateva din perioada moderna.
Partea I Definitia criminalisticii
In continuare voi defini notiunea de criminalistica pentru a avea o baza de
discutie si pentru a ilustra in partile urmatoare elemente din istorie care se regasesc
in aceasta definitie, desi in perioadele respective, aceasta nu era recunoscuta ca
stiinta. Criminalistica este o stiinta judiciara, cu caracter autonom si unitar, care
insumeaza un ansamblu de cunostiinte despre metodele, mijloacele tehnice si
procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii
persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirii faptelor antisociale 1. Aceasta
definitie identifica cateva trasaturi esentiale ale criminalisticii, continutul ei stiintific
precum si scopul, finalitatea acesteia.
Din definitie sunt relevate 3 caractere ale acestei stiinte. Un prim caracter este
acela de stiinta judiciara, lucru care implica momentul in care aceasta stiinta este
aplicata, anume in decursul desfasurarii activitatii de justitie, in vederea scopurilor
enumerate. Un al doilea caracter este cel de stiinta autonoma. In continuare voi
expune cateva trasaturi ale unor ramuri din domeniul cercetarii stintiifice relevante
din punct de vedere juridic si penal pentru a ilustra mai bine autonomia
1 Tratat de criminalistica, Emilian Stancu, Ed. Universul Juridic, Buc. 2004, pg. 3;
http://www.slideshare.net/exodumuser/118563813emilianstancutratatdecriminalisticacartecorectat

criminalisticii. Acestea sunt criminologia,psihologia judiciara si medicina legala.

Referitor la legtura criminalisticii cu criminologia, aceasta furnizeaz date
preioase rezultate din activitile criminalistice privind cercetarea infraciunilor i
studiaz la rndul su cauzele determinante i condiiile favorizante ale svririi
faptelor antisociale n scopul stabilirii de metode i procedee specifice de lucru i al
prevenirii unor fapte asemntoare. 2 Psihologia i psihiatria judiciar, se leag
inevitabil de tiina criminalisticii prin activitatea de studiere a omului, a legitii
proceselor i nsuirilor psihice ale persoanelor, respectiv, a efectelor bolilor psihice
asupra comportamentului uman i implicit, descoperirea influenelor ce pot
determina comportamente deviante infractoare, cu efecte directe asupra
mediului n care se desfoar activitatea infracional. 3 Cu privire la medicina
legala, metodele de cercetare din domeniul criminalisticii sunt esentiale analizei
facute de medicul legist pentru a putea ajuta la desfasurarea activitatii de cercetare
penala atat in privinta laturii obiective a infractiunii, si identificarea efectelor
acesteia pe corpul uman, cand e cazul, cat si in privinta laturii formale a cercetarii,
prin intermediul institutelor de medicina legala eliberandu-se diverse documente
relevante din punct de vedere juridic pentru desfasurarea procesului penal, cum ar
fi certificatele medico-legale. Un al treilea caracter al acesteia este unitatea,
caracter specific majoritatii stiintelor, semnificand coeziunea dintre metodele de
cercetare stiintifica si atingerea scopului stiintei.
Cu privire la metodele de cunoastere in domeniul criminalisticii, iata cateva dintre
acestea: observatia, analiza si sinteza, deductia si inductia, comparatia, metode de
analiza fizico-chimice pentru depistarea urmelor, metode biologice de examinare a
urmelor de secretii, excretii sau tesuturi moi, metode de analiza
antropologica,metode de identificare a persoanelor si cadavrelor dupa semnalmente
exterioare sau resturi osoase, metode destinate descoperirii si examinarii a urmelor
sau mijloacelor de proba, procedee tactice de efectuare a actelor de urmarire
penala etc.
In ceea ce priveste scopurile activitatii criminalistice, principalul scop este
aflarea adevarului, important pentru cercetarea penala, prin identificarea
faptuitorului, identificarea victimelor, reconstituirea locului unde a avut loc fapta,
analiza armelor si urmelor de la locul faptei etc. iar scopul secundar este activitatea
de prevenire a faptelor antisociale prin intermediul unui proces care implica
intelegerea mentalitatii criminale si mijloacelor de comitere ale infractiunilor.
In continuare voi face o scurta analiza comparativa intre notiunea de
criminalistica, din limba romana si notiunea echivalenta din limba engleza de
forensic science, insemnand aproximativ cercetare criminalistica, pentru a ilustra
2 http://www.criminalistic.ro/aparitia-criminalisticii-ca-stiinta/

3 Idem

cateva trasaturi inerente acestei stiintei dar si pentru a evidentia diferenta de

atitudine cu privire la abordarea ei. In limba romana, termenul criminalistica este
strans legat de notiunea de criminal, aceasta fiind radacina cuvantului. In
consecinta, se poate deduce despre metodele de cunoastere ale acestei stiinte ca
se centreaza preponderent pe crima, pe criminal, si pe alte elemente ale acestui
raport real, cum ar fi victima, sau urmele, termenul insa neavand in continutul sau
si o sugestie a scopului acestei stiinte. In limba engleza, termenul forensic
science, are radacina forensis, care provine tot din latina si inseamna apartinand
unui spatiu public, a unui loc de adunare. Semnificatia acestui termen a devenit cu
timpul referitor la un proces (in sens juridic), urmandu-se mai degraba o latura
formala a stiintei criminalistice decat una pe continut, care se centreaza pe actorii
faptei. Termenul din engleza releva activitatea procesuala, contencioasa ca fiind
actorul principal si elementul in jurul caruia graviteaza cercetarea, pentru
mentalitatea anglo-saxona fiind mai relevanta trasatura juridica a acestei notiuni, si
parcurgerea unui proces public, decat criminalul, si identificarea acestuia, ambele
abordari implinind totusi scopul principal al criminalisticii, anume aflarea adevarului.
Partea a II-a Evenimente relevante pentru evolutia criminalisticii
Desi stiinta criminalisticii este relativ noua, continutul acestui concept s-a
dezvaluit in istoria omenirii de fiecare data cand se punea problema identificarii
unui criminal sau a unei victime, sau a prevenirii unor fapte cu caracter antisocial.
De la inceputurile societatii, omul a cautat mereu metode de a asigura relatiile
sociale la care face parte, pentru o mai buna convietuire cu ceilalti si pentru a
prospera si a isi indeplini propriile scopuri. Pe de alta parte, datorita dificultatilor pe
care le presupune convietuirea in societate si a altor factori psihologici si fizici,
diversi indivizi recurg la acte deviante din punct de vedere social pentru a isi
asigura indeplinirea scopurilor personale. In vederea acestor considerente, voi
enumera si descrie cateva evenimente care reprezinta diverse fapte antisociale si
diverse metode si mijloace de cercetare ale acestora 4.
Unul dintre primele astfel de mijloace de asigurare a raporturilor sociale, in
acest caz a celor economice s-a regasit in Babilon, in secolul al 7-lea i.Hr. si consta
in marcarea unor tablete de lut cu amprenta comerciantului, pentru a putea evita
eventualele tentative de frauda, dar si pentru a lega pe comerciant de raportul pe
care l-a incheiat.
In Grecia antica, se remarca doi oameni de stiinta, Arhimede si Erasistratus care
datorita observatiilor proprii au inovat metode de cercetare si de depistare a
fraudelor. Arhimede a demonstrat ca o coroana presupusa a fi de aur este facuta
dintr-un alt aliaj, folosindu-se de densitatea materialelor si de capacitatea apei dintrun vas de a ingloba un anumit volum, astfel incat intr-o prima situatie coroana
4 Urmatoarele cazuri au fost preluate, traduse si adaptate de pe site-ul:
http://forensicsciencecentral.co.uk/history.shtml

avand o anumita greutate a ocupat un anumit volum impreuna cu apa, iar in a doua
situatie, aceeasi cantitate de aur a ocupat mai mult volum decat apa, rezultand
astfel ca densitatea de aur din coroana era mai mica decat cea din cantiatea de aur.
Erasistratus, un doctor grec, a descoperit in clinica proprie despre pacientii care
minteau ca le creste pulsul atunci cand mint. Ea a reprezentat prima metoda de a
depista minciuni, ea fiind folosita si in prezent impreuna cu alte procedee in cadrul
testului poligraf.
In China evului mediu au fost de asemenea folosite metode de cercetare
criminalistica, unele fiind ilustrate in anecdote, altele fiind descrise in carti. Astfel,
intr-o asemenea istorioara, intr-un sat s-a descoperit o crima care fusese comisa cu
o secera. Satenilor care detineau o secera li s-a cerut le puna in soare, astfel incat
dupa o perioada de timp, secera care a fost arma crimei a atras muste,
identificandu-se astfel criminalul. Tot in China, in cartea His Duan Yu (titlu care s-ar
traduce prin Spalarea greselilor), sunt descrise metode de a distinge o victima
inecata de o victima strangulata, aceeasta fiind primul document in care se atesta
folosirea medicinei drept instrument in cercetarea crimelor.

In Europa evului mediu, societatea s-a confruntat de asemenea cu fapte

antisociale, care la randul lor au dus la dezvoltarea unor mijloace de cercetare
criminalistica. Astfel, in 1302 Bartolomeo da Varignana, medic si om de stiinta
italian, a facut o autopsie medico-legala pentru a investiga moartea unui nobil. In
1477, s-a identificat corpul Ducelui de Burgundia, Charles the Bold, dupa unul dintre
dintii lipsa, pe care si-l pierduse anterior talhariei in care isi pierduse viata 5. In 1590,
doi mestesugari olandezi care faceau ochelari, Hans si Zacharias Jansen au inventat
microscopul6, care a fost ulterior folosit in foarte multe domenii stiintifice, printre
care si criminalistica. In 1658, britanicul Sir Thomas Browne a descris adipoceara, ca
fiind o substanta unsuroasa, ceroasa si asemanatoare cu sapunul care se formeaza
pe corpurile umane ingropate in locuri cu umezeala si lipsite de oxigen. In 1687,
omul de stiinta italian Marcello Malpighi noteaza in studiile sale considerente cu
privire la subdiviziunile microscopice ale creierului, ficatului, splinei, rinichilor si ale
straturilor mai adanci de piele, care ii poarta acum numele si care sunt folosite la
identificarea pe baza amprentelor.7 In 1775, Karl Wilhelm Scheele descopera ca
poate transforma oxidul arsenos (numit si tiroxid de arsen) in acid arsenos, care in
5 http://www.histoire-medecine.fr/histoire-odontologie-medico-legale-a-shortaccount-of-dentistry-in-france.php
6 http://www.history-of-the-microscope.org/hans-and-zacharias-jansen-microscopehistory.php
7 http://www.britannica.com/EBchecked/topic/360486/Marcello-Malpighi

contect cu zincul produce arsina. Aceasta descoperire va juca un rol important in

detectarea arsenicului in cadrul cercetarii criminalistice, acesta fiind deseori folosit
pe post de otrava. In 1786, John Toms din Lancaster, Anglia este condamnat pentru
omor pe baza unei bucati de hartie mototolita gasita intr-un pistol care se potrivea
cu o alta bucata de hartie gasita in buzunarul acestuia. Aceasta este una dintre
primele potriviri fizice(?) atestate documentar.
In perioada anilor 1800 studiile criminalistice prind amploare datorita contextului
social, si mai ales datorita evolutiei tehnologice pe care a adus-o era industriala in
Europa. Astfel, cercurile universitare isi permiteau sa investeasca in studii
criminalistice, formandu-se din ce in ce mai clar o societate triplu stratificata o
clasa de jos, o clasa mijlocie si o clasa de aristocrati. Existenta acestei stratificari
sociale permitea oamenilor de stiinta, care de obicei faceau parte din aristocratie,
sa se preocupe preponderent cu studiile stiintifice si umaniste, munca fizica fiind
distribuita intre celelalte doua clase. Astfel, din aceasta perioada mentionez
urmatoarele descoperiri: constituirea in Paris a unei institutii de detectivi Sureta
pariziana; publicarea primului tratat de toxicologie de catre Matthiew Orfila;
descrierea echimozelor superficiale de catre T. Bateman; John Evangelist Purkinji isi
publica teza in care descrie cele 9 modele de amprente; Leuchs noteaza activitatea
amilazei salivare din componenta salivei; James Marsh creeaza testul Marsh pentru
identificarea arsenicului in corpurile umane, fiind primul mijloc de proba toxicologic
folosit intr-o instanta judiciara; Taylor si Wilkes redacteaza o lucrare in care introduc
multe concepte moderne cu privire la identificarea timpului curs de la moartea unei
persoane pe baza schimbarilor de temperatura din interiorul corpului, etc.
Astfel, se poate observa o evolutie treptata a mijloacelor de proba si a
metodelor si mijloacelor de cercetare criminalistica, pe baza stadiului tehnologic si
social de la un anumit moment in timp. Aceasta evolutie apare si datorita metodelor
creative si reactive la mijloacele prezente de combatere a crimei, existand mereu
metode noi de a comite si ascunde fapte relevante penal, care la randul lor creeaza
noi situatii si noi oportunitati pentru dezvoltarea cercetarii criminalistice. Acest cerc
vicios este pe de o parte unul dintre factorii evolutiei relatiilor sociale, iar pe de alta
unul dintre factorii principali ai degradarii acestor relatii. El nu va putea fi inlaturat
decat odata cu schimbarea naturii umane.