Anda di halaman 1dari 26

Tratamente oxidative indicate in discromii dentare

Cerintele

estetice au crescut substantial


la majoritatea populatiei, iar pacientii
sunt foarte influentati de ceea ce vad in
reviste. Lumea medicala a raspuns la
aceste cerinte si are solutii bune datorita
evolutiei materialelor si a tehnicilor .
Dentistii au raspuns dorintelor pacientilor
de a avea dinti mai albi prin utilizarea de
la coroane integral ceramice la fatete ,
inlay si onlay , dar pentru unii pacienti
diagnosticati corect si fiind atenti la
tehnica, albirea este cea mai ieftina si
mai putin invaziva metoda.

Albirea dintilor vitali


Multe

din mecanismele cu care albirea elimina


discromiile nu sunt cu totul intelese, procedura
de baza aproape sigur implica oxidarea , in
timpul careia moleculele care cauzeaza
discromia sunt eliberate.
Mai recent , dentistii au inceput sa combine
metodele de albire in cabinet cu tratamente
continuate la domiciliu de catre pacient. Aceasta
combinatie este tot mai populara in stomatologie
pentru ca este mai usoara si implica costuri mai
reduse .

Etiologia discromiilor

Extrinseci sau Pigmenatiile Cele mai comune la


nivelul dintilor vitali sunt cele cauzate de diverse
bauturi si alimente; mai este incriminat tutunul
( produce o discromie galben-maronie ,frecvent la nivel
cervical si pe fata linguala), mestecarea tutunului si
marihuana (cercuri taioase delimitate la nivel cervical ,
chiar langa marginea gingivala), cafeaua si ceaiul
( dicromii maronii-negricioase ), vinul rosu ,
clorhexidina sau chiar bacterii cromogene. Acele pete
cauzate de alimentele colorate sunt cele mai dificil de
indepartat din santuri, fosete si defecte ale smaltului .

Intrinseci-

Cele mai dificile discromii de


indepartat sunt cele endogene, ca si
cele care apar in urma patrunderii
structurilor dentare de catre un agent
cromofor si cel mai frecvent in timpul
odontogenezei. Modul in care apare o
discromie este un factor semnificativ in
intelegerea si evaluarea tehnicilor de
albire !

1.Tetraciclina
Dintii

sunt mai susceptibili la dicromii in timpul


formarii lor (al 2-lea trimestru intrauterin varsta de 8
ani ) . Mello a raportat un mecanism probabil:
moleculele de tetraciclina se leaga de dentina ceea ce
implica chelarea cu calciu , care va forma tetraciclin
ortofosfat care este cauza discromiilor. Astfel de
discromii expuse la soare, vor trece gradual in umbre
gri-negricioase , unii sugereaza faptul ca acesta este
motivul pentru care suprafata linguala a incisivilor se
inchide la culoare, in timp ce molarii raman galbeni
pentru o periaoda mai lunga de timp tocmai datorita
acestei diferente de expunere la lumina.
Severitatea discromiei depinde de timpul si durata
administratiei , precum si de tipul de
tetraciclina(peste 2000)
Pentru ca tetraciclina este incorporata in dentina in
timpul calcificarii dintilor , adultii care folosesc aceste
antibiotice nu sunt expusi riscului discromiilor

Gradul

1: culoare galbena sau gri , dar


uniforma, cu rezultate bune in urma
albirii in mai putin de 4 sedinte in
cabinet sau o serie de albire acasa
monitorizata

Gradul

2: Culoare galbena sau gri este


mai intensa , cu rezultate bune la albire
de 5 sau mai multe sedinte in cabinet
sau o combinatie de albire in cabinet si
acasa inca 2-6 luni.

Gradul

3 : Coloratii gri sau albastre, de


obicei CU benzi, dar albirea POATE
deschide culoare ,dar benzile pot
ramane vizibile chair si in urma unui
tratament extins. FATETELE cu opacher
sunt frecvent necesare pentru a obtine
rezultate satisfacatoare .

Gradul

4 : medicii considera ca sunt


prea inchise pentru a incerca o albire ,
totusi acestea poate nu sunt chiar asa
inchise pentru a incerca albirea , daca
nu exista coloratii albastre-gri pe
gingie .

2.Minociclina

Este un semisintetic tetraciclinic , prescris frecvent in infectii ale


pielii precum acneea si acnee rozacee (cuperoza) , inducand
coloratii albastrui ,uneori ireversibile ale dintilor,pielii, sclerei ,
urechii si mucoasei orale. Cercetari au demonstrat faptul ca
pigmentatia apare datorita chelarii minociclinei cu Fier , cu care
formeaza compus insolubil. Recunoscute devreme de catre
medicul dentist, aceste efecte adverse se pot evita printr-o terapie
alternativa , minimizand astfel probleme estetice . Totusi acestea
pot raspunde tratamentelor de albire, dar prezenta benzilor va
necesita tratament prin fatetare pentru rezultate satisfacatoare.
Fiecare tratament depinde de gradul de albire dorit de pacient.

3.Fluoroza
O

concetratie crescuta de fluor disturba metabolismul din


ameloblasti , care vor dezvolta o matrice defectuoasa si
calcificare defectuoasa . Examinarea histologica a dintilor
afectati va arata HIPOMINERALIZARE, substrat poros si o
suprafata bine mineralizata . In general exista doua tipuri
de defecte: discromie si defecte de suprafata .Dintii
afectati pot avea o suprafata fina dar cu coloratii albe ca
si hartia combinate cu coloratii galbui sau maronii ( uneori
chiar si negre ) , neavand o locatie specifica . Pot afecta si
suprafata linguala , iar daca petele sunt destul de serioase
pot fi calcaroase ,fara acea suprafata fina si lustruita a
unui dinte normal . Gravitatea este direct proportionala cu
concentratia de fluor !

Albirea

poate avea efecte bune asupra fluorozei


simple , cu pigmentatii maronii dar suprafata
neteda si cu mai putin succes in cazul fluorozei
opace ( pete albe sau gri netede, pete opace sau
multicolore)- in acest caz petele albe pot deveni
chiar si mai albe decat inainte de tratament
(iesind in evidenta si mai mult) sau pot ramane
la fel , ele se elimina prin microabrazie sau cu un
adeziv . Este total contraindicata in fluoroza care
a cauzat pierderi severe de smalt, o restaurare
dentara fiind o alternativa mai buna.

4. Status dentar si tratamente dentare


Cariile

sunt o cauza primara de pigmentatie si pot fi vazute ca


o coloratie opaca, cu halou alb sau o coloratie gri , maroniuneagra daca sunt profunde (rezultate din degradarea
bacteriana a resturilor alimentare) . Aceste probleme se vor
rezolva OBLIGATORIU inaintea tratamentului de albire ! Unele
restaurari sau materiale cauzeaza frecvent coloratii , mai ales
in cazul acrilatului, sealer-ului , uleiuri , nitrati, amalgamului ,
argintului si aurului- frecvent metalele sunt incriminate si ele
trebuie inlocuite cu compozit. Profunzimea coloratiilor este
direct proportionala cu timpul de actiune al acestor substante ,
iar cele cauzate de metale sunt cel mai greu de tratat !
Injuriile si necroza pulpara pot cauza discromii datorate
extravazarii hemoragice sau a tesutului necrozat.

5. Conditii sistemice
Exista un numar mare de boli care determina discromii
dentare , dar cele mai multe sunt rare . Albirea poate fi
satisfacatoare in discromiile cauzate de :
Hepatita cu icter dinti albastri-verzui sau maronii ca
rezultat al infiltrarii dentinei cu bilirubina si biliverdina
Afectiuni hematologiece : eritroblastoza fetala din
incompatibilitatea Rh-ului dintre mama si fat coloratii
maronii date de distructii masive de eritrocite in sange,
talasemia.
Porfiria- foarte rara si cauzeaza o coloratie maro-purpurie
Altele: hipoplazia sau hipocalcifierea din amelogeneza si
dentinogeneza imperfecta, despicaturi labiale si palatine,
paralizii cerebrale, afectiuni renale severe , alergii severe,
traumatismele cerebrale , neurologice pot interfera cu
odontogeneza , lipsa de vitamina C si D , sau hipocalcemia
sau hipofosfatemia pot cauza hipoplazii daca apar in
timpul dezvoltarii dentare . Aceste implica de obicei
probleme de structura dentara , albirea fiind
contraindicata !


6. Imbatranirea
Odata cu inaintarea in varsta la nivelul dintilor se va
schimba culoarea, forma si textura dintilor si toate
acestea sunt de neevitat, dar depind de materialul
genetic mostenit, uzura si obiceiurile pacientului
( Fumat,cafea,mediul inconjurator) . Chiar si o grija
excesiva nu poate evita aceste coloratii aparute odata cu
varsta : stratul de smalt se subtieaza, dentina secundara
se depune pentru a proteja pulpa de injurii si aceasta
masa groasa de dentina devine mai inchisa la culoare
aceasta combinatie determinand o viziune de imbatranire
dentara!
In acest caz , o albire acasa este sigura , iar in mod
aditional daca smaltul nu este foarte afectat se poate
incerca metoda combinata de albire . In cazul pacientilor
geriati , este necesar un tratament : scurt , ieftin si putin
traumatizant. In cele mai multe cazuri pulpa se retrage
facand posibila utilizarea unei temperaturi mai mare din
timpul albirii.

Contraindicatiile albirii dintilor vitali


utilizand
tehnica din cabinet

Camera pulpara foarte larga care ar putea creste riscul sensibilitatii


dentare
Hipersensibilitatea din expunerea suprafetelor radiculare sau hiperemia
tranzitorie asociata tratamentelor ortodontice
Pierderi severe de smalt
Microfisuri ale smaltului
Dinti foarte inchisi la culoare , in special cei cu benzi
Dinti cu pete albe sau opace
Dinti cu restauratii care nu corespund si in special cei care au adezivi sau
fatete
Restauratii foarte extinse, unii sugereaza faptul ca substrantele de albire
nu ar trebui sa vina in contact cu materialele de restaurare pe care le
afecteaza (cel mai mult glass ionomerul , cel mai putin ceramica ).
Pacientii perfectionisti , albirea nu este perfecta , in acest caz se
recomanda fatetele. Ca si in cazul discromiilor severe- de exemplu in cele
cauzate de tetraciclina albirea va actiona mai mult in jumatatea incizala a
dintelui , iar cealalta jumatate poate fi partial ajutata print folosirea unei
substante diferite de albire si a unui accelerator de albire care foloseste
caldura .


Asteptarile pacientilor
Pacientul perfectionist nu va fii fericit pana cand nu va avea
acel zambet hollywoodian, totusi altii vor aprecia chiar si o
usoara albire , dar este esential sa intelegem cu adevarat
nivelul de albire pe cre pacientul si-l doreste. Imaginile
electronice pot fi de un ajutor considerabil !
In aceste cazuri putem sugera folosirea altor metode pentru a
imbunatatii estetica . Putem indica albirea unor dinti cu
restaurarea altora prin utilizarea de coroane, fatete sau adezivi .
De exemplu la pacientii cu eroziuni si sensibilitate , albirea
poate cauza discomfort , in aceste situatii o alternativa ar fi
acoperirea acestor suprafete sensibile cu diga (DenMat sau
Ultradent) in timpul albirii si sa aplicam putin compozit pe
suprafetele cervicale sensibile , sperand ca restul dintelui va
prinde culoare.

simpla discromie poate fi tratata in general in cabinet. Un


dinte cu coloratie poate necesita o albire in cabinet a unui
singur dinte, iar o discromie generalizata poate necesita o
metoda combinata. Clasificarea metodelor de tratament ar
trebui sa fie bazata pe tipul de discromie (albire interna sau
externa) si daca este localizata sau generalizata.
Albirea localizata , in acest caz se vor izola cu diga doar
dintii care necesita albire . Albirea generalizata se aplica
dintilor care sunt galbeni datorita ereditatii , iar albirea ar
trebui facuta dupa urmatoarea secventa de tratament:
Profilaxie, Albire , Reevaluare si Tratamente restaurative. De
obicei se trateaza cate o singura arcada, fiind mai usor de
comparat rezultatele, dar unii pacienti au timpul limitat si vor o
albire a ambelor arcade simultan.

Albirea combinata cu :
Coroanele

dentare : atunci cand punem o


coroana pe un dinte , iar pe ceilalti dorim sa ii
albim : facem albirea , asteptam cel putin 2-3
saptamani inainte sa luam culoarea pentru
coroana . In caz ca trebuie sa luam culoarea
inainte ca sa vedem rezultatul final al albirii,
alegem o culoare mai deschisa si vom fi pregatiti
sa inchidem la culoare coroana daca va fii
necesar. Pacientul va fii informat ca vor fii
necesare albiri de-a lungul anilor pentru a pastra
aceeasi culoare a dintilor naturali si cei artificiali

Ortodontia, este in general de preferat albire inaintea initierii


tratamentului ortodontic cu brackets metalici sau ceramici
care se vor lipi pe suprafata dentara , pentru ca impregnarea
adezivului va ingreuna albirea. Este acceptat si indreptarea
dintilor , apoi albirea daca in prealabil se vor curata
suprafetele dentare cu Prophy-Jet (Dentsply, Int.) si urmat de
demineralizarea slaba a suprafetelor pentru a fii siguri ca nu a
mai ramas bonding pe suprafata dentara.
Brackets lipiti in termen de 24 de ore de la albire au un risc
semnificativ crescut de esec, de aceea tratamentul ortodontic
ar trebui amanat cel putin 2-3 saptamani daca pacientii au
avut in istoric o albire cu 35 % peroxid de hidrogen.
Este de asemenea posibila combinatia tratemntului ortodontic
cu albirea dentara atunci cand se folosesc gutiere.

Parodontologia

, inaintea albirilor se vor


trata toate afectiunile parodontale .
Daca exista pierderi masive de os ,
radacinile expuse vor fii protejate cu
diga lichida (Ultradent sau Den-Mat) si
vom sigila cu o rasina compozita toate
defectele pentru a preveni expunerea
suprafetelor la solutia de albire.

Adeziunea, pacientii care au un numar mare de


restauratii adezive trebuie informati ca orice restaurare
defectuoasa sau infiltrata trebuie inlocuita inainte de
albire, dar asta ar insemna o dubla inlocuire . O
alternativa ar fii acoperirea cu compozit a defectelor
pentru a preveni patrunderea substantelor de albire
concentrate la nivelul dintilor compromisi. ( datorita
concentratiei scazute a solutiilor de albire, asta nu ar fii
o problema in cazul albirilor facute acasa si
monitorizate)
In cazul discromiilor severe , fatetarea poate fi insotita
de albire, pentru a creste rezultatele finale.

Albirea la copii
Copii cu discromii pot fii buni candidati ai albirilor , dar exista cateva
limitari: camera pulpara mai larga poate creste sensibilitatea, atunci
cand se fac albiri in cabinet vom evita iritatiile pulpare nu se vor folosi
acceleratori. Daca micul pacient are destui dinti incat sa sustina o
gutiera , se este de preferat un tratament de albire acasa , atent
monitorizat si i se va explica importanta indepartarii placii dentare , care
va influenta efectul albirii . Este imperativa curatarea dintilor inainte de
albire ! Revelatorii de placa sunt utili pentru a arata micului pacient ,
mai putin meticulos in periaj , ceea ce ii scapa in timpul periajului .
Tutorele va fi informat ca odata ce un nou dinte a erupt este necesara
repetarea albirii .
In randul adolescentilor, dupa doua saptamani de albire cu benzi
impregnate cu 14% peroxid de hidrogen (30 min pe zi )sau 10 % peroxid
de carbamida (peste noapte in gutiera) s-au obtinut o albire
semnificativa fara efecte adverse serioase (cele mai frecvente efecte
adverse fiind sensibilitatea dentara si iritatiile orale).

Unu

la fiecare 2-3 copii/adolescenti au


experimentat sensibilitate dentara
si/sau iritatie gingivala dupa albire, care
poate fi o experienta mai traumatica
pentru copii decat pentru adulti . Doua
saptamani de tratament cu 10 %
peroxid de carbamida utilizat in gutiere
pe timpul noptii este considerat sigur
pentru sanatatea pulpara.

Albirea la pacientii varstnici


Varstnicii

sunt excelenti candidati pentru albire , in special in cazul


ingalbenirilor dentare aparute odata cu inaintarea in varsta, dar ei trebuie sa
fie lipsiti de defecte si restauratii dentare.
De fapt , dupa ce pulpa dentara se retrage , de obicei vor lipsi sensibilitatile
din timpul procesului de albire, asta inseamna ca ei vor putea suporta o
temperatura mai ridica cand iluminatorul (Union Broach), lumina de albire
sau chiar laserul sunt utilizate , ceea ce va permite obtinerea rezultatelor mai
rapid . Albirea in cabinet va fi cea mai frecvent utilizata.
Desi au mai mult timp de petrecut acasa , nu au rabdarea necesara in
utilizarea guterelor gutierele , si daca exista afectiuni ale mucoasei orale
utilizarea gutierelor va fi contraindicata . In cazul xerostomiei , afectiunilor
parodontale sau pierderilor avansate de tesut osos pot influenta tehnica de
albire folosita. Daca aflati ca pacientul dumneavoastra prezinta iritatii ale
tesutului mucos in urma tratamentului cu gutiere , puteti continua
tratamentul in cabinet cu izolare sub diga.