SCOALA POSTLICEALA F.E.G.

IASI

NOTIUNI DE

ANATOMIE
pentru
VIITORII
ASISTENTI MEDICALI
si nu numai...

Dr. Dana Stelea

A. CELULA I ESUTURILE
I. CELULA
ntregul nostru organism este alctuit din celule. Celulele pot exista singure (exemplu:
globulele albe din snge), sau grupate, formnd esuturi (exemplu: esutul nervos, alctuit prin
gruparea neuronilor).
Fiecare celul este alctuit dintr-o membran, o citoplasm i un nucleu.

Dar forma, alctuirea i funcia este diferit, legat de locul n care este plasat, de esutul
din care face parte, de rolul pe care l are.
De exemplu, celula muscular este fusiform, neuronul are form stelat, iar globulele
albe au form rotund.
I.1. Membrana celular se afl la periferia celulei. Este alcatuit din molecule de
proteine i lipide, legate ntre ele, dar care permit schimburile dintre celul i exteriorul
acesteia. Membrana are permeabilitate selectiv.
I.2. Citoplasma celulei este un mediu lichid n care se afl organitele celulare.
Organitele celulare sunt de dou feluri :
- comune (le ntlnim la toate tipurile de celulele);
- specifice (necesare doar anumitor tipuri de celule).
Organitele comune sunt: reticulul endoplasmatic, ribozomii, lizozomii, aparatul Golgi,
mitocondriile i centrozomul (centrul celular).
Organitele specifice sunt: miofibrilele (le gsim doar n fibra muscular), neurofibrilele i
corpusculii Nissl (specifice celulei nervoase).
I.2.1. Reticulul endoplasmic apare ca un sistem care face legtura ntre exteriorul celulei
i nucleu (este un sistem de transport).
I.2.2. Ribozomii sunt formaiuni sferice cu rol n sinteza proteinelor. Ei se gsesc fie
liberi n citoplasma, fie ataai canaliculelor reticulului endoplasmatic, formnd reticulul
endoplasmic rugos.
I.2.3. Lizozomii se prezint sub forma unor vezicule care conin enzime. Au rol n
digestia intracelular i fagocitoz. Fagocitoza este procesul prin care o celul ncorporeaz
microbi sau corpuri strine, pe care le distruge (prin digestie).
I.2.4. Aparatul Golgi se afl n apropierea nucleului, avnd rol n elaborarea produilor
de secreie ai celulei.
I.2.5. Mitocondriile produc energie prin ardere celular. Membrana intern este pliat
sub forma unor creste.
I.2.6. Centrozomul (centrul celular) formeaz fusul de diviziune (prin care celula se
multiplic). Centrozomul lipsete din celula nervoas, care nu se divide.

I.3. Nucleul celulei este alctuit la rndul lui din:

- membrana nuclear, care se numete cariolema;
- citoplasma nuclear, numit carioplasma, care conine o reea de filamente subiri
numit cromatina; cromatina conine molecule de ADN (acid dezoxiribonucleic), care
formeaz cromozomii. Moleculele de ADN sunt alcatuite dintr-un numar foarte mare de gene materialul nostru genetic.
Nucleul conine unul sau mai muli nucleoli.

Evaluare:
1. Rolul mitocondriei este de a:
a). elabora produi de secreie
b). produce energie
c). forma fusul de diviziune
d). fagocita resturi celulare
e). transporta substane n nucleu.

5. Organite specifice sunt:

a). ribozomii
b). lizozomii
c). neurofibrilele
d). centrozomul
e). miofibrilele.

2. n nucleu se afl:
a). ribozomi
b). centrozomi
c). cromatina
d). lizozomi
e). neurofibrile

6. Membrana celulara:
a).este selectiva
b). nu este selectiva
c). inveleste citoplasma
d).inveleste nucleolul
e). contine proteine si lipide

3. Organite comune sunt:

a). ribozomii
b). lizozomii
c). neurofibrilele
d). centrozomul
e). miofibrilele

7. Cromatina :
a). este alcatuita din ribozomi
b). se afla in nucleu
c). se afla libera in citoplasma
d). contine cromozomi
e). contine centrozomi

4. Ribozomii au rolul de a:
a). distruge microbii
b). produce energie
c). elabora produi de secretie
d). sintetiza proteine
e). transporta substante n nucleu

8. Miofibrilele se gasesc :
a). in toate celulele
b). numai in neuroni
c). numai in fibrele musculare
d). sunt organite comune
e). sunt organite specifice

II. ESUTURILE
esuturile se formeaz prin gruparea mai multor celule de acelai fel, care ndeplinesc o
anume funcie.
Principalele tipuri de esuturi din organism sunt:
- esutul epitelial (exemplu: primul strat al pielii);
- esutul conjunctiv (fasciile care nvelesc muchii);
- esutul muscular (muchii corpului);
- esutul nervos (creierul, mduva spinrii).
II.1. esutul epitelial
Este format din celule de diferite forme: cubice, prismatice, cilindrice, pavimentoase
(turtite), conice strns legate ntre ele, aranjate ntr-unul sau mai multe straturi.
Celulele profunde
(din primul strat) sunt
aezate pe o membran
bazal, care le separ de
esutul conjunctiv ce se afla
intotdeauna sub esutul
epitelial.
Dup funcie,
epiteliile se clasific n
epitelii de: acoperire,
glandulare i senzoriale.
II.1.1. Epiteliile de
acoperire formeaz
epiderma, primul strat al
pielii, i mucoasa care
tapeteaz organele interne
cavitare. n funcie de
numrul de straturi, aceste
epitelii se clasific n:
- epiteliu unistratificat un singur strat de celule
aezat pe o membran
bazal;

- epiteliu pseudostratificat - cu celule aezate pe membrana bazal ntr-un singur strat, dar
cu nlimi diferite, fapt ce creeaz aparena de fals stratificare;
- pluristratificate - mai multe straturi suprapuse, cu stratul cel mai profund aezat pe o
membran bazal.
Dupa forma celulelor din ultimul strat (cel superficial), aceste epitelii se numesc:
pavimentoase, cubice, cilindrice, conice.
Exemple:
epiderma este un esut epitelial pluristratificat pavimentos, deoarece are cinci
straturi, iar ultimul strat are celule turtite, pavimentoase;
mucoasa traheei este un esut epitelial pseudostratificat cilindric, deoarece are un
singur strat, dar celulele au nlimi diferite, de form cilindric;
foiele pleurale sunt epitelii unistratificate pavimentoase, deoarece au un singur strat
de celule turtite, aezate pe o membran bazal.
II.1.2. Epiteliile
glandulare sunt formate
din celule care au
capacitatea de a elabora
produi de secreie.
Epiteliile secretoare se
asociaz cu esut
conjunctiv, vase i nervi,
formnd glande. Exist
trei tipuri de glande :
- exocrine produsul lor de secreie
este eliminat printr-un
canal n exteriorul
organismului (exemplu:
glandele sudoripare);
- endocrine - produii lor de secreie
hormonii sunt eliminai direct n sange (exemplu:
glanda tiroid);
- mixte - au secreie att exocrin, ct i
endocrin (exemplu: pancreasul).
II.1.3. Epiteliile senzoriale sunt alctuite din
celule specializate pentru recepionarea stimulilor din
exteriorul sau interiorul organismului. Fiecare stimul
este transformat n influx nervos i transmis neuronilor
cu care celulele senzoriale (receptorii) sunt conectate.
7

Influxul nervos este transportat de ctre neuroni pn la centrii nervoi i transformat n

senzaii. Exemple: senzaia de frig, de tact, presiune, durere.

II.2. esutul conjunctiv

Acest esut leag diferite organe ntre ele, intr n alctuirea oaselor, are rol trofic (de
hranire), depoziteaz grsimi, intervine n aprarea organismului, n fagocitoz. Este un esut
care asigur rezistenta organismului.
Este alctuit dintr-o substan gelatinoas numit substana fundamental, in care se afl
celule i fibre. Fibrele dau rezisten i elasticitate esutului, i pot fi de colagen, reticulin sau
elastin.
Substana fundamental poate fi: moale, semidur, dur. Dup consistena acesteia,
esutul conjunctiv se clasific n: esut moale, semidur i dur.

II.2.1. esutul conjunctiv moale are mai multe variante:

- lax: conine n proporii relativ egale celule, substan fundamental i fibre (exemplu:
dermul, al doilea strat al pielii);
- reticulat: format din fibre de reticulin dispuse sub form de reea, n ochiurile creia se afl
substana fundamental i celulele (exemplu: mduva hematogen din oase, care produce
globulele albe, globulele roii i trombocitele);
- adipos: conine celule rotunde care acumuleaz grasime, ce mpinge nucleul la periferie
(exemplu: hipodermul, stratul profund al pielii);
8

- fibros: conine predominant fibre colagene i elastice, puine celule i substan

fundamental (exemplu: fasciile care nvelesc muchii);
- elastic: conine numeroase fibre de elastin, anastomozate n reele, cu puine celule i
substan fundamental (exemplu: tunica mijlocie a vaselor de snge).
II.2.2. esutul conjunctiv semidur este un esut elastic, dar i rezistent. Se mai
numete esut cartilaginos i conine fibre n cantitate mare, puine celule i substan
fundamental. Se clasific n:
- hialin: fibrele sunt elastice i foarte dense (exemplu: cartilajele costale);
- elastic: fibre elastice mai puin dense (exemplu: pavilionul urechii, epiglota, vrful nasului)
- fibros: predomin fibrele de colagen (exemplu: discurile intervertebrale).
II.2.3. esutul conjunctiv dur intr n alctuirea oaselor. Acestea pot fi lungi (cu o
diafiza i doua epifize), late sau scurte. Oasele se formeaz prin impregnarea substanei

fundamentale cu sruri minerale (de fosfor i calciu). Substana fundamental este aranjat sub
forma unor lamele osoase.
Dup cum sunt aranjate lamelele, esutul osos se clasific n:
- compact - format din lamele osoase dispuse concentric n jurul unor canale subiri, numite
canale Havers; n aceste canale se afl vase, nervi i esut conjunctiv lax, cu rol de nutriie;
canalele Havers, impreuna cu lamelele din jur, formeaza sisteme Havers.
Prin mijlocul osului compact trece canalul medular, care conine mduv osoas roie (la
ft) sau galben (la adult); acest tip de esut intra n alcatuirea diafizelor oaselor lungi;
- spongios - cu lamele osoase ntretaiate, alctuind areole, de mrimi i forme diferite, care
dau aspectul de burete; osul conine n areole mduv osoas roie, hematogen (aici se
formeaz globulele roii, globulele albe i trombocitele); esutul spongios intr n alctuirea
oaselor late si scurte i a epifizelor oaselor lungi. Oasele sunt invelite la exterior de periost, o
lama subtire cu rol de protectie i hrana.

II.3. esutul muscular

Este alctuit din celule
musculare fusiforme, legate n
fascicule prin esut conjunctiv.
Fiecare celul are o
membran numit sarcolem i
o citoplasm numit
sarcoplasm. n citoplasm se
afl unul sau mai muli nuclei i
organitele celulare, comune i
specifice.
10

Miofibrilele sunt organitele specifice celulei musculare, alctuite din microfilamente

subiri, contractile, care se numesc actina i miozina. n timpul contraciei musculare, acestea
se ntreptrund, alunecnd unele peste altele i scurtnd celula muscular. n timpul relaxrii,
miofibrilele se departeaz unele de altele, alungind celula.
n funcie de aspect i de funcia pe care o ndeplinete, esutul muscular se clasific n:
- striat - formeaz muchii scheletici (care se prind de oase);
- neted - intr n alctuirea pereilor organelor interne;
- striat de tip cardiac (muchiul inimii).
II.4. esutul nervos
Este alctuit din dou tipuri de celule: neuronul i celula
glial. Neuronul asigur funcia de conducere a informaiei,
iar celulele gliale susin i hrnesc neuronul. Aceste celule
nervoase se asociaz cu esut conjunctiv, vase i nervi, cu
rol de susinere i nutriie.

11

Evaluare:
1. esutul epitelial poate fi:
a). de acoperire
b). elastic
c). semidur
d). glandular
e). senzorial

d). nervos
e). muscular
4. Cartilajele costale sunt alctuite din
esut:
a). cartilaginos
b). osos
c). epitelial
d). conjunctiv moale
e). nervos

2. esutul conjunctiv moale poate fi:

a). cartilaginos
b). elastic
c). reticular
d). adipos
e). dur (osos)

5. esutul osos poate fi:

a). compact
b). cartilaginos
c). spongios
d). reticular
e). adipos

3. Epiderma este un esut:

a). elastic
b). epitelial
c). conjunctiv

7. Tesutul conjunctiv semidur intra in

alcatuirea :
a). oaselor
b). muschilor
c). pavilionului urechii
d). creierului
e). epidermului

6. Maduva osoasa rosie se afla in :

a). diafiza oaselor lungi
b). epifizele oaselor lungi
c). oasele late
d). muschi
e). epiderm

8. Maduva spinarii este alcatuita din :

a). tesut conjunctiv moale reticulat
b). tesut conjunctiv semidur
c). tesut nervos
d). tesut muscular
e). tesut epitelial

12

13

B. SISTEMUL NERVOS
Dup cum am vzut n capitolul anterior, esutul nervos este alctuit din neuroni i celule
gliale. Celulele gliale, n numr de peste zece ori mai mare dect cel al neuronilor, se afl
printre acetia i indeplinesc mai multe roluri: de susinere, fagocitoz, aprare i troficitate
(hrnire). Celulele gliale se pot divide, ocupnd locul neuronilor distrusi. Ele secreta o
substanta de culoare alba, numita mielina.

I. NEURONUL
Neuronul are rolul de a genera i conduce impulsurile nervoase. Este o celul de form
stelat (corpul celular), care prezint mai multe prelungiri.

14

I.1. Corpul celular are o membran - neurilema i o citoplasm - neuroplasma. n

citoplasm se afl organite celulare i un nucleu, de obicei central, cu unul sau mai muli
nucleoli. Unele organite celulare (mitocondrii, lizozomi) sunt prezente i n alte celule, iar
altele sunt specifice neuronului: corpusculii Nissl i neurofibrilele. Centrozomul lipsete din
celula nervoas, care nu se divide. (Vezi plansa I )
I.1.1. Corpusculii Nissl (corpii tigroizi) sunt alctuii din aglomerri de reticul
endoplasmic rugos.
I.1.2. Neurofibrilele reprezint o reea de fibre care traverseaz ntreaga citoplasm, cu
rol n transportul substanelor din celul i de susinere.
I.2. Prelungirile neuronale sunt: dendritele i axonul.
I.2.1. Dendritele sunt prelungiri foarte ramificate, care capteaza influxul nervos de la
receptori sau de la alti neuroni si il conduc spre corpul celular.
I.2.2. Axonul este o prelungire
unic, lung, care se ramific n
poriunea terminal, ultimele ramificaii
fiind butonate (butoni terminali). Axonii
conduc impulsul nervos dinspre corpul
neuronal spre butonii terminali. Butonii
terminali conin mediatori chimici,
substane prin care impulsul nervos
este transmis altui neuron.
Fibra axonului este acoperit de
mai multe teci:
- Teaca Schwann: este format din
celule gliale, care nconjur axonii.
Celulele gliale secret o substan de
culoare alb numit mielina, care
formeaza:
-Teaca de mielina: din loc n loc,
aceasta teaca prezint ntreruperi numite
strangulatii Ranvier. Mielina se
comport ca un izolator electric, motiv
pentru care impulsurile nervoase sar de
la o strangulaie Ranvier la alta.
Majoritatea axonilor sunt mielinizai i
15

conduc impulsul nervos mult mai repede decat cei

nemielinizai.
- Teaca Henle: este o teac continu, care
nsoete ramificaiile axonice pn la terminarea
lor. Este alcatuit din esut conjunctiv i acoper
teaca Schwann, cu rol de nutriie i protecie.

I.3. Sinapsa reprezint legtura dintre doi

neuroni i se realizeaz ntre butonii terminali ai
primului neuron i dendritele celui de-al doilea.
(Vezi plansa II )
ntre aceste dou poriuni se formeaz un
spaiu numit fanta sinaptic. Din butonii terminali
sunt eliberai mediatorii chimici n fanta sinaptic,
de unde ajung la dendrite, fenomen numit
transmitere sinaptic. Astfel, un neuron preia
informaia prin dendrite, o aduce la corpul
neuronal i o transmite mai departe prin axon,
altui neuron.
n sistemul nervos se realizeaz o reea
bogat de neuroni, legai ntre ei prin sinapse.

I.4. Nervii
Neuronii, n traseul lor, se grupeaz, formnd
nervi. Fiecare nerv este protejat de o teaca de
tesut conjunctiv.
n funcie de informaia pe care o transmit,
nervii pot fi: senzitivi, motori, somatici sau
vegetativi.
Nervii senzitivi: transmit informaiile de la
receptori (aflati in piele sau alte organe) i pn la
centrii nervoi, unde informaiile sunt
transformate n senzaii (exemplu : senzatia de
tact, vaz).
Nervii motori: transmit informaiile de la
centrii nervoi i pn la organele efectoare
16

(muchi sau glande), unde informaiile sunt transformate n comenzi (exemplu: contractia
musculara).
Nervii somatici: sunt cei care fac legtura ntre centrii nervoi i soma. Soma este
reprezentat de piele i muchii scheletici. Nervii somatici pot fi senzitivi (duc informaii de la
receptorii din piele la centrii nervoi) sau motori (duc informaii de la centrii nervoi la
muchii scheletici).
Nervii vegetativi: fac legatura ntre organele interne (viscere) i centrii nervoi. Acetia
pot fi senzitivi (duc informaii de la receptorii din viscere pn la centrii nervoi) sau motori
(duc informaii de la centrii nervoi spre muchii viscerelor sau glande).

I.5. Organizarea sistemului nervos

Sistemul nervos este mprit n:
- sistem nervos periferic sau nervi periferici - care pot fi senzitivi sau motori, somatici
sau vegetativi i se ntind de la periferie pn la centrii nervoi;
- sistem nervos central (SNC) sau nevrax - alctuit din centrii nervoi, adpostii n:
maduva spinrii, trunchiul cerebral, diencefal, cerebel i emisferele cerebrale.
Segmentele sistemului nervos central sunt nvelite de meninge, format din trei membrane:
piamater, arahnoida i duramater. ntre arahnoid i piamater exist un spaiu n care se
gsete lichidul cefalorahidian (LCR) cu rol de protecie mecanic i troficitate.
(Vezi plansa III)

17

Evaluare:
1. Prelungirile neuronale sunt:
a). neurofibrilele
b). mielina
c). axonii
d). dendritele
e). neurilema
2. Organitele comune ale neuronului sunt:
a). ribozomii
b). lizozomii
c). corpusculii Niss
d). centrozomii
e). neurofibrilele
3. Tecile axonului sunt:
a). Schwann
b). Nissl
c). Henle
d). Golgi
e). Neurilema
4. Dendritele conduc informaia:
a). centrifug
b). centripet
c). aferent
d). eferent
e). centrilateral
5. Sinapsa se realizeaz:
a). ntre butonii terminali i dendrite
b). n fanta sinaptic
c). prin mediatori chimici
d). ntre dendrite i dendrite
e). ntre celulele gliale i neuroni.

18

II. MDUVA SPINRII

Coloana vertebral este format din mai multe oase care se numesc vertebre; acestea au
n mijlocul lor cte o gaur vertebral. Cnd vertebrele se suprapun, n interior se formeaz
canalul vertebral, care adpostete mduva spinrii. Vertebrele se
numesc: cervicale (7), toracale (12), lombare (5), sacrate (5) i
coccigiene (4 sau 5). (Vezi plansa XIX)
Mduva spinrii ncepe la prima vertebr cervical i se termin la
nivelul vertebrei a doua lombare, de unde se continu cu o formaiune
foarte subire numit filum terminale.
Nervii periferici intr n mduva spinrii prin gurile
intervertebrale i se numesc: cervicali, toracali, lombari, sacrali i
coccigieni. Cei lombari i sacrali au traseu descendent i formeaz,
mpreun cu filum terminale, coada de cal.
Mduva spinrii are forma unui cilindru.
In seciune transversal observam, n interior, substana cenuie, n
form de fluture, cu dou coarne anterioare, dou coarne laterale i

19

dou coarne posterioare. nconjurnd substana cenuie, la exterior se afl substana alb,
organizat n dou cordoane anterioare, dou laterale i dou posterioare.
Substana cenuie este format n mare parte din corpi neuronali, dar printre acetia se
afl i prelungiri neuronale (axoni i dendrite). Substana alb conine majoritar axoni
mielinizai, dar printre acetia se gsesc i corpi neuronali, dendrite sau axoni fara mielina.
II.1. Substana cenuie
n coarnele anterioare se gsesc neuroni motori i somatici. Au rolul de a controla
activitatea musculaturii striate, determinnd contracia acesteia.
Coarnele laterale conin neuroni vegetativi (aduc i duc informaii de la organele interne).
n jumtatea anterioar a coarnelor laterale se gsesc neuroni visceromotori - care
realizeaz motilitatea (contracia) musculaturii netede viscerale. n jumtatea posterioar a
coarnelor laterale se gsesc neuroni viscerosenzitivi, care primesc informaii de la organele
interne (exemplu : durerea de stomac).
n coarnele posterioare ale mduvei spinrii se gsesc neuronii somatici i senzitivi, care
aduc informaii de la organele receptoare (exemplu : de la piele).
II.2. Substana alba este alcatuit din prelungiri ale neuronilor din mduva spinrii sau
din alte formaiuni nervoase, i se grupeaz n tracturi i fascicule, care se mpart n:
- fascicule ascendente (senzitive) - care aduc informaii de la periferie (organele
receptoare) pn la centrii nervoi;
- fascicule descendente (motorii) - care duc informaii (comenzi) de la centrii nervoi
pn la periferie (organele efectoare).
II.3. Nervii spinali
Mduva este conectat cu organele receptoare i efectoare prin cele 31 de perechi de
nervi spinali: 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrai i 1 coccigian. Nervii spinali sunt
alctuii din fibre motorii i senzitive, somatice i vegetative. (Vezi plansa V)
Fiecare nerv spinal este alctuit din: rdcini, trunchi i ramuri periferice.

20

II.3.1. Rdcina posterioar este alcatuit din neuroni senzitivi, care i grupeaz corpii
neuronali aproape de mduva spinrii ntr-un ganglion spinal. Aceti neuroni aduc informaii
de la receptorii somativi i vegetativi, pn la mduva spinrii. Axonii intr n substana
cenuie, n coarnele posterioare ale mduvei (neuroni somatosenzitivi) sau n jumtatea
posterioar a coarnelor laterale (neuroni viscerosenzitivi), unde fac sinaps cu alt neuron. Unii
axoni trec direct n substana alb a mduvei i au traseu ascendent spre centrii superiori.

II.3.2. Rdcina anterioar a nervilor spinali este format din axonii neuronilor
somatomotori din coarnele anterioare i ai neuronilor visceromotori din coarnele laterale.
Fibrele somatomotorii transmit informaii musculaturii striate, iar fibrele visceromotorii se
distribuie musculaturii netede a organelor interne i glandelor.
II.3.3. Trunchiul nervilor spinali rezult din alturarea celor dou rdcini (anterioar i
posterioar).
II.3.4. Ramurile periferice ale nervului spinal rezult n urma ramificrii trunchiului
nervului spinal. Aceste ramuri se distribuie tuturor organelor i esuturilor din organism,
21

alctuind plexuri nervoase: plexul cervical (nervii de la cap i gt), plexul brahial (de la
membrul superior), plexul lombar (rinichi i alte organe interne).
IV.4. Funciile mduvei spinrii
Mduva spinrii ndeplinete dou funcii importante: funcia reflex i aceea de
conducere.
II.4.1.Funcia reflex
Reflexul este procesul prin care organismul rspunde la un stimul.

Nervii senzitivi conduc impulsul nervos declanat de stimul pana la centrul reflex, care se
afl n substana cenuie a mduvei spinrii i care primeste informaiile, le analizeaz,
genernd apoi rspunsul. Nervii motori conduc acest rspuns pana la efectori (muschi).
Exemple: reflexul rotulian, ahilean.
II.4.2. Funcia de conducere Conducerea impulsurilor nervoase prin mduv se face pe
ci lungi sau pe ci scurte. Cile scurte fac legtura ntre diferite segmente ale mduvei
22

spinrii, iar cele lungi fac legtura ntre mduv i celelalte etaje ale sistemului nervos central:
emisferele cerebrale, cerebelul. Atunci cnd informaiile conduse sunt senzitive, cile lungi se
numesc senzitive sau ascendente, iar cnd informaiile sunt motorii, cile lungi poart numele
de motorii sau descendente.
Sensibilitatea este de mai multe feluri: exteroceptiv (din exteriorul corpului - i anume
termic, dureroas, tactil-grosier i tactil-fin), proprioceptiv (de la propriul corp - i
anume de la muchi, oase i articulaii) i visceroceptiv (de la organele interne).
II.4.2.1. Cile lungi ascendente transmit informaii culese de la receptori pn la nivelul
centrilor nervoi.
Sensibilitatea proprioceptiv poate fi contient (ajunge la emisferele cerebrale) sau
incontient (ajunge la cerebel).
Fiecare sensibilitate este condus pe ci specifice, care au un anume traseu. Aceste ci
sunt formate din doi sau trei neuroni care fac sinaps ntre ei, conducnd informaia de la
receptor i pn la centrii superiori.

23

 Sensibilitatea exteroceptiv termic i dureroas are primul neuron n ganglionul

spinal de pe rdcina posterioar a nervului spinal, al II-lea neuron n cornul posterior
al mduvei spinrii i al III-lea neuron n talamus, o formaiune a diencefalului.
Axonii neuronilor din coarnele posterioare ale mduvei trec n cordoanele laterale ale
mduvei i au traseu ascendent spre talamus, formnd fasciculele spinotalamice
laterale.
Sensibilitatea exteroceptiv tactil-grosier are primul neuron n ganglionul spinal al
mduvei, al II-lea neuron n cornul posterior al mduvei i al III-lea neuron n talamus.
Axonii neuronilor din coarnele posterioare trec n cordoanele anterioare ale mduvei
i au traseu ascendent spre talamus, formnd fasciculele spinotalamice anterioare.

Sensibilitatea exteroceptiv tactil-fin i sensibilitatea proprioceptiv contient au

acelai traseu: I neuron n ganglionul spinal al mduvei, al II-lea neuron n bulbul
rahidian (primul segment al trunchiului cerebral) i al treilea n talamus. Axonii
24

neuronilor din ganglionii spinali trec direct n cordoanele posterioare ale mduvei i
au traseu ascendent spre bulb, formnd fasciculele spinobulbare (Goll-Burdach).
Sensibilitatea proprioceptiv incontient are primul neuron n ganglionul spinal al
mduvei i al II-lea neuron n cornul posterior al mduvei. Axonii neuronilor din
coarnele posterioare trec n cordoanele laterale ale mduvei, formnd fasciculele
spinocerebeloase Flechsig i Gowers.
Sensibilitatea vegetativ are primul neuron n ganglionul spinal al mduvei, iar al IIlea n jumtatea posterioar a coarnelor laterale ale mduvei. Axonii neuronilor din
coarnele laterale trec n cordoanele laterale ale mduvei i au traseu ascendent spre
hipotalamus, o alt formaiune a diencefalului.
II.4.2.2. Cile lungi descendente
Micarea voluntar este declanat din centrii motori aflai n emisferele cerebrale.
Informaia nervoas are traseu descendent prin trunchiul cerebral i ajunge la motoneuronii
somatici medulari pe cile piramidale (cortico-spinale).
Cile care pornesc din emisfera cerebral stng controleaz jumtatea dreapt a
corpului, iar cele din emisfera dreapt controleaz jumtatea stng a corpului. Aa nct
acestea se ncrucieaz:
- la nivelul mduvei spinrii, formnd fasciculul piramidal direct, cu traseu prin
cordoanele anterioare;
- la nivelul trunchiului cerebral, formnd fasciculul piramidal ncruciat, cu traseu prin
cordoanele laterale.
Axonii din aceste fascicule, dup ce au ajuns n poriunea corespunztoare organelor
efectoare, intr n coarnele anterioare ale mduvei i fac sinapsa cu motoneuronii medulari.
Prin rdcina anterioar a nervilor spinali axonii motoneuronilor se distribuie spre
musculatura striat,declansnd contracia comandatde emisfere.
O parte din fibrele fasciculelor piramidale se opresc n trunchiul cerebral (fasciculul
corticobulbar) la centrii motori ai nervilor cranieni, determinnd contracia muchilor capului
i gtului.
Impulsurile conduse prin cile piramidale determin micri voluntare, fine, precise, care
in de ndemnare.
Micrile involuntare (stereotipurile) se refer la automatisme asociate cu mersul,
vorbirea, scrisul, mbrcarea, alimentarea, unele stri emoionale, tonus postural. Aceste
micri sunt comandate de diferii centri din emisferele cerebrale, dar mai ales din trunchiul
cerebral. Neuronii au traseu descendent prin mduva spinrii, formeaz
fascicule
extrapiramidale i fac sinapsa, ca i cei din cile piramidale, cu motoneuronii din coarnele
anterioare ale mduvei.

25

Evaluare:
1. Mduva spinrii este alcatuit din:
a). neuroni
b). celule gliale
c). celule epiteliale
d). celule conjunctive
e). celule musculare
2. Nervul spinal este alctuit din:
a). trunchi
b). rdcina anterioar
c). rdcina posterioar
d). rdcina lateral
e). ramuri periferice
3. Substana cenuie este mprit n:
a). cordoane anterioare
b). coarne posterioare
c). cordoane posterioare

d). coarne anterioare

e). coarne laterale
4. Prin cordoanele laterale trec
fasciculele:
a). spinotalamice laterale
b). spinocerebeloase
c). spinotalamice anterioare
d). spinobulbare
e). piramidale ncruciate
5. Al doilea neuron al cii sensibilitii
tactile fine se afl n:
a). ganglionul spinal
b). cornul posterior al mduvei
c). bulb
d). talamus
e). emisferele cerebrale

26

III. TRUNCHIUL CEREBRAL

Este alctuit din substana cenuie i substana alb, ca toate formaiunile din nevrax.
Substana cenuie se afl n interiorul trunchiului, sub form de nuclei, iar substana alb printre nuclei i la exterior.
III.1. Organizare
Trunchiul cerebral este mprit n trei etaje: bulbul rahidian, punte i mezencefal.

III.1.1. Bulbul rahidian Este alctuit din:

- piramidele bulbare, care continu cordoanele anterioare ale mduvei;
- cordoanele laterale bulbare - continu cordoanele laterale ale mduvei;
- cordoanele posterioare bulbare - continu cordoanele posterioare ale mduvei.
27

n partea superioar a cordoanelor laterale se gsesc olivele bulbare. ntre piramidele

bulbare se observ decusaia piramidal, format prin ncruciarea fasciculelor piramidale. De
pe cordoanele laterale si posterioare ale bulbilor se desprind fascicule care fac legtura ntre
bulb i cerebel, numite pedunculi cerebeloi inferiori.
III.1.2. Puntea lui Varolio
Continu formaiunile de la nivelul bulbului. Lateral si posterior puntea se continu cu
pedunculii cerebeloi mijlocii, care fac legtura ntre punte i cerebel.
III.1.3. Mezencefalul
Este alctuit din pedunculii cerebrali, care continu formaiunile de la nivelul punii.
Superior se afla diencefalul. Pe faa posterioar se afl patru coliculi (coliculii cvadrigemeni),
doi superiori i doi inferiori. Lateral si posterior, mezencefalul se continu cu pedunculii
cerebeloi superiori, care ajung la cerebel.
III.2. Nervii cranieni
Nervii cranieni sunt n numar de 12 perechi (I - XII) i pot fi senzitivi, motori sau micti.
n traiectul lor spre sau de la celelalte etaje ale nevraxului, trec prin trunchiul cerebral,

28

participnd la formarea substanei albe a trunchiului. Excepie fac nervii I i II, care au alt
traseu. Nucleii trunchiului cerebral sunt conectati cu nervii cranieni.
I. Nervii olfactivi - sunt nervi senzitivi; conduc impulsurile nervoase declanate de miros
pn la emisferele cerebrale.
II. Nervii optici - nervi senzitivi - conduc impulsuri declanate de stimuli luminoi pn
la emisferele cerebrale.
III. Nervii oculomotori - motori - conduc impulsuri la o parte din muchii globilor
oculari: drept superior, drept inferior, drept intern i oblic inferior. (Vezi plansa VIII)
IV. Nervii trohleari - motori - controleaza muchiul oblic superior al globului ocular.
V. Nervii trigemeni - nervi micti - inerveaz tegumentul i musculatura feei (prin fibre
senzitive) i muchii masticatori (prin fibre senzitive i motorii).
VI. Nervii abducens - motori - controleaz muchiul drept extern al globului ocular.
VII. Nervii faciali - micti - asigur sensibilitatea gustativ si controleaz musculatura
mimicii.
VIII. Nervii vestibulo-cohleari - nervi senzitivi - conduc impulsuri legate de auz (ramul
cohlear) i de echilibru (ramul vestibular).
IX. Nervii glosofaringieni - nervi micti - asigur sensibilitatea limbii i controleaz
muchii faringelui, laringelui.
X. Nervii vagi - nervi micti - asigur sensibilitatea i controleaz activitatea organelor
interne (inima, plmn, stomac, intestin etc.)
XI. Nervii accesori - motori - controleaz muchii sternocleidomastoidieni i muchii
trapezi.
XII. Nervii hipogloi - motori - inerveaz musculatura limbii (intervin n masticaie i
deglutiie).
Nervii cranieni senzitivi fac sinapsa n nucleii senzitivi ai trunchiului cerebral, de unde
informaia receptoare este transmis mai departe spre emisferele cerebrale.
Nervii cranieni motori sunt alctuii din axoni ai neuronilor aflai n nucleii motori ai
trunchiului cerebral i duc informaia legat de comand la efectorii capului i gtului.
III.3. Substana cenuie a trunchiului cerebral este format din nuclei senzitivi i motori,
somatici i vegetativi.
III.3.1. Nuclei bulbari sunt:
- motori: glosofaringian IX, vag X, accesor XI, hipoglos XII
- senzitivi: glosofaringieni IX, vag X, trigemen V, facial VII, vestibular VIII
- vegetativi: vagul X.
III.3.2. Nucleii pontini:
- motori: trigemen V, abducens VI, facial VII
- senzitivi: cohleari VIII, trigemen V.
29

n bulb i punte se afl centrii respiratori (inspirator i expirator) i cardio-vasculari,

dotai cu capacitatea de automatism, care controleaz frecvena respiraiei i inimii toat viaa.
III.3.3. Nuclei mezencefalici:
- motori: oculomotor III i trohlear IV
- senzitiv: trigemen V.
n mezencefal se mai afl nuclei: substana neagr (intervine n mecanismul somnveghe); nucleul rosu (rol inhibitor al tonusului muscular), coliculii cvadrigemeni (coordoneaza
micrile reflexe ale ochilor i capului n direcia excitantului).
(Vezi plansa VI)
III.4. Substana alb ndeplinete funcia de conducere a trunchiului cerebral. Este
alcatuit din:
- fibre ascendente, continuarea celor medulare, la care se adauga fibre de la nucleii
senzitivi din trunchiul cerebral;
- fibre descendente, provenite din centrii nervoi superiori (cile descendente piramidale)
sau cu origine n trunchiul cerebral (cile extrapiramidale).
Majoritatea cilor extrapiramidale pornesc din diferii nuclei ai trunchiului cerebral,
formnd fasciculele:
- tectospinal (din coliculii cvadrigemeni);
- rubrospinal (din nucleul rosu);
- nigrospinal (din substana neagr);
- olivospinal (din olivele bulbare);
- vestibulospinal (din nucleii vestibulari).
n substana alb se mai afl i fibrele pedunculilor cerebeloi care fac legtura ntre
trunchiul cerebral i cerebel.

30

Evaluare:
1. Nervii cranieni senzitivi sunt:
a). trohlear IV
b). glosofaringian IX
c). optici II
d). oculomotori III
e). vestibulo-cohleari VIII
2. La nivelul bulbului rahidian se afl:
a). olivele bulbare
b). coliculii cvadrigemeni
c). pedunculii cerebrali
d). piramidele bulbare
e). substana neagr
3. Nervii cranieni motori sunt:
a). abducens VI
b). vag X
c). accesor XI

d). olfactiv I
e). hipoglos XII
4. n mezencefal se afl:
a). olivele bulbare
b). coliculii cvadrigemeni
c). pedunculii cerebrali
d). piramidele bulbare
e). substana neagr
5. Substana alb a trunchiului cerebral
este alcatuit din:
a). ci ascendente
b). ci descendente
c). pedunculi cerebrali
d). pedunculi cerebeloi
e). prelungiri ale nucleilor din trunchiul
cerebral.

31

IV. CEREBELUL
IV.1. Organizare
Cerebelul se afl n spatele trunchiului cerebral i este alctuit din dou emisfere
cerebeloase conectate printr-o poriune central numit vermis. Ca i celelalte segmente ale
SNC, cerebelul este alctuit din
substan cenuie i substan alb.
IV.1.1. Substana cenuie este
prezent att la suprafa, formnd
scoara cerebeloas, ct i n interior,
formnd nucleii cerebeloi. Este
format din corpi neuronali care
primesc informaii senzitive (de la
aparatul vestibular, de la muchi, oase
i articulaii), le analizeaz i
genereaz rspunsuri motorii (trimise
ctre muchii somatici).
IV.1.2. Substana alb se afl
ntre scoara cerebeloas i nucleii cerebeloi. Este format din fibre nervoase care fac
legtura ntre cerebel i celelalte formaiuni nervoase ale nevraxului, sau ntre diferite
segmente ale cerebelului.
IV.2. Funciile
Cerebelul are trei lobi:
- paleocerebel (lobul anterior);
- neocerebel (lobul posterior);
- arhicerebel (lobul inferior, legat de vermis, numit i lobul floculonodular).
IV.2.1. Arhicerebelul are legturi strnse cu aparatul vestibular (cu echilibrul).
IV.2.2. Paleocerebelul este legat n special de sensibilitatea proprioceptiv (aici sunt
proiectate fasciculele sensibilitii proprioceptive incontiente) i are rol important n reglarea
tonusului muscular.
IV.2.3. Neocerebelul particip la reglarea micrilor fine.

32

V. DIENCEFALUL
Diencefalul (creierul intermediar) este situat n prelungirea trunchiului cerebral i sub
emisferele cerebrale. Este alctuit din mai multe mase de substan nervoas: talamus,
metatalamus, epitalamus i hipotalamus.
V.1. Talamusul

Este cea mai voluminoas formaiune diencefalic. Conine mai muli nuclei ce realizeaz
conexiuni ntre diferite segmente ale nevraxului. La acest nivel se afl al III-lea neuron al
sensibilitii exteroceptive, proprioceptive contiente, vestibulare i gustative.
V.2. Metatalamusul
Este format din patru corpi geniculai, doi mediali i doi laterali. n corpii geniculai
laterali se afl al III-lea neuron al cii vizuale, iar n corpii geniculai mediali - al III-lea
neuron al cii auditive.
V.3. Epitalamusul

33

Este legat de glanda epifiz i un nucleu n care se nchid reflexele olfactivo-somatice

(micrile capului i corpului ate de miros).
VII.4. Hipotalamusul
Este situat la baza diencefalului, chiar deasupra trunchiului cerebral i legat de glanda
hipofiz.
Hipotalamusul detine rolul principal n reglarea sistemului vegetativ. De asemenea
intervine n: termoreglare, aportul de alimente i lichide, diurez, reglarea functiilor sexuale,
somn i anumite stri emoionale (frica, furia).

Evaluare:
1. Formaiunile diencefalului sunt:
a). talamusul
b). cerebelul
c). trunchiul cerebral
d). hipotalamusul
e). epitalamusul
2. Lobii cerebelului sunt:
a). monocerebelul
b). arhicerebelul
c). neocerebelul
d). paleocerebelul
e). policerebelul

c). gustative
d). auditive
e). vestibulare
4. Hipotalamusul are funcii legate de:
a). echilibru
b). foame-sete
c). senzaii exteroceptive
d). motilitate a musculaturii striate
e). vz
5. Talamusul conine al III-lea neuron al
cii:
a). vizuale
b). exteroceptive tactile
c). proprioceptive incontiente
d). proprioceptive contiente
e). auditive.

3. Metatalamusul conine cel de-al IIIlea neuron al cii:

a). vizuale
b). olfactive

34

VI. EMISFERELE CEREBRALE

VI.1. Alctuire
Sunt n numr de dou i reprezint partea cea mai voluminoas a sistemului nervos
central.
Emisferele sunt legate ntre ele prin formaiuni de substan alb : corpul calos.

Feele emisferelor cerebrale sunt brzdate dou anuri mai adanci: anul lateral Sylvius
i antul central Rolando, i de anuri mai superficiale, care mrginesc girusuri
(circumvoluii cerebrale).
Lobii unei emisfere sunt: frontal, temporal, parietal i occipital. ntre lobul frontal i cel
parietal se afl anul central Rolando, iar ntre lobul parietal i cel temporal - antul lateral
Sylvius. anurile superficiale mpart lobii n girusuri; exemple : girusul precentral (n lobul
frontal), girusul postcentral (n lobul parietal).
Emisferele cerebrale sunt alctuite din substana cenuie, prezent la suprafa i alctuind
scoara cerebral (cortexul), i substana alb - la interior, format din:
- fasciculele ascendente (senzitive) de la nivelul mduvei spinrii i celorlalte formaiuni
ale nevraxului;
- fasciculele descendente (piramidale i extrapiramidale);
35

-fibre de asociaie (ntre diferite arii corticale);

-fibre comisurale (corpul calos, trigonul cerebral).
VI.2. Funcii
Scoara cerebral este cel mai dezvoltat segment al SNC. La nivel cortical ajung toate
informaiile i de aici pornesc
comenzile pentru activitatea
motorie. Are dou componente:
VI.2.1. Paleocortexul (lobul
sau sistemul limbic) este alctuit
dintr-un inel de esut nervos care
nconjur hilul fiecrei emisfere
cerebrale i n care se gsesc
formaiuni legate de simul
mirosului. Este n strans
legatur cu hipotalamusul, fiind
centrul micarilor de masticaie,
deglutiie, supt; regleaz foamea
i saietatea (prin legatur cu
hipotalamusul), funcia sexual;
menine atenia.
VI.2.2. Neocortexul, poriunea cea mai recent filogenetic, cuprinde restul esutului
cortical, atingnd la om o dezvoltare i o organizare incomparabil cu ale oricrui animal.
Anumite zone corticale recepioneaz
informaiile aferente senzitive (neocortexul
receptor sau senzitiv), altele controleaz
motilitatea voluntar (neocortexul motor sau
efector), iar altele asociaz aceste funcii
(neocortexul de asociaie).
VI.2.2.1. Neocortexul senzitiv (receptor)
n girusul postcentral din lobul parietal
(aria somestezic I) se afl locul n care ajung
cile sensibilitii exteroceptive cutanate
(termice, tactile - fine, dureroase) i
proprioceptive contiente, fiecare zon a
corpului avnd un spaiu special din aria
somestezic. Cele mai ntinse spaii din
36

scoar corespund zonelor din corp cu sensibilitatea cea mai mare (buzele, limba, mna etc.)
Aria cortical senzitiv a ntregului corp reprezint un fel de om homunculus senzitiv care
are segmentele deformate din cauz c reprezentarea diferitelor regiuni ale corpului nu este
proporional cu suprafa, ci cu sensibilitatea lor. Aria somestezic I este conectat funcional
cu aria motorie nvecinat printr-o arie de asociaie.
n peretele superior al antului lateral se afl o zon unde se face proiecia sensibilitii
tactile - grosiere, numit aria somestezic II.
Alte arii ale neocortexului receptor sunt:
- aria optic situat n lobul occipital, primete aferente de la analizatorul vizual;
- ariile auditive se afl n lobul temporal;
- aria gustativ se afl n apropierea zonei de proiecie somestezic a feei;
- aria olfactiv este localizat pe faa medial a emisferelor cerebrale (n girusul
hipocampic);
- aria de proiecie a echilibrului se afl n partea posterioar a primei circumvoluii
temporale i primete aferente de la aparatul vestibular.
VI.2.2.2. Neocortexul motor (efector)
Cuprinde ariile corticale de unde pornesc axonii
cilor motorii piramidale i unii axoni ai cilor
extrapiramidale.
Aria motorie principal se afl n peretele anterior al
anului central n girusul precentral din lobul frontal.
Neuronii din aria motorie principal controleaz
motilitatea voluntar rapid, precis i coordonat a
musculaturii scheletice din partea opus a corpului.
Reprezentarea cortical n aria motorie este la fel ca cea
senzitiv homunculus motor. Musculatura implicat n
efectuarea unor micri mai fine (mna, limba) este mult
mai larg reprezentat comparativ cu musculatura altor
regiuni (trunchiul sau piciorul).
VI.2.2.3. Neocortexul de asociaie
Este alctuit din zone mai nou aparute. Exemple:
- ariile de asociaie din lobul frontal, care primesc proiecii de la talamus, la rndul su
legat de hipotalamus, i au o funcie de sintez, legat de determinarea
personalitii,inteligenta, emotii;
- arii de asociaie temporale, care au legatur cu funcia vizual i cea olfactiv, legate de
anumite stri emoionale i de activitatea sexual;
- arii de asociaie n lobul parietal, care leag funcia vizual de cea a scrisului, cititului,
echilibrului etc;
- arii de asociaie ntre funcia motorie i cea senzitiv, cu reglarea rspunsurilor la
stimuli. (Vezi plansa VII)
37

VII. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

Sistemul nervos vegetativ (SNV) este alctuit din nervi care coordoneaz activitatea
visceral, incontient. Este mprit n dou categorii: simpaticul i parasimpaticul. Cele mai
multe organe interne primesc inervaie de la ambele segmente. De exemplu, inima primete
att inervaie simpatic, cu efecte stimulatoare, cat i inervaie parasimpatic, cu efecte
inhibitoare. n alte organe, simpaticul i parasimpaticul exercit efecte de acelai tip, dar
diferite calitativ. De exemplu: stimularea glandelor salivare, cnd simpaticul stimuleaz
secreia vscoas, iar parasimpaticul secreia apoas.
Nervii senzitivi aduc informaii de la receptorii din organele interne pn la centrii
nervoi prin ci aferente. Centrii vegetativi primesc informaiile, le analizeaz i genereaz
rspunsuri. Nervii motori coordoneaz activitatea muchilor netezi i a glandelor prin ci
eferente.
VII.1. Calea aferent
Nervii senzitivi alctuiesc cile aferente ale SNV, care conduc informaii vegetative de la
receptori. n funcie de natura agentului care le stimuleaz, aceti receptori sunt numii:
baroreceptori (pentru presiune), mecanoreceptori, receptori pentru durere, termoreceptori
(pentru cald sau frig). Durerea visceral are receptori puini la numr, ceea ce explica
dificultile de localizare.
Primul neuron de pe cile aferente se afl n ganglionii spinali de pe rdcina posterioar
a nervilor spinali i n unii ganglionii din trunchiul cerebral (nucleul vag X, centrii respiratori
i cardiovasculari).
Al II-lea neuron se afl n jumatatea posterioar a coarnelor laterale ale mduvei spinrii
sau la diferite etaje superioare (trunchiul cerebral, diencefal), de unde informaia este condus
spre centrii nervoi.
VII.2. Centrii vegetativi care coordoneaz activitatea visceral se afl la nivelul
mduvei spinrii (coarnele laterale), hipotalamusului, paleocortexului i neocortexului (unele
arii de asociaie).
Hipotalamusul este considerat centrul superior de integrare a stimulilor viscerali: exist
centri vegetativi hipotalamici simpatici (posteriori) i parasimpatici (mijlocii). Sistemul limbic
i diferite arii din neocortex particip la reglarea multor activiti vegetative: stri emoionale,
funcia sexual.
VII.3. Calea eferent
Se realizeaza prin doi neuroni.
Primul neuron, numit preganglionar, se gsete n nevrax:
- la nivelul coloanei medulare toraco-lombare pentru simpatic,
- n segmentele sacrate i n trunchiul cerebral pentru parasimpatic.
38

Paralel cu mduva spinrii, n zona toraco-lombara se afl un lan de ganglioni nervoi,

legai ntre ei prin tracturi nervoase, care se numeste lanul simpatic paravertebral. Acest lan
este format din aproximativ 22 ganglioni: 3 cervicali, 10-12 toracali, 4-5 lombari i 4-5
sacrai.

39

Al II-lea neuron, numit postganglionar, se afl:

- pentru simpatic - n ganglionii lanului paravertebral,
- pentru parasimpatic - n apropiere de organele interne (ganglioni previscerali) sau chiar
n pereii acestora.
Fibrele postganglionare (axoni ai neuronilor din ganglionii vegetativi unde s-a fcut
sinapsa) sunt subiri, amielinice, scurte n cazul parasimpaticului i mai lungi n cazul
simpaticului. Ele se distribuie organelor efectoare, controlnd activitatea fibrelor musculare
netede i glandelor. Aceste efecte se datoresc eliberrii unor mediatori chimici specifici la
nivelul zonelor de contact cu fibrele musculare netede sau cu celulele glandulare. Aceti
mediatori sunt: noradrenalina i adrenalina n cazul simpaticului i acetilcolina n cazul
parasimpaticului.
Sistemul nervos simpatic intervine n meninerea tonusului muchilor din organele
interne (vase de snge, tubul digestiv, vezica urinar). Dar rolul cel mai important se
evideniaz n situaii neobinuite, periculoase, cnd pregatete organismul pentru fug sau
lupt. De exemplu, n condiii de stres, simpaticul crete tensiunea arterial, frecvena
cardiac i respiratorie.
Sistemul nervos parasimpatic exercit aciuni mai discrete, dar mult mai extinse
comparativ cu cele ale simpaticului i intervine n reglarea activitii vegetative n condiii
obinuite de via.

40

Principalele efecte exercitate de cele dou segmente vegetative sunt:

Organul
inervat
muchii ochilor
glandele
lacrimale
glandele
salivare
cile
respiratorii
inima i
vasele de snge

tubul digestiv

vezica urinar

Efectele simpaticului

Efectele parasimpaticului

dilatarea pupilei,
aplatizarea cristalinului

micorarea pupilei,
bombarea cristalinului

inhibarea secreiei

stimularea secreiei

secreie vscoas

secreie apoas

bronhodilataie

bronhoconstricie

tahicardie
vasodilataie n muchi, inim
i creier; vasoconstricie n piele

bradicardie
vasodilataie n piele

scaderea tonusului i a motilitii

constricia sfincterelor
inhibarea secreiei glandelor
digestive: ficat, pancreas
relaxarea muchiului vezical
contracia sfincterului
vezical intern

41

creterea tonusului i a
motilitii
relaxarea sfincterelor
stimularea secreiei glandelor
digestive: ficat, pancreas
contracia muchiului vezical
relaxarea sfincterului
vezical intern

Evaluare:
1. Componentele sistemului nervos
central sunt:
a). nervii periferici
b). cerebelul
c). ganglionii spinali
d). mduva spinrii
e). emisferele cerebrale
2. Rdcina anterioar a nervului spinal
este alctuit din:
a). nervi motori
b). nervi senzitivi
c). nervi vegetativi
d). nervi somatici
e). nervi nervoi

d). paleocerebel
e). paleocortex
6. Mduva spinrii este alctuit din
substan:
a). alb
b). cenuie
c). neagr
d). verde
e). maro
7. Emisferele cerebrale sunt alctuite din
a). substan cenuie
b). neocortex de asociaie
c). neocortex receptor
d). neocortex neefector
e). substan neagr

3. Primul neuron al cii ascendente se

afl:
a). n cornul posterior al mduvei
spinrii
b). n cornul anterior al mduvei spinrii
c). n cornul lateral al mduvei spinrii
d). n ganglionul spinal de pe rdcina
posterioar
e). n ganglionul spinal de pe rdcina
anterioar

8. Componentele neuronului sunt:

a). dendrite
b). axon
c). rdcina posterioar
d). plexuri nervoase
e). corp neuronal
9. Nervul cranian VII:
a). reprezint nervul trigemen
b). reprezint nervul facial
c). este un nerv mixt
d). reprezint nervul hipoglos
e). inerveaz maxilarul

4. Reglarea echilibrului are loc la

nivelul:
a). talamusului
b). hipotalamusului
c). cerebelului
d). trunchiului cerebral
e). nervilor periferici

10. Nucleii trunchiului cerebral:

a). sunt alctuii din substan alb
b). sunt alctuii din substan cenuie
c). sunt alctuii din corpi neuronali
d). sunt alctuii din fibre mielinizate
e). se afl n cerebel

5. Cerebelul este alctuit din:

a). arhicerebel
b). neocortex
c). neocerebel
42

11. Meningele este alctuit din:

a). piamater
b). duramater
c). arahnoid
d). fibre mielinice
e). corpi neuronali
12. Nervul motor transmite informaia:
a). de la centrii nervoi spre periferie
b). de la periferie spre centrii nervoi
c). pn la organele efectoare
d). pn la organele receptoare
e). legat de comenzi

d). este alcatuit din fibre mielinice

e). are form de fluture
14. Cile de conducere descendente:
a). se mai numesc i piramidale
b). conduc informaia de la centrii
nervoi pn la organele efectoare
c). conduc informaia de la receptori
pn la centrii nervoi
d). se mai numesc i bicuspide
e). intr n alctuirea substanei albe a
mduvei spinrii
15. Trunchiul cerebral este alctuit din:
a). bulbul rahidian
b). puntea lui Varolio
c). mezencefal
d). metencefal
e). telencefal

13. Substana cenuie a mduvei

spinrii:
a). se afl la interior
b). se afl la exterior
c). este alctuit din corpi neuronali

43

C. ANALIZATORII
Analizatorii reprezint sisteme care culeg informaii din mediul extern sau intern. Fiecare
analizator este alctuit din trei segmente:
- periferic
- intermediar
- central.
Segmentul periferic este reprezentat de receptor. Acesta este alctuit din celule epiteliale
specializate care transform informaiile senzoriale n poteniale electrice i le transmite
neuronilor cu care se afl n contact.
Receptorii sunt specifici fiecrui analizator n parte i sunt clasificati n:
- exteroceptori (auditivi, vizuali, tactili, olfactivi)
- proprioceptori (din muchi, oase i articulaii)
- visceroceptori (interoceptori, de la organele interne).
Uneori receptorii sunt reprezentai de dendrite ale neuronilor senzitivi, care culeg
informaiile senzoriale. Se numesc terminaii nervoase libere.
Segmentul intermediar este alctuit din nervi senzitivi care transport informaia de la
receptori i pn la centrii nervoi. Nervii se grupeaz n fascicule, formnd cile ascendente
din substana alb a mduvei i a structurilor nervoase superioare.
Segmentul central este reprezentat de zona cortical n care se face analiza i sinteza
informaiilor primite de la nivelul receptorilor, care sunt transformate n senzaii specifice.

44

I. ANALIZATORUL CUTANAT
Pielea este alctuit din trei straturi principale: epidermul, dermul i hipodermul.

Epidermul este stratul superficial al pielii i este format dintr-un epiteliu cornos. Se
numete aa deoarece ultimul strat de celule conine keratina, o substan care protejeaz
pielea de agenii nocivi din mediul exterior. n acest strat se afl nervi senzitivi si canale de
excreie ale glandelor aflate n derm: sebacee, sudoripare. Epidermul nu este vascularizat,
primind nutriie de la derm, prin difuziune.
45

Dermul, situat sub epiderm, este format din esut conjunctiv lax. Conine glande sebacee
i sudoripare, foliculi piloi, vase de snge i nervi. Foliculii pilosi reprezinta radacinile firelor
de par.
Hipodermul, stratul profund al pielii, este format din esut conjunctiv adipos, bogat n
grsimi. Reprezint un depozit de lipide al organismului i contribuie la termoreglare.
I.1. Segmentul periferic (receptorii) :
Pielea prezint mai multe tipuri de sensibilitate: tactil, termic i dureroas.
Receptorii tactili sunt:
- terminaii nervoase libere, aflate n derm i epiderm, care recepioneaz tactul,
presiunea, durerea i temperaturile sczute; sunt mult mai numeroase la nivelul feei, buzelor,
limbii i degetelor;

46

- corpusculii Meissner, prezeni n derm, sunt sensibili n special la atingeri foarte fine; se
afl n numr mare la nivelul degetelor i buzelor i sunt rari la nivelul trunchiului;
recepioneaz sensibilitatea tactil fin;
- discurile Merkel, stimulate de atingeri puternice, recepioneaz sensibilitatea tactil
grosier;
- corpusculii Pacini, situai n derm, muchi i articulaii, sunt stimulai de atingeri uoare
i rapide; recepioneaza sensibilitatea tactil grosier, dar i pe cea proprioceptiv.
Receptorii termici:
- corpusculii Ruffini - pentru cald;
- corpusculii Krause i terminaiile nervoase libere - pentru rece.
Receptorii termici sunt mult mai numeroi la nivelul feei i minii i n numar mai mic la
nivelul membrelor inferioare.
Receptorii dureroi:
- terminatii nervoase libere, prezente n tegumente, tendoane, muchi, periost, adventicea
vaselor de snge, submucoasa viscerelor.
Stimulii care declaneaz durerea sunt ageni mecanici, termici, electrici, chimici, durerea
putnd fi declanat de orice stimul care produce leziuni celulare. Cu alte cuvinte, nu avem
receptori specifici, iar adaptarea la durere este foarte slaba. Durerea se nsoete constant de un
rspuns afectiv neplcut i de o serie de reacii vegetative (roea, transpiraie, lcrimare).
Receptorii dureroi sunt mult mai numeroi la nivelul tegumentelor i mai puini n viscere,
motiv pentru care putem localiza mult mai precis durerea cutanat dect pe cea visceral.
I.2. Segmentul intermediar (calea de conducere)
Primul neuron se afl pe rdcina posterioar a nervului spinal, n ganglionul spinal.
Fibrele sensibilitii termice, dureroase i tactile fac sinaps cu cel de-al II-lea neuron n
cornul posterior al mduvei spinrii, al carui axon trece n cordoanele laterale, formnd
fasciculele spinotalamic lateral, termic-dureros i spinotalamic anterior, tactil. Cel de-al
treilea neuron se afl n talamus, iar axonul acestuia proiecteaz informaia n cortex.
I.3. Segmentul central
Este reprezentat de neocortexul receptor, aflat n girusul postcentral din lobul parietal
(aria somestezic I). Fiecare zon a corpului are o proiecie cortical. Aria cortical senzitiv
reprezint un fel de om - homunculus senzitiv. Cele mai ntinse reprezentri corticale o au
zonele corporale cu sensibilitatea cea mai mare: buzele, limba, mna. n peretele superior al
anului lateral se afla aria somestezic II, unde se face proiecia sensibilitii tactile grosiere.

47

II. ANALIZATORUL OLFACTIV

Ca i ceilali analizatori, este alctuit din cele trei segmente: periferic, de conducere
(intermediar) i de proiecie (central).
II.1. Segmentul
periferic
Receptorii olfactivi se
afl n mucoasa nazal, pe
calea direct a curentului de
aer. Substanele odorante,
pentru a putea sensibiliza
receptorii, trebuie s se
dizolve mai inti n stratul
subire de mucus de la
suprafaa mucoasei nazale.
Celulele receptoare sunt
reprezentate de neuroni.
Dendritele acestora sunt
scurte, groase i se termin
cu o umflatur numit buton
olfactiv. Fiecare buton are un
numar de cili (10-12 pentru
fiecare neuron), care culeg
informaiile odorante.
II.2. Segmentul intermediar
Primul neuron se afl n mucoasa nazal i este reprezentat chiar de receptor. Cavitile
nazale sunt separate de substana nervoas printr-un os numit etmoid. Acest os este alctuit din
dou lame osoase care se ntretaie: o lam orizontal i una vertical. Lama vertical separ
fosele nazale, iar lama orizontal prezint un numr de orificii. Prin aceste orificii, axonii
neuronilor olfactivi prsesc cavitile nazale i intr n nevrax, unde fac sinaps cu al II-lea
neuron, aflat n bulbul olfactiv. Axonii neuronilor receptori formeaz nervii olfactivi, iar de la
bulbul olfactiv pornete tractul olfactiv, cu proiecie n emisferele cerebrale.
II.3. Segmentul central
Pe faa bazal a emisferelor cerebrale se afl girusul hipocampic, n care se gsete aria
olfactiv. Aici ajung i sunt analizate informaiile transportate de tractul olfactiv.

48

III. ANALIZATORUL VIZUAL

Globul ocular gzduiete receptorii pentru vedere. Este alctuit din trei nveliuri i mai
multe medii transparente, prin care lumina ajunge la aceti receptori. nveliurile sunt:
sclerotica, coroida i retina.

49

Sclerotica este nvelisul extern i are rol protector. La exterior se prind muchii globului
ocular: muchiul drept extern, drept intern, drept superior, drept inferior, oblic inferior i oblic
superior. (Vezi plansa VIII). La polul anterior al globului, sclerotica se bombeaza i devine
transparent, lund numele de cornee.
Coroida este nveliul care asigur nutriia globului ocular, coninnd vase, nervi i
pigmeni. Spre partea anterioar prezint o ngroare numit corp ciliar, alctuit din muchi
ciliari i din vase de snge ghemuite numite procese ciliare. Muchii ciliari sunt muchi
netezi, orientai radiar i circular. Procesele ciliare au rolul de a produce o substan numit
umoare apoas.
n prelungirea corpului ciliar, la polul anterior al globului, se afl un diafragm numit iris,
care are un orificiu central - pupila. n alctuirea irisului se afl muchi netezi circulari i

radiari. Contracia muchilor circulari duce la micorarea pupilei, iar contracia muchilor
radiari - la dilatarea pupilei.
Retina, nveliul intern, acoper doar 2/3 posterioare ale coroidei. Este alcatuit din
celule receptoare specializate i din neuroni conectai la aceste celule, care transmit informaia
spre centrii nervoi. Spre coroid, retina conine un strat de pigmeni de culoare brun, care
formeaz o camer obscur n jurul celulelor receptoare. La polul posterior al retinei se afl:
- o pat galben numita macula lutea, cu o depresiune n centru - fovea centralis i
- o pat oarb, numit aa deoarece nu conine receptori pentru lumin. (Vezi plansa XI)
50

XII.1. Segmentul periferic

Celulele receptoare sunt de doua feluri: cu conuri i cu bastonae.
Celulele cu bastona (125-130 de milioane)
sunt foarte sensibile la lumina. Sunt receptorii
vederii nocturne, dar nu pot percepe detalii ale
obiectelor sau culorile. Aceste celule se afl n
cantitate mare la periferia retinei i sunt absente n
foveea centralis.
Celulele cu conuri (5-7 milioane) au un prag
de sensibilitate mult mai nalt. Sunt rspunzatoare
de vederea la lumin puternic i de distingerea
culorilor. Aceste celule ocupa n exclusivitate
foveea centralis i se afl n numr redus la
periferia retinei.
Pentru a ajunge la celulele receptoare, lumina
trebuie s treac prin mai multe medii transparente: corneea, camera anterioar, cristalinul i
camera posterioar.
Corneea nu conine vase, dar este bogat inervat, fiind sensibil la stimuli externi
(dureroi, tactili). Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, care desparte camera anterioar
de cea posterioar. Este legat printr-un ligament suspensor de corpul ciliar. Muschii corpului
ciliar au rolul de a regla convexitatea cristalinului: atunci cnd se contract muchii circulari,
cristalinul se bombeaz, iar cnd se contract muschii radiari - cristalinul se aplatizeaz.
Camera anterioar se afl ntre cornee i cristalin, iar camera posterioar: ntre cristalin i
retin. n camera anterioar se afl umoare apoas, iar n camera posterioar - umoare vitroasa
(corpul vitros).
III.2. Segmentul intermediar
Neuronii care intr n alctuirea retinei reprezint primul i al II-lea neuron al cii
vizuale. Primul neuron este conectat la celulele receptoare, iar cel de-al II-lea - la primul
neuron. Axonii celui de-al II-lea neuron se grupeaz, formnd nervul optic, i prsesc ochiul
prin pata oarb.
Al III-lea neuron al cii vizuale se afla n metatalamus, de unde informaia este proiectat
n emisferele cerebrale.
III.3. Segmentul central
Este reprezentat de aria vizual primar, aflat n lobul occipital. n vecinatate se afl
mai multe arii de asociaie, conectate cu lobii frontali i parietali, implicate n procese
psihovizuale complexe.

51

Formarea imaginii
Razele luminoase, n drumul lor spre retin, traverseaz mediile transparente din globul
ocular: corneea, umoarea apoas, cristalinul i umoarea vitroas. Aceste medii au densitate
diferit, ceea ce duce la refracia (schimbarea direciei) razelor. Biconcavitatea cristalinului i
lungimea diametrului antero-posterior al ochiului sntos focalizeaza razele luminoase pe
retin, ceea ce determin formarea clar a imaginii.
La miopi, axul ocular este prea
lung sau cristalinul este prea bombat,
razele luminoase focalizndu-se
naintea retinei. Imaginea devine
neclar. Apropierea obiectelor de ochi
sau purtarea unor lentile divergente
(biconcave) permit vederea clar.
La hipermetropi, axul ocular este
prea scurt sau cristalinul prea aplatizat,
razele focalizndu-se n spatele retinei.
Deprtarea obiectelor de ochi sau
purtarea lentilelor convergente
(biconvexe) corecteaz defectul.
La astigmatici, curbura corneei
sau cristalinului nu este uniform i de aceea razele luminoase sunt focalizate n mai multe
puncte de pe retin. Imaginea este dubl sau neclar. Corecia se face cu lentile cilindrice.
Acomodarea pentru vederea de aproape se realizeaza prin contracia muchilor circulari
ai corpului ciliar, care duce la relaxarea ligamentului suspensor al cristalinului. n felul acesta
lentila se bombeaz i determin vederea clar a imaginii. Acomodarea ncepe de la 6 metri i
se continu pn este atins capacitatea maxim a cristalinului de a-i mri curbura. Aceast
capacitate scade o dat cu vrsta, ca urmare a scderii elasticitii cristalinului.

52

IV. ANALIZATORUL AUDITIV (ACUSTIC)

Urechea se mparte n: urechea extern, urechea medie i urechea intern. Receptorii se
afl la nivelul urechii interne.

Urechea extern este alcatuit din pavilionul urechii i conductul auditiv extern.
Pavilionul capteaz undele sonore, iar conductul le transmite timpanului. Timpanul, alctuit
din cartilaj de tip elastic, separ urechea extern de cea medie i vibreaz la modificrile de
presiune din conduct.
Urechea medie se formeaz ntr-o cavitate a osului temporal care comunic cu
nasofaringele printr-un canal numit trompa lui Eustachio. n cavitate se afl aer la presiune
atmosferic i un lan de trei oscioare: ciocanul, nicovala i scaria. ntre urechea medie i cea
intern se afl fereastra oval, prevazut cu o membran subire pe care se sprijin scaria.

53

Astfel, vibraiile timpanului sunt transmise ciocanului, nicovalei, scariei i, prin fereastra
oval, urechii interne.
Urechea intern, aflat ntr-o scobitur a osului temporal, are o alctuire mai complex:
- trei canale semicirculare
- dou vezicule numite utricul i sacul
- o formaiune rotit de dou ori i jumtate n jurul unui ax, numit melc sau cohlee.
Canalele semicirculare, utricula i sacula conin receptori pentru echilibru, iar cohleea receptori pentru auz.
IV.1. Segmentul periferic

Cohleea este un canal spiralat, rsucit de dou ori i jumtate n jurul unui ax numit
columela. Lumenul cohleei este mprit de o lam osoas spiralat n dou rampe: timpanic
i vestibular. Pe lama osoas se afla o foia subire - membrana bazilar. Cele dou rampe
comunic la vrful melcului printr-o deschidere numita helicotrem. Rampa vestibular
(superioar) este mparit, la rndul ei, de o lam de esut conjunctiv - membrana Reissner.
Astfel c, n interiorul melcului se formeaz trei spaii: rampa timpanic (inferior), canalul
cohlear (ntre membrana bazilar i membrana Reissner) i rampa vestibular (superior).
Canalul cohlear conine endolimfa, iar rampele conin perilimfa.
n canalul cohlear se afl receptorii pentru auz. Pe membrana bazilar se afl celule
ciliate (prevazute cu cili) i celule de susinere. Acestea din urm secret o substan mai
54

consistent care plutete prin endolimf sub forma unei pelicule subiri, formnd membrana
reticular. Cilii receptorilor se afl n contact cu aceast membran subire.
Fereastra oval, prevazut cu o membrana subire, face legatura ntre urechea medie i
rampa vestibular din cohlee. Vibraiile timpanului sunt transmise, prin scri, perilimfei din
aceasta ramp, se propag pn n vrful melcului i, la nivelul helicotremei, sunt transmise
rampei vestibulare. Membrana Reissner primete vibraiile i le transmite endolimfei din
canalul cohleear, determinnd micri ale membranei reticulare. n felul acesta, cilii celulelor
receptoare primesc informaiile auditive i le transmit neuronilor care se gsesc la baza acestor
celule.
IV.2. Segmentul intermediar
n columela (axul central al melcului) se afl un numr mare de corpi neuronali care
alctuiesc ganglionul Corti. Dendritele acestor neuroni sunt conectate cu celulele ciliate
receptoare, iar axonii prsesc melcul i formeaz ramul cohlear al nervului cranian vestibulocohlear VIII.
Primul neuron al cii auditive se afl n ganglionul Corti. Cel de-al II-lea neuron se
gsete n nucleii vestibulo-cohleari din trunchiul cerebral, iar al III-lea neuron se afl n
metatalamus, n corpii geniculai mediali.
IV.3. Segmentul central
Axonii neuronilor din corpii geniculai mediali proiecteaz informaia la nivelul
emisferelor cerebrale, n aria auditiv, aflat n lobul temporal. Ariile de asociaie, aflate n
lobul parietal, au rolul, prin conexiunile cu alte arii din cortex (aria memoriei, aria scrisului,
aria vizual), de a interpreta semnificaia complex a cuvintelor.

55

V. ANALIZATORUL VESTIBULAR
Acest analizator are rolul de a da informaii legate de poziia corpului n spaiu,
schimbrile de poziie, echilibru. Receptorii se afl n formaiunile din urechea intern
descrise n capitolul anterior: canalele semicirculare, utricula i sacula. Toate aceste formaiuni
comunic ntre ele i conin endolimfa.
V.1. Segmentul receptor
Canalele semicirculare sunt orientate n cele trei planuri ale spatiului: unul orizontal i
dou verticale, perpendiculare ntre ele. Fiecare canal prezinta la baze cte o dilataie numit
ampul, n care se afl receptorii pentru echilibru. Pe pereii ampulei sunt aezate celule
receptoare ciliate i celule de susinere. Acestea din urm secret o membran subire,
gelatinoas, numita cupul, care plutete n endolimf. Micrile endolimfei determin
deplasari ale cupulei, care stimuleaz cilii receptorilor.
Utricula i sacula conin, ca i ampulele, celule receptoare ciliate i celule de susinere. n
endolimf se afl o membran subire reticular, n ochiurile creia plutesc cristale de
carbonat de calciu - otolitii. Membrana, fiind mai grea, apas cilii receptorilor la micrile
endolimfei.
V.2. Segmentul intermediar
De la baza celulelor receptoare din ampule, utricula i sacula pornesc dendritele
ganglionului Scarpa, unde se afl primul neuron al cii vestibulare. Axonii acestor neuroni
prsesc urechea intern, formnd ramul vestibular al nervului vestibulo-cohlear VIII i fac
sinaps cu al II-lea neuron n bulb. Al III-lea neuron se afla n talamus.

V.3. Segmentul central

56

Este reprezentat de aria vestibular din lobul temporal. Ariile de asociaie conecteaz
ariile: auditiv, vizual, senzitiv, motorie, cu scopul meninerii echilibrului corpului uman, la
care particip i informaiile vizuale, auditive sau tactile.

VI. ANALIZATORUL GUSTATIV

Omul percepe patru gusturi fundamentale: amar, acru, dulce i srat.(Vezi plansa X)
Receptorii gustativi, aflai la nivelul limbii, palatului, faringelui i epiglotei, sunt stimulai de
substanele din alimente, dup dizolvarea n ap i saliv.
Gustul amar este perceput pe faa dorsal a limbii, cel acru pe margini, cel dulce la vrf i
cel s rat n partea anterioar a limbii. Palatul percepe
gusturile amar i acid, iar faringele i epiglota - toate
gusturile fundamentale. Cei mai multi receptori
pentru gust se afl la nivelul limbii. n mucoasa
(alcatuita din tesut epitelial) care nveleste limba se
afl papilele gustative, de form rotunjit
(circumvalate) sau alungit (fungiforme).
Papilele circumvalate se afl n numr mare la
vrful limbii, iar cele fungiforme - spre baza limbii,
dispuse n V.
VI.1. Segmentul periferic
n pereii papilelor se afl mugurii gustativi, alctuii din celule receptoare ciliate i celule
de susinere. La suprafaa limbii se deschid porii gustativi, prin care ies cilii receptori, iar la
baza mugurilor se afl dendrite ale neuronilor ce vor conduce informaia nervoas spre centrii
nervoi.
VI.2. Segmentul intermediar
Primul neuron al cii gustative se
afl pe traseul nervilor cranieni facial
VII i glosofaringian IX. Dendritele
pornesc de la treimea posterioar a
limbii (nervul glosofaringian) i din cele
dou treimi anterioare ale limbii (nervul
facial), iar axonii intr n trunchiul
cerebral i fac sinaps cu cel de-al II-lea
neuron n nucleii senzitivi (facial i
glosofaringian) din bulb. Cel de-al IIIlea neuron se afl n talamus.
VI.3. Segmentul central
57

Axonii neuronilor din talamus proiecteaz informaia n aria gustativ, care se afl n
lobul parietal, aproape de aria senzitiv (somestezica) a feei.

VII. ANALIZATORUL KINESTEZIC (MOTOR)

Acest analizator informeaz
permanent nevraxul asupra tonusului
muscular i a poziiei corpului n spaiu.
VII.1. Segmentul periferic
Receptorii se afl n muchi,
tendoane i articulaii (proprioceptorii) i
sunt reprezentai de organele Golgi i
fusurile neuromusculare.
Organele Golgi se afl n
tendoanele muchilor i au forma unor
butoni de la care pornesc dendrite ale
neuronilor senzitivi. Atunci cnd muchii
se contract, tendoanele devin tensionate
i stimuleaz receptorii.
Fusul neuromuscular se afl printre
fibrele musculare scheletice, paralel cu
acestea. Are form alungit i conine
fibre musculare modificate, printre care
se gsesc dendrite ale neuronilor din
ganglionii spinali. Aceste dendrite au
forma spiralat sau n buchet i trimit
permanent informaii spre centrii nervoi
superiori.
VII.2. Segmentul intermediar
Primul neuron se afl n ganglionul spinal de pe rdcina posterioar a nervului spinal. Al
II-lea neuron se afl n:
- cornul posterior al mduvei, pentru sensibilitatea proprioceptiv incontient
- bulb, pentru sensibilitatea proprioceptiv contient.
Al III-lea neuron se afl n talamus, pentru sensibilitatea contient, care va fi proiectat
n emisferele cerebrale.
VII.3. Segmentul central
Sensibilitatea contient este condus n lobul parietal, aria somestezic I. n felul acesta
noi suntem contieni de poziia n care se afl fiecare segment din corpul nostru.
58

Sensibilitatea incontient este proiectat la nivelul paleocerebelului, care declaneaz

rspunsuri motorii rspunzatoare de tonusul muscular i de echilibrarea permanent a corpului
n spaiu.
Evaluare:
1. n urechea intern se afl:
a). receptori
b). scria
c). ciocan
d). nicovala
e). trompa lui Eustachio
2. Tunicile globului ocular sunt:
a). sclerotica
b). cristalinul
c). coroida
d). retina
e). corpul vitros

6. Prin lama ciuruit a etmoidului trec

nervii:
a). optici
b). olfactivi
c). vestibulari
d). cohleari
e). gustativi
7. Gustul dulce se percepe la nivelul:
a). bazei limbii
b). vrfului limbii
c). prile laterale ale limbii
d). faa posterioar a limbii
e). pe toat suprafaa limbii

3. Receptorii analizatorului cutanat se

afl n:
a). piele
b). muchi
c). oase
d). tendoane
e). sistemul nervos central

8. n urechea medie se afl:

a). ciocanul
b). melcul
c). nicovala
d). utricula
e). scria

4. Receptorii analizatorului vestibular se

afl n:
a). canalul cohlear
b). utricula
c). sacula
d). canalele semicirculare
e). fereastra oval

9. Retina conine:
a). celule cu conuri
b). neuroni
c). corpi ciliari
d). umoare apoas
e). celule cu conuri

5. Receptorii analizatorului kinestezic se

afl n:
a). tendoane
b). muschi
c). piele
d). oase
e). nevrax

10. Aria vizual se afl n:

a). lobul parietal
b). cerebel
c). lobul occipital
d). lobul frontal
e). lobul temporal.
59

60

D. APARATUL LOCOMOTOR
Totalitatea oaselor din corp (208 la numr), legate ntre ele prin articulaii, formeaz
scheletul corpului. Muchii se prind de oase prin tendoane i, cnd se contract, determin
micari ale oaselor, deci ale segmentelor din care fac parte. Scheletul reprezint partea pasiv
a aparatului locomotor, iar sistemul muscular - partea activ. (Vezi plansa XVI)

I. SISTEMUL OSOS
I.1. Scheletul capului
Este mprit n:
- neurocraniu, care adpostete nevraxul: osul frontal, etmoid, sfenoid, occipitalul,
temporalele i parietalele;
- viscerocraniu (oasele feei): maxila, zigomaticul, mandibula, nazalul,vomerul, palatinul,
lacrimalul - care dau forma i trsturile particulare ale feei.
(Vezi plansele XII, XIII, XIV, XV)
I.1.1. Neurocraniul
Osul frontal este un os
situat n partea anterioar a
craniului. Este format dintro poriune vertical
(solzoas), corespunztoare
frunii, i dintr-o poriune
orizontal, care formeaz
peretele superior al
orbitelor i nasului. De
poriunea orizontal se
articuleaza osul etmoid si
osul nazal.
61

Etmoidul este format din:

- o lam vertical foarte
subire, care coboar n cavitatea
nazal, formand septul nazal;
- o lam orizontal (ciuruit,
gaurit) dreptunghiular, care
ntretaie lama verical, prin
gurile creia trec nervii olfactivi
n drum spre nevrax;
- dou mase laterale i
cubice, ce atrn de marginile
lamei orizontale, care se prind de
osul frontal.
Osul sfenoid este comparat
cu o viespe n zbor. Este alctuit
dintr-un corp i din trei perechi de
aripi. Corpul sfenoidului are, pe
faa superioar, o adncitur n
care se afla glanda hipofiz,
numita saua turceasca. Faa
inferioar particip la formarea

62

peretelui faringelui, iar faa anterioar - la formarea peretelui cavitii nazale. Faa posterioar
se articuleaz cu poriunea bazilar a osului occipital.
De feele laterale ale sfenoidului se prind aripile acestuia: aripile mici nspre osul frontal,
aripile mari n lateral, iar procesele pterigoidiene - n jos. Aripile mari se articuleaz cu oasele
frontal, parietale i temporale.
Osul occipital prezint o gaur mare gaura occipital i patru poriuni:
- poriunea bazilara - formeaz bolta faringelui; pe faa superioar prezint un an numit
clivus, care adpostete bulbul i puntea trunchiului cerebral; se articuleaza cu sfenoidul;
- solzul occipitalului se articuleaz cu oasele parietale i temporale, formnd sutura
lambdoid;
- dou poriuni laterale pe care se observ condilii occipitali, care se articuleaz cu prima
vertebr atlas.
Osul parietal este aezat ntre parietal i frontal.
Marginile osului se articuleaz cu:
- osul occipital, formnd sutura lambdoid;
- osul frontal, formnd sutura coronar;
- temporalul, formnd sutura solzoas;
- parietalul de partea opus, formnd sutura sagital.
Osul temporal, situat pe laturile scheletului capului este alctuit din:
- poriunea solzoas
- poriunea timpanic
- poriunea pietroas (stnca
temporalului)
- mastoida
- procesul zigomatic care formeaza,
impreuna cu osul zigomatic, arcada cu
acelasi nume.
Poriunea solzoas se articuleaz cu
osul parietal, formnd sutura solzoas,
dar i cu aripile mari ale sfenoidului.
Prin poriunea timpanic trece conductul
auditiv extern. Poriunea pietroas
(stnca temporalului) adpostete n
interior urechea intern. si se unete cu
mastoida.

63

I.1.2. Viscerocraniul
Maxila este un os situat n centrul feei. Superior, maxila se
articuleaz cu osul frontal, iar lateral - cu osul zigomatic. Inferior,
prezint procesele alveolare (cu dini implantai).
Osul zigomatic este situat pe partea lateral a feei i formeaz
pomeii. Antero-inferior se
articuleaz cu maxila, iar lateral cu osul temporal, formnd arcada
zigomatic.
Mandibula are form de potcoav i prezint superior
procesul alveolar, n care sunt implantai dinii. Pe faa
anterioar prezint o proeminen numit protuberan
mentonier (ce corespunde barbiei). Lateral se
articuleaz cu temporalul, formnd articulaia temporomandibular.
I.2. Scheletul trunchiului
I.2.1. Coloana vertebral se formeaz prin suprapunerea celor 33-34 vertebre. Vertebrele
sunt denumite dup regiunile topografice ale corpului:
- vertebre cervicale (C1-C7) n numr de apte, ce corespund gtului;
- vertebrele toracale (T1-T12) corespunztoare toracelui;
- vertebrele lombare (L1-L5) corespund peretelui posterior al abdomenului (regiunea
lombar) i sunt n numr de cinci;
- vertebrele sacrale, n numr de cinci;
- vertebrele coccigiene, patru cinci la numr. (Vezi plansa XIX)
Fiecare vertebr este alcatuit
din: corp vertebral, arc
vertebral, doi pediculi
vertebrali i gaura vertebral.
Pediculii vertebrali fac
legtura ntre corpul i arcul
vertebral. Din arcul vertebral
se desprind trei procese: dou
transversale i unul spinos.

64

Prin suprapunerea gurilor vertebrale ia natere canalul vertebral, prin care trece mduva
spinrii.
Primele dou vertebre cervicale se numesc atlasul (prima) i axisul (a doua). Atlasul nu
are corp vertebral i se articuleaz cu occipitalul la nivelul condililor acestuia. Axisul prezint
pe faa superioar a corpului o proeminen vertical numit dintele axusului, prin care se
articuleaz cu atlasul.
Vertebrele toracale prezint pe corpul acestora nite scobituri
(fosetele costale) de care se prind coastele.
Vertebrele sacrate se unesc, formand osul sacrat; prin gaurile
sacrate intra si ies nervii spinali din maduva lombara si sacrata.
Coccigele se formeaza prin unirea vertebrelor coccigiene si se
ataseaza sacrumului.
I.2.2. Sternul este alcatuit din manubriu sternal, corp si
apendice xifoid, care este cartilaginos i se osific la btrni.
I.2.3. Coastele
Fiecare coast este alcatuit din dou pari: coasta osoas
(ncepe la nivelul coloanei vertebrale, cu care se articuleaz i se continu pn n jumtatea
anterioar a toracelui) i cartilajul osos, care continu anterior coasta osoas.

Primele apte perechi de coaste ajung pn la stern, cu care se articuleaz. A VIII-a, a IXa i a X-a coast se articuleaz cu unul din cartilajele costale situate superior, iar a XI-a i
aXII-a sunt nearticulate anterior (se numesc flotante) i se pierd n musculatura peretelui
abdominal.

65

I.3. Oasele membrului superior

Membrul superior este alctuit din patru segmente:
umr, bra, antebra, mn.
I.3.1. Centura scapular formeaz scheletul
umrului i este alctuit din dou oase: clavicula i
scapula.
Clavicula este cuprins ntre manubriul sternului
(cu care se articuleaza) i spina scapulei (o poriune din
scapul cu care se articuleaz lateral).
Scapula (omoplatul) este un os de form
triunghiular, situat pe partea supero-posterioar a
toracelui. Pe schelet acest os se ntinde ntre primul
spaiu intercostal i coasta a VIII-a. Faa dorsal
(posterioar) prezint o lam transversal numit spina
scapulei, care se articuleaz cu clavicula. Spina scapulei
se poate palpa sub piele. Unghiul lateral al scapulei prezint cavitatea glenoidala, n care se
fixeaz humerusul.
I.3.2. Oasele braului
Humerusul formeaz scheletul braului. Capul humerusului este
suprafaa prin care osul se articuleaz cu scapula, la nivelul suprafeei
glenoidiene. Prin epifiza inferioara humerusul se articuleaz cu oasele
antebraului: cubitus i radius.
I.3.3. Oasele antebraului sunt dou oase paralele: radius i cubitus
(ulna).
Ulna este situat n partea medial a antebraului, n prelungirea
degetului mic. Epifiza superioara prezinta olecranul, care se palpeaz cu
uurin la nivelul cotului. Acest os se articuleaz superior cu humerusul
i cu radiusul, iar inferior cu oasele carpului.
Radiusul este situat
n partea lateral a

66

antebraului, n prelungirea policelui. Superior se articuleaz cu humerusul i cu ulna, iar

inferior cu oasele carpului.

I.3.4. Oasele minii sunt grupate n: carp, metacarp i falange. (Vezi plansa XVII)
Carpul este format din 8 oase dispuse n dou rnduri:
I: de la police spre degetul mic: scafoidul, semilunarul, piramidalul, pisiformul;
II: n aceeai ordine: trapezul, trapezoidul, capitatul, osul cu crlig.
Metacarpul este format din 5 oase, metacarpienele, numerotate de la I la V.
Falangele, n numr de 14 la fiecare mn, se grupeaz astfel: dou la degetul mare i
cte trei la celelalte degete.
Degetele minii sunt: policele (degetul mare), indexul, mediusul, inelarul i degetul mic.
La fiecare deget (cu excepia policelui, care are dou) vom avea trei falange: de la baz spre
vrful degetului: falanga proximal, mijlocie, distal. Falanga distal se termin cu o
tuberozitate ca o potcoav ce corespunde unghiei.
I.4. Oasele membrului inferior
Segmentele membrului inferior sunt: oldul, coapsa, genunchiul, gamba i piciorul.
I.4.1. Oasele oldului formeaz centura pelvian - alctuit din dou oase coxale. Acestea
se unesc ntre ele anterior, formnd simfiza pubiana i se articuleaz posterior cu sacrumul,
formnd peretele osos al pelvisului.
Coxalul este un os voluminos i neregulat, ntors ca o elice. Este format din trei piese
distincte :
- ilionul superior,
-pubele antero-inferior
-ischionul postero-inferior,
care se sudeaz definitiv ntre ele abia la vrsta de 12-18 ani.
Faa lateral a coxalului prezint superior suprafaa gluteal, pe care se inser muchii
fesieri. n poriunea mijlocie se afl cavitatea cotiloidian (acetabulul) care se articuleaz cu
femurul.
Marginea superioar formeaz creasta iliac, ce poate fi palpat n ntregime sub piele. Pe
marginea anterioar se afl dou spine: spina iliaca antero-superioar (ce se palpeaz sub
piele) i spina iliaca antero-inferioar. Marginea posterioar prezint spina ischiatic. Inferior
se afl tuberozitatea ischiatic.

67

68

69

I.4.2. Oasele coapsei

Femurul este cel mai lung os al corpului i
formeaz singur scheletul coapsei.
Superior femurul se articuleaz cu osul coxal la
nivelul cavitii cotiloidiene. Anterior i inferior se
gasete faa patelara pe care se prinde patela (rotula).
Patela este un os turtit situat pe faa anterioar i
inferioar a femurului, cu care se articuleaz. Se afl la
nivelul genunchiului.
I.4.3. Oasele gambei sunt tibia i peroneul
(fibula).
Tibia se articuleaz superior cu femurul si cu
fibula. Inferior osul se articuleaz cu talusul, un os al
piciorului. Inferior i medial se afl o prelungire numit
maleola medial, vizibil i palpabil sub piele.
Fibula (peroneul) se articuleaz superior cu tibia
i
inferior cu talusul. Inferior i lateral se afl maleola
lateral, care se palpeaz sub piele.
I.4.4. Oasele piciorului
Sunt n numr de 26, grupate n: tars, metatars, falange. (Vezi plansa XVIII)
Tarsul este format din 7 oase dispuse n dou
rnduri:
- un rnd posterior cu dou oase suprapuse:
talusul (sus) i calcaneul (jos);
- un rnd anterior cu 5 oase: navicularul,
cuboidul, cuneiformul medial, cuneiformul
intermediar i cuneiformul lateral.
Talusul (astragalul) se gasete dedesubtul oaselor
gambei, cu care se articuleaz. Inferior se articuleaz
cu calcaneul, iar anterior cu navicularul. Calcaneul
este cel mai voluminos os al tarsului. Se articuleaz n
sus cu talusul, iar n jos prezint tuberozitatea
calcanean ce d form i rezisten calciului.
Metatarsul este format din 5 oase,
metatarsienele, numerotate de la I (n dreptul
degetului mare halucele) la V (n dreptul degetului
mic).
Falangele sunt n numr de 14 pentru fiecare
picior: halucele are dou falange, iar celelalte degete
cte trei: proximal, mijlocie, distala.
70

Evaluare:
1. Humerusul se articuleaz cu:
a). femurul
b). coxalul
c). scapula
d). clavicula
e). tibia

c). radius
d). femur
e). cubitus (ulna)
7. Femurul se articuleaz cu:
a). coxalul
b). coccigele
c). tibia
d). rotula
e). scapula

2. Coxalul se articuleaz cu:

a). tibia
b). femurul
c). peroneul (fibula)
d). talusul
e). coccigele

8. Oasele tarsiene sunt:

a). navicularul
b). cuboidul
c). semilunarul
d). calcaneul
e). trapezul

3. Occipitalul se articuleaz cu:

a). atlasul
b). axisul
c). parietalul
d). frontalul
e). etmoidul
4. Sternul se articuleaz cu:
a). clavicula
b). vertebrele toracale
c). vertebrele lombare
d). humerusul
e). cubitusul

9. Tibia se articuleaz cu:

a). coxalul
b). femurul
c). peroneul
d). navicularul
e). talusul
10. Vertebra cervical C8 se articuleaz
cu:
a). vertebra C7
b). vertebra L1
c). vertebra T1
d). vertebra T12
e). vertebra C1

5. Oasele carpiene sunt:

a). cubitus
b). semilunar
c). cuboid
d). piramidal
e). pisiform
6. Oasele antebraului sunt:
a). humerus
b). tibie

71

II. SISTEMUL MUSCULAR

Muschii scheletici se prind (se insera) de oase sau direct de piele prin tendoane sau
aponevroze, formatiuni alcatuite din tesut conjunctiv fibros, rezistent.
(Vezi plansele XX si XXI)
II.1. Muchii capului
Se mpart n: muchii masticatori i muchii mimicii (muchii pieloi).

II.1.1. Muchii pieloi sunt numii astfel pentru c una din cele dou inserii este cutanat.
Sunt dispui n jurul orificiilor feei: gura, fose nazale, ureche. Prin definitivarea unor cute ale
mimicii n cursul vieii, muchii intervin i n modelarea fizionomiei.
La nivelul bolii craniene se afl muchiul occipito-frontal, format din dou poriuni
musculare, ntre care se ntinde aponevroza epicranian (ca un fel de tendon intermediar foarte
72

lat). Poriunea muscular occipital se inser pe occipital, iar poriunea frontal se termin pe
pielea regiunii sprncenoase de la nivelul frunii.
Muchiul orbicular al ochiului se afl situat n grosimea pleoapei i pe circumferina
orbitei, inserndu-se pe osul zigomatic. Are rol n mimic, aprare, drenarea lichidului
lacrimal.
II.1.2. Muchii masticatori
Muchiul buccinator reprezint suportul muscular al obrajilor. Se inser pe maxil
(superior) i pe mandibul (inferior), iar posterior ajunge la nivelul proceselor pterigoidiene
(dup ce nconjur maxila). Rol: masticaie, fluierat.
Muschiul maseter, situat pe faa lateral a ramurii mandibulei, se inser pe arcada
zigomatic i coboar pe faa lateral a ramurii mandibulei, pe care se inser inferior. Rolul:
produce presiune masticatoare.

II.2. Muchii gtului

Cel mai important este
muchiul sternocleidomastoidian,
care se inser inferior pe stern i pe
clavicul, iar superior pe mastoid i
occipital. Rol: nclin capul de
aceeai parte i rotete faa spre
partea opus. Cnd se contract
bilateral flecteaz capul i gtul
(dac punctul fix este pe stern) i
determin extensia capului (daca
punctul fix este pe occipital).

pe

73

II.3. Muchii trunchiului

II.3.1. Muchii regiunii spatelui i a cefei
Cei mai importani sunt: trapez i latissim.
Muchiul trapez are forma triunghiular
(cu baza la coloana vertebral i vrful la
humerus). Ocup regiunea cefei i partea
superioar a spatelui. Medial se inser pe
occipital i pe vertebrele cervicale si toracale,
iar lateral - pe clavicul si pe scapula.
Muchiul particip la formarea conturului
cefei. Rol: ridic umarul i-l trage nuntru.
Fibrele fixate pe occipital ridic umrul, iar
cele de pe coloana vertebral il trag nuntru.
Dac punctul fix este pe scapul nclin capul
de aceeai parte i ntoarce faa de partea opus.
Muchiul ridic corpul n ntregime (n
crare, de exemplu) i menine umrul la
nalimea normal (n paralizia acestui muchi
umrul cade n jos i nainte).
Muchiul latisim (muchiul dorsal mare)
este cel mai lat muchi al corpului i se afl
situat n partea postero-laterala a trunchiului. Se
inser pe:
- ultimele coaste
- creasta iliac a coxalului
- vertebrele toracale si lombare, de unde
urc spre axil i se inser pe humerus.
Rol: cnd punctul fix este pe coloana vertebral coboar braul ridicat, iar cnd punctul fix
este pe humerus ridic toracele i este muchi inspirator. Acest muchi este mai ngroat la
persoanele care tuesc mult (broniticii).

74

II.3.2. Muchii regiunii

antero-laterale: pectoralii,
dinatul anterior.
Muchiul pectoral mare
este situat n poriunea
anterioar a toracelui i se
inser pe:
- clavicul
- stern
- cartilajele coastelor, de
unde converg spre un tendon
comun i se inser pe humerus.
Rol: cnd punctul fix este
pe torace, coboar braul ridicat
i l rotete spre interior, facnd
parte din grupul muschilor
pronatori. Dac punctul fix este
pe humerus, intervine n
aciunea de crare i devine
muchi inspirator.
Muchiul pectoral mic este situat sub cel mare. Se inser pe coaste i pe scapul.
Rol: cnd punctul fix este pe torace coboar umrul n jos i nainte. Dac punctul fix este
pe scapul ridic coastele, intervenind n inspiraie.
Muchiul dinat anterior ocup cea mai mare parte a regiunii anterolaterale a toracelui i
se ntinde de la primele zece coaste, pe care se inser, pn la scapula, de care se prinde.
Rol: cnd punctul fix este pe torace trage scapula nainte i lateral. Particip la fixarea
scapulei pe torace. Cnd punctul fix este pe scapul devine muchi inspirator.
II.4. Muchii abdominali: drepi abdominali, oblici externi i oblici interni, diafragma.
Muchiul drept abdominal se ntinde de la simfiza pubian pn la cartilajele costale
inferioare si procesul xifoid al sternului.

75

Rol: cu punctul fix pe pube flecteaz toracele pe bazin i coboar coastele. Este un muchi
expirator. Cu punctul fix pe coaste flecteaz bazinul pe torace.
Muschiul oblic extern
un muchi lat, situat
faa antero lateral a
peretelui abdominal i
toracelui inferior. Are
insertia pe coastele
inferioare, pe simfiza
pubiana si pe creasta
iliaca a coxalului. n
contracie unilateral
produce nclinarea i
rotaia trunchiului
acea parte; n
contracie bilateral
produce flexia
abdomenului pe
bazin.

este
pe

spre

Mu

chiul oblic intern este

situat sub oblicul
extern. Originea sa
este
pe creasta iliac, de
unde fibrele pleac
ctre ultimele trei
coaste si pe simfiza pubiana. Are aciune similar muchiului oblic extern.
Diafragma (muchiul diafragmatic) desparte cavitatea toracic de cea abdominal.
Diafragma are dou poriuni: central (aponevrotic) i periferic (musculoas).
Componenta central, aponevrotic, are form de trifoi. Centrul este strbtut de esofag,
de vena cav inferioar, de aort i de ductul toracic (care conine limfa).
Componenta muscular (periferic) se inser pe vertebrele lombare, pe coaste i pe stern,
la nivelul apendicelui xifoid.
Rol: este principalul muchi inspirator. Prin contracia lui mrete cele trei diametre ale
toracelui: antero-posterior, transversal i vertical, cobornd centrul tendinos i ridicnd
coastele i sternul. Totodat mpinge viscerele n jos i nainte, astfel c pereii abdomenului se
destind la fiecare inspiraie. n expir diafragma se relaxeaz i urc spre cavitatea toracic.

76

II.5. Muchii membrului superior

II.5.1. Muchii umrului acoper articulaia scapulo-humeral i d forma umrului.
Cel mai important este muchiul deltoid.
Deltoidul se inser pe clavicul, scapula, dup care coboar pentru a se prinde de
humerus. Rol:
- rotaie intern a braului (prin inseria pe clavicul i pe humerus)
- rotaie extern i proiecie napoi a braului (prin inseria pe scapul)
- abductor al braului.
II.5.2. Muchii braului
Regiunea anterioar: muchiul biceps brahial. Se
inser pe scapul, pe humerus, dup care coboar i se
prinde de radius.
Rol:
- flecteaz antebraul pe bra i braul pe antebra (de
exemplu n flotri)
- supinaia antebraului.
Regiunea posterioar: muchiul triceps brahial. Se
inser pe scapul i pe faa posterioar a humerusului de
unde, printr-un tendon comun, coboar i se prinde de
cubitus (pe olecran).
Rol:
- extensor al antebraului
- extensor i adductor al braului.
II.5.3. Muchii antebraului
Regiunea anterioar - muchii: rotund pronator, flexor
superficial al degetelor, ptrat pronator.
Muchiul rotund pronator - se inser pe humerus i uln, apoi
coboar pe faa lateral a radiusului.
Rol: pronator al minii i flexor al antebraului pe bra.

77

Muchiul flexor superficial al

degetelor - se inser pe humerus, uln,
radius (superior), apoi coboar i, la
nivelul palmei, se mparte n patru
tendoane, pentru cele patru degete II V.
Rol:
- flecteaz falanga medie pe cea
proximal, degetele pe mn, mna pe
antebra i antebratul pe bra
-adductor al minii
- apropie degetele ndeprtate.

Muchiul ptrat pronator - se inser pe uln i radius, n

partea inferioar i anterioar. Rol: pronator al minii i al
antebraului.

78

Regiunea posterioar - muchiul

extensor al degetelor.
Muchiul extensor al degetelor - se
inser pe humerus, de unde coboar i se
mparte n patru tendoane pentru degetele II
V, care se inser pe falanga distala a fiecrui
deget.
Rol:
- extensor al falangei distale pe cea
medie, al falangei medii pe cea proximal, al
falangei proximale pe mna, al minii pe
antebra, al antebratului pe brat
- adductor al minii
- abductor al degetelor.

II.5.4. Muchii minii

Pe faa dorsal se afl doar tendoanele muchilor posteriori ai antebraului (muchii
extensori).
Pe faa palmar se afl 19 muchi, grupai n trei regiuni:
- regiunea lateral formeaz eminena tenar i conine muchi care deservesc
degetul mare;
- regiunea medial formeaz eminenta hipotenara i conine muchi care deservesc
degetul mic;
- regiunea mijlocie.
II.6. Muchii membrului inferior
79

II.6.1. Muchii bazinului

Muchiul gluteu mare unul dintre cei mai puternici muchi ai corpului - se inser pe:
- coxal
- prile laterale ale sacrului i coccigelui, de unde coboar pe femur.
Rol:
- extensor, abductor al coapsei
- are rolul de a ridica trunchiul n poziie vertical (este un muchi antigravitaional).
Muchiul gluteu mijlociu acoperit de muchiul gluteu mare, se inser pe coxal i pe
creasta iliac, de unde coboar pe femur.

Rol: abducia coapsei; are rol important n mers.

Muchiul gluteu mic are aceleai inserii ca i gluteul mijlociu i aceeai aciune.

80

II.6.2. Muchii coapsei

Grupul anterior (muchii extensori):
muchiul croitor i muchiul cvadriceps.
Muchiul croitor este cel mai lung muchi
al corpului (aproximativ 50 cm) - se inser pe
coxal si pe tibie (pe fata mediala).
Rol:
- flecteaz coapsa pe bazin si gamba pe coaps
- rotete gamba nauntru.
Muschiul cvadriceps femural se numete aa
pentru c are patru capete de inserie, fiecare cu
denumirea lui: vastul medial, vastul lateral,
vastul intermediar, dreptul femural.
Acest muchi este cel mai puternic i mai
voluminos muchi al corpului (cntrete
aproximativ 2 Kg).
Inserii:
-dreptul femural pe coxal,
-vastul lateral, vastul medial i
vastul intermediar pe femur; tendoanele terminale ale
celor 4 poriuni se alipesc i formeaz un tendon unic ce
nglobeaz rotula, o depesc i se continu cu
ligamentul patelar care se inser pe tibie.
Rol:
- extensia gambei pe coaps;
- are rol n mers i antigravitaional.
Grupul posterior (muchii flexori): muchiul
biceps femural.
Muchiul biceps femural este format din dou
poriuni:
- o poriune lung, care se inser pe coxal
- o poriune mai scurt, cu origine pe femur; cele
dou poriuni merg n jos i lateral i se inser pe tibie.
Rol:
- prin poriunea lung este extensor al coapsei pe
pelvis
- prin ambele portiuni: flexori ai genunchiului.

81

II.6.3. Muchii gambei

Grupul anterior (muchii extensori): muchiul tibial anterior,
muchiul extensor al degetelor.
Muchiul tibial anterior - se inser pe tibie, de unde coboar
i se prinde de primul cuneiform i de primul metatarsian.
Rol:
- cel mai puternic flexor dorsal al piciorului
- supinator i adductor al piciorului
- extensor al gambei pe coaps (trage gamba nainte)
Muchiul extensor al degetelor - se inser pe tibie, de unde
coboar i se mparte n patru tendoane, pentru cele patru degete
II - V, prinzandu-se de a doua i de a treia falang a fiecrui
deget.
Rol:
- extensor al degetelor II V
- flexor dorsal al piciorului, pronator i abductor al piciorului
- rol n mers.

82

Grupul posterior - muchiul triceps sural, flexor lung al degetelor.

Muchiul triceps sural este format din doi muchi:
- muschiul gastrocnemian
- muschiul solear.
Muchiul gastrocnemian se inser pe femur prin dou capete: unul lateral i altul medial;
n jos cele dou capete se unesc ntr-un tendon comun - tendonul lui Ahile, care se inser pe
calcaneu.
Muchiul solear se inser pe tibie i fibul, iar n jos se unete cu muchiul gastrocnemian
i intr n alctuirea tendonului lui Ahile.
Rol:
- cel mai puternic flexor plantar
- supinator i adductor al piciorului
- importan deosebit n ortostatism.
Muchiul flexor lung al degetelor, situat mai profund, se inser pe faa posterioar a tibiei
i pe fibul, de unde coboar i se mparte n patru tendoane pentru degetele II V, insernduse pe a treia falang a fiecrui deget.
Rol:
- flexia degetelor i plantei
- supinator i adductor al piciorului
- intervine n mers.
II.6.4. Muchii piciorului - se mpart n trei grupuri: medial, lateral i mijlociu. Sunt
muchi flexori i extensori, abductori i adductori ai degetelor.

83

Evaluare:
1. Muchiul trapez se afl la nivelul:
a). feei
b). piciorului
c). antebraului
d). gtului
e). spatelui
2. Muchiul buccinator se afl la nivelul:
a). feei
b). piciorului
c). antebraului
d). gtului
e). spatelui

c). bratului
d). antebraului
e). minii
7. Muchiul latisim se inser pe:
a). coaste
b). coxal
c). stern
d). femur
e). vertebre
8. Muchiul occipito-frontal se inser
pe:
a). frontal
b). temporal
c). parietal
d). occipital
e). atlas

3. Muchiul flexor superficial al

degetelor se afl:
a). pe faa anterioar a antebraului
b). pe faa posterioar a toracelui
c). pe faa posterioar a braului
d). pe faa anterioar a braului
e). pe faa anterioar a toracelui

10. Muchiul tibial anterior se inser pe:

a). coaste
b). vertebre
c). stern
d). coxal
e). femur

4. Muchiul tibial anterior se afl la

nivelul:
a). coapsei
b). gambei
c). piciorului
d). soldului
e). gtului
5. Muchiul deltoid se prinde de:
a). humerus
b). scapul
c). coaste
d). clavicul
e). vertebrele cervicale
6. Muchiul mare pectoral se afl la
nivelul:
a). toracelui anterior
b). toracelui posterior

11. Muchiul croitor:

a). este cel mai lung muchi
b). este cel mai mare muchi
c). se prinde de femur
d). se prinde de coxal
e). se prinde de tibie
12. Muchiul sternocleidomastoidian se
inser pe:
a). clavicul
b). stern
c). temporal
d). occipital
e). atlas
84

85

E. APARATUL RESPIRATOR
I. ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
Plamanul are rolul de a aduce oxigen organismului si de a elimina substante toxice,
volatile, cum este bioxidul de carbon. Acest organ cantareste la om aproximativ 1 kilogram.
Componentele aparatului respirator sunt:
- cavitatea nazala
- faringe
- laringe
- trahee

- bronhii principale
- arborele bronsic
- tesutul pulmonar propriu-zis

86

I.1. Caile respiratorii

Caile prin care aerul patrunde in plaman sunt:
- extrapulmonare ( superioare)
- intrapulmonare ( inferioare).
Caile extrapulmonare sunt
reprezentate de cavitatea nazala
(sau bucala), faringe, laringe,
trahee si bronhiile principale,
iar cele intrapulmonare de
ramificatiile bronhiilor
principale, numite: bronhii
lobare, care se impart la randul
lor in bronhii segmentare, apoi
lobulare, din care iau nastere
bronhiolele terminale; acestea
se impart in bronhiole
respiratorii ce se continua cu
canalele alveolare, ai caror
pereti prezinta dilatatii in forma
de saci (saci alveolari) in care
se deschid alveolele pulmonare.
Traheea si bronhiile principale
(cai extrapulmonare) au in
peretii lor inele cartilaginoase,
cu rolul de a mentine deschise caile respiratorii. Aceste inele sunt dispuse in potcoava, inchisa
posterior printr-o portiune musculara. Musculatura are rolul sa elimine secretiile in exces,
ajutand la expectoratie (eliminarea prin tuse).
O data ce arborele bronsic se ramifica, cartilajul devine mai slab reprezentat, iar stratul
muscular neted mai dezvoltat, participand la reglarea circulatiei aerului (bronhoconstrictie,
bronhodilatatie).
I.2. Tesutul pulmonar. Lobulatia plamanului
Plamanul este impartit in :
-lobi
-segmente
-lobuli
-acini pulmonari
Mai multi acini pulmonari formeaza un lobul, mai multi lobuli formeaza un segment, mai
multe segmente formeaza un lob si mai multi lobi (doi sau trei) formeaza un plaman.
87

Lobii pulmonari sunt delimitati prin scizuri. Ei au independenta structurala , functionala

si patologica, adica fiecare lob respira singur sau se poate imbolnavi singur.

Lobulul este o masa piramidala cu baza catre suprafata externa a plamanului. Este alcatuit
din ramificatii ale bronhiolelor si din vase de sange , inconjurate de tesut conjunctiv. Lobulul
pulmonar este format din acini pulmonari .Un acin pulmonar este constituit dintr-o bronhiola
respiratorie , impreuna cu canalele alveolare care deriva din ea si cu alveolele pulmonare
respective.
In concluzie , va fi o bronhie lobara pentru fiecare lob , o bronhie segmentara pentru
fiecare segment , o bronhiola terminala pentru fiecare lobul si o bronhiola respiratorie pentru
fiecare acin pulmonar.
I.3. Pleura
Pleura inveleste plamanul si este alcatuita din doua foite: foita viscerala, care acopera
plamanii patrunzand si in scizuri si foita parietala, ce captuseste peretii cutiei toracice. Intre
cele doua foite se gaseste lichidul pleural, care favorizeaza alunecarea acestora in timpul
miscarilor respiratorii.
88

I.4. Mediastinul
Mediastinul reprezinta spatiul dintre cei doi plamani, spatiu in care se gasesc : inima,
vasele si nervii care intra si ies din plaman, esofagul, traheea, o glanda numita timus si
ganglioni limfatici atasati vaselor limfatice care iriga plamanii.
I.5.Vascularizatia plamanului
Este dubla: functionala si nutritiva. Vascularizatia functionala participa la functia
principala a plamanului : aceea de respiratie, adica de schimb gazos intre organism si exterior.
Vascularizatia nutritiva asigura substantele nutritive si oxigenul necesare celulelor care intra in
alcatuirea plamanului, precum si eliminarea toxinelor.
Inima este organul care asigura sange oxigenat tuturor tesuturilor din organism, prin
ramificatiile aortei. La inima se intoarce sangele bogat in bioxid de carbon de la toate
tesuturile din organism, prin venele cave. Aorta si cu ramificatiile ei, plus venele cave cu
ramificatiile ei, alcatuiesc impreuna marea circulatie. Sangele adus prin venele cave va fi
transportat la plamani prin artera pulmonara, iar sangele din aorta este adus la inima prin
venele pulmonare, de la plamani. Cu alte cuvinte, sangele din venele pulmonare este bogat in
oxigen, iar sangele din artera pulmonara este bogat in bioxid de carbon. Artera pulmonara
impreuna cu venele pulmonare alcatuiesc mica circulatie.
Vascularizatia functionala a plamanului
asigura schimburile gazoase prin intermediul
vaselor de sange care alcatuiesc mica circulatie :
artera pulmonara (cu ramificatiile ei) care
transporta de la inima catre alveole sange cu CO2
si vena pulmonara , care transporta de la alveole
spre inima sange cu O2.
Vascularizatia nutritiva face parte din marea
circulatie si este asigurata de arterele bronsice , care
aduc sange oxigenat de la inima si venele bronsice,
care transporta sange venos (cu CO2) spre inima.
Arterele bronsice sunt ramuri din aorta , iar venele bronsice ramuri ale venei cave
superioare.
II. FIZIOLOGIA PLAMANULUI
In inspir aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la nivelul alveolelor
pulmonare , iar in expir o parte din aerul alveolar este expulzata la exterior. Acest proces se
numeste ventilatie pulmonara. Aerul inspirat este bogat in oxigen, iar aerul expirat este bogat
in bioxid de carbon. Miscarile respiratorii se repeta ritmic , fara pauza , in tot cursul vietii.
Frecventa respiratorie (FR) in stare de repaus este de 18 respiratii/minut la femeie si de
16 respiratii/minut la barbat.
89

II.1. Schimburile gazoase respiratorii au loc in trei etape :

-pulmonara
-sanguina
-tisulara.
II.1.1.Etapa pulmonara
Consta in trecerea oxigenului din alveole in capilare si a bioxidului de carbon din capilare
in alveole.
Alveolele pulmonare reprezinta suprafata de schimb a plamanului. Peretele alveolelor
este format din tesut epitelial si inconjurat de tesut conjunctiv, in care se gaseste o retea de
capilare provenite din ramurile terminale ale arterei pulmonare.
Prin unirea peretelui alveolar cu cel capilar, se formeaza un perete despartitor care se

numeste membrana alveolo capilara. Prin aceasta membrana se realizeaza schimbul gazos :
oxigenul este transportat din alveole in capilar, iar bioxidul de carbon este transportat din
capilar in alveole. Acest schimb gazos are loc prin difuziune, gazele trecand pasiv datorita
diferentei de concentratie (sau de presiune partiala a gazelor) intre cele doua spatii : aerian si
sanguin.

90

II.1.2. Etapa sanguina

Reprezinta transportul gazelor prin vasele de sange.
Transportul sanguin al O2 se face sub forma unei combinatii labile (care se desface usor)
cu hemoglobina (Hb) numita oxihemoglobina (HbO2).
Transportul sanguin al CO2 se face in cea mai mare parte sub forma unor combinatii
chimice labile (care se desfac usor) : carbonati , carboxihemoglobina (HbCO2) .
Sangele care transporta mai mult oxigen decat bioxid de carbon se numeste sange arterial,
iar cel care transporta mai mult bioxid de carbon - sange venos. Prin aorta si venele pulmonare
circula sange arterial, iar prin venele cave si arterele pulmonare - sange venos.
II.1.3. Etapa tisulara
La nivelul capilarelor tisulare sangele arterial cedeaza O2 necesar activitatilor celulare si
se incarca cu CO2 rezultat din metabolismul celular , transformandu-se in sange venos. Acest
schimb se realizeaza prin peretii capilarelor si ai celulelor. Intre capilare si tesuturi se afla
tesut interstitial., o masa de lichid care se afla printre celule.
Pentru eliberarea O2 catre tesuturi este nevoie de disocierea (desfacerea ) HbO2,
rezultand oxigen liber, care intra mai intai in spatiul interstitial, apoi in celula.
Schimbul de gaze la nivel tisular are loc prin difuziune , ele trecand din tesuturi in sange
(si invers) prin intermediul lichidului interstitial.
III. REGLAREA RESPIRATIEI
La nivelul trunchiului cerebral se afla centrii respiratori, cu proprietatea de
automatism ( descarca impulsuri ritmice, spontane, pentru fiecare respiratie). Prin vasele de
sange care iriga bulbul rahidian, concentratiile oxigenului, bioxidului de carbon si pH-ul din
sange modifica frecventa respiratorie. Astfel, concentratia crescuta a CO2 din sange
,concentratia scazuta de O2 sau pH-ul scazut (acidoza metabolica) stimuleaza centrii
inspiratori, marind frecventa respiratorie.Tot asa, impulsurile aferente provocate de cresterea
presiunii arteriale determina inhibarea respiratiei (scade frecventa), iar hipotensiunea exercita
efecte inverse (creste frecventa respiratorie). Stimulii tegumentari, declansati ,de exemplu, de
un dus rece, determina oprirea temporara a respiratiei, iar temperatura crescuta a mediului
inconjurator, ca si a mediului intern (de exemplu febra), intensifica ventilatia.
Sistemul nervos simpatic actioneaza in conditii de stress, efort fizic, febra, emotii
puternice, determinand cresterea frecventei respiratorii (polipnee) si a volumului de aer
inspirat (bronhodilatatie), iar sistemul nervos parasimpatic regleaza respiratia in conditii de
liniste, in timpul somnului, determinand o scadere a frecventei respiratorii (bradipnee) si o
scadere a a volumului de aer inspirat (bronhoconstrictie). In conditiii normale de activitate,
exista un echilibru intre aceste doua componente ale sistemului nervos vegetativ (normopnee).
Centrii respiratori pot fi modificati voluntar ( de la nivelul scoartei cerebrale): reglarea
voluntara a respiratiei (in inspirul/ expirul fortat, cantat, fluierat). Putem produce voluntar
polipneea (hiperpneea) sau apneea (oprirea respiratiei). La majoritatea subiectilor apneea nu
poate fi mentinuta pana la starea de inconstienta
91

Evaluare:
1. Caile respiratorii superioare sunt :
a). faringele
b). laringele
c). esofagul
d). bronhiile lobare
e). alveolele
2. Sistemul nervos simpatic determina:
a). polipnee
b). bradipnee
c). bronhoconstrictie
d). bronhodilatatie
e). apnee
3. Etapa pulmonara a schimburilor gazoase consta in trecerea oxigenului:
a). din capilar in alveola
b). din capilar in tesuturi
c). din alveola in capilar
d). din alveola in tesuturi
e). din tesuturi in capilar
4. Pleura:
a). inveleste plamanul
b). inveleste mediastinul
c). are o foita viscerala
d). are o foita parietala
e). inveleste bronhiile si traheea
5. Vascularizatia nutritiva a plamanului este reprezentata de :
a). artera pulmonara
b). artera aorta
c). venele pulmonare
d). venele bronsice
e). artera bronsica
6. Vasele transportoare de sange arterial sunt:
a). vena cava superioara
b). vena cava inferioara
c). venele pulmonare
d). artera pulmonara
e). aorta
92

F. APARATUL CARDIOVASCULAR

Sistemul circulator este format din inima , vase sanguine si vase limfatice.
I. ANATOMIA INIMII
Inima este alcatuita din patru camere :
-atriul drept
-atriul stang
-ventriculul drept
-ventriculul stang,
cu ajutorul carora pompeaza ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene.

93

Atriile primesc sange prin vene , iar ventriculii prin atrii, pompandu-l mai departe spre
artere. Astfel : atriul drept primeste sange din venele cave, iar atriul stang din venele
pulmonare. Sangele din atriul stang se varsa in ventriculul stang, iar sangele din atriul drept
in ventriculul drept. Mai departe, sangele din ventriculul stang ajunge in aorta, iar sangele din
ventriculul drept in artera pulmonara.
Atriile sunt separate intre ele prin septul interatrial, iar ventriculii prin septul
interventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile
atrioventriculare , prevazute cu valve , care se deschid doar intr-un anumit sens : dinspre atrii
spre ventriculi: spre ventriculul stang se deschide valva mitrala (bicuspida), iar spre
ventriculul drept valva tricuspida. La baza arterelor care se desprind din ventriculi se afla
valvele sigmoide (semilunare).

Se formeaza astfel doua sisteme de circulatie:

-circulatia sistemica (marea circulatie) incepe in ventriculul stang si este formata din
aorta, arterele mari si mici, capilare, venule, vene mijlocii si mari, venele cave, care se varsa
in atriul drept;
-circulatia pulmonara (mica circulatie) incepe in ventriculul drept si este alcatuita din
artera pulmonara cu ramificatiile ei pana la capilarele pulmonare (la nivelul carora au loc
schimburile gazoase), care se continua cu ramificatiile venei pulmonare, ce se varsa in atriul
stang.

94

Plamanii aduc oxigen in organism, in timpul inspiratiei, si elimina bioxid de carbon (in
expir). Oxigenul din plamani este preluat de capilare si, prin venele pulmonare, este
transportat pana la atriul stang. De aici, prin valva bicuspida (mitrala), sangele (bogat in
oxigen) este varsat in ventricului stang si pulsat in aorta. Aorta, prin ramurile sale mari si mici,
iriga toate organele si tesuturile organismului, ducand astfel oxigen la fiecare celula. Celula
foloseste oxigenul si elimina , prin reactii chimice, bioxidul de carbon, care este preluat de
venele cave si transportat catre atriul drept. Din atriul drept sangele este varsat in ventriculul
drept prin valva tricuspida, iar ventriculul drept pulseaza sangele in arterele pulmonare.
Arterele pulmonare duc sange bogat in bioxid de carbon la plamani, care va elimina gazul la
exterior.
Peretele inimii este alcatuit din trei straturi concentrice: endocard, miocard si pericard.
Endocardul se afla la interior, miocardul la mijloc si pericardul la exterior.
Pericardul este un sac dublu in care se afla lichid, cu rol de lubrefiere (foitele pericardice
aluneca mai usor in timpul miscarilor inimii). Are si rolul de a limita expansiunea si umplerea
in exces a inimii.
Miocardul este alcatuit din tesut muscular , cu rol in contractia inimii. Miocardul este
mai gros in ventriculi decat in atrii.
Endocardul tapeteaza cavitatile inimii , asigurand netezimea suprafetelor ce vin in
contact cu sangele circulant. Endocardul atrial este mai gros decat cel ventricular. La nivelul
orificiilor atrio-ventriculare si originii marilor artere de la baza inimii, foita endocardica se
rasfrange pe valve, care se inchid si se deschid pasiv sub influenta presiunii sanguine.

95

II. SISTEMUL DE CONDUCERE

In peretele inimii exista un sistem care controleaza bataile inimii, numit sistemul
excitoconductor nodal. Acest sistem are proprietatea de a da impulsuri electrice miocardului,
astfel incat inima se contracta automat, zi si noapte, tot timpul vietii. Este format din :
-nodulul sinoatrial(NSA) situat in peretele atriului drept , langa orificiul de varsare al
venei cave superioare;
-nodulul atrioventricular (NAV) in septul interatrial;
-fasciculul His care porneste din NAV , intra in septul interventricular si, dupa un scurt
traiect, se imparte in doua ramuri (dreapta si stanga) ce se distribuie celor doi ventriculi ,
terminandu-se prin :
-reteaua Purkinje in miocardul ventricular.
Impulsul nervos
porneste din nodulul
sinoatrial, ajunge la
nodulul atrioventricular,
de aici la fasciculul His,
pana la reteaua
Purkinje. Miocardul se
contracta la fiecare
impuls electric ajuns
prin reteaua Purkinje si
se relaxeaza intre
impulsuri. Cand o
camera a inimii se
contracta , spunem ca
se afla in sistola, iar
daca se relaxeaza, se
afla in diastola. In
sistola, camera inimii se goleste , iar in diastola se umple.
In conditii fiziologice (normale) activitatea cardiaca ritmica este condusa de nodulul
sinoatrial (NSA) cu o frecventa de 60 90 batai/minut. Daca NSA este lezat, conducerea este
preluata de nodulul atrioventricular (NAV) cu o frecventa de 40 impulsuri/minut. Daca NAV
este afectat , fasciculul His da o frecventa cardiaca de 20 25 batai/minut.
III. REVOLUTIA CARDIACA
La inceput,impulsurile descarcate de NSA se propaga la nivelul peretilor atriali,
determinand contractia acestora. Contractia atriilor (sistola atriala) are rolul de a pompa
sangele din atrii in ventricule prin valvele mitrala si tricuspida.
In acelasi timp impulsul electric este preluat de NAV si se transmite mai departe prin
fasciculul His si ramurile sale pana la reteaua Purkinje, cand determina contractia ventriculilor
(sistola ventriculara), cu rolul de a pompa sangele din ventriculi in artere.
96

Intre sistole , atriile si ventriculii se relaxeaza (diastola atriala sau ventriculara).

Succesiunea unei contractii (sistola) si a unei relaxari cardiace (diastola) constituie ciclul
sau revolutia cardiaca si are o durata de 0,8 secunde.
Sistola atriala dureaza 0,1 secunde. In timpul acesteia sangele nu se poate intoarce in
venele mari, din cauza contractiei concomitente a unor fibre cu dispozitie circulara care
inconjura orificiile de varsare ale acestor vene. Drept urmare, sangele intra activ in ventricule
(30% din sangele care trece din atrii in ventricule).
Diastola atriala incepe imediat dupa sistola atriala si dureaza 0,7 secunde. Orificiile de
varsare ale venelor se relaxeaza si sangele curge in atrii.
Sistola ventriculara urmeaza dupa cea atriala si dureaza 0,3 secunde. Presiunea
intraventriculara creste, o depaseste pe cea din atrii, drept pentru care valvele atrioventriculare se inchid. Presiunea din ventriculi o depaseste pe cea din artere (aorta si artera
pulmonara) si se deschid valvele semilunare, sangele fiind evacuat din ventriculi in artere.
Diastola ventriculara incepe imediat dupa sistola ventriculara si dureaza 0,5 secunde.
Ventriculii se relaxeaza, presiunea scade rapid si, cand ajunge sub nivelul celei din artere , se
inchid valvele semilunare. Treptat presiunea scade sub cea din atrii si se deschid valvele
atrioventriculare, iar sangele se scurge pasiv in ventriculi (intr-un procent de 70% din total).
De la sfarsitul sistolei ventriculare si pana la inceputul unei noi sistole atriale , inima se
gaseste in repaus total : diastola generala (0,4 secunde).
Debitul cardiac(DC) se obtine prin inmultirea debitului sistolic (70 90 ml sange /sistola)
cu frecventa cardiaca (60 90 sistole/minut) si reprezinta cantitatea de sange care este pulsata
intr-un minut de inima spre tesuturile din organism. DC = 5,5 litri/minut
In timpul efortului fizic, tesutul muscular are nevoie de mai mult oxigen, adica de mai
mult sange care sa-i aduca oxigen. Pentru aceasta creste frecventa cardiaca si debitul cardiac
poate ajunge pana la 30 40 litri/minut; debitul cardiac creste si in timpul sarcinii , febrei, dar
scade in timpul somnului (cand organismul se relaxeaza si are nevoie de mai putin oxigen).
IV. ZGOMOTELE INIMII
IV.1. Zgomotul I (sistolic) - prelungit si de tonalitate joasa, este produs de inchiderea
valvelor atrioventriculare (mitrala si tricuspida) si de sistola ventriculara (stanga si dreapta).
IV.2. Zgomotul II (diastolic) - scurt si ascutit, este consecinta inchiderii valvelor
semilunare (sigmoide) ale aortei si arterei pulmonare si apare la inceputul diastolei.
IV.3. Zgomotul III (diastolic) poate fi ascultat uneori la adultii tineri, ca un sunet slab, ce
apare dupa zgomotul II. Apare in momentul deschiderii valvelor atrio-ventriculare, cand
sangele trece brusc din atriile pline in ventriculii relaxati.
IV.4. Zgomotul IV (atrial) se aude uneori la copiii slabi, si se datoreaza contractiilor
atriale (sistolei atriale).

97

V. SISTEMUL CIRCULATOR
Vasele sanguine reprezinta un sistem inchis de tuburi prin care circula sangele de la inima
spre tesuturi si de aici inapoi catre inima. Functie de calibru, vasele se numesc : artere mari si
mici, capilare, venule si vene.
Arterele pleaca de la inima, iar venele vin spre inima.
Aorta si ramurile sale transporta sange bogat in oxigen din ventriculul stang pana la
tesuturi (celule). Aici, prin capilare, oxigenul este cedat tesuturilor spre utilizare. Venulele,
care sunt legate de capilarele arterelor, preiau de la tesuturi bioxidul de carbon si il transporta,
prin vene, pana la atriul drept. Din atriul drept sangele se varsa in ventriculul drept, care
pompeaza in arterele pulmonare. Arterele pulmonare se termina in plamani prin capilare , care
cedeaza plamanului bioxidul de carbon, la nivelul alveolelor, prin membrana alveolo-capilara.
Plamanul elimina bioxidul de carbon prin expir si aduce oxigen prin inspir. Venulele care
continua capilarele pulmonare preiau oxigenul din plaman si il transporta, prin venele
pulmonare, pana la atriul stang, care varsa sangele in ventricului stang. Ventriculul stang
pompeaza sange in aorta si ramurile sale.Apoi ciclul se repeta.

98

V.1. Circulatia arteriala

Circulatia sistemica (marea circulatie) incepe in ventriculul stang , de unde pleaca artera
aorta (Ao) din care se desprind toate arterele mari. (Vezi plansa XXII)
Aorta prezinta trei portiuni : aorta ascendenta , carja aortica si aorta descendenta; cea din
urma portiune are doua segmente: segmentul toracic (supradiafragmatic) si segmentul
abdominal (subdiafragmatic). Segmentul subdiafragmatic se bifurca in arterele iliace comune:
dreapta si stanga.
Din aorta ascendenta se desprind cele doua artere coronare: dreapta si stanga , care iriga
cordul.
Din carja aortica (crosa aortica) se desprinde trunchiul brahiocefalic drept,
arterasubclaviculara stanga si artera carotida comuna stanga.
Trunchiul brahiocefalic drept (pentru brat si cap) se imparte in artera subclaviculara
dreapta si artera carotida comuna dreapta.
Fiecare artera subclaviculara se continua cu artera axilara , artera brahiala , artera
radiala si ulnara (care formeaza arcadele palmare) si arterele digitale. Aceste artere iriga
membrul superior. Fiecare artera carotida comuna se imparte in artera carotida interna (care
iriga creierul) si artera carotida externa (iriga organele fetei).
Din aorta toracica se desprind: arterele esofagiene (iriga esofagul), arterele bronsice
(pentru plamani), arterele intercostale (pentru muschii si oasele care formeaza peretele
toracic).
Din aorta abdominala (subdiafragmatica) iau nastere :
-trunchiul celiac din care se desprind:- artera splenica ( la splina),
- artera hepatica (la ficat),
-artera gastrica stanga (la stomac);
-artera mezenterica superioara (iriga pancreasul, intestinul subtire, colonul drept);
-artera mezenterica inferioara (ce iriga restul colonului si rectul);
-artera renala (rinichi);
-artera genitale (organele genitale interne, vezica urinara).
Arterele iliace comune sunt ramuri terminale ale aortei si se bifurca fiecare in :
-artera iliaca interna (iriga organele bazinului);
-artera iliaca externa, ce iriga membrul inferior prin :
-a. femurala (coapsa);
-a. poplitee (genunchi);
-a. tibiala si fibulara (gamba)
-arcadele plantare (iriga piciorul) ,din care se desprind:
-arterele digitale (iriga degetele de la picioare).
Tensiunea arteriala
Presiunea sub care circula sangele in artere si care se transmite peretilor vasculari
reprezinta tensiunea arteriala (TA). Ea este corelata cu sistola si diastola : in timpul sistolei
ventriculare, presiunea din aorta si din arterele mari creste brusc pana la 120 140 mmHg,
99

valoare care reprezinta tensiunea arteriala maxima (sistolica). In timpul diastolei are loc
scaderea tensiunii arteriale pana la 70 80 mmHg , valoare numita tensiune arteriala minima
(diastolica).
Tensiunea arteriala se masoara la nivelul arterei brahiale ( bratului) cu un aparat numit
tensiometru.
Pulsul arterial
Este perceput cand se comprima o artera pe un plan osos. Este rezultatul undei
determinate de distensia peretilor aortei (unda ce se propaga pana la periferie), ca urmare a
evacuarii bruste a sangelui din ventriculul stang. Palparea pulsului informeaza asupra
frecventei si ritmului cardiac: 60 90 batai/minut. Pulsul perceput de noi coincide cu sistola si
se masoara la nivelul arterei carotide sau arterei radiale.
V.2. Circulatia capilara
Capilarele sunt vasele sanguine cele mai mici. Puse cap la cap realizeaza o lungime de
aproximativ 2500 Km. Capilarele se desprind din ramificatiile arterelor, numite arteriole si
fac legatura cu venulele.
Aceste vase intra in contact direct cu celulele tisulare din intreg organismul si cu
alveolele pulmonare, participand la schimburile gazoase.
V.3. Circulatia venoasa
Venele sunt vase sanguine prin care sangele circula dinspre capilare spre inima.
Venele colecteaza sangele de la toate tesuturile si il transporta spre atrii. Sistemul venos
al marii circulatii se colecteaza in venele cave superioara si inferioara , care se deschid in
atriul drept.
Vena cava superioara (VCS) rezulta prin unirea celor doua trunchiuri brahiocefalice,
drept si stang. Acestea se formeaza prin confluenta venelor jugulare interne (care dreneaza
sangele din cap si gat) cu venele subclaviculare (ce colecteaza sangele venos din membrele
superioare).Tot in vena cava superioara se varsa si venele bronsice.
Vena cava inferioara (VCI)colecteaza sangele din peretele si organele abdominale , bazin
(care contine vezica urinara si organele genitale interne) si membrele inferioare. Se formeaza
prin unirea celor doua vene iliace comune. In traiectul sau ascendent , VCI primeste :
-venele genitale: vena testiculara / vena ovariana (organele genitale)
-venele renale (de la rinichi)
-venele hepatice (dreneaza sangele adus prin vena porta si prin artera hepatica in ficat).
In vena porta se varsa venele :-splenica ,
-mezenterica superioara ,
-mezenterica inferioara ,
care colecteaza sange venos din tubul digestiv ,pancreas si splina.

100

V.4. Circulatia limfatica

Circulatia limfatica este o cale accesorie a marii circulatii , prin care reintra in vene o
parte din lichidele intertitiale.
Lichidul interstitial se afla in spatiul interstitial, adica in toate spatiile libere dintre celule.

Circulatia limfatica incepe in spatiul interstitial, prin capilarele limfatice. Aceste capilare
colecteaza substante care nu au reusit sa fie preluate de sange sau celule, se colecteaza in vase
din ce in ce mai mari si se varsa in venele subclaviculare.
Vasele limfatice au acelasi traseu ca si venele. In traiectul lor spre venele subclaviculare ,
vasele limfatice strabat unul sau mai multi ganglioni limfatici, de unde primesc limfocite si
imunoglobuline (Ig). Limfocitele si imunoglobulinele au rol in apararea organismului.
Lichidul din vasele limfatice se numeste limfa, sau chil. Limfa este un lichid cu o
compozitie asemanatoare plasmei (plasma este lichidul care intra in alcatuirea sangelui, fara
elementele figurate ale sangelui: eritrocite, trombocite si leucocite). Lipidele din limfa (in
concentratie mai mare decat in plasma) dau aspectul laptos al lichidului.
In final vasele limfatice se colecteaza in doua vase limfatice mari, numite trunchiuri
limfatice :canalul (ductul) toracic si canalul limfatic drept.
Canalul toracic dreneaza limfa (chilul) din membrele inferioare, peretele abdominal,
organele abdominale si organele genitale si se varsa in locul unirii dintre vena jugulara interna
si vena subclaviculara stanga. In drumul sau toracic primeste limfa de la nivelul jumatatii
stangi a corpului.
101

Canalul limfatic drept este un colector mai scurt care primeste limfa din jumatatea
dreapta a corpului (de la trunchi in sus). Se varsa in locul unirii venelor jugulara interna si
subclaviculara dreapta.
Ganglionii (nodulii) limfatici sunt formatiuni mici , ovalare , situate pe traiectul vaselor
limfatice, in anumite regiuni formand grupuri: latero-cervical, axilar, inghinal, mediastinal,
abdominal.

VI. SANGELE
Volumul sanguin total al unui adult reprezinta aproximativ 8% din greutatea corporala ,
ceea ce revine , pentru un om de 70 Kg , aprox. 5,6 litri de sange.
Sangele contine :
-plasma 55 60 % si
-elemente figurate 40 45 %.
Plasma sanguina este un lichid opalescent (laptos), galben-citrin, alcatuita din apa 90%
si reziduu uscat 10%.
Reziduul uscat contine :
-substante organice 9% : proteine , lipide , glucide , produsi ai catabolismului celular;
-substante anorganice 1% : cloruri , fosfati , sulfati , bicarbonati de K , Na , Ca , Mg , Fe.
VI.1. Elementele figurate sunt:
-eritrocitele (hematiile );
-leucocitele;
-trombocitele (plachetele sanguine).
Eritrocitele [E] (hematii , globule rosii) sunt celule fara nucleu (celule anucleate, in
numar de aprox. 5 milioane/mm3 la barbat si 4,5 milioane/mm3 la femeie. Hematiile contin
hemoglobina (Hg), substanta cu rolul de transportor de O2 si CO2. Hemoglobina se leaga de
oxigen prin fierul continut in molecula sa (Fe+) sub forma unei combinatii labile numita
oxihemoglobina. Tot hemoglobina transporta CO2 sub forma carboxihemoglobinei formata
prin combinarea CO2 cu gruparile aminice ale globinei.

102

Formarea globulelor rosii eritropoieza are loc la adult in maduva osoasa , in special
din oasele late. Reglarea eritropoezei se realizeaza printr-un hormon secretat de rinichi
eritropoietina.

Hematiile au o durata de viata de 120 zile , dupa care

sunt distruse prin hemoliza in splina = cimitirul
globulelor rosii , in ficat , maduva osoasa ,
ganglioni limfatici. In anemii valoarea hemoglobinei
scade sub 12g/dl.
Leucocitele [L] sunt celule nucleate, mobile, cu roluri foarte importante in apararea
organismului. Numarul lor in sange este de 4000 9000/mm3.
Leucocitele sunt de mai multe feluri :
-polinucleate (cu mai multi nuclei) -neutrofile (PMN)
-acidofile (eozinofilele E)
-bazofile (B)
-mononucleate -limfocite
-monocite

103

Neutrofilele(polimorfonucleare neutrofile) [PMN] sunt produse in maduva osoasa si au

o durata de viata de numai cateva ore, dupa care strabat peretele capilar si ajung in spatiile
interstitiale (intercelulare), de unde sunt preluate de capilarele venoase sau limfatice.
Acidofilele (eozinofilele )[E] sunt celule care contin multe enzime. Numarul lor creste in
sange in bolile parazitare (de exemplu in giardioza) si in alergii (alergiile la praf de casa, par
de pisica sau in astmul bronsic).
Bazofilele [B] contin heparina , histamina si multe enzime. Cresc in stadiile tardive ale
inflamatiilor , intervenind in vindecarea acestora. Heparina are rol in distrugerea cheagurilor
de sange formate in tesuturi.
Limfocitele [Lf] au origini in ganglionii limfatici , splina , amigdale , maduva osoasa etc.
Durata de viata variaza de la cateva ore la cativa ani. Cea mai mare parte intra in sange
prin vasele limfatice. Dupa ce vin in contact cu antigene (Ag) specifice , prolifereaza (se
inmultesc) intens si unele dintre ele se transforma in celule producatoare de anticorpi (Ac)
limfocitele B. Altele intervin direct in procesul inflamator limfocitele T.
Numarul limfocitelor creste in infectiile acute si cronice.
Monocitele [M] sunt celule mari si rotunde , produse in maduva osoasa. Au o durata de
viata scurta (24 ore) , dupa care ajung in tesuturi , se transforma in macrofage si fagociteaza
intens bacterii si resturi celulare mai mari.Fagocitoza reprezinta procesul prin care anumite
celule inglobeaza, incorporeaza (inghit) anumite bacterii sau resturi celulare, pentru a le
distruge.
Trombocitele [Tr] sunt cele mai mici elemente figurate si nu au nucleu. Sunt formate in
maduva osoasa , iar numarul lor in organism este de aprox. 300 000/mm3 (150 000 500
000/mm3). Supravietuiesc aproximativ o saptamana , dupa care sunt distruse in splina.
Trombocitele au capacitatea de a adera la suprafata capilarelor lezate. Dupa aderare elibereaza
substante care intervin in coagulare.
VI.2. Grupele sanguine
Grupele sanguine sunt consecinta prezentei pe suprafata hematiilor a unor antigene (A ,
B) numite aglutinogene si a unor anticorpi plasmatici (alfa si beta) numite aglutinine.
Aglutinogenele nu trebuie sa ajunga in contact direct cu aglutininele de acelasi tip ( cu A
sau cu B), deoarece se produce aglutinarea (alipirea) si liza (ruperea) hematiilor. De aceea,
pentru a se realiza o transfuzie de sange trebuie ca in sangele primitorului sa nu existe
aglutinine care sa reactioneze cu aglutinogenele de pe hematiile donatorului. Exemplu: daca
primitorul are anticorpul , donatorul nu trebuie sa aiba antigenul A.
Se diferentiaza astfel patru grupe sanguine :
104

-O (I) : au aglutininele si , dar nu au nici un aglutinogen. Prin urmare , aceasta grupa

poate dona la toate celelalte , dar nu poate primi decat de la grupa O.
-A (II) : au aglutinina si aglutinogenul A. Poate dona la grupele A (II) si AB (IV) si
primi de la grupele A (II) si O (I).
-B (III) : au aglutinina si aglutinogenul B. Doneaza grupelor B (III) si AB (IV) si
primeste de la B (III) si O (I).
-AB (IV) : n-au aglutinine , dar au aglutinogenele A si B. Poate dona doar la grupa AB
(IV) si primeste de la orice grupa.
Antigenele se afla pe hematii , iar aglutininele in plasma (circula libere in sange).
Pe hematii exista si sistemul Rh , constituit din mai multe antigene , cel mai puternic
fiind Ag D. Oamenii care au acest antigen (aprox. 75% din populatie) se numesc Rh pozitivi
, iar ceilalti (15%) : Rh - negativi. Acestia din urma nu au aglutinine (Ac) antiD , dar le pot
sintetiza daca primesc transfuzie de sange Rh+. La o noua transfuzie cu sange Rh+ pot
prezenta manifestari grave de incompatibilitate. De aceea persoanele cu Rh- trebuie sa
primeasca sange numai de la cei Rh-.
Cei cu Rh+ pot primi de la Rh-.
VI.3. Splina este un organ foarte bine
vascularizat, fiind locul de ntlnire ntre esutul
limfoid i sngele circulant. Are o culoare rou nchis
i se afl ntr-o capsul relativ groas care trimite
prelungiri i n profunzime mprind astfel splina n
mai multe compartimente incomplete. Parenchimul
seamn cu un burete cu ochiurile largi si este format
din pulpa alb i roie.
Artera splenic ptruns n organ se bifurc n
ramuri din ce n ce mai mici care sunt nconjurate de
celule macrofage cu mare capacitate de fagocitoz.
Aici sunt distruse elementele figurate nefunctionale
("cimitirul globulelor rosii").

105

Evaluare:
1. Camerele inimii sunt :
a). atriul stang
b). atriul triunghiular
c). ventriculul septat
d). ventriculul stang
e). atriul drept
4. Sistemul excitoconductor al inimii este alcatuit din :
a). nodulul sino-atrial, situat in peretele atriului drept
b). nodulul atrioventricular, situat in peretii ventricului drept
c). fasciculul His care strabate septul interatrial
d). reteaua Purkinje,care continua fascicul His si se distribuie peretilor ventriculari
e). fasciculul Bilmore, care strabate septul interventricular
5. Ramurile aortei sunt:
a). artera iliaca comuna
b). artera bronsica
c). artera pulmonara
d). trunchiul celiac
e). artera porta
6. Urmatoarele vene se varsa in vena cava inferioara:
a). vena pulmonara
b). vena bronsica
c). vena porta
d). vena hepatica
e). vena renala
7. In timpul sistolei ventriculare:
a). sangele din atrii se varsa in ventriculi
b). sangele din ventriculi se varsa in artere
c). sangele din vene se varsa in atrii
d). sangele din ventriculi se varsa in atrii
e). sangele din artere se varsa in ventriculi

106

G. APARATUL DIGESTIV

Aparatul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor care au ca functii principale
digestia si absorbtia alimentelor si eliminarea reziduurilor ingerate.
Aparatul digestiv este alcatuit din tubul digestiv (canalul alimentar) si glandele anexe
(glandele salivare, ficatul, pancreasul).
I. TUBUL DIGESTIV
Tubul digestiv este alcatuit din patru tunici :
mucoasa
submucoasa
musculara
adventice.
Tunica mucoasa captuseste interiorul tubului digestiv
si este alcatuita din tesut epitelial.
Tunica submucoasa este formata dintr-un tesut
conjunctiv lax, continand o bogata retea vasculara si fibre
nervoase.
Tunica musculara asigura dinamica aparatului digestiv
. Este alcatuita din fibre musculare striate pana in treimea
medie a esofagului si din fibre musculare netede in restul
tubului digestiv, dispuse in doua straturi : intern, cu
dispozitie circulara, si extern, cu dispozitie longitudinala. La
anumite niveluri, musculatura circulara se ingroasa,
107

constituind sfinctere (esofagian, cardial, pyloric, Oddi, ileo-cecal, anal), iar la capatul distal
exista si un sfincter anal alcatuit din fibre musculare striate.
Adventicea este alcatuita din tesut conjunctiv dens.
Componentele tubului digestiv sunt :
cavitatea bucala
esofagul
stomacul
intestinul subtire: duoden, jejun, ileon
intestinul gros: cec, colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon
sigmoid, rect, anus. (Vezi plansa XXIII)
I.1. Cavitatea bucala este despartita de fosele nazale prin bolta palatina, iar posterior
comunica cu faringele. In cavitatea
bucala se gasesc limba si dintii.
Limba este alcatuita din muschi si
tesut conjunctiv, fiind acoperita de
mucoasa, cu rol in procesele de
masticatie si deglutitie, in vorbire, in
perceperea gustului alimentelor.
Dintii sunt alcatuiti din tesut osos
inplantat in alveolele dentare, cu rol
in taierea, zdrobirea si macinarea
alimentelor, in vorbire si in
pronuntarea unor consoane.
Formula dentara la dentitia
provizorie este : incisivi 2/2, canini
1/1, premolari 2/2; la cea definitiva :
incisivi 2/2, canini 1/1, premolari
2/2, molari 3/3.
I.2. Faringele realizeaza
legatura intre fosele nazale si
laringe, precum si intre cavitatea
bucala si esofag. Musculatura
faringelui are un rol important in
deglutitie.
I.3. Esofagul are o lungime de 25-30 cm la adult; strabate diafragmul si face legatura
intre faringe si stomac.
108

I.4. Stomacul este situat in abdomen,fiind

portiunea cea mai dilatata a tubului digestiv.
Prin orificiul cardia comunica cu esofagul, iar
prin pilor - cu intestinul subtire. Are forma
literei J, doua fete (anterioara si posterioara) si
doua margini sau curburi (marea si mica
curbura). Portiunea verticala cuprinde fundul
stomacului (fornix sau camera cu aer), care nu
se umple cu alimente si corpul stomacului;
portiunea orizontala este alcatuita din antrul si
canalul piloric, care se termina la orificiul
piloric. Mucoasa gastrica prezinta numeroase
cute care ii maresc suprafata si are numeroase
orificii prin care se deschid glandele gastrice.
Aceste glande secreta mucus, pepsinogen, HCl,
cu rol in digestia principiilor alimentari ajunsi
pana la acest nivel.
I.5. Intestinul subtire este
segmentul cel mai lung al tubului
digestiv (peste 4 m) si cuprinde trei
segmente: duodenul, jejunul si
ileonul.
Duodenul are forma de
potcoava si coafeaza capul
pancreasului. Mucoasa contine
glande care secreta sucul intestinal,
cu rol in digestia principiilor
alimentari care ajung la acest nivel.
Jejunul si ileonul se intind
pana la valva ileo-cecala; mucoasa
prezinta un numar de vilozitati
intestinale, care maresc suprafata de
absorbtie a principiilor alimentari.
(Vezi plansa XXIV)
I.6. Intestinul gros este ultimul
segment al tubului digestiv. Are o
lungime de aproximativ 1,7 m si
cuprinde multe portiuni : cecul,
segmentul situat sub valva ileocecala si terminat intr-un fund de
sac, prezentand la acest nivel
109

apendicele vermiform; colonul ce formeaza un cadru constituit de segmentele ascendent,

transvers, descendent si sigmoid;
rectul, ultima parte a intestinului gros,
care se termina prin canalul anal ce
se deschide prin anus.
II. GLANDELE ANEXE
II.1. Glandele salivare : parotide,
sublinguale si submaxilare, se afla in
vecinatatea cavitatii bucale, cu care
comunica prin canalele excretoare.
Rolul secretiei acestora este de
lubrefiere a cavitatii bucale, a bolului
alimentar, dar si in digestie, prin
secretia unei enzime numita amilaza
salivara.
II.2. Ficatul este cea mai mare glanda din corpul uman (cantareste aproximativ 1,5 Kg la
adult) si se afla in cavitatea abdominala, sub bolta diafragmatica. Este alcatuit din patru lobi:
drept, stang, anterior si posterior. Pe fata inferioara a ficatului se gaseste hilul hepatic, prin
care intra si ies din ficat artera hepatica, vena porta, vasele limfatice, nervii si cele doua canale
hepatice.

110

II.2.1. Structura lobulului hepatic

Asemanator cu plamanul si rinichiul, are o structura
segmentara. Fiecare lob este alcatuit din segmente, iar
segmentele din lobuli, care reprezinta unitatile functionale si
structurale ale ficatului. Lobulul hepatic are forma piramidala si
este constituit din celule hepatice (hepatocite), capilare si
canaliculi biliari.
Hepatocitele sunt dispuse sub forma de placi , formand intre
ele o retea tridimensionala, cu dispozitie radiala. Intre hepatocite
se gasesc canaliculele biliare, fara pereti proprii, in care se
descarca bila secretata de hepatocite. Spre periferia lobulului,
canaliculele incep sa aiba pereti proprii, si iesind din lobul, se
unesc intre ele, formand cele doua canale hepatice (drept si stang), prezente in hilul ficatului.
Canalul hepatic comun rezulta prin unirea celor doua canale drept si stang si se continua cu
canalul coledoc, care se deschide in duoden, impreuna cu canalul pancreatic principal
(Wirsung), orifiu prevazut cu sfincterul Oddi. Din calea biliara principala se desprinde canalul
cistic, prin care bila ajunge in perioadele interdigestive in vezicula biliara.

111

II.2.2. Vascularizatia ficatului este dubla: nutritiva si functionala. Vascularizatia

nutritiva transporta sange oxigenat, care provine din artera hepatica, ramura a trunchiului
celiac, care, dupa ramificatii multiple, se capilarizeaza si formeaza o retea in jurul
hepatocitelor. In final, aceste capilare se varsa in capilarele sinusoide ale venei porte.

Vascularizatia functionala este constituita din ramificatiile venei porte, care aduc sange cu
substante nutritive, absorbite din intestin. Porta se ramifica, ultimele ramificatii alcatuind
capilarele sinusoide. Capilarele sinusoide converg spre sistemul venos hepatic, ce se va varsa
in venele hepatice, iar de aici in vena cava inferioara.
II.3. Pancreasul este situat retroperitoneal, in spatele stomacului; este alcatuit din cap,
situat in potcoava duodenala, corp si coada. Este o glanda mixta.
Pancreasul exocrin secreta sucul pancreatic care este colectat in doua canale mari :
canalul principal Wirsung, care se deschide in duoden, impreuna cu coledocul (prin orificiul
Oddi), si un canal excretor secundar Santorini, care se deschide in canalul Wirsung sau direct
in duoden.

112

III. DIGESTIA
Pentru a putea strabate mucoasa digestiva si a intra in procesele metabolice, alimentele
trebuie sa fie degradate pana la compusi simpli (amino-acizi, monozaharide si acizi grasi).
Aceste transformari sunt rezultatul actiunii enzimelor prezente in sucurile digestive, in timpul
progresiunii lente a continutului, datorita miscarilor (peristaltismului) peretilor tubului
digestiv.
Digestia bucala cuprinde :
-masticatia;
-impregnarea cu saliva, care contine o singura enzima : ptialina (amilaza salivara);
-deglutitia, cu cei trei timpi: bucal si faringian (voluntari) si esofagian (involuntar).

113

Digestia gastrica consta in :

-secretia sucului gastric, care contine HCl, cu rol in activarea enzimelor, in stimularea
evacuarii gastrice si in aparare antimicrobiana;
-fragmentarea alimentelor, sub actinunea enzimelor: pepsina,lipaza;
-secretia mucusului gastric are rolul de a proteja mucoasa gastrica de actiunea acida a
HCl si pepsinei;
Digestia intestinala are loc sub actiunea combinata a sucului pancreatic, bilei si a sucului
intestinal:
-sucul pancreatic contine enzime ca amilaza pancreatica, lipaza, tripsina si
chimotripsina, carboxipeptidazele, elastaza;
-bila este secretata permanent de catre ficat; intre mese, sfincterul Oddi este inchis, iar
bila se concentreaza la nivelul veziculei biliare, de unde este eliminata in timpul digestiei in
duoden; nu contine nici o enzima, dar are un important rol in digestia lipidelor, prin activarea
lipazelor;
-sucul intestinal contine enzime ca: peptidaze, dizdaharidazele (maltaza, zaharaza,
lactaza), lipaza intestinal.
In urma digestiei se formeaza produsi simpli ca: proteine (aminoacizi), lipide
(trigliceride, acizi grasi), glucide (glucoza, fructoza), care pot fi absorbiti prin mucoasa
digestiva.
IV. ABSORBTIA
Absorbtia intestinala este procesul prin care produsii
simpli, rezultati din digestie, strabat mucoasele
digestive, trecand in circulatie ( in capilarele ce vor
conflua in vena porta). Absorbtia are loc in cea mai
mare parte la nivelul intestinului subtire, care prezinta
vilozitati ce maresc mult suprafata de absorbtie, dar si
la nivelul stomacului sau intestinului gros. Vor fi
absorbite cu atat mai multe substante cu cat
peristaltismul intestinal va fi mai lent.

V. DEFECATIA
Este un act reflex prin care materiile fecale sunt eliminate din rect la exterior. Acest act
este coordonat de centrii nervosi din maduva spinarii si controlat voluntar de emisferele
cerebrale.
Ajungerea in rect a materiilor fecale prin contractii ale musculaturii intestinului gros
determina stimularea receptorilor din rect. Impulsurile sunt transmise pe cai vegetative la
114

centrii sacrati ai defecatiei (S2-S4), dar si ascendent , spre cortex, declansand senzatia
necesitatii de defecatie.
Atunci cand conditiile permit, are loc actul defecatiei care incepe prin:
-relaxarea sfincterului anal intern (neted), cu producerea unor puternice contractii colice,
modificari comandate de fibrele vegetative parasimpatice,
-relaxarea voluntara a sfincterului anal extern (striat), prin impulsuri somatice venite de la
nervii rusinosi externi; pentru a mari si mai mult presiunea in rect se produce contractia
diafragmului si a musculaturii abdominale.
Daca conditiile nu permit defecatia, se produce:
-fibrele vegetative simpatice provenite din segmentele L1-L2 exercita un efect tonic
asupra sfincterului anal intern, determinand contractia,
-inhibitia contractiilor colice si recto-anale,
-contractia sfincterului anal striat, comandata de nervi somatici rusinosi, continutul rectal
fiind impins inapoi in colonul sigmoid.

115

Evaluare:
1. Componentele tubului digestiv sunt :
a). esofagul
b). traheea
c). stomacul
d). intestinul subtire
e). vezica urinara
2. Ficatul este :
a). o glanda exocrina
b). o glanda endocrina
c). o componenta a tubului digestiv
d). alcatuit din hepatocite
e). vascularizat dublu : functional si nutritiv
3. Segmentele intestinului subtire sunt :
a). jejunul
b). cecul
c). ileonul
d). apendicele vermiform
e). duodenul
4. Pancreasul :
a). este o glanda mixta
b). secreta suc intestinal
c). secreta suc pancreatic
d). este o glanda anexa a tubului digestiv
e). secreta bila
5. Absorbtia reprezinta trecerea substantelor:
a). ingerate din stomac in intestin
b). digerate din intestin in sange
c). ingerate din intestinul subtire in intestinul gros si rect
d). digerate din ficat in intestinul subtire si gros
e). ingerate din rect la exterior
6. Tunicile tubului digestiv sunt :
a). coroida
b). mucoasa
c). musculara
d). sclerotica
e). adventicea
116

H. APARATUL EXCRETOR
Componentele aparatului excretor sunt :
-rinichii (organe de excretie);
-caile urinare : - calice (mari si mici);
-pelvis renal (bazinet);
-ureter;
-vezica urinara ;
-uretra.
(Vezi plansa XXV)
Rinichiul reprezinta principalul organ care elimina apa in exces si toxinele din organism.
Are rolul de a mentine constant volumul lichidelor din organism, secreta renina (contribuind
la reglarea tensiunii arteriale), eritropoetina (care controleaza eritropoeza), iar prin
schimburile ionice contribuie la mentinerea echilibrului acido-bazic.
I. ANATOMIA RINICHIULUI
Rinichii sunt organe situate retroperitoneal, de o parte si de alta a coloanei vertebrale
lombare. La periferie, rinichii sunt acoperiti cu o capsula de tesut conjunctiv si cu un strat de
grasime perirenala, care ii apara de traumele mecanice, dar ii si sustine in pozitia in care se
gasesc.
In zona marginii interne a fiecarui rinichi se gaseste hilul renal in care se vad: vasele
renale (artera si vena renala), ureterul si fibre nervoase vegetative.
In sectiune , rinichiul prezinta :
-parenchimul renal , cu doua zone : corticala si medulara
-papilele si calicele renale (caile urinare), formatiuni prin care se scurge urina.
I.1. Parenchimul renal
Zona corticala este formata in principal din nefroni si vasele de sange care le apartin.
117

Zona medulara cuprinde tubii colectori care dreneaza urina de la mai multi nefroni. Mai
multi tubi colectori formeaza o piramida , astfel ca in zona medulara se vor gasi 6-18 piramide
renale Malpighi, orientate cu baza spre zona corticala si cu varful spre hil.
O piramida Malpighi si cu substanta corticala din jurul ei formeaza un lob renal.

118

Nefronul reprezinta unitatea functionala a rinichiului si este alcatuit dintr-o capsula si un

tub urinifer lung.
Capsula Bowman este portiunea inchisa si dilatata a nefronului si are forma unei cupe cu
pereti dubli. In adancitura capsulara intra un ram din artera renala numit arteriola aferenta, ce
se imparte in mai multe capilare; aceste capilare se reunesc, formand arteriola eferenta (care
iese din capsula). Capilarele din adancitura capsulei formeaza un ghem de 4-12 bucle care
formeaza glomerulul renal.

Tubul urinifer prezinta mai multe segmente :

-segmentul proximal este alcatuit dintr-o portiune contorta (cu multe cotituri) numita
tubul contort proximal,
-segmentul intermediar(ansa Henle), subtire, format din doua brate (ascendent si
descendent), unite intre ele printr-o bucla,
-segmentul distal(tubul contort distal).
Mai multi tubi distali se unesc si se deschid in tubul colector din structura piramidelor
Malpighi.
I.2. Caile urinare
Din tubii uriniferi, urina este varsata prin papilele renale in calicele mici; de aici urina
ajunge in calicele mari , apoi in bazinet (pelvisul renal), care se continua cu ureterul. Ureterul
coboara pana la vezica urinara in care se deschide.
119

Vezica urinara
Este un organ cavitar in care se acumuleaza urina intre mictiuni. Urina, descarcata in
jeturi prin cele doua orificii ureterale, nu poate reflua in uretere, din cauza ca acestea au un
traiect oblic in peretele vezical si nici nu se poate scurge prin uretra, deoarece colul vezical
este prevazut cu doua sfinctere: unul neted, involuntar, care inconjoara inceputul uretrei si
celalalt striat, controlat voluntar.
I.3. Vascularizatia renala este foarte bogata, rinichii primind 20-25 % din debitul cardiac
in repaus. Artera renala, ramura a aortei abdominale, intra prin hil, se imparte in ramuri care se
anastomozeaza (se unesc), dupa capilarizare, cu capilarele venei renale, ce va iesi din rinichi
pentru a se varsa in vena cava inferioara.
II. FORMAREA URINII
Urina este produsa in urma desfasurarii a trei procese:
-ultrafiltrarea (are loc la nivelul glomerulului);
-reabsorbtia (la nivelul tubilor);
-secretia (tubulara).
Ultrafiltrarea glomerulara are loc la nivelul glomerulului. Aproximativ 1/5 din cantitatea
de plasma care iriga rinichiul trece prin membrana filtranta glomerulara.
Membrana filtranta glomerulara se formeaza prin unirea peretelui intern al capsulei
Bowman cu peretii capilarelor din glomerul. Membrana aceasta este selectiva. Ultrafiltratul
glomerular (ceea ce trece din plasma, prin membrana glomerulara, in capsula Bowman),
formeaza urina primara si are o compozitie la fel cu cea a plasmei, numai ca este lipsit de
proteine.
Reabsorbtia tubulara este procesul prin care sunt recuperate anumite substante utile
organismului din ultrafiltratul glomerular (din urina primara), adica trecerea acestor substante
din tubii uriniferi inapoi in sange.
Secretia tubulara este procesul invers celui de reabsorbtie, anumite substante fiind
transportate din capilarele peritubulare in lumenul tubului. Are rol de a elimina atat
substantele straine organismului, cat si cele prezente obisnuit in organism, dar aflate in
concentratii crescute, toxice pentru acesta.
In urma reabsorbtiei si secretiei ultrafiltratului glomerular rezulta urina finala,
concentrata, ce va fi eliminata prin caile urinare spre vezica.

120

III. MICTIUNEA
Urina formata de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor, umple calicele si
bazinetul, apoi, prin contractia acestora, este eliminata in ureter. Prin unde de contractie, urina
este transportata de-a lungul ureterului pana la vezica urinara.
La un volum vezical de 100-150 ml este perceputa prima senzatie de plenitudine vezicala,
iar la 150-200 ml este resimtita prima dorinta de mictionare. Capacitatea fiziologica vezicala
de 250-400 ml; peste aceasta valoare apar contractii puternice ale musculaturii peretelui
vezical, care determina senzatia necesitatii imperioase de a urina.
Procesul mictiunii este rezultatul unor reflexe declansate de distensia peretilor vezicali,
care stimuleaza mecanoreceptorii aflati in peretii vezicii; impulsurile ajung la un centru sacrat
parasimpatic care descarca impulsuri prin nervii pelvici, producand contractia peretilor
vezicali si relaxarea sfincterului intern al colului. Concomitent are loc relaxarea sfincterului
vezical extern, striat (inervat de nervii somatici rusinosi din maduva sacrata S2-S4 ) si urina se
evacueaza din vezica. Procesul este ajutat de contractia musculaturii abdominale si a
diafragmului.
Atunci cand mictiunea nu este posibila, intervine un centru lombar simpatic , de unde se
descarca impulsuri care inhiba contractile muschilor din peretii vezicii si determina contractia
sfincterului neted, intern al colului vezical. Concomitent pornesc impulsuri de la cortex care
determina contractia sfincterului extern, striat.
Atunci cand conditiile o permit, are loc mictiunea.

121

Evaluare:
1. Ultrafiltrarea glomerulara reprezinta trecerea substantelor:
a). din sange in tubii uriniferi
b). din tubii uriniferi in sange
c). din sange in capsula Bowman
d). din capsula Bowman in sange
e). din tubii uriniferi in tubul colector
2. Rinichii si vezica urinara comunica prin:
a). uretra
b). canal uretral
c). ureter
d). glomerul
e). trompa lui Eustachio
3. Mictionarea este permisa de:
a). sistemul nervos simpatic
b). sistemul nervos parasimpatic
c). relaxarea sfincterului vezical extern
d). constrictia sfincterului vezical extern
e). sistemul nervos semisimpatic
4. Rinichiul prezinta:
a). o zona corticala
b). o zona medulara
c). o teaca de tesut conjunctiv care ii protejeaza
d). o teaca de tesut muscular care ii ajuta in contractii
e). un invelis de grasime care il sustine in pozitie
5. Formarea urinii se realizeaza in trei etape:
a). ultrafiltrarea
b). reabsorbtia
c). reechilibrarea
d). secretia
e). urinarea propriuzisa
6. Vascularizatia rinichiului:
a). este dubla : nutritiva si functionala
b). este reprezentata de vena renala
c). este reprezentata de artera renala
d). este reprezentata de artera urinara
e). este reprezentata de vena urinara
122

I. GLANDELE ENDOCRINE

Sistemul
endocrin
este
alcatuit din glande care elimina
produsii de secretie direct in
sange. Acestea au o vascularizatie
foarte bogata , ceea ce usureaza
captarea hormonilor de catre
capilare.

Principalele glande cu secretie endocrina din organism sunt: hipofiza, epifiza, tiroida,
paratiroidele, timusul, suprarenalele, pancreasul, ovarele, testiculele.
123

(Vezi plansa XXVI)

I. HIPOFIZA
Se mai numeste si glanda
pituitara si este situata la baza
creierului intr-o loja formata pe fata
superioara a osului sfenoid. Este
formata din trei lobi : anterior,
intermediar si posterior. Lobul
posterior este alcatuit din sistem nervos
(neuroni) ca si hipotalamusul, iar lobii
anterior si intermediar din tesut
epitelial glandular.

124

I.1. Lobul anterior , cel mai voluminos, se mai numeste adenohipofiza si secreta :
-somatotropul (STH)
-tirotropina (TSH)
-corticotropina (ACTH)
-gonadotropinele: hormonul foliculo-stimulant (FSH) si cel luteinizant (LH).
-prolactina.
Cu exceptia hormonului somatotrop, ceilalti controleaza activitatea altor glande.
Somatotropul (STH) este hormonul de crestere. Este secretat in cantitate mare in copilarie
si stimuleaza cresterea oaselor lungi si a masei musculare. Hiposecretia acestui hormon in
perioada de crestere duce la nanism hipofizar (piticism), caracterizat prin talie mica si o
dezvoltare psihica normala.
Hipersecretia hormonului in perioada de crestere duce la gigantism (cu dezvoltare psihica
deficitara), iar la adult duce la acromegalie (cresterea exagerata a extremitatilor si a organelor
interne).
Tirotropina (TSH) stimuleaza secretia glandei tiroide.
Corticotropina (ACTH) controleaza secretia glandei corticosuprarenale.
Gonadotropinele (FSH si LH) regleaza activitatea gonadelor : FSH controleaza maturatia
foliculara si secretia de estrogeni, iar LH provoaca ovulatia si controleaza secretia de
progesteron. La barbat, LH stimuleaza spermatogeneza.
Prolactina stimuleaza la femeie dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia lactata
(hormonul va avea un nivel crescut in perioada graviditatii).
I.2. Lobul intermediar secreta hormonul melanocitostimulator (MSH) care stimuleaza
melanogeneza (formarea de pigment - melanina, ce coloreaza pielea). In lipsa hormonului
pielea se decoloreaza.
I.3. Lobul posterior formeaza neurohipofiza. Hormonii secretati: antidiuretic (ADH) si
ocitocina.
Hormonul antidiuretic (ADH) are rolul de a pastra apa in organism prin scaderea
eliminarii renale. In doze mari poate produce cresterea tensiunii arteriale, de aceea hormonul
se mai numeste vasopresina. Scaderea secretiei acestui hormon duce la diabetulul insipid,
manifestat prin poliurie (eliminare exagerata a apei din organism: 5-10-20 litri /zi) si
polidipsie (sete intensa).
Ocitocina stimuleaza secretia glandelor mamare prin controlarea ejectiei laptelui si
provoaca contractia musculaturii uterine (in timpul nasterii secretia este maxima).
II. EPIFIZA
Se mai numeste si glanda pineala si este legata de epitalamus. Glanda secreta un hormon
- melatonina, in cantitate mai mare la intuneric si foarte putina atunci cind ochii vad lumina.
125

Melatonina, impreuna cu o alta substanta din organism (serotonina) au rol important in

inducerea, mentinerea si eficienta somnului.
III. TIROIDA
Este situata in partea anterioara a
gatului, intr-o loja fibroasa. Are doi
lobi laterali uniti printr-o portiune
numita istm. Secreta tiroxina si
triiodotiroxina , cu efecte identice :
creste consumul de oxigen, cu efect
calorigen; stimuleaza catabolismul
proteinelor, scade rezervele adipoase,
produc iritabilitate, neliniste.
Hipersecretia hormonilor
tiroidei duce la scaderea in greutate,
nervozitate, hiperfagie, intoleranta la
caldura, piele calda si umeda: boala
Basedow-Graves (gusa exoftalmica gusa marita si globii oculari
proeminenti).
Hiposecretia hormonilor duce, in
copilarie, la cretinism gusogen
(dezvoltare fizica si psihica
deficitara, piele uscata si ingrosata, deformatii osoase ). Daca apare la adult, forma bolii este
mai putin grava : mixedem (crestere in greutate, piele uscata, senzatie permanenta de frig,
reactii intarziate).
IV. PARATIROIDELE
Sunt situate pe fata posterioara a
lobilor tiroidieni (doua superioare si doua
inferioare). Secreta parathormonul care
controleaza calciul si fosforul in
organism : creste calcemia si scade
fosfatemia, fiind in stransa legatura cu
vitamina D. Hiposecretia duce la tetanie
(cu spasme ale musculaturii striate si
netede; spasmele musculaturii netede ale
laringelui pot provoca moartea prin
asfixie). Hiperfunctia duce la
demineralizari osoase dureroase, cu
deformari si fracturi, cresterea calcemiei
126

prin eliberarea calciului din oase si depuneri fosfocalcice in tesuturile moi, formarea de calculi
urinari.
Calcitonina este hormonul antagonist (scade calcemia).
V. TIMUSUL
Este situat inapoia sternului. Dezvoltat maxim in copilarie, dupa pubertate involueaza,
dar nu dispare complet. Parenchimul timusului este alcatuit dintr-un tesut in care se gasesc
limfocite mici numite timocite. Acestea provin din maduva osoasa. Ajunse in timus, se
matureaza, rezultand limfocite T, care migreaza din timus si populeaza ganglionii limfatici si
splina, contribuind la imunitatea organismului.
Timusul secreta si un hormon care stimuleaza activitatea limfocitelor T.
VI. PANCREASUL ENDOCRIN
Secreta doi hormoni: insulina si glucagonul prin celulele endocrine din insulele
Langerhans.
Insulina creste consumul de glucoza de catre tesuturi , prin stimularea glicogenogenezei
si lipogenezei (lipide formate din glucoza). Prin aceste efecte determina
hipoglicemie.Hiposecretia duce la diabet zaharat (hiperglicemie, poliurie, polidipsie, polifagie
cu scadere in greutate).Hipersecretia duce la hipoglicemie , cu alterarea functiei sistemului
nervos (foarte sensibil la lipsa glucozei) pana la coma.
Glucagonul stimuleaza glicogenoliza, gluconeogeneza, determinand hiperglicemia.

127

128

VII. GLANDELE SUPRARENALE

Sunt situate la polul superior al rinichilor. Sunt alcatuite din doua organe endocrine
diferite ca origine si functie :
-corticosuprarenala (zona corticala, de la exterior) alcatuita din tesut glandular,
-medulosuprarenala (zona medulara, la interior) alcatuita din tesut nervos.
II.1. Corticosuprarenala secreta hormoni care deriva din colesterol :
- aldosteronul, ce actioneaza la nivelul tubilor uriniferi de la nivelul rinichilor, marind
reabsorbtia apei si natriului;
- cortizolul, care creste filtrarea glomerulara, stimuleaza eliminarea apei, creste glicemia,
creste numarul elementelor figurate ale sangelui (mai ales a leucocitelor, avand rol important
in apararea organismului).

II.2. Medulosuprarenala secreta adrenalina si noradrenalina, cu efecte similare cu cele

ale stimularii simpaticului: creste excitabilitatea cardiaca, forta si frecventa contractiilor
inimii; relaxeaza bronhiile si tractul digestiv, contracta sfincterele digestive; creste glicemia,
produce anxietate, frica, stare de alerta.
129

Evaluare:
1. Glandele endocrine adapostite in cutia craniana sunt:
a). hipofiza
b). talamusul
c). epifiza
d). timusul
e). testiculul
2. Hipofiza anterioara secreta:
a). somatotropul
b). ocitocina
c). hormonul foliculostimulant
d). corticotropina
e). hormonul antidiuretic
3. Pancreasul endocrin secreta:
a). insulina
b). glucoza
c). sucul pancreatic
d). glucagonul
e). adrenalina
4. Hipersecretia hormonului de crestere poate duce la:
a). mixedem
b). nanism hipofizar
c). gigantism
d). gusa endemica
e). acromegalie
5. Hipersecretia tiroidiana duce la:
a). transpiratii
b). agitatie
c). lentoare
d). tegumente uscate
e). scadere in greutate
6. Acromegalia:
a). este intalnita in copilarie
b). consta in deficit mental
c). reprezinta excesul de STH
130

d). reprezinta hiposecretia de STH

e). se manifesta prin cresterea oaselor de la nivelul fetei.

J. REPRODUCEREA
Reproducerea este rezultatul fecundarii gametului feminin (ovulul) de catre gametul
masculin (spermatozoidul). Oul rezultat se adaposteste in cavitatea uterina, unde creste si
se dezvolta pana ce fatul, devenit viabil, este expulzat prin actul nasterii.
Gonadele (glande mixte) au doua functii importante :
- produc gametii ( ovulul si spermatozoidul);
- secreta hormoni sexuali (androgeni si ovarieni).
I. ANATOMIA ORGANELOR GENITALE
I.1. Aparatul genital masculin este alcatuit din :
-testicule (glandele genitale masculine);
-caile excretoare (epididimul, ductele deferente,
ductele ejaculatoare, uretra);
-glandele anexe (veziculele seminale, prostata,
glandele bulbo-uretrale);
-organul copulator (penisul).
I.1.1. Testiculul se dezvolta in regiunea lombara a
cavitatii abdominale si din a treia luna a vietii
intrauterine incepe sa coboare, strabate peretele anterior
al abdomenului in regiunea inghinala si la nastere ajunge
in scrot.
Testiculul este invelit intr-o membrana fibroasa
numita albuginee. La partea superioara a glandei,
albugineea prezinta o condensare ca un con fibros,
denumita mediastin, strabatut de canalele excretoare, vasele si nervii testiculari. Din aceasta
ingrosare pornesc spre interior septuri conjunctive care impart testiculul in 200-300 lobuli, de
forma piramidala, cu baza spre albuginee si varful spre mediastin. Fiecare lobul testicular
contine 1-4 tubi seminiferi contorti, in interiorul carora se formeaza gametii masculini
(spermatozoizii). Tubii sunt separati intre ei prin tesut conjunctiv interstitial, in care se gasesc
vase si nervi, precum si celulele interstitiale Leydig, care secreta hormonii androgeni. Tubii
seminiferi contorti contin in pereti celulele seminale. Toti tubii unui lobul se unesc spre
131

mediastinul testiculului intr-un

colector comun (tubul drept).
Tubii drepti se deschid
intr-o retea de canale
neregulate si apoi se
colecteaza in 10-12 canale
eferente care se indreapta spre
epididim. Acesta este situat in
partea superioara si posterioara
a testiculului si are forma de
virgula. Canalul epididimar
rezulta prin unirea canalelor
eferente si se continua cu
canalul deferent, care urca in
abdomen. Acesta se continua
cu canalul ejaculator si, dupa
ce se uneste cu canalul de
excretie al veziculei seminale,
strabate prostata si se deschide
in uretra. Veziculele seminale
au rolul de a secreta un lichid
care se elimina in canalul
ejaculator, servind ca vehicul
si mediu nutritiv pentru spermatozoizi.
(Vezi plansa XXVII)
I.1.2. Prostata este o
glanda voluminoasa
situata in pelvis, sub
vezica urinara,
inconjurand portiunea
initiala a uretrei. Prostata
secreta un lichid care
intra in constitutia
spermei, la fel ca si
glandele bulbo-uretrale.
I.1.3. Penisul este
organul copulator la
barbat. Este alcatuit din

132

doi corpi cavernosi si un corp spongios, care acopera uretra. La extremitatea distala se afla
glandul.
I.2. Aparatul genital feminin este
alcatuit din :
-glandele genitale feminine
(ovarele);
-caile genitale reprezentate de:
trompele uterine, uter, vagin;
-glandele anexe (glandele
mamare).
I.2.1. Ovarele , situate in pelvis de
o parte si de alta a uterului, produc
gametii feminini (ovulele) si secreta
hormonii sexuali feminini.
In partea centrala (zona medulara)
ovarul este alcatuit din tesut conjunctiv
lax, cu vase sanguine si limfatice si
fibre nervoase. Zona corticala prezinta
la suprafata un epiteliu de acoperire si sub el foliculii ovarieni, formatiuni rotunde, pline sau
cavitare, dupa stadiul evolutiv. La nastere exista la ambele ovare 400 000 500 000 foliculi
ovarieni primordiali. Cea mai mare parte a acestor foliculi degenereaza, si numai 300-400
foliculi se vor matura in perioada de fertilitate a femeii, formand gametii feminini (ovulele).
Foliculii ovarieni se gasesc in diferite stadii de evolutie : primordiali, plini, cavitari, maturi.
(Vezi plansa XIX)
I.2.2. Tuba uterina este un conduct care face legatura intre ovar si uter. Extremitatea
dinspre ovar are forma de palnie si prezinta numeroase franjuri , avand rolul de a capta si
conduce spre uter ovulul expulzat.
I.2.3. Uterul este situat intre vezica si rect. Are forma de para turtita, orientata cu varful
in jos, iar pe extremitatea sa inferioara (colul uterin) se insera vaginul.
Peretele uterului prezinta trei straturi : endometru (la interior), miometru (la mijloc) si
perimetru (la exterior).(Vezi plansa XXVIII)
Ciclul menstrual
In perioada de fertilitate a femeii mucoasa uterina sufera modificari ciclice care se
desfasoara in cursul a 28 de zile ( ciclul menstrual) si trec prin urmatoarele trei faze :
-faza menstruala, cu durata de 2-3 zile, in care stratul superficial al mucoasei uterine se
elimina in vagin , impreuna cu o anumita hemoragie;
-faza proliferativa , intre a 4-a si a 14-a zi, caracterizata prin proliferarea si ingrosarea
mucoasei;
133

-faza secretorie care dureaza de la a 15-a zi pana la o noua menstruatie , in cazul in care
nu a avut loc fecundarea ovulului.
Aceste modificari ale mucoasei uterine creeaza conditii optime pentru grefarea ovulului
fecundat.
I.2.4. Vaginul, organ tubular si
cavitar, continua colul uterin si
reprezinta organul copulator al
femeii.La exterior orificiul vaginal
este inconjurat de labiile mici si
mari. In prelungirea labiilor mici si
anterior se afla clitorisul, organul
erectil la femeie.
I.2.5. Glandele mamare sunt
organe a caror dezvoltare constituie
unul din caracterele sexuale
secundare ale femeii. Glanda
mamara este alcatuita din lobi care
se deschid , prin canalele
galactofore, la nivelul mamelonului.
Intre lobi se gaseste tesut conjunctiv
de tip adipos. In timpul sarcinii,
parenchimul glandular prolifereaza,
iar tesutul adipos dispare aproape
complet. In stadiile tardive ale
sarcinii si in alaptare volumul
mamelei creste prin acumulare de
colostru , apoi de lapte.
(Vezi plansa XXX)

II. FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE

II.1. Functiile testiculare
Gonada masculina (testiculul) are functia de a produce spermatozoizi (spermatogeneza)
si de a secreta hormoni androgeni. Spermatozoizii sunt secretati de celule seminale din tubii
seminiferi contorti, iar hormonii androgeni de catre celulele Leydig, aflate in tesutul care
separa tubii seminiferi intre ei. Spermatozoidul , gametul masculin, determina sexul
produsului de conceptie. Este o celula alcatuita din cap, piesa intermediara si flagel.
134

Secretia de hormoni androgeni se datoreaza celulelor interstitiale Leydig. Principalul

hormon androgen este testosteronul, sintetizat din colesterol. Hormonii androgeni stimuleaza
cresterea si dezvoltarea organelor genitale masculine, asigura dezvoltarea si mentinerea
caracterelor sexuale secundare : anumite particularitati somatice, vocea, pilozitatea,
dezvoltarea musculaturii si a scheletului, distributia grasimii de rezerva.
II.2. Functiile ovariene
Ovarul, gonada feminina, are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul prin
ovogeneza si de a secreta hormoni care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc
organismul feminin pentru starea de graviditate.
Ovulul fecundabil ajunge in trompele uterine si daca nu este fecundat, este eliminat o
data cu secretiile uterine. Dupa ovulatie, foliculul se transforma in corpul galben care secreta
hormonii feminini : progesteronul si estrogenii. Daca ovulul este fecundat, corpul galben
persista si are o activitate hormonala intensa in primul trimestru de sarcina. Daca nu a fost
fecundat ovulul, in a 24-a zi a ciclului corpul galben incepe sa degenereze si sa se cicatrizeze,
rezultand corpul albicans.
Secretia de hormoni ovarieni consta in producerea de estrogeni si progesteron. Hormonii
estrogeni sunt sintetizati de celulele foliculare in timpul maturarii foliculului, de celulele
corpului galben, iar in timpul sarcinii de placenta. Estrogenii actioneaza in primul rand asupra
organelor genitale feminine, stimuland proliferarea mucoasei si musculaturii uterine,
dezvoltarea glandelor mamare si a caracterelor secundare feminine. Progesteronul este secretat
de celulele corpului galben, iar in timpul sarcinii de catre placenta. Actiunile sale constau in
modificarea secretorie a mucoasei uterine.

135

Evaluare:
1. Ovarul este alcatuit din:
a). foliculi ovarieni
b). celule Leydig
c). epididim
d). vase de sange si nervi
e). tube uterine
2. Gonadele sunt:
a). ovarul
b). ovulul
c). testiculul
d). testosteronul
e). spermatozoidul
3. Caile genitale masculine sunt:
a). urerta
b). canalul ejaculator
c). epididimul
d). prostata
e). tuba uterina
4. Peretele uterului este alcatuit din:
a). endomeru
b). miometru
c). exometru
d). perimetru
e). arhimetru
5. Hormonii sexuali feminini sunt:
a). estrogenii
b). progesteronul
c). androgenii
d). testosteronul
e). ovulele
6. Glandele anexe ale aparatului genital masculin sunt:
a). veziculele seminale
b). penisul
136

c). prostata
d). ovarul
e). testiculul.

137