CURS 1

FUNDAMENTELE NOII DIPLOMAŢII COMERCIALE

ÎN CONDIŢIILE GLOBALIZĂRII

- Elementele care contribuie la dinamica economiei globale

- Tendinţa tot mai pronunţată de deschidere a economiei spre mediul extern;
- Transformările din domeniul logisticii internaţionale;
- Dezvoltarea dinamică a tehnologiei informaţiei;
- Tranziţia de la economia transnaţională la economia globală (transformarea
rolului economic al statului; abandonarea concepţiei keynesiste sau fordiste şi însuşirea
celei neoliberale)

Globafobie sau antiglobalizare

Există o notabilă deosebire între cele două curente;

Luările de poziţie împotriva globalizării reprezintă provocări la adresa SCI şi a
regulilor care îl guvernează şi nu respingerea comerţului în sine,
“Globafobia” este, mai degrabă, o percepere pesimistă a comerţului internaţional;
Susţinătorii acesteia consideră că globalizarea produce mai multă sărăcie,
polarizare socială, exploatarea ţărilor sărace de către cei dezvoltaţi şi
de CTN, pagube ambientale. Nu se poate demonstra că fluxurile comerciale sunt
responsabile de aceste efecte.

GLOBAFILIA
Susţinătorii acestui curent practică un optimism nesustenabil;
Are o puternică susţinere în cadrul FMI, BIRD, OMC şi în ţările dezvoltate;
Se concentrează pe creşterea exporturilor, liberalizarea importurilor şi sporirea
coeficientului de integrare la nivelul economiei mondiale;
Se consideră că toate fluxurile comerciale sunt un lucru pozitiv, iar barierele
comerciale sunt un “rău necesar”;
Principala provocare este transformarea comerţului internaţional în generator de
bunăstare prin schimbarea instituţiilor, a normelor de conduită şi a comportamentului
actorilor economici.

Globalizarea obligă actorii economici să:

1. Reacţioneze rapid în procesul de negociere.
2. Aleagă oportunităţile optime.
3. Prefere noi tipuri de tehnici tranzacţionale.
4. Aibă o viziune strategică.
5. Fie gestionari de mari portofolii.
6. Perceapă şi să-şi asume regulile jocului.
 FIRMA MULTINATIONALĂ VS FIRMA GLOBALĂ

Firma multinaţională:
– se află în căutarea factorilor de producţie;
– caută debuşeele optime pentru produsele şi serviciile sale;
– se străduieşte să minimizeze costurile ca principal atu al competitivităţii.

Firma globală:
– integrează cele trei obiective ale firmei multinationale;
– are o viziune globală asupra pieţei şi a concurenţei;
– trebuie să-şi cunoască foarte bine principalii rivali (poate concura sau se poate asocia cu
aceştia);
– se comportă ca un jucător global;
– tehnologiile au un rol tot mai important în coordonarea filialelor;
– cultivă un lanţ de tipul localizare, delocalizare, relocalizare;
– se înscrie în triunghiul –global networking, global switching, global focusing.

COMERTUL INTERNATIONAL
Este asociat cu:
– imaginea unor mari companii;
– rivalitatea între diferiţi actori economici;
– practicile comerciale neloiale;
– negocierile, de multe ori confidenţiale care se derulează în cadrul unor forumuri
regionale sau multilaterale.

Este perceput şi asociat în mod diferit cu:

Preţul la cafea a distrus comunitatea noastră. Atunci când era favorabil mi-am
putut trimite copii la şcoală şi să-i hrănesc adecvat. Acum evoluţia preţului la cafea
face imposibile aceste deziderate.
Acum mă tem de pierderea slujbei. Ni s-a spus că piaţa americană a
computerelor se află în criză ceea ce va conduce la reducerea producţiei. Fără această
slujbă viaţa familiei mele va deveni foarte grea.
Nu pot înţelege cum pot fermierii americani să-şi vândă cerealele la preţuri aşa
de mici. Am auzit că guvernul le acordă subvenţii. Ceea ce ştiu foarte clar este că nu
putem concura cu ei. Importurile distrug piaţa noastră internă.

ELEMENTE CARE CONTRIBUIE LA MODIFICAREA

DETERMINANŢILOR DIPLOMAŢIEI COMERCIALE
Interdependenţele tot mai pronunţate permit ţărilor să se specializeze în sectoarele
şi activităţile în care sunt mai competitive;
Se produce o tot mai evidentă deschidere spre mediul economic extern care generează
avantaje dar şi disconfort;
Concurenţa, dinamica şi structura pieţelor de export, precum şi evoluţia cererii sunt
influenţate de avantajele tehnologice şi de modificarea preferinţelor consumatorilor;
Ţările cu economiile cele mai deschise au de câştigat pe termen mediu şi lung.

Fundamentele comerţului internaţional sunt influenţate de:

AVantajele comparative şi competitive ale statelor şi companiilor;
Structura sectoarelor analizate;
Particularităţile strategiilor şi managementul firmelor;
Natura, predictibilitatea şi eficacitatea politicilor guvernamentale;
Inerţia istorică (tradiţii, obiceiuri, moduri de viaţă specifice).

Naţiunile fac comerţ între ele din următoarele raţiuni:

Este tehnic imposibil şi economic nerentabil să se producă la nivel naţional tot

ceea ce este necesar pentru buna funcţionare a unei economii moderne;
Economiile de scară şi de gamă implică dimensiuni productive care nu se regăsesc
în cadrul relativ îngust al unei economii naţionale;
Factorii de producţie sunt relativ asimetric răspândiţi pe glob;
Au nevoie de rezultatele creaţiei ştiinţifice şi de forţele concurenţei externe

Câştigurile obţinute din participarea la comerţul internaţional

1. Locuri de muncă mai numeroase şi mai bine remunerate;

2. Pieţe cu dimensiuni mai mari,
3. Mai multă stabilitate şi armonie la scară regională şi internaţională,
4. Reducerea sărăciei şi a subdezvoltării;
5. Creşterea interesului pentru forme instituţionalizate de raporturi comerciale,
6. Descoperirea şi utilizarea unor tehnici de comercializare noi şi adecvate şi a unor
noi reţele logistice,
7. Diseminarea tehnologiilor şi îmbunătăţirea canalelor decomunicare;
8. Stimularea altor fluxuri ale circuitului economic mondial

Se pun următoarele întrebări:

De ce anumite naţiuni devin terenul pentru concurenţa de succes în anumite sectoare?
De ce unele firme localizate în anumite ţări sunt capabile să-şi creeze şi să menţină
avantaje competitive în raport cu alţi concurenţi din acelaşi sector sau din sectoare
diferite?
De ce unele ţări sunt gazda celor mai importanţi leaderi globali?