Definirea deseurilor
institutii publice, , deseuri nepericuloase din industrie, deseuri nepericuloase din spitale) .
Sunt incluse si prevederi pentru diferitele tipuri de deseuri colectate separat:
-
textile;
chimicale ( casnice ),
uleiuri uzate si fluide de motor,
ingrasaminte,
vopsele,
insecticide,
electronice maro)
-
deseuri stradale
deseurile radioactive,
deseurile miniere,
deseuri explozive.
Clasificarea deseurilor
Tehnologiile din constructii care sunt compatibile cu procesarea si reciclarea, prin care
deseurile industriale se transforma in materii prime sau combustibili de substitutie, se bazeaza pe
realizarea unui echilibru intre factorul economic (realizabil) si cel ecologic (rezonabil).
Deseul ultim, admisibil in locuri autorizate de stocare, rezulta direct dintr-un proces
industrial sau dupa un tratament de neutralizare (denocivizare) si nu mai poate fi tratat in
conditiile tehnico-economice de moment pentru extragerea partii valorificabile sau pentru
reducerea caracterului poluant si/sau periculos. Deseurile ultime sunt de natura minerala, iar
potentialul poluant este dat de continutul in metale grele sub forma de compusi greu solubili.
Sunt foarte putin reactive, foarte putin evolutive, foarte putin solubile.
O metoda de gestionare a deseurilor ultime este solidificarea/stabilizarea in sisteme de
intarire hidraulica, cu grad ridicat de impermeabilitate, deosebit de stabile fizico-chimic (practic,
inerte) fata de substantele considerate agresive (O2, CO2, cloruri, sulfati) dizolvate in apa.
Conform normelor europene se disting cinci clase de deseuri industriale stocabile:
- Clasa 1: deseuri industriale periculoase, dar netoxice (ca de exemplu cele de azbest);
- Clasa 2: deseuri industriale nepericuloase, netoxice si asimilate;
- Clasa 3: deseuri inerte, in care sunt incluse, in special: deseurile din constructii si din demolarile
cladirilor (din care se exclud materialele inflamabile si putrescibile); deseurile solide si inerte
provenind din constructii rutiere;
- Clasa 4: deseuri toxice;
- Clasa 5: deseuri industriale, produse in cantitati foarte mari, ale caror caracteristici sunt
cunoscute si, in general, stabile, in anumite limite.
O caracteristica importanta a clasificarii, propusa in schema de mai sus, se refera la
dificultatea fixarii unui anume deseu sau subprodus industrial intr-o anumita clasa, pe criteriul
proprietatilor fata de mediu: a) material inert; b) periculos; c) toxic. Astfel, prin inglobarea
deseului intr-o matrice compatibila, in proportie corespunzatoare unei 'dilutii' suficiente in
functie de proprietatile componentilor (matrice-deseu) si ale produsului (pamant stabilizat,
ciment, beton, ceramica) potentialul poluant scade substantial.
De exemplu, haldele de cenusi volante de termocentrala pot genera, prin lixiviere in apele
naturale, compusi toxici la un nivel inacceptabil. Pe de alta parte, betoanele cu 20-25% cenusi
volante sunt acceptate ca avand un impact nesemnificativ asupra mediului.
Prin generalizare, rezulta ca din punct de vedere tehnic si ecologic, 'exploatarea'
compatibilitatii intre deseul industrial si matricea materialului conventional de constructii, a
condus la o noua clasa de tehnologii in industria materialelor de constructii si a constructiilor, si
la o noua treapta, superioara, de gestionare a deseurilor.
Este un progres relevant in ceea ce priveste corelarea tehnologiei cu mediul, favorabil
influentat, prin conlucrarea specialistilor din domenii interdisciplinare.
Necesitatea valorificarii deseurilor industriale - criterii de evaluare
Evaluarea logistica si economica
Nevoile crescande de materiale de constructii in cursul ultimelor decenii au condus la
restrangerea sau chiar epuizarea unor resurse de materii prime traditionale. in consecinta,
distantele de transport dintre producatorul de material de constructii si utilizator au tendinta sa
creasca continuu.
Pe langa nevoia de materiale de constructii, aceleasi zone se confrunta cu o importanta
cantitate de deseuri industriale, a caror depozitare este, de cele mai multe ori, incompatibila cu
protectia mediului. Aceste deseuri (cu desfacere comerciala minimala) sunt acumulate in zone de
haldare cu capacitate din ce in ce mai limitata. Apare o importanta penurie a posibilitatilor de
depozitare care, prin impactul nefavorabil asupra mediului, duce la o crestere rapida a taxelor
impuse de legislatia de mediu.
Pentru o demolare si o reconstructie rutiera, de exemplu, daca este posibila reciclarea
directa (pe loc) economia totala de materiale, dupa datele Centrului de Cercetari Rutiere din
Belgia poate reduce cu 50% cheltuielile totale ale lucrarii, repartizate astfel:
- 70% reduceri cheltuieli de transport (pentru materiale noi si deseuri);
- 20% reduceri din pretul mai mic al materialelor recuperate;
costurile totale pentru productie, pentru transport si tratare sau preparare (purificare,
produselor obtinute, fara sa fie necesare cercetari si incercari suplimentare, adesea destul de
costisitoare.
Evaluarea tehnica consta in analiza si examinarea riguroasa a caracteristicilor fizicochimice si mecanice ale deseurilor reciclabile, care prezinta interes pentru un anumit domeniu al
constructiilor si se incadreaza in conditiile limita cerute de reglementarile tehnice. Daca valorile
caracteristicilor de utilizare nu sunt cele corespunzatoare reglementarilor standard, se stabilesc
oportunitatile de valorificare prin tehnologii de recuperare sau conditionare (selectare, uscare,
maruntire, purificare etc.) sau prin modificari adecvate (minimale) ale tehnologiei principale.
Instabilitatea proprietatilor fizico-chimice, fata de cele standard, cat si neomogenitatea
unui deseu industrial sunt criterii care decid examinarea atenta a domeniului de reciclare, aceasta
etapa fiind adesea hotaratoare in procesul de valorificare. De exemplu, in cazul fosfoghipsului,
utilizabil Ia fabricarea ipsosurilor, cheltuielile prea mari pentru purificare fac de multe ori
impropriu acest tip de valorificare. De asemenea, in cazul deseurilor utilizate drept combustibili
de substitutie, in industria cimentului, a ceramicii, puterea calorica este parametrul decisiv. Daca
aceasta variaza de la un lot la altul sau de la un deseu la altul se produc disfunctionalitati
importante ale mentinerii regimului termic in insatalatiile termice (cuptoare pentru ciment sau
pentru ceramica de constructii).
Evaluarea ecologica si economica
Necesitatea diminuarii urgente a stocurilor de deseuri industriale este corelata cu
caracterul profitabil al activitatilor industriale antrenate in procesul de reciclare si de reutilizare.
Criteriile ecologice acceptate in domeniul gestionarii deseurilor sunt cele impuse de legislatia de
mediu. Exceptie fac, in sens pozitiv, acei manageri care intrevad si avantaje economice, prin
acceptarea spre procesare a unor deseuri externe pentru reciclare, sau fac eforturi (prin investitii
de capital importante) sa proceseze si sa furnizeze propriile deseuri unui utilizator extern.
Aceasta activitate poate avea un efect economic benefic, pe termen lung, asupra rezultatelor
economice ale companiei.
exemplu, fabricile de ciment din Austria s-au confruntat cu presiuni severe privind preturile, ca
urmare a competitivitatii impuse pentru patrunderea pe piete noi (in special, Europa de Est).
Acest aspect a constiuit una din cauzele utilizarii materiilor prime si a combustibililor de
substitutie (sulfoghips, respectiv si anvelope uzate, solventi reziduali) prin care s-a imbunatatit
structura costurilor.
Firmele integrate in diferite sisteme de relatii de furnizare-recuperare-reciclare a
deseurilor se confrunta, inevitabil, cu probleme privind relatiile bilaterale si cu modul de
organizare al intregii retele (a structurii totale de reciclare). Retele de reciclare sunt sisteme de
conexiuni intre companii industriale care furnizeaza sau utilizeaza deseuri industriale pe
principiul continuitatii procesarii acestora. O premiza pentru activitatea continua, pe termen lung,
a companiilor industriale o constituie cooperarea in domeniul reciclarii deseurilor, pe criterii care
definesc acest proces ca fiind o activitate realizabila, economic si rezonabila, ecologic. Aceste
doua caracteristici sunt interdependente, in sensul ca optiunile de reciclare care necesita mult
efort (de exemplu, consum mare de energie la tratarea sau transportul pe distante mari a
deseurilor) nu sunt avantajoase nici economic, nici ecologic. Structurile si retelele de reciclare
sunt analizate prin studii de caz, care descriu diversele simbioze industriale bazate pe conexiunile
intre marii producatori de deseuri si utilizatorii importanti. Caracteristicile generale ale retelelor
de reciclare sunt:
-diversitatea data de numarul de organizatii participante, cu programe diferite de
dezvoltare si de productie;
- centralizarea concretizata prin adoptarea de catre un agent economic, a functiilor de
coordonare;
Lipsa informatiilor despre optiunile potentiale de reciclare si despre tehnologiile de
reciclare, este una din ratiunile importante ale faptului ca organizatii integrate in retea, inca nu
valorifica si continua sa depoziteze reziduurile care sunt reciclabile din punct de vedere
economic si ecologic.
Companiile specializate in domeniul reciclarii pot imbunatati situatia pe plan
informational. Agentiile de reciclare se pot constitui sub forma de structuri informationale si de
zgurile, se introduc in moara de clincher, iar sisturile carbonifere cu rol de materie prima si
combustibil se introduc in cuptor sau calcinator, in functie de caracteristicile fizico-chimice
(compozitie oxidica si putere calorica). Deseurile combustibile netoxice sunt introduse in
arzatorul secundar, la precalcinare, iar deseurile toxice sunt introduse in arzatorul principal al
cuptorului, unde temperatura calorica a gazelor de ardere atinge 2000C, suficienta pentru
disocierea totala a substantelor organice toxice.
In contextul celor prezentate, se deduce rolul important al industriei cimentului in
valorificarea si distrugerea deseurilor industriale toxice. Acest model, ca optiune este parte
integranta a unui viitor ecosistem industrial (analog ecosistemelor biologice) prin care se
incearca limitarea perturbarii ciclului materiei prin reducerea la minimum a deseurilor in mediul
ambiant.
Evolutia constanta a normelor legislative catre grade ridicate de severitate, determina
industria si colectivitatile publice, sa puna in aplicare strategii noi de gestionare pe termen lung.
ca actiuni de compromis intre factorii economici, tehnici si ecologici. Pe termen lung evolutia
normelor rezulta din conjugarea efectelor datorate 'rutelor de retroactiune pozitive'.
Aceste rute reprezinta o relatie cauza-efect, care determina o schimbari de tipul, 'mai mult
conduce la mai mult', ca ruta de retroactiune pozitiva sau 'mai mult conduce la mai putin', ca ruta
de retroactiune negativa.
Un aspect interesant, recent ca aparitie, care capata proportii de fenomen si franeaza
aceasta schimbare continua (fara sa o opreasca) este ceea ce se numeste sindromul NIMBY
(never in my back yard - nimic in spatele curtii mele) care explica ambiguitatea, de fapt, a eului
uman. Cand se fac investitii directe la o societate economica sau comunitate, apar reticente; se
aproba, de principiu, utilitatea unei instalatii de tratare a deseurilor, dar se accepta greu, in
vecinatate un centru de stocare/tratare/valorificare sau o activitate industriala care aplica
tehnologii de valorificare/distrugere a deseurilor toxice.
Un sistem de valorificare a deseurilor si subproduselor industriale cu un singur tip de
utilizator, este nesigur si fragil, pentru ca este supus fluctuatiilor de productie, si ale cererii si
ofertei pe piata de materialelor si lucrarilor de constructii realizate si cu materii prime secundare.
Un exemplu il poate constituie reciclarea sticlei, un material care se produce prin tehnologii mari
consumatoare de energie si poluatoare.
In Elvetia, criza petrolului din 1973 a determinat fabricile de sticla sa valorifice masiv
deseurile de sticla la fabricarea sticlei de ambalaj. Datorita reducerii consumului de combustibil
la topire, fabricile de sticla si-au putut permite sa plateasca un pret bun pe deseurile de sticla.
Sistemul a incurajat enorm furnizorii, dar dupa numai 6 ani, procesul a trebuit sa fie temporizat
din doua cauze majore: micsorarea cererii de butelii de sticla si necesitatea tehnologica de
mentinere a procentului de reciclare, sub 100%. in continuare, intreprinderea propunea
furnizorilor sa livreze deseuri de sticla separate pe culori, bruna, alba, verde (la preturi
diferentiate). Dar si acest demers este stopat dupa circa 10 ani pentru ca a crescut enorm pretul
energiei, iar productia s-a adaptat acestuia. Furnizorii de deseuri de sticla incearca sa diversifice
domeniile de recuperare, deci cauta alte debusee (filiere de recuperare). O asemenea filiera este
reprezentata de concasarea grosiera a sticlei (de orice tip si culoare) pentru obtinerea de agregat
de rambleiere, iar alta filiera consta in exportul sticlei ca deseu.Acest exemplu poate constitui
una din premizele de generalizare a modului de transformare/reciclare a materiei, ca proces cu o
evolutie continua, pentru ca o economie de piata fara deseuri este, inca, un ideal al dezvoltarii.
4
celor 6 sectoare; ROSAL Ecologic and Recycling System colecteaza deseuri in sectorul 2 si in
sectorul 4.
Sector
Denumire companie
Adresa
Sector 1, 4 si 5 (colectare)
REBU SA
Sector 2
SUPERCOM
Sector 3
ROSAL SERVIS
Sector 6
URBAN
ADP
Mai exista si alti furnizori de servicii care se ocupa cu colectarea gunoiului de la agentii
economici, dar de mai mica anvergura.
Conform Deciziei Consiliului, municipalitatea va mai convoca cereri de oferte pentru
colectarea de deseuri. Intrunirile dintre furnizorii de servicii vor fi confirmate de o Decizie a
Consiliului General.
La randul lor, furnizorii de servicii stabilesc contacte cu locuitorii sau prin intermediul
administratorului cladirilor sau a asociatiilor de propietari. Contractele se vor baza pe contractul
cadru (inclusive clauzele legate de plati) emis de Directia responsabila cu curatenia orasului.
Pana in momentul de fata furnizorii de servicii decide independent rutele de adunare a
gunoiului si frecventa colectarii acestuia (o data sau de 2 ori pe saptamana), in functie
particularitatile zonei de interes. De la agentii economici si institutiile publice acestia colecteaza
deseurile la cerere sau conform contractului dintre parti.
De asemenea deseurile voluminoase (cum ar fi mobile veche) atat din gospodarii cat si de
la agentii economici, precum si cele din constructii sau demolari se colecteaza la cerere.
Conform noii decizii asupra deseurilor municipale, deseurile sunt colectate zilnic din zonele
centrale, spitale, gradinite si cel putin o data la 2 zile in celelalte zone in perioada 1 Aprilie - 1
Octombrie, si cel putin o data la 3 zile in sezonul rece (1Octombrie-1 Februarie).
Furnizorii pun la punct programe privitoare la serviciile pe care le pot presta acestia
vizavi de gospodarii. Acest program include adresele tuturor asociatiilor si cladirilor ce recurg la
serviciile lor, modul si frecventa colectarii, precum si tipul vehiculelor ce vor fi utilizate in
procesul colectarii gunoiului.
Pe langa aceasta, programul mai include si punerea la punct a unui serviciilor legate de
curatenia stradala si serviciile de deszapezire.
Programele vor fi aprobate de catre autoritatile sectoriale si atestate de Municipalitate.
Cantitatile de gunoi mixt si deseuri colectate separate va fi lunar raportata la autoritatile
din sectoare si la conducerea Directiei de Curatenie a orasului si de Iluminat Stradal.