Lucrare de licen

Starea de bine a persoanelor cu dizabilitati

Evaluarea programului Sara, un serviciu integrator pentru
persoanele cu dizabilitati

Nu am o diz-abilitate, am o alt abilitate. Robert M. Hensel

Cuprins
I.

Capitolul I. STAREA DE BINE SI FERICIREA......................................................................2

1.1 Definirea starii de bine si a fericirii....................................................................2
1.2 Masurarea fericirii.............................................................................................. 4
1.3 Dreptul la fericire............................................................................................. 7
Capitolul II. DIZABILITATEA........................................................................................ 9
2.1 Concepte: dizabilitate, handicap, deficienta......................................................9
2.2 Cauze ale dizabilitatii...................................................................................... 14
2.3 Clasificarea dizabilitatilor................................................................................16
Capitolul III. SERVICIILE OFERITE PERSOANELOR CU DIZABILITATI............................20
3.1 servicii oferite persoanelor cu dizabilitati........................................................20
Bibliografie............................................................................................................... 23

Capitolul I. STAREA DE BINE SI FERICIREA

1.1 Definirea starii de bine si a fericirii
Etimologic, noiunea de bine, trecnd prin grecescul agathos i latinescul bonus(brb ie,
vitejie), a ajuns s semnifice ceea ce comunitile accept n comportamentul indivizilor, ceea ce
ele consider obiect de laud i recomand acestora s fac.( Ion Btlan, 1997)
Ca noiune general, binele desemneaz tot ceea ce este util la ceva sau cuiva, ceea ce rspunde
unei nevoi sau unei tendine, i care, prin urmare, la fiinele contiente provoac dorin i
procur satisfacie (Paul Foulquie, 1962, p. 6). Deci, prin starea de bine, se ajunge automat spre dorinta
de fericire.

Incercarea de a defini starea de bine, pornete de la importana cuvntului fericire, care apare
foarte des n limbajul comun. Psihologii s-au ocupat de-a lungul timpului de emoiile neplcute.
mpreun cu neurologii s-au strduit s afle cum se intampla sa apara:
-furia
- frica
-strile depresive (Klein, 2006, p. 6).
Programul Naiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) desemneaz prin bunstare o stare a
existenei umane n care nevoile de baz ale persoanei sunt satisfcute n mod adecvat.
Bunstarea subiectiv nu trebuie neleas ca o evaluare subiectiv a bunstrii personale.
Evaluare a vieii ca ntreg, bunstarea subiectiv sintetizeaz, dar nu se rezum la aceasta.
(Sergiu Blescu, p. 2 )
n ultima jumtate de secol, preocuparea psihologiei s-a ndreptat cu precdere ctre bolile
mintale. Au fost clarificate i au fost alctuite instrumente de msurare a schizofreniei, depresiei,
alcoolismului. Dar insa, din pcate, acest progres a fost pltit foarte scump, deoarece interesul
pentru ameliorarea strilor care cauzeaz nefericirea n via a determinat scderea interesului
pentru consolidarea celor care fac mai mult dect simpla corectare a slbiciunilor lor. Psihologia
a neglijat, din pcate, latura pozitiv a vieii. La fiecare o sut de articole despre tristee, exist
numai unul despre fericire (Klein, 2006, p. 25).
Bunstarea subiectiv presupune o evaluare facuta de ctre individul nsui a vieii sale ca ntreg
cu mijloace cognitive (satisfacie cu viaa) sau afective (nivel hedonic sau, dup unii autori,
fericirea). (Sergiu Blescu, p. 3)

Calitatea subiectiv a vieii nu se suprapune cu bunstarea subiectiv, ci o include, cuprinznd

deopotriv i alte elemente, ca de pild evaluarea diferitelor domenii ale vieii (satisfacia
sectorial). Bunstarea subiectiv are ns o poziie privilegiat, obiectul evalurii n cazul ei
ntregul vieii, nu prile acesteia. (idem, p. 4)
Wiegand i Weiss in studiul lor, vorbesc de asemenea despre bunstrea subiectiva, coreland-o
cu practicarea religiei, care se pare ca aduce satisfactie componentei cognitive a bunstrii
subiective. (Wiegand i Weiss, 2006)
Se crede ca oamenii care au stabilita o anumita forma de religiozitate, sau care cred in Divinitate,
au o mai mare stare de bine, deoarece au o stabilitate emotionala bazata pe ceea credintele in
ceea ce este mai presus de gandirea umana, astfel la diferite probleme, desi se confrunta cu
aceleasi frustrari, le fac fata altfel, apeland la diferite metode de a nu purta poveri cum ar fi
(mersul la biserica, participarea la diferite slujbe, etc.).
Chu Kim-Prieto, Ed Diener, Maya Tamir, Christie Scollon i Marissa Diener (2005), au
identificat trei posibile abordri ale strii de bine subiective (SWB), fiecare dintre ele oferind o
conceptualizare

proprie

modalitate

specific

de

msurare:

1. Evaluarea global a vieii i a aspectelor sale

2. Perceperea strii de bine subiective
3. Experimentarea unor emoii de mai multe ori, ntr-o anumit perioad de timp.
n aceasta cercetare s-a ajuns la concluzia ca exista o legatura ntre starea de bine subiectiv i
diferitele msurtori utilizate. Ei au considerat starea de bine ca fiind un concept alctuit din
patru componente, care se desfoar n timp, influenndu-se reciproc: evenimentele i
circumstanele de via; reaciile afective la aceste evenimente; evocarea acestor reacii;
evaluarea global a vieii. In acest sens, evaluarea corect a strii de bine nseamn msurarea
tuturor acestor patru componente, asumand faptul ca neglijarea vreunuia dintre ele poate duce la
rezultate greite.

1.2 Masurarea fericirii

Majoritatea articolelor care discuta si trateaza concepte despre fericire, o numesc pe aceasta ca
fiind: stare de bine subiectiv (Diener), cu toate acestea, din titlurile lor nu lipsete cuvntul
fericire. Probabil aceste sinonime sunt variante moderne ale termenului de fericire, nscute din
dorina cercettorilor de a distinge o denumire tiinific de un termen prea folosit n uzul comun,
fiind astfel un ctig analitic prin diferenierea de conotaiile pe care le are un termen din
4

vocabularul comun (Bltescu, 2009, p. 36). Desigur ca in ceea ce privete fiecare om, este de
preferat folosirea termenului de fericire, considernd c acesta este cel mai cuprinztor i mai
reprezentativ termen pentru existenta umana si pentru actiunile pe care oamenii le au unii fata de
altii, sau reprezentand lucrurile de care au nevoie pentru a avea satisfactie cel putin in cateva arii
ale vietii si a se simti impliniti si fericiti.
Fericirea este scopul principal al tuturor persoanelor, este un taram aparte de cel existent deja,
este o stare ce precede universul existent deja, pentru ca oamenii au nevoie de o siguranta aparte
pentru a crede in fericire sau implinire.
De asemenea, Seligman (2007), punand bazele psihologiei pozitiva in perioada anilor 90,
impreuna cu alti experti: Sonja Lyubomirsky, Ken Sheldon i David Schkade au studiat fericirea,
incercand sa structureze si sa dezvolte o formula a fericirii care suna in felul urmator:
(Seligman, 2007, p. 77)

F = T +C+V
In formula aceasta, F= gradul fericirii de durata, T= intervalul tendintelor genetice, C=
circumstantele de viata, iar V= factorii aflati sub control voluntar.
Autorul spune ca trebuie sa fie o distinctie intre fericirea de moment si fericirea de durata.
O multitudine de oameni traiesc in functie de fericirea de moment, pe care o cauta in diferite
forme, cum este cazul persoanelor care au anumite dependente, insa atunci cand se termina
fericirea, viata lor revine la momentul initial.
n ceea ce privete conceptul de intervalul tendinelor genetice, acesta este introdus n ecuaie
cu precizarea c motenim un fel de ghid care ne ndrum spre un anumit nivel de fericire sau
de tristee, fiecare dintre noi are un interval prestabilit al tendinelor genetice, un nivel fix de
fericire, motenit, la care revenim.
Circumstanele de via pot schimba n bine starea de fericire, dar e o schimbare dificil i
costisitoare. (idem, p. 80)
Statisticile Barometrului de Opinie Publica arata in mai 2005 un tabel care masoara subiectele si
domeniile la care oamenii se gandesc cand aud prima data de cuvantul fericire.
Chestionar: La ce v gndii cnd auzii sau citii cuvntul

Procent
27,5%
26,5%

Sntate
Siguran
5

fericire?

Familie, copii
Valori materiale
Hedonism
Succes
Relaii sociale
Linite i armonie interioar
Viitor
Alte nelesuri
TOTAL

23,1%
20,0%
17,3%
10,0%
7,7%
9,5%
3,0%
3,3%
151,9%

Desigur ca opiniile au fost subiective, deoarece oamenii sunt diferiti, prin urmare, gandesc, simt,
vorbesc si se raporteaza diferit, depinzand si de felul in care se gasesc in momentul in care sunt
intrebati, de exemplu in ce capitol al vietii lor se regasesc, s-ar putea ca unii respondenti care
sunt in pragul casatoriei sa spuna ca fericirea inseamna sa ai pe cineva aproape, sa intemeiezi o
familie, sa iti pui bazele intr-un anumit loc. Unii se poate sa fie in pragul unui divort dureros,
astfel pentru acestia fericirea poate insemna succes pe plan profesional, sau gasirea linistei si
armoniei interioare.
Analizand la prima vedere acest chestionar aplicat de BOP, pe primul loc a reiesit fericirea. Deci,
se pare ca primul gand al majoritatii dintre respondenti se gandesc prima data la sanatate atunci
cand aud, scriu sau vorbesc despre fericire. Poate ca se aplica vechiul proverb romanesc,
sanatate ca-i mai buna decat toate pentru ca asa cum ne gandim cu totii, desi avem anumite
lipsuri ele se pot compensa intr-un fel sau altul, insa sanatatea nu se poate tot timpul recupera si
mai presus de toate, traind in societatea secolului XXI , tristul adevar este ca, sanatatea este
costisitoare. Nu mai este la indemana tutror asa cum ar trebui sa fie.
Privind din alt punct de vdere, putem spune ca fericirea se masoara in multitudinea de clipe
frumoase petrectute alaturi de cei dragi, in multumea lucrurilor noi pe care le facem, sau cercul
de prieteni si cel mai important, familia. Familia este mereu cel mai bun suport de siguranta,
pace, armonie si fericire.
Deci, fericirea este o stare de bine, care ne face sa ne simtim impliniti, satisfacuti, care ne spune
ca lucrurile in vietile noastre merg bine si chiar foarte bine. Aceasta fericire se poate datora mai
multor cauze:
- profesionale: datorita faptului ca job-ul pe care il avem, ne satisface atat trebuintele financiare,
dar ne ajuta sa fim multumiti si impliniti in ceea ce facem, in seviciile pe care le prestam.
- sociale: in aceasta categorie intra rolurile noastra in societate, in comunitatea din care facem
parte, in cercul de prieteni sau in familie.

- familiale: aceasta categorie este subinteleasa ca fiind o categorie aparte ce ne face sa simtim
fericirea mai bine ca oricare alta.
De aceea, pentru ca avem cu totii dreptul la fericire, se pune problema astfel, toti oamenii au
acest drept de a fi fericiti?
Desigur, pentru ca indiferent de problemele cu care ne confruntam, avem cu totii dreptul la o
viata plina de bunastare si fericire.

1.3 Dreptul la fericire

Pentru a atinge fericirea, in carti este sugerata ideea de a parcurge anumite etape, de a face
anumiti pasi.
Seligman (2007) sugereaz existena a trei ci pentru obinerea fericirii: viaa plcut, viaa bun
i viaa plin de neles.
Prima cale, o viata placuta, este dorita de toata lumea caci ea conduce spre o stare de
beatitudine, esentiala in vietile fiecarei persoane. Aceasta stare de fericire este dezirabila pentru
toata lumea, in special persoanelor cu dizabilitati care au, de asemenea aceasta nevoie, de a fi
fericiti, de a se simti bine in familie, sau in institutiile de care apartin.
Tine si de dorinta si stilul de viata al fiecaruia pentru a duce o viata cat mai placuta. Cu cat ne
dorim mai tare acest lucru, cu atat mai mult putem avea parte de el, cu atat mai mult putem
munci pentru a avea o viata placuta, din toate punctele de vedere.
A doua cale, expusa de Seligman, este cea a vietii bune. Consider ca ea poate fi analizata din mai
multe puncte de vedere cum ar fi: o viata buna din punct de vedere financiar, grupul de
prieteni, comunitatea, societatea, religiozitatea, de asemenea are o mare influenta in a avea o
viata buna, credinta in ceva mai puternic, abilitati de socializare, un job implinitor atat din punc t
de vedere economic cat si spiritua (sa ii placa ceea ce face).
A treia cale si utima, este cea mai semnificanta, o viata plina de inteles, care nu mai are nevoie
de explicatii, caci se defineste prin insasi cuvintele.
Cu totii ne dorim o viata plina de inteles si cu totii avem nevoie de aceasta, poate cu atat mai
mult, persoanele cu dizabilitati simt o nevoie si mai acuta de a avea o viata frumoasa, placuta si
plina de inteles. Desigur ca cei care au anumite dizabilitati la nivel mintal, au o nevoie si mai
mare de a se simti acceptati, iubiti, intelesi, protejati si a avea o viata plina de inteles.
Exista doua cai prin care omul poate simti fericirea si aceasta se refera la multumirea fata de
propria existenta, fata de ceea o persoana a realizat si fata de modul si nivelul la care se afla viata
lui in prezent, in mod continuu, mentinand acelasi fel de atitudine (sunt multumit de viata mea).
Iar o alta cale tine de natura emotionala a omului, si semnifica acea fericirie care depinde de
7

frecventa starilor de spirit pozitive (ma simt bine aproape intotdeauna), de momentele, de
lucrurile si de persoanele care inconjoara o persoana, sau singurul refugiu in care isi poate gasi
starea de bine. (idem, p. 37)
In jurul nostru adesea intalnim persoane cu dizabilitati fata de care am putea spune ca oameni isi
ridica anumite intrebari: sunt ei fericiti? Cumva depinde normalitatea de gradul de fericire? Voi
incerca sa raspund acestor intrebari practic, discutand cu aceste persoane despre starea lor de
bine, si despre nivelul de fericire, insa personal, sunt convinsa ca gradul de fericire nu depinde de
nivelul de normalitate, de multe ori am intalnit persoane cu dizabilitati care se bucura de viata
intr-un mod deosebit, intr-un mod sincer si onest, fara vreo umbra de regret sau parere de rau.
Ceea ce e minunat, este ca multi din cei pe care i-am intalnit, nu-si foloseau timpul sa explice
natura dizabilitatilor lor, ci discutau mereu despre lucrurile care ii fac fericiti, despre lucrurile
care ii ajuta sa mearga inainte, despre lucrurile pentru care se trezesc dimineata si continua o zi
plina de obstacole.
Din nefericire, nu este si cazul persoanelor normale, obisnuite, pentru ca prea mult timp ne
complacem in starea in care suntem, astfel, uitam sa ne bucuram ca suntem sanatosi, ca putem
munci, ca ne putem bucura in fiecare zi, iar acest lucru cred ca face diferenta intre noi si acestia.

Capitolul II. DIZABILITATEA

2.1 Concepte: dizabilitate, handicap, deficienta
De-a lungul vremii oamenii, au inceput sa categoriseasca normalul si anormalul ca apartinandule, ca fiind un lucru decis de natura umana personala a fiecarui individ, bazata pe aparente fizice
sau psihice incadrate in propriile convingeri.
Uitand ca indivizii sunt unicitati irepetabile, oamenii care nu se incadreaza intr-un anumit
patern acceptat social de catre comunitatea de care apartine, sunt numiti persoane cu dizabilitate,
sau persoane cu handicap. Acestia sunt, de cele mai multe ori, marginalizati, exclusi din viata
publica, media, sau viata comunitara si sunt frecvent private de drepturi fundamentale fiecarui
om cum ar fi: transportul cu mijloace de transport in comun, dificultate in a intra in diferite
localuri sau institutii, etc.
In literatura psihopedagogic sunt folositi mai muli termeni care, n funcie de modul de
abordare a problematicii persoanelor cu cerine speciale, pot clarifica mult mai bine o serie de
delimitri semantice utile n nelegerea corect i nuanat a fenomenelor avute n vedere
(Ghergu, 2001, p. 12) acestea fiind:
aspectul medical, care se refera la deficiena
aspectul funcional care determina incapacitatea sau dizabilitatea
aspectul social handicapul.

Este necesara o delimitare a acestor concepte de dizabilitate, handicap, si deficient, pentru o mai
buna intelegere a situatiei dificila in care se regasesc aceste persoane, dar si pentru ameliorarea si
imbunatatirea conditiilor de viata.
Deficienta sau infirmitatea, cuprinde orice pierdere, anomalies au dereglare a unei structure sau
a unei functii anatomice, fiziologice, descriind tulburari la nivel oraganismului (deficient ale
membrelor, organelor, altor structuri sau functii).
Incapacitatea sau dizabilitatea, inglobeaza orice restrictie sau diminuare, lipsa ori pierdere
(rezultand dintr-o deficient) a capacitatii de a efectua o activitatein conditii considerate ca
normale pentru o fiinta umana. (Verza Emilian Florin, 2002, p. 10)
Handicapul, este definit ca dezavantajul unei persone, ca urmare a unei deficient sau incapacitate
care limiteaza sau impiedica satisfacerea totala sau partiala a sarcinilor considerate ca normale
pentru ea, in functie de varsta, sex, factori sociali, culturali. (Zamfir C. 1993 apud Simona
Ponea, p.26,)
Legea 448/2006 definete persoanele cu handicap ca fiind acele persoane crora, datorit unor
afeciuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitile de a desfura n mod normal
activiti cotidiene, necesitnd msuri de protecie n sprijinul recuperrii, integrrii i
incluziunii sociale. (Legea 448/ 2006 )
Aceste definitii sunt imperios cerute, pentru a se elimina orice urma de stigmatizare asupra
persoanelor cu dizabilitate. Cert este faptul ca oamenii nu sunt construiti sau influentati de o
definitie, ceea ce este normal, ele exista doar pentru a facilita procesul de intelegere, tocmai
pentru a se evita etichetele negative asupra oamenilor, care nu fac decat sa-I impiedice in
dezolvoltarea emotionala, psihica si fizica.
O alta clasificare a deficientei si dizabilitatii este data de World Vision, in ghidul: Toti copii au
drepturi egale si spune ca:
Deficienta include tulburari fizice, senzoriale, intelectuale, mentale pe termen scurt sau lung. De
exemplu lipsa totala sau partiala a unui brat, mana sau picior, sau a avea un membru/organ care
nu functioneaza eficient.
Dizabilitatea este rezultatul barierelor sociale ridicate in fata persoanelor cu deficiente.
Deficientele pot deveni dizabilitate ca rezultat al mediului in care traieste o persoana, incluzand
aici atitudini, bariere institutionale, economice si politice ce impiedica participarea in societate a
acestora. ( Toti copiii au drepturi egale, p. 8)
10

Aceste clasificari, au rolul de a ne ajuta sa intelege mai bine cu ce se confrunta aceste persoane,
insa societatea este cea care creaza dizabilitatea pentru persoanele care au diferite limitari.
(Ibidem, p. 9).
Atunci cnd este evaluata starea unui copil cu dizabilitati, sunt evaluate urmtoarele domenii,
care se coreleaz: evaluarea medical, evaluarea psihologic, evaluarea educaional, evaluarea
social.
n acest caz, al celor mici, copiilor, scopul evalurii este acela de a stabili calitatea i nivelul
funcionrii structurilor anatomice, funciilor organice, activitilor i participrii copilului cu
dizabilitate la viaa social, innd cont de mediul n care copilul triete i msura n care
beneficiaz sau nu de servicii i intervenii adecvate, respectiv: protezare, mijloace tehnice,
ngrijire, recuperare, educaie etc.
Evaluarea copiilor cu dizabiliti este un proces complex care estimeaz cantitativ i calitativ
particularitile dezvoltrii i capacitii de nvare a copilului, are n vedere planificarea i
programarea planului de servicii personalizat i programele de intervenie personalizate
Este in esenta si in fiinta oricarui om sa aiba toate nevoile de baza acoperite, in special cele de
apartenta, cu precadere in cazul persoanelor cu diferite dizabilitati. Insa, de acolo pornesc toate
celelalte nevoi care conduc omul spre succes, dezvoltare si realizare, tocmai nevoile si acestei
categori de persoane.
Persoanele cu dizabiliti se difereniaz ntre ele prin nevoile, capacitile i interesele distincte
pe care le au, adic exact cum ne difereniem noi toi.
Aceste nevoi sunt cel mai bine definite, in piramida lui Maslow, evidentiate in figura de mai jos,
si care este constituita astfel:

11

Sursa: www.stefamedia.com

La baza stau nevoile fiziologice, care sunt fundamentale, fara de care un om nu poate
supravietui, cea de hrana, adapost, odihna, sanatate. Daca aceste nevoi sunt satisfacute,
urmatoarea treapta este cea a nevoii de siguranta, care este o nevoie indispensabila in special,
persoanelor cu dizabilitati, aceastea avand constant trebuinta de siguranta fizica cat si psihica.
Marea majoritate a persoanele cu nevoi speciale, au un simt al apartenentei mai dezoltat, acesta
fiind urmatoarea treapta in piramida lui Maslow. Acestia simt o nevoie constanta de dragoste, de
grija, protectie din partea familiei si a celor cunoscuti, uneori atatsandu-se chiar de straini, de
oamenii pe care ii intalnesc pentru prima data, acesta este in special cazul persoanelor cu
sindrom Down. Urmatoarea treapta semnifica o nevoie majora a persoanelor cu dizabilitati
aceasta fiind unicitatea, este acel acel element de care fiecare persoana are trebuinta, fara sa fie
etichetati ca oameni fara nicio sansa, ca oamenii pentru care posibilitatile sunt limitate. Prin
aceasta stima de sine va creste iar acestia vor putea functiona ca orice persoana obisnuita.

Ultima treapta a piramidei lui Maslow, este reprezentata de autorealizare, este incununarea
succesului pe plan profesional sau personal. Ceea ce este de dorit atat pentru persoanele cu
anumite dizabilitati, este trecerea prin toate aceste trepte si obtinerea statutului de persoana,

12

indiferent de dizabilitatea cu care se confrunta, obtinerea statutului de independenta si

autorealizare.
Desigur ca pentru a atinge varful piramidei persoanele cu dizabilitati au nevoie de stabilitate din
toate punctele de vedere, stabilitate fizica, sustinere din partea familiei, stabilitate emotionala
De altfel, teoria atasamentului, explica foarte bine trebuintele persoanelor cu nevoi special,
axandu-se pe inlaturarea stigmatului asupra acestor persoane, dar si asigurarea unui climat
afectiv stabil si benefic dezvoltarii emotionale, psihice si fizice a persoanelor cu nevoi speciale.
Atasamentul presupune apropierea preferential, dezinteresata si partial inconstienta a unei
persoane de alta. Aceasta teorie deschide calea intelegerii corecte a procesului de dezvoltare
psiho-sociala normala a personalitatii unui individ. Teoria atasamentului a aparut in urma
cercetarilor efectuate de John Bowbly care a fost indeosebi preocupat de soarta copiilor ramasi
pe drumuri dupa Al Doilea Razboi Mondial. Acesta a dovedit astfel ca lipsa atasamentului poate
duce la periclitarea dezvoltarii normale a individului, evolutia spre o viata de adult
corespunzatore normelor sociale (Miftode apud Simona Ponea, p.235). Individul, la orice varsta
este inclinat spre relatii de afectiune cu semenii sai, pierderea acestor relatii generand efecte
devastatoare asupra starii de atasament a celui in cauza, el simtindu-se ranit sufleteste, fiind trist
tot timpul, manios si dezordonat in reactii pierzandu-si busola sentimentala- acestea fiind in
linii mari efectele pierderii relatiilor de atasament. (ibidem)
Pentru a se ajunge la dezvoltarea normal a unui adult, stabil emotional si echilibrat psihic, trebuie
asigurata o crestere favorabila a copilului, a afectiunii si sigurantei familiale a responsabilitatilor
si independentei individuale. In caz contrar se poate ajunge la situatii ca:
-

Pierderea propriei identitati

Pierderea apartenentei la o anumita familie/comunitate
Pierderea ordinii normale a lucrurilor in lumea inconjuratoare
Refuzarea ajutorului si relatiile cu ceilalti

La fel si persoanele cu nevoi speciale trebuie sa beneficieze de un atasament stabil din partea
celor din jur si astfel sa se poate dezvolta normal. Este de dorit ca toate formele de opresiune
existente sa fie inlaturate si persoana cu nevoi speciale trebuie sa beneficieze de un atasament
stabil din partea celor din jur si astfel sa se poate dezvolta normal. Este de dorit ca toate formele
de opresiune existente sa fie inlaturate si persoana cu nevoi speciale, sa fie privita normal, sa

13

apartina unei societati care o apreciaza pentru ceea ce este si o valorifica pentru calitatile pe care
le are. (Simona Ponea, p. 34)

2.2 Cauze ale dizabilitatii

Factorii generatori de deficiente sunt impartiti in 4 mari categorii:
1.
2.
3.
4.

Factori genetici
Factori biologici (diferite afectiuni)
Accidente
Conditii socio-culturale

Pentru a explica factorii genetici, ne putem referi la boli, acestea reprezentand unul dintre
principalii factori care favorizeaza aparitia deficientelor si incapacitatilor fizice si mentale.
( Albu Adriana 2000, apud Simona Ponea, p. 25).
Factorii biologici, generatori de deficiente, se refera la bolile infecto-contagioase, in special
poliomelita, tuberculoza, infectii ale urechilor si ochilor. De asemenea, putem face referire la
aceasta categorie si la afectiunile cardio-vasculare, respiratorii, reumatismele sau diabetul.
Accidentele ocupa un loc secundar intre cauzele de incapacitate. Majoritatea accidentelor sunt
accidente de munca si cele casnice care de multe ori duc la o stare de handicap.
Privind cea de a patra categorie de factori, anume cauzele socio-culturale, putem identifica cauze
generate de mediu, de saracie, ignorant, superstitii, urbanizare, abuz de droguri sau alcoolism.
(ibidem)
Uniunea Europeana adauga pe langa acestea si poluare mediului si a apei prin substante toxice
sau manipularea incorecta a unor substante periculoase.
Organizatia Nationala de Sanatate, considera ca doua treimi dintre deficiente pot fi atribuite
urmatoarelor 4 cauze:

leziuni aparute in timpul sarcinii

bolilor infectioase
accidentelor
malnutritiei

Dupa aceste patru cauze, Organizatia Nationala de Sanatate face referire si la urmatoarele:
-

tulburari congenital
afectiuni somatic
consumul de droguri si alcool
14

Pe langa toate cele 4 enuntate, putem, de asemenea, adauga si deficientele ce sunt cauzate de
conflictele armate si violenta pe strada. Aceste procese afecteaza cel putin 3 milioane de oameni.
(Simona Ponea 2009, p. 27).
Statisticile realizate de Gala Persoanelor cu Dizabilitati, arata ca att la nivel mondial, ct si la
nivel european, cercetrile arat ca aproximativ 10% din populatie are o anumit form de
dizabilitate.
Multe dizabiliti nu se vd. Astfel c zilnic interacionm cu oameni care pot avea deficiene sau
pot fi afectai de probleme care ne rmn necunoscute.
De pild, exist persoane care au HIV/SIDA, boli cardiace severe sau schizofrenie i care triesc
sau lucreaz alturi de noi fr s bnuim nimic din problemele cu care se confrunt. Tocmai
acest lucru este relevant fa de capacitatea lor de a particip la viaa social, de a avea un loc de
munc, prieteni i familie. Acest fapt ne arata faptul ca toti suntem egali, suntem in aceeasi
masura oameni normali, cu mici diferente intre noi, ceea ce ne face si deosebiti si unici.

15

2.3 Clasificarea dizabilitatilor

Gala Persoanelor cu Dizabilitati, face urmatoarea clasificare a dizabilitatilor:

dizabilitati vizuale - Doar un mic numr dintre persoanele cu deficiene de vedere nu

vd deloc. Majoritatea acestor persoane fie vd n cea, fie nu apreciaz corect distana i
viteza sau nu disting ntre obiectele care au culori asemntoare sau umbre. Alte astfel de
persoane pot fi capabile s vad lucrurile care sunt foarte aproape de ei dar nu vd la
distane mari, n timp ce altele au o arie restrictiv de vedere (ex.: vedere de tunel).
A avea o deficien de vedere poate reprezenta un important dezavantaj, n primul rnd
pentru c majoritatea oamenilor obinuiesc s comunice sau s relaioneze apelnd la
mesaje pentru a cror receptare este necesar vzul.

dizabilitati auditive - Persoanele cu deficiene de auz suplinesc aceast problem prin

suprasolicitarea vederii pentru a comunica (ex. citirea pe buze, limbajul mimico-gestual).
Uneori, cei cu deficiene de auz folosesc aparate auditive. Dificultile celor care nu aud
pot fi i de natur cultural. Spre exemplu, viaa social poate fi mult diferit pentru un
tnr care nu aude, fiind, de exemplu, cu greu inclus n cercurile celor care ascult un
anumit gen muzical.

16

dizabilitati psihice - Problemele de sntate mintal pot afecta pe oricine, indiferent de

statutul economic i social, de pregtirea profesional, de nivelul inteligenei sau de
nivelul mplinirii personale.
O statistic publicat de Organizaia Mondial a Sntii spune ca 1 din 4 persoane sunt
afectate de o problema de sntate mintal pe parcursul vieii. Asta nseamn c fiecare
dintre noi cunoate pe cineva care are/a avut/va avea probleme de sntate mintal de
diverse intensiti (ex. anxietate, atacuri de panic, depresie, schizofrenie etc).
Unele probleme de sntate mintal pot avea un impact semnificativ asupra vieii
persoanei afectate: schizofrenia, tulburarea bipolar (maniaco-depresiv), Alzheimer sau
demen. Majoritatea celor cu probleme psihice, inclusiv cele grave, pot face diverse
munci, n funcie de pregtirea lor, i pot pstra o slujb pentru perioade medii i lungi.
Familiile, prietenii, colegii i angajatorii trebuie s i sprijine pentru a nu renuna la acest
tip de activitate, s nu ii "ascund" de ochii celorlali i s-i ncurajeze s ia parte la viaa
social.

dizabilitati intelectuale - Dizabilitatea intelectual este o stare caracterizat prin

dificulti majore de nvare i nelegere, datorate unei dezvoltri incomplete a
capacitii intelectuale. Persoanele cu dizabilitate intelectual au capaciti intelectuale
sub valorile medii descris de un coeficient de inteligent de 70 sau mai puin.
Majoritatea nevoilor persoanelor cu dizabiliti intelectuale sunt aceleai ca ale celorlali
oameni: contact social, siguran, locuin, educaie, munc etc.
Nivelul de independen al unei persoane cu dizabiliti intelectuale depinde de educaia,
caracteristicile personalitii, oportunitile sociale i profesionale, precum i de condiiile
medicale care pot coexista cu retardul mental.

sau alte dizabilitati - cum ar fi: dislexia= dificultate de invatare

17

Este necesara, in primul rand, o clasificare a funciile organismului sunt funciile fiziologice ale
sistemelor organismului (inclusiv funciile psihologice) Structurile corpului sunt prile
anatomice ale organismului, ca organele, membrele i componentele acestora. Afectrile sunt
probleme ale funciilor sau structurilor organismului, ca pierderi i deviaii semnificative.
Funciile i structurile organismului sunt clasificate n dou seciuni diferite. Aceste dou
ncadrri sunt gndite pentru a fi folosite n paralel. De exemplu, funciile organismului cuprind
simurile de baz, cum ar fi funcii ale vederii, corelate la nivel structural sub forma ochiului
i a structurilor asociate acestuia. (2) Organismse refer la organismul uman ca ntreg;
cuprinde, deci, i creierul i funciile acestuia, ca de exemplu intelectul. Ca urmare, funciile
mintale (sau psihice) sunt subsumate funciilor organismului. (3) Funciile i structurile
organismului sunt clasificate dup sistemele organismului; de aceea, structurile corpului nu sunt
considerate ca fiind organe.
Aristotel considera c dac una dintre facultile senzoriale era pierdut, rezulta n mod
corespunztor i o pierdere la nivelul cunoaterii. Dup el, ar exista trei simuri principale: vzul,
auzul i mirosul. Lipsa vederii era considerat ca fiind cel mai serios handicap n raport cu
nevoile vieii, dar pierderea auzului era considerat cea mai important n relaie cu dezvoltarea
intelectului.
De asemnea o alta clasificare a lui Emil Verza contine si:
Tulburarile fizice - in Clasificarea Internaional a deficienelor, incapacitilor i
handicapurilor, varianta experimental adoptat de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) ,
semnifica:
a) deficiene ale feei, capului, gtului: deficiene mecanice i motrice ale maxilarului ocluzie,
prognatism, timus (contracie spastic involuntar a muchilor mandibulei ce mpiedic
deschiderea gurii); o paralizie facial, micri involuntare ale feei (ticuri, micri automate),
micri anormale ale capului, torticolis;
b) deficiene ale staticii i posturii: devierea coloanei vertebrale (cifoze, lordoze, scolioze),
micri involuntare ale corpului, micri bizare sau stereotipe, cum ar fi balansarea sau
18

legnarea;
c) deficiene ale staturi i corpolenei: nanism, gigantism, achondroplazie, obezitate;
d) deficiene mecanice i motrice ale membrelor superioare: anchiloze, articulaii instabile,
dislocri i nepeniri cu reducerea sau pierderea micri;
e) deficiene mecanice i motrice ale membrelor inferioare, cauzate de lungimea inegal, luxai
congenitale de old, deficiene ale genunchiului, gleznei, piciorului, etc.
f) paralizie spastic a mai multor membre (hemiplegii, paraplegii, tetraplegi);
g) paralizie cu flascitatea membrelor;
h) alterri ale axei membrelor: restul unui membru asemntor amputrii ce se poate manifesta
ca un defect de dezvoltare (amelie, facomalie, apodie) sau ca rezultat al interveniei chirurgicale.
Aceste deficiene au un caracter care impiedica functionarea normala a unei persoane, n funcie
de intensitatea deficitului funcional. tulburarile de limbaj

Tulburarile de comportament provoaca: anxieti i frustrri prelungite, instabilitate afectiv i

depresii, ostilitate i neacceptarea colaborrii cu cei din jur, slab dezvoltare afectiv i
indiferen, trirea unor tensiuni, repulsie fa de activitate, dereglri ale unor funcii psihice.
Acestea determin tulburri de comportament de forme i intensiti diferite, n funcie de
profunzimea dereglrilor interioare i se concretizeaz, n exterior, prin: reacii afective instabile
(fric, mnie, furie, rs i plns nestpnit), agitaie motorie i micri dezorganizate, negativism
i apatie, teribilism i infatuare, furt vagabondaj, cruzime i aberaii sexuale.

Polihandicapul- Prin polihandicap se nelege existena a dou sau mai multe forme de handicap,
asociate la aceeai persoan i nsoite de o varietate de tulburri.
In cazul polihandicapului, avem de-a face cu handicapuri severe sau profunde fie intr-un palier al
activitilor fizice i psihice, fie cu dificulti n toate componentele principale ale activitii psihofizice.
Dar, putem ntlni i handicapuri singulare, reunite, i care pot fi, ns, extrem de grave (profunde) i la
care componenta afectat este deteriorat total i pe toate secvenele acesteia. Astfel, apar
disfuncionaliti la nivel organic, care pot sa afecteze, negativ, planul psihic general. Aadar,
19

polihandicapul se gsete n majoritatea sindroamelor handicapului de intelect, n unele deficiente fizice

i n deficiente senzoriale, i mai ales n cazul asocierii lor.

Capitolul III. SERVICIILE OFERITE PERSOANELOR CU

DIZABILITATI
3.1 servicii oferite persoanelor cu dizabilitati

20

Principalele tulburri de nvare sunt (D. Popovici, 1998,

dup Janet W. Lerner):
- deficiene de atenie,
- deficiene de motricitate general i fin i de coordonare
spaial,
- deficien n prelucrarea informaiilor perceptive, mai ales
auditive i vizuale, n strns legtur cu insuficiene ale
memoriei de scurt durat,
- insuficiene n ceea ce privete strategiile de nvare,
- diferite tulburri de limbaj,
- dificulti de citire i scriere,
- dificulti n nsuirea simbolurilor matematice, a calculului
21

matematic i a noiunilor spaio-temporale,

- tulburri ale comportamentului social, dificulti n stabilirea de
relaii interpersonale.
26
ntr-o cercetare a dificultilor de nvare,

22

Bibliografie

Verza E.F. Introducere n psihopedagogia special i asisten social, Ed. Fundaiei Humanitas, 2002

Legea 448/ decembrie 2006 privind protecia i promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1006 din 18/12/2006
23

24