In privinta fructelor, raspunsul este clar : pentru ca sunt dulci (cel putin, majoritatea).

Ne place
sa mancam fructe, cam orice fel de fructe, chiar daca le acceptam pe cele straine sau exotice cu
oarecare ezitare la inceput. Dar legumele pot fi amare, iuti, pot avea, crude, un gust destul de
neplacut, dincolo de vitamine, asa ca de ce sa le mancam ? In buna parte, mancam legume pentru ca
suntem constienti de rolul pe care il joaca in alimentatie si pentru ca unele chiar ne plac.
In esenta, omul de astazi este rezultatul unei lungi evolutii si pas cu pas si-a diversificat hrana.
Primii stramosi ai omului incepusera sa manance frunze, fructe, legume salbatice, seminte,
vegetatie diversa. Chiar daca nu stiau inca sa cultive toate acestea, le putea lua direct din natura,
din locurile unde ajungea tribul.
Nu s-au pastrat prea multe informatii despre cat de toxice sau, dimpotriva, sanatoase erau
legumele si fructele pe care le mancau primii oameni. Dupa atata timp, este de presupus ca cea mai
mare parte dintre acestea au disparut sau nu mai sunt folosite. In schimb, astazi avem informatii
despre fructele si legumele care fac parte din dieta noastra, de la vitamine si minerale, la istoricul
plantei si cele mai bune conditii pentru a o intretine si creste. Suntem mai interesati ca oricand de
efectele pozitive ale legumelor, de retete, de gust, de agricultura ecologica si sanatate, insa numarul
legumelor si fructelor consumate in mod obisnuit este in scadere.
Cele mai cunoscute si mai gustate legume sunt spanacul, varza, broccoli, morcovii, cartofii, ardeii,
ceapa, mazarea, conservate sau proaspete, preparate intr-un fel sau altul, fiecare cu gustul si
calitatile specifice, multe insotite de adevarate povesti. Sigur este ca, in special popoarele
occidentale, au facut o greseala reducand cantitatea si variatia legumelor din alimentatia zilnica,
lipsindu-se astfel de protectia oferita de acestea. Consumul de legume constituie o adevarata alinare
culinara.

Datorita temperaturilor inalte (peste 32 de grade) din timpul verii, se produce o crestere
corespunzatoare a transpiratiei, care impiedica astfel supraincalzirea corpului. Odata cu apa,
organismul mai pierde si saruri minerale si vitamine (mai ales pe cele solubile), antrenand astfel
multe consecinte negative in desfasurarea proceselor fiziologice. Astfel, poate aparea astenia
fizica precum si perturbari ale proceselor metabolice, stare de disconfort.
Pentru evitarea unor asemenea neplaceri, se impun masuri de inlocuirea a pierderilor
provocate de transpiratie, a pierderilor de apa, saruri minerale si vitamine, pentru refacerea
conditiilor normale de functionare a organismului. Acest lucru poate fi realizat prin consumarea
in medie a doi litri de lichide pe zi, care nu vor fi baute prea reci (se elimina inainte de a hidrata
organismul). In afara de lichidele propriu-zise, se vor consuma cat mai multe fructe si legume,
datorita pe de o parte rezervelor de apa, saruri minerale si vitamine pe care le contin, cat si
datorita faptului ca in organism ele cedeaza apa sub forma de efect intarzaiat, asigurand in mod
constant si pe termen lung lichidul.
Consumand cat mai multe fructe si legume (mai ales crude), dispare senzatia de sete continua
datorita efectului de eliberare a apei din tesuturile vegetale. In plus, fructele si legumele
elibereaza, prin consum, un numar mic de calorii. Se mai pot consuma infuzii (ceaiuri) caldute,
usor indulcite cu zahar sau indulcitori artificiali, de izma (nu in exces), de soc, de musetel, de
sunatoare si mai ales de urzici (taie senzatia de sete), la temperatura camerei. Uneori alegerea
acestor ceaiuri se poate face si in functie de necesitatile terapeutice. Infuziile de plante se prepara
cu o lingurita de planta la o cana cu apa. Alimentatia trebuie sa fie variata si judicios intocmita,
in sensul valorii calorice a alimentelor, in ideea de a se consuma numai acele produse cu valoare
calorica mica.

Neobisnuitul concurs al "legumelor

urate" este organizat anual, in Marea
Britanie, de asociatia National Trust, care isi
propune astfel sa dea o sansa si acelor legume
care au un gust extraordinar, dar sunt
respinse datorita aspectului. "Vrem sa
schimbam prin aceasta conceptul de leguma
perfect cosmetizata, leguma prezenta in
supermarketuri", a precizat Liz Woodward
din partea organizatorilor.

Printre numerosii candidati la titlul de

"cel mai urat" s-au numarat cartofi, morcovi,
cepe si rosii. Marele castigator a fost insa un
pastarnac avand o forma care aminteste de o
creatura din abisuri, inconjurata de
tentacule.

Cartoful este bogat in vitamine din

complexul B, dar nu trebuie neglijate nici
cantitatile de vitamina C si K. Sarurile
minerale ale cartofului sunt evidentiate in
functie de calitatea solului: magneziu,
fosfor, fier, mangan, cupru, sulf.
Proprietatile cartofului
- sanatos, hranitor, foarte usor de digerat,
mai ales copt in coaja lui;
- aliment energetic permis diabeticilor,
obezilor si tuturor celor predispusi la
ingrasare;
- aliment de balast ce inlesneste functiile
intestinale;
- anti-ulceros;
- cicatrizant.

Toata lumea stie ca exista cartofi

albi si rosii. Ei bine, la moda in
strainatate, in gradini si, mai ales,
in bucatarii, veti intalni o specie
noua de cartofi mult mai ciudati si
colorati, dar la fel de buni la gust
ca oricare altii. Ne referim la
cartofii ... mov. Acestia sunt intradevar o noutate care ne incanta
privirea
si
ne
starnesc
curiozitatea in
privinta
gustului. Culoarea lor ne-ar putea
duce cu gandul la gustul
strugurilor, dar, evident, au gust de
cartofi. Dupa preparare, culoarea
se mai estompeaza putin, dar tot
mov ramane. Daca ii pasati, capata
o culoare usor rosiatica.

Porumbul nu este o leguma, dar l-am

introdus in material alaturi de legume pentru
ca place copiilor si este folosit in alimentatie,
din ce in ce mai mult, in modul in care sunt
folosite acestea.
Porumbul este una din cele mai valoroase
plante cultivate datorita productivitatii
foarte ridicate si multiplelor sale
ntrebuintari: alimentatia oamenilor si a
animalelor, industrie, cosmetica etc.
Porumbul isi are originea pe pamantul
Mexicului de astazi. Langa Ciudad de
Mexico s-au gasit ingropate boabe de
porumb care datau de mai bine de 8.000 de
ani. Potrivit unei legende a amerindienilor,
porumbul are origini divine, el fiind sursa de
hrana a zeilor atunci cand au creat
pamantul. In Europa, el a fost adus de
Cristofor Columb. Acesta a primit in dar de
la bastinasi porumb pentru a-l duce cu el
peste ocean. De aici, nu a fost decat un pas
pana la raspandirea pe intregul glob.

Stiati ca exista si stiuleti

de porumb cu boabe rosii?
Acestia sunt deliciul copiilor
care-l prefera fiert sau copt,
si cel mai important este casi pastreaza culoarea si dupa
gatire. Aceasta specie este
numita Ruby Queen .
Mancarea
va
fi
mai
interesanta daca se pregateste
un amestec de boabe galbene
si rosii.

Aproape toate soiurile de fasole

sunt fibroase i sunt cultivate pentru
seminele bogate n elemente
nutritive. Seminele sunt uscate i
pstrate n aceast form. Cu puin
timp nainte de a fi consumate, sunt
nmuiate n ap, pentru a putea
prepara din acestea diferite
mncruri.
Fasolea boabe este una dintre
sursele de baz de albumine vegetale
din lume. Se ntlnete n buctriile
tuturor popoarelor. Exist 30 000 de
soiuri de fasole, din care se cultiv
peste 500.

Fasolea cu boabe albastre este

originara din China.
Daca boabele de fasole de alte
culori, cunoscute de noi, isi
pierd culoarea la fiert, fasolea
albastra isi pastreaza culoarea si
gustul este cel obisnuit.

Conopida este o varietate de varza cultivata

pentru forma ei distinctiva, ca un buchet. Leguma a
devenit populara in Grecia antica, unde era
consumata pentru eliberarea energiilor. Frunzele
exterioare ale conopidei sunt folosite in salate sau
sunt inabusite si apoi sunt consumate fierbinti.
Continutul bogat in vitamina C ajuta la refacerea
organismului printr-o actiune puternica
antioxidanta si antiinflamatorie.
Alegeti capatanile de culoare crem, de
consistenta ferma, cu flori compacte, fara pete
maronii
Se pastreaza in frigider intr-o punga
perforata pana la maxim cateva zile.
-

Spalati conopida chiar inainte de a o folosi.

Adaugati o lingurita de lamaie sau o ceasca

de lapte in apa in care o fierbeti pentru a-si pastra
culoarea
Tijele si frunzulitele pot fi adaugate la o supa
gustoasa

Conopida este, in
general, o leguma ciudata
chiar si avand culoarea
alba. O tenta de culoare o
aduce ruda ei verde si
anume broccoli. Dar ce
spuneti de o conopida
portocalie? Aceasta specie
a fost obtinuta inca din
anii
1970
de
catre
cercetatorii din Canada.
Denumita si conopida
Cheddar , ea cuprinde de
25 de ori mai mult beta
caroten decat conopida
alba. Se poate consuma si
cruda, ca o gustare
colorata si plina de
vitamine.
Copii
cu
siguranta o vor adora.
Mark Twain a spus:
Conopida nu este nimic
altceva dect o varz cu

Provine din America de Sud, America

Central i India. n momentul de fa, este
cultivat n ntreaga lume. Exist peste 200 de
soiuri de fasole. Se consider c fasolea are
peste 8000 de ani. Este una dintre cele trei
surori ale buctriei Americii Precolumbiene
, mpreun cu porumbul i dovleacul.
Constituie hrana de baz ndeosebi n rile
Americii de Sud, unde are aceeai importan
ca orezul n Asia sau cartofii n Europa.
Italienii i francezii au cultivat un soi de
fasole fr fibre. Aceasta este consumat n
totalitate pstaia mpreun cu seminele
ascunse n interior. Fasolea este prezent n
stare slbatic n zonele tropicale ale Asiei i
Americii. Fructul ei este pstaia care conine
de obicei cteva semine.

Stim toti despre

fasolea verde, galbena.
Interesanta este si cea
pestrita, alba cu rosu sau
fasolea italiana. Pacat
insa ca, la gatit, isi pierde
culoarea si devine alba. d
Oricum
este
foarte
gustoasa. Spectaculoasa
este cea mov sau Royal
Burgundy .
Aceasta
specie
creste
foarte
repede
si
trezeste
interesul prin culoarea ei
neobisnuita.

Ceapa este un ingredient folosit de mii de ani in

diverse preparate, la ora actuala fiind a doua recolta in
lume, dupa productia de rosii. Ceapa este un aliment cu
o valoare culinara si un potential curativ excelent.
Ceapa are proprietati curative cunoscute inca din
antichitate, fiind utilizata impotriva racelilor, astmului
sau la alungarea insectelor. In medicina chineza, ceapa
este folosita la tratamentul anginei, gripei, infectiilor
bacteriene si tulburarilor de respiratie.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS)
considera ceapa utila in tratamentul lipsei de apetit si in
ateroscleroza, in raceala, tuse, astm si bronsita.
Ceapa este un aliment care nu ar trebui sa
lipseasca de pe masa zilnica. Alba, rosie, galbena, sau
verde, fiecare ceapa are o aroma unica si este benefica
pentru sanatate. Poate fi mancata cruda, fiarta, coapta,
prajita sau chiar uscata, in diverse
preparate. Intotdeauna este cel mai bine sa fie
consumata cruda, fiindca prepararea termica ii
distruge proprietatile.
Pentru persoanele cu stomac sensibil, ceapa se
poate lasa la macerat in ulei de masline pe timpul noptii
si apoi se poate utiliza a doua zi in salate.

O leguma interesanta este

ceapa egipteana. Bulbii sai se
gasesc in varful tijelor plantei,
nu in pamant asa cum este
ceapa cunoscuta de noi. I se
mai
spune
si
ceapa
plimbareata pentru ca, daca
nu se taie bulbii aerieni, se va
intinde incet dar sigur prin
toata gradina. Gustul este
exact la fel cu cel al cepei
obisnuite.

Se consider c salata a fost cultivat

dintr-un soi cu frunzele amrui, care era
prezent n Europa, Asia i n America de Sud.
A fost cultivat cu 4500 de ani naintea erei
noastre pentru uleiul care se gsea n
seminele sale. Deabia n secolul al VI-lea
naintea erei noastre, perii au cunoscut gustul
frunzelor sale, iar romanii i-au atribuit
proprieti terapeutice. Ca o curiozitate
mpratul Augustus a cldit un altar n cinstea
salatei.
Conine amidon, potasiu, fosfor, calciu, fier,
zinc, vitamina C, B1, B2, B5, B6, PP, E,
provitamina A. coninutului de magneziu,
crom i de acid folic.
n China, cultivarea salatei este
considerata aducatoare de noroc. Aceasta este
servit la ocazii speciale, ca de pild zilele de
natere sau Anul Nou.

Iarba grasa este o planta cunoscuta de mii de

ani, utilizata atat ca aliment, cat si ca medicament
pentru unele boli. Ea creste atat in zonele calde de
pe glob, cat si in cele de reci. O intalnim salbatica
sau cultivata in Europa, America si Asia. In
Romania, dintre denumirile ei, cea mai raspandita
este iarba grasa, dar si grasita, iarba porcului,
buruiana grasa sau pita porcului. Originea ei se
pierde in timp. Stim ca ea este mentionata de
Dioscoride in lista plantelor medicinale folosite de
daci, sub numele de "lax".
Pentru ca nu este foarte cunoscuta, multi
gradinari o confunda cu o buruiana si o elimina.
Pentru consum, este cel mai adesea culeasa de
cunoscatori direct din natura. Ea poate fi cultivata
cu succes intr-un colt insorit al gradinii, alaturi de
salata. Lucrarea de recoltare este usoara si se face
prin ruperea tulpinii cu frunze cu tot. Iarba grasa
este o planta taratoare cu o mare putere de
refacere, si in scurt timp, va creste din nou,
acoperind solul ca un covor. Se poate recolta astfel
de 3 ori pe perioada verii de pe un singur strat.
Se consuma frunzele carnoase si acrisoare sub
forma de salata. Ca medicament se foloseste sub
ceai sau infuzie.

S-a spus ca usturoiul este o planta care ar

putea inlocui farmacii intregi. In Toate leacurile
la indemana (carte adresata cu precadere
satenilor), dr. V. Voiculescu (nimeni altul decat
poetul) scria acum vreo trei sferturi de veac:
"Usturoiul goneste viermii din mate si ajuta la
vindecarea tusei vechi . Bolnavul mananca la
masa sau inghite nemestecat catei de usturoi,
bineinteles daca asta nu-i strica stomacul.
Pentru viermi dam copilului sa manance
usturoi si telina cateva zile. Tot el atragea
atentia ca "e gresita credinta ca usturoiul
contine arsenic".
Usturoiul era un ingredient extrem de pretuit in
bucataria traditionala romaneasca. Dar un pret
cel putin la fel mare avea usturoiul ca remediu
magic sau medical. Exista, in traditia populara,
o intreaga mitologie, dar si o intreaga
farmacologie a usturoiului.

Este o planta a carei origine este localizata in

Asia Centrala, desi apare spontan si in Europa de
est, inclusiv in tara noastra. Usturoiul salbatic face
parte din genul Allium, un gen care reuneste ceapa,
usturoiul si leurda. Popular, este denumit pur,
usturoi salbatic sau samurasla. Toate partile
plantei au o aroma puternica, asemanatoare
usturoiului. In bucatarie, sunt folosite frunzele sale
subtiri, cilindrice, si ingustate spre varf.

Frunzele sale se pot folosi atat la mancaruri cat

si in salate. Aroma pe care o ofera mancarii este
unica, mult mai fina decat cea a usturoiului clasic.

Mazrea este una dintre legumele cunoscute

nc n antichitate. A fost una dintre primele
legume domesticite. La nceput, a fost cultivat
n Orientul Apropiat i n Balcani. Pn n
secolul al XVI-lea, era consumat sub form de
semine uscate, pn cnd grdinarii italieni au
reuit s obin un soi de mazre care putea fi
consumat n stare crud. Un mare iubitor de
mazre a fost Ludovic al XVI-lea care a ordonat
ca aceasta s fie cultivat n grdinile din
Versailles.
Scade nivelul de colesterol, protejeaz
mpotriva cancerului i influeneaz benefic
oasele noastre.
Datorit mazrii, J. Mendel a descoperit
legile geneticii.
Mazrea a fost prima legum care a fost
ambalat n cutii de conserve.

Plant din familia fabaceelor, cultivat

pentru seminele sale neobinuite care
seamn cu un cap de berbec, cu cioc de
pasre. Este cea de- a treia plant din
aceast familie ca popularitate n lume,
dup mazre i fasole.
Coronitea provine din Orientul
Apropiat, de unde a ajuns n Africa de
Nord i n India. Fenicienii au adus-o n
Spania. Vizita triumfal prin Europa s-a
ncheiat n regiunea bazinului Mrii
Mediterane, deoarece are nevoie de o
clim cald i uscat. Spaniolii, n
schimb au dus-o n America. S-a
aclimatizat printre altele n buctria
mexican, spaniol, italian i cea
indian. Totui rmne un simbol al
buctriei orientale.
Datorit cantiti sporite de albumine,
este utilizat ca nlocuitor al crnii n
dietele vegetariene.

Broccoli provin din bazinul Mrii Mediterane.

Denumirea acestei legume provine de la cuvntul
italian brocco care nseamn creang sau mugur.
Erau cultivate n antichitate, totui s-au popularizat n
Europa n secolul al XVI-lea. n Statele Unite, au fost
aduse de ctre emigranii italieni. Tocmai de acolo a
nceput s fie din nou la mod consumarea lor, dup
primul rzboi mondial.
Broccoli sunt o surs bogat de vitamine i de
componeni minerali n speciali potasiu, acid folic,
fier, beta - caroten i de compui de sulf - ceea ce face
din aceast plant o adevrat bomb de vitamine i
minerale. Consumnd broccoli, ne mobilizm aprarea
imunologic a organismului, prevenind anemia,
infeciile, bolile de ficat i cancerul. Dac aceasta nu
este de ajuns consumul de broccoli ntrzie
mbtrnirea!
Este o plant anual, din familia verzei, cultivat
pentru florile sale de culoare verde nchis.
Este popular n Anglia, Spania i n Italia.
Conin amidon, calciu, potasiu, fosfor, magneziu,
zinc, mangan, sulf, vitaminele C, B1, B2, B5, B6, PP, E,
K i provitamina A. Consumul regulat de broccoli este
o arm excelent mpotriva stresului.
Broccoli conin exact atta vitamina C ct i lmile.

Romanesco este o plant care alung foamea, iar

adiional, conine foarte puine calorii. Aceast legum
este de ajutor oamenilor care au probleme cu definirea
gustului. Romanesco conine zinc, care ajut la
pierderea senzaiei de gust metalic n gur.
Romanesco are o valoare nutritiv asemntoare cu
cea a conopidei sau a broccoli, dar conine mai mult
caroten i mai multe sruri minerale, dar mai puin
amidon. Este o surs bogat n vitamina C. Este
clasificat printre legumele cel mai uor digerabile.
Romanesco constituie o variant excelent pentru
amatorii de conopid crora li s-au terminat ideile de
preparare a legumei preferate. Romanesco poate fi
preparata asemntor conopidei, dar este digerata mult
mai uor.
Romanesco a nimerit pe piaa internaional n jurul
anilor nouzeci ai secolului trecut. Era cultivata n
regiunea Romei, unde a fost descoperita i perfecionata
de ctre agricultorii olandezi.
Englezii numesc romanesco broccoli, francezii varz
iar nemii i polonezii conopid. Unele persoane care
nu se pot decide o plaseaz undeva ntre broccoli i
conopid.

Este una dintre cele mai des consumate

legume n lume. Cel mai sntos mod de a
consuma roiile este n stare crud.
Ptlgeaua roie provine din America de Sud.
A ajuns n Europa n secolul al XVI-lea. La
nceput, era cultivat doar ca plant decorativ,
deoarece se considera c este o plant
otrvitoare. Italienii au fost primi care au agreat
gustul acestei plante, dei pn n secolul al
XVIII-lea, mai uor era s gseti o roie n
ceaunele vrjitoarelor dect pe mas. n Statele
Unite, ptlgeaua roie a sosit mpreun cu
emigranii din Italia i Frana. Cnd roia
cucerea Europa, era considerat un afrodiziac.
Francezii o numeau pomme damour, adic
mrul iubirii.
Ptlgelele roii coapte i au culoarea roie
datorit licopenului, un pigment natural. S-a
dovedit c acest pigment este mai uor asimilabil
din supe i sosuri dect din roiile crude.
n Bunol, un mic orel aflat lng Valencia, n
fiecare an, n ultima zi de miercuri a luni
august ,are loc La Tomatina o mare btaie
cu roii. Aceasta este ncheierea unei srbtori
care dureaz o sptmn.

Nu sunt pere, nici

tartacute. Sunt rosii
portocalii si au forma
unui bec. De aceea se si
numesc bombilla
(bec).

Varza este una dintre cele mai vechi legume

cunoscute de om, iar alchimistii o considerau
materia prima a alimentelor. Astazi exista peste
400 de varietati de varza, cultivate in toata lumea.
Varza alba sau rosie, sferica, este populara in
Occident, in timp ce varietatile cu frunze late sunt
populare in Asia. Varza este recunoscuta, inca din
cele mai vechi timpuri, ca aliment si remediu, mai
ales in combaterea deficientelor de vitamina C sau
a scorbutului - boala cauzata de lipsa vitaminei C,
care se manifesta prin anemie, sangerarea
gingiilor si caderea dintilor.
Varza poate fi consumata proaspata sau
conservata (varza acra), in ambele situatii avand
efecte benefice.
Varza contine zaharuri, saruri minerale,
vitamina C si provitamina A, principii antibiotice,
si altele.
Sucul de varza, amestecat cu cel de morcov
(pentru corectarea gustului) si cateva picaturi de
zeama de lamaie, reprezinta una din formele de
protectie, pentru cei care nu o suporta si doresc sa
beneficieze de substantele pe care aceasta le
contine.

A aprut singur n jurul anului 1750, n

zona oraului Bruxelles, ca un soi de varz.
Belgienii povestesc c prima oar a fost
cultivat n anul 1821 i numesc varza de
Bruxelles ca un produs regional, alturi de
plcintele belgiene, cicoare, brnzeturile i
biscuiii belgieni, de care sunt foarte mandri.
Varza de Bruxelles din zilele noastre este
rezistent la nghe. Aceast plant crete
pn la un metru nlime, iar pe tulpina
acesteia se gsesc ntre 20 i 75 de verze
micue.
Este o plant bianual, din familia verzei,
cultivat pentru mugurii si verzi n form
de frunze. Este prezent n regiunile cu clim
temperat.
Conine amidon, fier, potasiu, fosfor,
vitamina C., vitaminele din grupa B,
provitamina A.