Anda di halaman 1dari 2

Autoritatea politica - concept, trasaturi n exercitarea rolului sau n cadrul societatii,

puterea politica utilizeaza o serie de mijloace economice, sociale, politice, ideologice,


folosind fie metoda convingerii, fie pe cea de constrngere pentru a-si impune propria
vointa. Capacitatea puterii de a-si impune vointa sa n societate printr-o diversitate de
mijloace, pentru a-i asigura stabilitatea si functionalitatea, constituie autoritatea
politica. Autoritatea politica este o ipostaza a puterii politice reprezentnd modalitatea
concreta de manifestare a puterii. Forta puterii politice este cu att mai mare cu ct
autoritatea politica se realizeaza, mai ales, prin convingere, prin adeziunea maselor la
activitatea puterii politice. Asadar, adevarata autoritate politica este aceea prin care
puterea se impune preponderent prin convingere. Cea mai simpla definitie a autoritatii
politice ar putea fi capacitatea puterii de a obtine ascultare fara constrngere.
Concludent n aceasta directie este faptul ca nsusi cuvntul de "autoritate" provine de
la latinescul "auctoritas" - forta de convingere, desemnnd capacitatea unor persoane,
grupuri de persoane sau institutii de a obtine, n virtutea unor calitati sau mputerniciri,
respect si ascultare fata de actiunile promovate. Stabilitatea societatii este legata n
mod direct de forta puterii ca autoritate politica. n vorbirea curenta, cnd ne referim la
putere politica avem, de fapt, n vedere autoritatile politice, ntruct autoritatea politica
este modul concret de manifestare a puterii, un alter ego al acesteia. Cu alte cuvinte,
autoritatea politica este ipostaza puterii cnd se bazeaza pe forta argumentelor, si nu
pe argumentul fortei. De fapt, orice putere politica, atunci cnd are ca suport numai
forta, si pierde treptat autoritatea, ceea ce marcheaza momentul declinului, realitate
care duce inevitabil, mai devreme sau mai trziu, la pieirea sa. Indiferent de contextul
Puterea politica n care se exercita, sensul central al autoritatii este acela de a fi un
fenomen politic, o ipostaza a puterii. "Puterea", afirma R. Bierstedt, "este cea care
confera autoritate unui ordin, dar o putere autorizata, institutionalizata"2) . Autoritatea
politica, fiind un drept recunoscut puterii, este expresia unor relatii sociale si se
distinge de celelalte forme de autoritate prin modalitatile sale de constituire, cauzele
apa ritiei, functia speciala si aria de manifestare - societatea globala. O trasatura
caracteristica a autoritatii o reprezinta prezenta acesteia n cadrul oricarei organizari
sociale, inclusiv al celei politice. Dupa cum observa Petre Andrei n lucrarea "Sociologia
generala", elementul fundamental care serveste drept reglator al relatiilor dintre
indivizi este o autoritate cu forme si aspecte foarte diferite, dupa gradul de dezvoltare
a societatii. Aprofundnd relatia de autoritate politica, P. Andrei considera ca aceasta
are o mare influenta asupra oamenilor si un mare rol n organizarea sociala.
"Autoritatea politica - scrie el - indiferent daca este o persoana sau sunt mai multe, are
cteva caracteristici care o deosebesc de cea religioasa si prin care ea si poate
ndeplini rolul sau. Autoritatea politica, n primul rnd, are putere de constrngere
exterioara, recurgnd chiar la mijloace brutale si putnd neglija cu totul conceptiile si
vointa proprie a unui individ atunci cnd sunt n joc interesele tuturor"3) . Asadar,
autoritatea politica, pe lnga puterea de convingere care trebuie sa fie determinanta,
are si putere de constrngere ndreptata mpotriva actelor antisociale si antinationale.
Experienta arata ca autoritatea politica nu este nelimitata. Ea se schimba daca vine n
conflict cu vointa majoritatii, pentru ca autoritatea care nabusa personalitatea omului
nu poate duce dect la declin, mai ales, spiritual, moral si deci nu poate fi de durata.
Astfel, autoritatea politica apare ca vointa grupurilor sociale aflate la conducere, vointa
extinsa la scara societatii globale, fiind prezentata ca "vointa a tuturor", deci legitima.

Prin urmare, autoritatea politica se refera la cadrul institutional n care folosirea puterii
politice este organizata si legitima