Oda(in metru antic) apartine romantismului prin: teme,motive literare, atitudinea

poetica, asocierea specilor, elegie erotica si ruga de manturie.

Poemul Oda(in metro antic) pastreaza titlul, cu precizarea specie lirice cu un
character solemn si a metrului antic, dar si cateva motive romantice:
singuratatea, indiferenta, nemurirea, visul.
Viziunea romantic asupra raportului dintre omul superior si lumea comuna, dar si
de poeziile de tinerete pe tema iubirii, tonul pasionant este abandonat , iar
perfectiunea formei clasice rezoneaza cu marile teme ale existentei.
Confesiunea lirica realizata in totalitate de ruga,oda si elegie sustine lirismul
subiectiv.
Tragicul starii poetice este accentuat de compozitia de factura romantica, bazata
pe antiteza intre nepasare si tulburare, intre eternitate/moarte si
temporalitate/viata.
Incipitul prin esentializarea clasica a ideii poetice, prin structura sa morfologica,
prin deschiderea cu o negatie: ,,Nu credeam sa-nvat a muri vreodata. ,,A crede ,
a invata si ,,a muri sunt verbe definitorii pentru conditia umana.
Limbajul poetic din ultima etapa de creatie este mai rafinat, mai simplu,
sustinand forta incantatoare a cantecului de iubire si de moarte. Se remarca
expresivitatea unor structuri morfologice si sinctatice precum: marcile prezentei
vorbitorului, rolul adverbelor, negatiile, frecventa adjectivelor si a substantivelor.
Dintre figurile semantice se utilizeaza epitetul multiplu ,,jalnic ard de viu,
eximoronul ,,suferintadureros de dulce.
Numele mitologice Hercule si Pasarea Phoenix sunt purtatoare de semnificatii in
textul poetic. Specificul prozodic mentionat inca din titlu confera poemului o
sonoritate aparte care transmite suferinta provocata de iubire.
Poem in care se intalnesc elemente clasice si romantice, in sensul ca idei,
atitudini,teme, motive romantice sunt exprimate fara retorism sau emfaza,
Oda(in metru antic) respecta modelul Atichitatii la nivel formal.