Anda di halaman 1dari 10

Introducere

Bronsita cronica este o afectiune de durata a cailor respiratorii, caracterizata de prezenta


constanta a reflexului de tuse si a expectoratiei timp de minim 3 luni pe o perioada consecutiva
de 2 ani.
Principalul factor de risc al afectiunii il constituie fumatul. Bronsita cronica poate sa duca
la bronsita obstructiva cronica, emfizem pulmonar sau carcinom bronsic. Prevalenta bolii este
de trei ori mai mare in randul barbatilor fata de femei, iar riscul general de boala creste o data cu
varsta.
Tusea cronica poate fi declansata de diferite patologii, care, datorita faptului ca au o
simptomatologie foarte asemanatoare, dar variaza din punct de vedere etiologic, sunt desemnate
prin denumirea generica bronhopneumonii obstructive cronice ( BPOC - boli pulmonare
/bronhopneumonii obstructive cronice).
Bronsita cronica simpla, cu toate ca nu se caracterizeaza prin ingustarea bronhiilor, este
inclusa in acest grup de afectiuni, deoarece poate duce la bronsita obstructiva cronica.
Definitie
Bronsita cronica este o afectiune in care simptomul caracteristic este reflexul constant de
tuse, cu expectoratie, care se manifesta aproape zilnic, cel putin trei luni, doi ani consecutiv.
Diagnosticul diferential cu alte afectiuni pulmonare (cum ar fi astmul bronsic sau emfizemul
pulmonar) se face foarte simplu: bronsita cronica simpla provoaca daor tuse cu expectoratie, fara
ingustarea bronhiilor si fara dispnee.
Etiologie
S-a constatat ca principala cauza a bronsitei cronice o reprezinta fumatul. Riscul de boala
creste in functie de numarul de tigari fumate zilnic. 90 % din bolnavi sunt fumatori activi sau au
fumat o perioada indelungata de timp. Fiecare al doilea fumator peste 40 de ani sufera de bronsita
cronica.
O alta cauza a bronsitei cronice este inhalarea frecventa de substante toxice, care
patrund in sistemul respirator. Grupele de risc sunt minerii si lucratorii din fabrici, care sunt expusi
regulat la fum, gaze si vapori. Bronsita cronica poate fi determinata si de o predispozitie genetica
(hipersensibilitatea sistemului bronsic).
Substantele toxice inhalate afecteaza tesutul pumonar, marind astfel riscul de infectie virala
sau bacteriana.
Agentii patogeni
Agentii patogeni
- Haemophilus influenzae;

cei

mai

frecventi

ai

bronsitei

cronice

sunt

bacteriile:

- Streptococcus pneumoniae;

Bronhopneumoniile obstructive cronice


Tusea cronica poate fi declansata de diferite patologii, care, datorita faptului ca au o
simptomatologie foarte asemanatoare, dar variaza din punct de vedere etiologic, sunt desemnate
prin denumirea generica bronhopneumonii obstructive cronice ( BPOC - boli pulmonare
/bronhopneumonii obstructive cronice). Termenul de obstructiv se refera la ingustarea
lumenului cailor respiratorii, care cauzeaza dispnee.
Bronsita cronica simpla, cu toate ca nu se caracterizeaza prin ingustarea bronhiilor, este
inclusa in acest grup de afectiuni, deoarece poate duce la bronsita obstructiva cronica.

Simptomatologie
Simptomul principal al bronsitei cronice este tusea persistenta, cu expectoratie alba,
vascoasa, care devine galben purulenta in infectii. Toaleta bronhiilor ( prin expectoratie) se face
mai ales dimineata.
Bronsita cronica evolueaza de obicei in trei stadii care indica deterioararea progresiva a
starii de sanatate:
Stadiul 1: forma simpla, vindecabila prin renuntarea la nicotina, caracterizata de tuse frecventa cu
expectoratie alba ( galbena in caz de infectie bacteriana). Bronhiile nu sunt inca ingustate cronic,
iar dispneea lipseste;
Stadiul 2: afectiunea progreseaza spre bronsita obstructiva cronica, cu ingustarea bronhiilor.
Dispneea si accesele de tuse apar mai ales in urma incordarii fizice. Capacitatea de efort scade
considerabil;
Stadiul 3: caracterizat de degradarea cronica a plamanilor prin aparitia unui emfizem pulmonar.
Cresterea presiunii in vasele pulmonare suprasolicita inima si deterioreaza functia cardiaca (CPC Cord pulmonar cronic).

Diagnostic
Diagnosticarea bronsitei cronice se face in principal pe baza simptomului caracteristic- tuse
permanenta cu expectoratie alba, vascoasa, mai ales la fumatori.
Examenele care se efectueaza sunt:
Clinic
- auscultatia pulmonara;
- percutia pulmonara;
- examinarea cailor aeriene;
Paraclinic
Analizele de sange evidentiaza eventualele complicatii ( prin infectii sau afectiuni asociate);
Analiza functiei pulmonare prin spirometrie permite diferentierea de bolile pulmonare obstructive
( astmul, emfizemul pulmonar, bronsita obstructiva cronica) si restrictive (boli in care parenchimul
pulmonar este distrus, iar tesutul de sustinere este modificat patologic prin depuneri de colagen);

Radiografia pulmonara pentru excluderea altor patologii pulmonare ca tuberculoza sau cancerul
pulmonar;
Electrocardiograma (EKG) evidentiaza eventualele complicatii la nivelul inimii (cauzate de
suprasolicitarea cordului datorita presiunii sangvine crescute din sistemul pulmonar- complicatie
mai putin frecventa in bronsita cronica simpla) sau la nivelul vaselor coronariene (boala
coronariana);

Tratament
Vindecarea bronsitei cronice este posibila doar in stadiile incipiente, cu evitarea absoluta a
substantelor toxice declansatoare. Simptomatologia poate fi ameliorata prin diferite medicamente.
Evitarea substantelor toxice declansatoare
Diagnosticul de bronsita cronica impune renuntarea absoluta la nicotina. Cu toate
acestea, foarte putini bolnavi reusesc sa renunte la fumat, cu toate ca exista pericolul de
malignizare (cancer pulmonar- carcinom bronsic). Renuntarea completa la fumat duce, de regula,
la disparitia tusei la 4 saptamani de la ultima tigara.
Pacientii care sufera de bronsita cronica provocata de noxele din mediu, ar trebui sa isi
schimbe resedinta intr-o regiune cu aer mai curat. Chiar vacantele la munte sau la mare
amelioreaza simptomatologia.
Tratamentul medicamentos in caz de infectii
Mucolitice
Medicamentele mucolitice (acetilcisteina, extractul de iedera) nu influenteaza in mod direct
evolutia bronsitei acute, dar amelioreaza producerea masiva de secretie si infectiile acute.
Antalgice si Antipiretice
Medicamentele folosite pentru combaterea durerii si scaderea febrei sunt : paracetamol,
acid acetilsalicilic, metamizol (algocalmin). Adminstrarea antipireticelor trebuie sa se faca cu
discernamant, tinandu-se cont de faptul ca febra nu trebuie combatuta cu orice pret, deoarece
eareprezinta modul organismului de a lupta cu infectia.
Antitusive
In cazul in care tusea este seaca si suparatoare se poate administra un antitusiv de tipul
codeinei sau noscapinului, insa doar pe termen scurt si in cazuri exceptionale, deoarece aceste
medicamente suprima nu doar reflexul de tuse, ci si eliminarea naturala si intentionata a sputei.
Folosirea abuziva a antitusivelor duce la acumularea sputei in bronhii, cu risc de pneumonie.
Tratamentul de intretinere
Bronsitele cronice necomplicate nu necesita tratament cu bronhodilatatoare si
antiinflamatoare. Administrarea acestora se face doar in stadiile avansate, cand lumenul cailor
respiratorii este ingustat.

Evolutie si complicatii
Complicatii
Inhalarea constanta de fum de tigara, gaze, vapori si pulberi creste riscul de degradare a
starii de sanatate, cu trecerea in stadiul 2 al bolii. Ingustarea bronhiilor provoaca dispnee si
scaderea capacitatii de efort. Cresterea progresiva, in stadiul 3, a obstructiei cailor respiratorii
duce la dilatare pulmonara (emfizem pulmonar). Emfizemul pulmonar poate determina cresterea
presiunii sangvine in vasele pulmonare si, consecutiv, suprasolicitarea inimii si degradarea functiei
cardiace.
Prognostic
Prognosticul bronsitei cronice simple este bun daca se sisteaza fumatul si inhalarea de
substante toxice. Expunerea constanta la astfel de substante duce, dimpotriva, la degradarea grava
a plamanilor si a cordului.
Preventie
Profilaxia bronsitei cronice presupune evitarea substantelor toxice, mai ales a fumului de
tigara. 90% din bolnavii de bronsita sunt fumatori, pe cand nefumatorii se imbolnavesc foarte rar
de bronsita cronica.
Vaccinari
Evitarea complicatiilor care se asociaza, de obicei, cu bronsita cronica, se face prin
administrarea vaccinului antigripal si a celui pneumococic.
Vaccinul antigripal
Vaccinul antigripal trebuie repetat an de an, deoarece tulpinile virusului se diversifica
foarte repede. El este eficient doar impotriva gripei (influenza) , nu si in formele simple de raceala.
Vaccinul pneumococic
Vaccinul pneumococic detemina producerea de anticorpi impotriva pneumococilorbacteriile care provoaca pneumonia. Vaccinul ar trebui administrat la fiecare sase ani, dar nu mai
devreme, datorita efectelor secundare. Grupele de risc in cazul carora se recomanda in mod special
vaccinarea pneumococica sunt astmaticii si bolnavii cu bronhopneumonii obstructive cronice.

RECUPERARE
1.

Obiectivele recuperarii:

Corectarea tuturor conditiilor de habitat, de munca, a deprinderilor, a tuturor influentelor


exterioare care reprezinta conjuncturi determinante sau agravante pentru evolutia bolii. Din aceasta
categorie fac parte: fumatul, atmosfera poluata, tipul muncii, regimul de viata, alimentatia,
prevenirea bolilor intercurente, evitarea alergenilor. In acest scop se recomanda masuri
educationale, masuri socio-profesionale, masuri profilactice (vaccinare) si masuri ecologice
(protectia mediului).
Indepartarea tuturor factorilor organici functionali si patologici care sunt sau pot deveni factori
de intretinere sau agravare a deficitului functional respirator. Astfel, este necesara tratarea
infectiilor tractului respirator, tratarea diferitelor deficite organice (deviatia de sept; malformatii
toracice; cifoscolioza), tratarea obezitatii, tratarea afectiunilor cardiace care pot influenta
functionalitatea aparatului respirator. Acest obiectiv cuprinde si cresterea capacitatii de aparare a
5

organismului, reechilibrarea conditiei psihice si a atitudinii fata de boala. Metodele utilizate pentru
realizarea acestui obiectiv cuprind masuri farmacologice, kinetoterapeutice, igieno-dietetice,
balneoclimaterice.
Dezobstructia bronsica este principalul obiectiv in recuperarea deficitului functional al acestor
bolnavi. Metodele utilizate sunt variate: metode farmacologice reprezentate de bronhodilatatoare,
mucolitice, corticoizi; metode fizicale reprezentate de aerosoli, drenaj de postura, gimnastica
respiratorie, tuse controlata, ventilatie asistata; metode chirurgicale reprezentate de aspiratia
bronsica.
Tonifierea musculaturii respiratorii se realizeaza prin kinetoterapie, ventilatie asistata si
respiratii de amestecuri gazoase cu densitati scazute.
Ameliorarea distributiei intrapulmonare a aerului, corectarea schimbului gazos si a gazelor din
sange. Acesta este obiectivul final al tuturor etapelor. Metodele folosite sunt cele enuntate, la care
se adauga oxigenoterapia si masurile farmacodinamice de corectare a echilibrului acido-bazic.

Readaptarea la efort efectuata prin antrenament progresiv si terapie ocupationala.


Reinsertia socio-profesionala, obiectiv al recuperarii socio-profesionale, se realizeaza prin
obtinerea tuturor celorlalte obiective, precum si prin mijloace speciale de reprofesionalizare.
2. Metode de recuperare:
Masuri farmacodinamice: medicatia este utilizata frecvent in toate stadiile obstructive;
administrarea medicamentelor se face pe cale generala si pe cale inhalatorie. Se recomanda:
-antimicrobiene, cuprinzand antibiotice si chimioterapice;
-mucokinetice-misca secretiile; secretolitice; mucolitice; expectorante; fluidifiante reprezentate de
hidratante ale arborelui bronsic (inhalatie), compusi iodati, expectorante clasice, infuziile si
decocturile din diferite plante;
-corticoterapia este medicatia care se recomanda cu mare precautie; este foarte indicata in astmul
bronsic, in special in starea de rau astmatic; cortizonicele au efect antiinflamator, blocand
formarea edemului, efect antialergic imediat, efect imunodepresor, efect de potentare a altor
medicamente (tonicardiace; tranchilizante);
-bronhodilatatoare: sunt utilizate in atacul acut actionand pe relaxarea musculaturii bronsice,
scaderea edemului prin influentarea vaselor mici sangvine;
-medicatia desensibilizata: administrarea in doze mici a alergenului care produce boala.
Masuri igieno-dietetice si educationale: se recomanda o alimentatie echilibrata, bogata in
vitamine, usor hipercalorica daca bolnavul nu este obez. In caz de obezitate se recomanda regim
de slabire. Consumul de lichide va fi crescut, ajungand la 3-4 litri/zi pentru a ajuta expectoratia.
Mesele vor fi cantitativ mai reduse, dar vor fi mai dese. Daca este asociata si o afectiune cardiaca
va scadea aportul de sare. Se contraindica alimente conservate si in special alcoolul. Ca regim de
viata, bolnavii vor evita atmosfera poluata, fumatul este total interzis, vor evita schimbarile bruste
de temperatura, vor evita infectiile respiratorii. Se recomanda scoaterea bolnavului din mediul cu
alergeni.
Masuri fizioterapice: reprezinta metodele de baza in recuperarea functionala a deficitului
respirator obstructiv. Se recomanda aerosoloterapie, ventilatie asistata, oxigenoterapie, cura
balneara, kinetoterapie. Metodele mai frecvent utilizate sunt:

a).repausul si pozitionarea corecta a bolnavului in pat are rol de a scadea consumul de O2,
deasemenea are rol in relaxarea musculaturii abdominale, facilitand respiratia abdominala, tusea si
drenajul bronsic. Repausul nu trebuie sa fie absolut pentru ca favorizeaza hipoventilatia, stagnarea
secretiilor, scaderea fortei musculaturii respiratorii, scaderea refluxului de tuse, cresterea
pericolului aparitiei trombozelor. Se recomanda exercitii limitate la nivelul gleznelor, genunchilor,
soldurilor, respiratii profunde, ridicari de brate.
b).drenajul postural se asociaza frecvent cu vibratia toracelui. Daca este posibil, bolnavul este
pozitionat in Trendelenburg pentru facilitarea drenarii sau bolnavul va fi pozitionat cu toracele cat
mai aproape de orizontala.
c).tusea controlata are rol in evacuarea secretiilor. Bolnavul va executa la comanda o tuse cu glota
si gura deschisa.
d).respiratia in presiune este un procedeu valoros care are ca efect cresterea ventilatiei alveolare,
ameliorarea gazelor sangvine, facilitarea eliminarii secretiilor bronsice. Procedeul consta in
executarea inspirului in presiune pozitiva si a expirului in presiune negativa.
e).oxigenoterapia este necesara la bolnavii cu sindrom obstructiv. Administrarea de O2 se poate
face prin sonda nazala, masca sau in camere speciale cu atmosfera avand concentratie usor
crescuta de O2.
f).reeducarea respiratorie se va efectua de catre kinetoterapeut. Se urmareste executarea unei
respiratii abdominale fara sa se intervina asupra ritmului si profunzimii respiratiei. Pacientul va fi
instruit pentru a inspira pe nas, iar expirul se va efectua cu buzele stranse.
g).readaptarea la efort reprezinta trecerea de la repausul total la independenta de miscare. Reluarea
mersului se face numai cand ortostatismul poate fi mentinut cu usurinta de catre bolnav. Mersul
este gradat pe numar de pasi, distanta sau durata si se face de obicei sub protectie de O2. evolutia
antrenamentului se face prin marirea distantei de mers, prin cresterea numarului de antrenamente
de mers pe zi, prin scaderea pana la suprimare a oxigenoterapiei. La bolnav se urmareste aparitia
dispneei sau a tulburarilor de ritm cardiac. Bolnavul isi va relua treptat si activitatiile uzualeimbracat, spalat, aranjatul patului.
h).psihoterapia este obligatorie insotind orice alta manevra. Bolnavul trebuie sa inteleaga exact ce
se petrece cu el, ce a determinat agravarea starii lui de boala si in ce fel metodele care i se aplica
actioneaza pentru ameliorarea acetei stari.
i).masajul nu este o metoda specifica pentru bolnavii cu sindrom obstructiv, dar este frecvent
utilizat. Se aplica procedee de vibratii si percutie prin care se amelioreaza drenajul bronsic;
masajul se incepe cu zona cervicala, umeri si apoi se adreseaza peretelui toracic. Datorita efectelor
reflexe ale masajului, se faciliteaza expectoratia, se reduce tusea iritativa, musculatura bronsica se
relaxeaza, creste circulatia pulmonara.
j).corectarea diferitelor deficiente musculo-scheletale: corectarea se face daca deficientele exista
si este absolut necesara la pacientii tineri. Se va corecta scolioza, cifoza, redorile articulare,
contracturile sau hipotoniile musculare.

1. ameliorarea permeabilitatii bronsice prin inlaturarea obstacolelor in circulatia aerului(


controlul tusei pentru eliminarea secretiilor in exces aplicand schimbarea pozitiei
trunchiului care va favoriza drenajul postural ( scurgerea secretiilor prin trahee);

2. ventilatia dirijata ( atat inspiratia cat si expiratia sa se faca pe nas, acest lucru avand ca si
consecinte purificarea si incalzirea aerului la nivelul narilor.Se urmareste astfel, intarirea
musculaturii inspiratorii, cresterea volumului totacic.
3. Recomandarile care se pot face in sensul ameliorarii respiratiei, sunt miscarile active
respiratorii, miscari de respiratie abdominala, mobilizarea trunchiului si a cutiei totacice. O
data intarita musculatura spatelui, toracelui, abdomenului, miscarile respiratorii se vor
executa mai simplu, se va sesiza o ameliorare treptata a celor doua faze ale procesului de
respiratie, a oxigenarii organismului in totalitate. Lipsa activitatii fizice a pulmonarului
antreneaza o serie de perturbari functionale conexe, in special cardiocirculatorii, musculare
si metabolice dar si psihice, ce vor avea repercursiuni asupra respiratie impreuna cu
afectarea fizica propriu-zisa.
4. Readaptarea la efort se face treptat, incepand cu mersul banal, pe teren plat, pentru cateva
minute, accelerand apoi viteza si marind timpul. Se ajunge in timp la mersul pe scarita si la
antrenamentul la piscina. Kinetoterapia este o alta metoda de reeducare a respiratiei.
Exercitiile de respiratie
Iata cateva dintre beneficiile oferite de acestea:

Intaresc diafragma;
Permite unei cantitati mai mari de aer sa ajunga in plamani;
Ajuta la eliminarea mucusului greu de expectorat;
Ajuta plamanii sa-si pastreze flexibilitatea.

Exemple de exercitii de respiratie (inainte de a incepe un program de exercitii fizice, discuta cu


medicul tau):
1. Aseaza-te pe un scaun, relaxeaza-ti umerii, inspira pe nas si expira pe gura. Abdomenul
tau se va misca in timp ce respiri, semn ca iti folosesti diafragma.
2. Inspira in timp ce numeri pana la 2 si expira pana numeri pana la 3. Acest exercitiu te
ajuta sa elimini tot aerul.
Exercitii fizice
Recomandat este sa eviti activitatile care te "lasa fara suflare" pentru ca acestea pot afecta si mai
mult functionarea plamanilor. Nu incepe un program de exercitii inainte de a discuta cu medicul
tau pentru a afla ce tip de exercitii ti se potrivesc si care iti ofera beneficiile de care ai nevoie.
Iata cateva exemple de activitati fizice care te pot ajuta:
1. Mersul - poti incepe cu cateva minute si poti mari timpul treptat;
2. Stretching - te ajuta sa pastrezi flexibilitatea muschilor;
3. Antrenamentul cu greutati - foloseste gantere mici pentru maini;
4. Tai Chi - se bazeaza pe tehnici de respiratie si miscari usoare care relaxeaza corpul, ofera
energie, relaxeaza mintea si imbunatateste postura si echilibrul;
5. Hidroterapia - exercitii efectuate in apa.
Nu te forta. Daca te simpti epuizat/a opreste-te, aseaza-te si efectueaza exercitii de respiratie.
2. Posturi de relaxare si facilitare a respiratiei
Pozitia 1 Subiectul cu spatele la perete, sprijinit, capul aplecat anterior, umerii cazuti, bratele
atarnand libere in fata corpului, trunchiul usor cifozat, genunchi flectati, picioarele departate, talpa
pe sol.
Pozitia 2 Subiectul pe genunchi, pe calcaie sezand, (ghemuit) trunchiul usor aplecat anterior,
mainile se sprijina pe genunchi.
8

Pozitia 3 Subiectul este in decubit dorsal pe un pat care are partea de la cap ridicata intr-un
unghi de 45 de grade, capul este pe o perna mica, bratele in usoara abductie cu antebratele
sprijinite pe 2 perne mici sau 2 rulouri, genunchi usor flectati cu un sul, un rulou sau o perna, iar
talpile cu varful degetelor in sus sprijinite pe un rulou.
3. Posturi de drenaj bronhic, pentru cazul in care pacientul are nevoie de o buna evacuare
a secretiilor bronhice.
Exercitiul 1: din asezat 5 pozitii fiecare mentinandu-se 10-15 sec:

Se sta drept
Se inclina trunchiul lateral dreapta 45
Se inclina trunchiul stanga 45
Se face extensia trunchiul la 30(se lasa pe spate).
Se flecteaza trunchiul la 45.(se apleaca in fata).

Exercitiul 2 : pentru drenarea bronhiilor mari. Decubit ventral in latul patului astfel incat
membrele inferioare si bazinul sa fie pe pat, trunchiul flectat, mainile se sprijina pe podea.
Trunchiul face cu podeaua un unghi de 45, un pahar pentru secretii va fi la indemana. Durata
acestei pozitii va fi minim 3 min, putand merge pana la 20 minute.
4. Pozitii pentu tuse:

Pozitia asezat, umerii relaxati si rotati in fata, capul si spatele usor flectate, antebratele
sprijinite, genuchii flectati, picioarele se sprijina pe sol. O perna in zona abdominala tinuta
cu bratele ajuta la ridicarea diafragmului prin presarea peretelui abdominal. In timpul
expulsiei in tuse trunchiul se apleca inaine.

Controlul respiratiei in accesul de tuse:

Inspiratie pe nas, lent si profund;


Apnee(intreruperea respiratiei) cateva secunde;
Expiratia se va face in 2-3 reprize (fractionat), in timp ce trunchiul flecteaza pe abdomen,
iar abdomenul se suctioneaza.(se suge).
5. Educarea ritmului respirator:

1. Ritmul ventilatiei (reprezinta frecventa respiratorie pe minut ) se va urmarii rarirea ritmului


respirator, care se va face gradat. Pacientul va fi invatat sa isi gaseasca pulsul si va face inspir pe
3-4 batai de puls si expir pe 3-4 batai de puls. Apoi treptat se ajunge la o faza respiratorie pe 5-6
batai de puls.

2. Controlul volumului curent. Inspir si expir fortat, pentru a avea o respiratie eficienta trebuie sa
fie ajustat si volumul curent.
3. Raportul dintre timpii respiratori (la pacientii obstructivi expirul este foarte scurt): puls
inspir pe 3-4 si expir pe 5-6. Cresterea pauzei post inspiratorie = apnee dupa inspir, apoi expir lung
si pasiv (se foloseste ca stimulare a reflexului de tuse, apneea dupa expir).
4. Controlul fluxului de aer (reprezinta viteza cu care intra si iese aerul in si din caile respiratorii.
Depinde foarte mult de elasticitatea peretelui respirator).

Testul lumanarii: se tine o lumanare aprinsa in dreptul gurii la 15-20 cm, se cere
subiectului sa sufle in flacara lumanarii astfel incat sa mentina flacara in pozitie orizontala
fara sa o stinga cat mai mult timp , pentru a ingreuna exercitiul se creste distanta dintre
gura si flacara;
Printr-un tub de cauciuc se sufla intr-un recipient cu lichid astfel incat sa formam in mod
constant si prelungit bule de aer cu aceasi marime. Pentru a creste dificultatea avem 3
variante: fie scadem diametrul tubului prin care suflam, fie creste lungimea lui, fie crestem
vascozitatea lichidului;
Exercitii de mentinere a unui fulg sau a unei bile intr-un tub.

5. Controlul respiratiei in miscare si efort (miscarea influenteaza foarte mult respiratia).Se


invata subiectul:

sa pastreze o pozitie corecta : coloana vertebrala dreapta, umerii relaxatii, abdomenul in


prelungirea toracelui.
intoarcerea in pat : va face inspir, iar pe faza de expir se intoarce in pat
metodele de mers: poate face inspir la un pas, expir pe 2 sau inspir pe 1 pas expir pe 3;
sau inspir 2-expir 4; inspir 3 expir 5; in functie de necesitati, de ritmul cardiac, de
lungimea pasului
urcatul si coboratul scarilor : va face inspir si urcat sau coborat cu expir, apoi inspir pe o
treapta si expir pe 2 trepte.

Durata unei intregi sedinte de reeducare a ritmului respirator nu trebuie sa depaseasca 20-30
de minute, nu trebuie sa oboseasca bolnavul, sa nu determine dispnee sau disconfort si trebuie sa il
ajute sa se relaxeze si sa respire corect.
Scopul kinetoterapiei in afectiunile pulmonare cronice este de a mari capacitatea
pulmonara afectata de boala cronica. Efectul scontat apare destul de repede, acest lucru incurajand
pacientul in a face.

10

Bibliografie
1. MANUAL DE .MEDICIN INTERN
Corneliu Borundel, Editura All
2. CULTUR FIZIC MEDICAL
Editura Sport-Turism,Bucureti 1988
3. KINETOTERAPIE N AFECIUNI RESPIRATORII
Lect.univ.Gabriela Ochian
4.

www. romedic.ro

11

Anda mungkin juga menyukai