lbh XG anr x73 Ga INTRODUCERE IN TEORIA DRAMEI -anul I- Prof.univ.dr. Anca-Maria RUSUCapital FORME DE: SPECTACOTSRIGBALICIN CIVILIZAT) <¢ATICE DE ESENTA SI INSPIRATIE RELIGIOASA {ILE PRIMITIVE CEREMONILE DR. care ficean parte din Via ‘de toate ‘haar, incepénd din milenitle viv afesatadoli ‘ ‘baza uneia din aceste constructt $84 uahusi de: sacrifice ‘sau. intr-o_ piele. (i 6 infagurate fetele'fmai ales), cues cau albastrul si erau insotite de offande fard, scoici (femiedld — oglinzi ‘din rocd sticloas’, palete pentru 4 ; vari ad Iacaltd si eras adiacente: ceremoniale, sarigeau simple g ‘Cu aceast’ ocazie, probs migodcilor unor animale, é Osea Ginna “pei guomote sobel Aiere, €) SLRS Ye c ‘ina glasv au rostea in cor cadental “grumiteformule magic i ‘obiectele era neoliticd, omulscredes c& qaacillti si posibilitan! superio atien puterea magicé dé a see es yore boa anim animal cin care desea et i ! Srastea unui cult funerar pentru c& defunctit continu comunit&ti emi lustrand — prin urielé detaliranatomice bine qnarcate sau exagerate, _— T pabmiam = (at anima = suf) 1. Crodin primis pov chia obiertelor sifenomenelor naturi It se atrbuie sult 2, Personificare a forelr si fenonenlos ae i gmat facts = mitt) Adora orb faa de um obit sou den fenomen caruia i se atribuie o fort supranatural. g fort soa eindbrzat pe cull totemurilr. Totem = 1 Anita, plant sau obiect considerat la nels popoate primitive ca obiect dec soctt neo ca stray a opus respective, 2. Imagine (de ‘obicei sculptati) a unui totem. * rit ~ Practicdreligioasf, ceremonic, = Ses —cat si prin distinctia lor - (ilustrand) cultul fecundititii, devin in epoca neolitica foarte numeroase. Mesopotamia’ in Mesopotamia (intre Tigru si Bufiat, Asia Occidentalé; mileniul IN ie.n.), practicile cultului religios se desfigurau exclusiv in temple. Gandirea religioasé’ a mesopotamienilor fi concepéa pe Zei ca, fiind asemenea ¢ ‘oamenilor. wand si ei ngvoje. de casi side mancare; templele erau-casele lor, iar preofit-templelor.eveau grija s& le aducd zilnic bran ~ copioasd §1 Mincarea se purea pe 0 mast sfin(ta, Tmpodobita cu'flon si invaluitt in fum de fe}, de fapt ord, care ins mu, scandalizau intrucat era iaterpretaté ca dicte. aa Actele rituale ale cultulut ristau in ale; fn interpretini de psalmi-silitani, in recitari de de_egipteni, ale _ciror_imnuri ‘célebrau__glor prezicaion, ‘interpret de’ vise, Sactificatori, bocitori, “< refi" §.a.. Un loc | ir practicile cultiée il ocupau Saeuukd ai variatele forme de divinaie’ Prin procedee magice, prin acte de exorcism erau alungaji demonii, care se oredea of fi pindeau pe oameni la fiecare pas, aducdndu-le boli si alte nenorocisi sau impingandu-i si stivirgea impotriva | lor, imijlocul mag era:stfopirea,(bolnavului sau a casei) capi izyor iRulei purificator, ‘Deosebit devintensa éra”practica’ divinatiei, cafe pornea de la premisa c& sau imprejurdrile (favorabile ori defavorabile) eraadetermingte.s sain Hee Intentia, zeilor. putea, fi aflats,_ghicits”, dis ihijearea~apei-: din-palj sairen Hackrii-din_ : : al, din cercetarea pozitieiastrelor si conjuncjei planetelor, etc. ni atestat de cultul mortilor. lor regale din Ur, unde, in fi ee re, intre 3 31,74 de persoane dintre ale persongle, Se credea ci sprinsa de trup'~ raticea: fart. si afle jai pe Cel ramagi ee ae ee Ga tot Dack ‘ist isa nad ane sabe funebre cuvenite, spiritul va cobort ul Va cobort in itu ipecate regal Ghileat iu fl Va trece peste un ru (prectim Charon peste apa Styxului intoarcere”” ic in toate templele Ja fel, dup un ritual stabilit sanctuaral templului, idea Se era 5 exorcism — Ritual primitiv practicat de mistici, constind in rostirea de cuvinte magice pentra alungarea diavolului (din corp, din cast). 5 divinatie — Pretinsa putere de a prezice viitorulteatrale pe care creatorii se mai it ci deosebit& frecvenfa. Astfel o inventie teoretic’, ci o realitate seviahj ‘Acesta ish are elon, cele aproximativ 500 de No-uri care sa Mishima) elewanapfdectt — spectacolul in coal - tnizand si pe efectele a migedrii pantomimice si @ ‘Mai mult decat textul, Tul unui asesnenea spectacol est D la care concur’ frumusefes,ritmurilor muzicii instrumentelor. O reprezentatie cuprindea, de reguld, ca farse (Kyogen), un'fél de interludii \terpretau, fr ‘adrésa mai ales aristocratiei, careia fi pices 8. st seit tin altul, preferat de oamenii mai_simpli, un gen ‘emei gi psihologia personajelof. ~ ‘din genul No: muzica, dansul 1 fa. In genul Kabuld importanta~ maptuoasl, jaf In plus adubea, deco primordial® nyo detine elementy]_spectacologic, Un text Kabulli inseamné cel putin trétacte,fdar pea dialogului col ca “te: bul as" produs-int “América Reaizori importanfi, novatori, ca Meyerhold si Emenstein au Tecunoscut influenfa iui mai ales in regia de film. Jar in teatru, se pare c& practicienit scenei tumante au preluat ng eC Mle inainte” Sk idea acestei inventii_ scenotehnice din teatrul K buki” wade E jnchidem inst aceasta paranteza gi sé ne fhtoarcem ‘a rituaturi, la ridacinile teatralui Mexic), de pildi, ig“Consta_in_1 caren “cs set apoi, cuprindea, intermin i _belgug’a Daur reasalera adus’ in carci de o batrant pefitoare, ' Fogojingsi Tse, a mnodau impreund poalele vegmintelor ~ act simbolic. al legaturit Dupi care urmau, timp de, » diferite ceremoniit Jnteresant e faptul c& adulterul era_permis UMA bErbatilon femeia adulterink ra pedepsita sever, uineori chiar cu moartea! Decl sofia rémanea vaduvs, co copii, fratele sopului olua in dar nu obligatoriu, ca la — 5 inm eferau Asari iar ca offande i se aduceau alimente, b&utir, flor “Lamea de dincolo” era imaginat& de azteci ca flind com 7 Confucius (551-479 Le.n) ~Filoaof chinez (Cong Fu-2), creator confuianismulni. Concept ib cn caractee ee preconizay respectal wade si supunerca. Blca sa st baza pe respectul_ aproape comenie si echitate -fig Numai ei. apartinind_avestor. el wii, cc aiica Memerafi. Acestia inofitsoare a uma zi zilnic, timp de te fericirile posibile Be aces Aspen fe rifvaluplor aztece au fost, preluatede_teatral ‘contemporan si folosite pentru infelegerea exacth a acestecivilizai (vezi plese Tui Peter = ‘Shaffer ., Vanatoarea regalé a ‘soarelui”). rand t eda pen tpl pe.Charon “uous ~ a. fi bi ‘ ‘ peal otoli:pe. Cert elemo ‘Convoiul era insofit de. bocitoare profesioniste _cAntiret Ja ‘boi, in fifa convoiului_mergea.o-femeie_care. put it pent ne avin unelent entra personal egiptene sau indiene — mug u facut gloria calfinit aitice's Greciei a fost-umanismul TE eatin: fn Antigona lui Sofo i a i fe ner minuinate sunt in lume, dar nimic au e mai minunat decat omul”. Dictonul atét Je canosout ,Ombl este miisura tuturor luomurloc”ne dezvaluie sensul si formula artel 5 __intregii culturi grécesti la sive. umes SS aamandabeuenes el este. >este atemta la realitatea imediatf, direct’, nu se las sedust de sensuri bolice, mistice ori esoterice (ascunse, tainice), Acordi prioritate rajiunii ibility Omul grec gi arta sa Vor_certitudini ~ si numai Jat ilibrul, nis utile logice. Este 9 art care ~in expresia sa perfect, cea clasica, ,reproduce natura: dar. corectind-o si ameliorand-o conform normelor gandirii? (0 art& care, fondatf pe adevarul exact al aparentelor, Te Supuiie pe acestea regulilur subtile ale gandirii rationale). Artistul grec mu e preocupat prioritar de noutatea si diversit temelot. si’ stibiectelor “cat, iat ales ‘de perfectiunea-tehnick,..pe:care.o cauti in armonia ritmurilor, in: simetrie, fn. stiinja mode se sfiesc sé Téa ieme tratate de paeoescth a ae 2 oA ra exista in. Greci ire arta ave aS rimul loc intre muze il ocupa ope — miuza poéziel epice! dar care patrona gi filosofia si retorica; Glioera muza istorfeiy : = PolyhymniaS— a poezie' lirieg si a pantomime.) ( --Buterpe + muza: failsi a coturilor din tragedit; ~ Terpsichore © a poeziei ugoare gi a dansuluiy »2 |. Brato’ gra mua fOBaie orice, a liricii corale §i a elegiei; ~ Melpomiene era muiza tragediei; | = Thalia a comedieiy iar | 2 Urania,— a dstronomici (fiindcl aceast& stiinfS mai pistra amintirea originii sale poetice): patie cu: ~_Avgelé Plastice nu‘ aveau muzaj-flindcd acestea nu erau socotite de inspiragie divind. “Arhitectal seulptoral gi pictorul se bucurau de toatl consideratia concetdfenilor care fi stimau ca pe nigte buni mestesugari, precum olarii si giuvaergiii. fn problemele teatrului - grecii_au meritul de a fi oferit culturii universale, prin Aristotel (384-322), cea mai durabili poetic, prin care Stagiritul (din Stagira) a stabilit “ai fei ale artei spectacolului, Opera sa principal& in acest domeniu este Poetica. Mai ‘fdeziu, ne vorn Tefet pe TarY 18GB, deocamdaté si rojinem doar céteva idei orientative “Aristotel pomneste de la idea c& arta are scopul de a moraliza omul, de s rele, de a- elibera de pasiuni, cu un cuvant ~ 2-1 purifigg, A rainas cel teorie a purificirii pentru caré Aristotel foloseste ‘Termenul de katharsis pe care-1_socoteste, “conditia esential a uniei arte frtimoase. Dar ce este katharsis-ul? Zice Aristotel: ,Purificarea (k.) este un mijloc de armonizare a tendingelor noasire naturale; asta insemniind a ne desface de pasiunile pe care le-am contractat pri obicei si prin educafie”. ,Purificarea inseamné transformarea pasiunilor _Giepozitie virtuoast, Tragedia, de pildd, trebuie 88 fe apropie de virtute, s8 tmpace sufletl Rosin cave Se iideparteaza de virtute. Ea ne face si jinem justa misurd intre doud extreme, temperindu-ne i moderdnd pasiunile noastre”. ,Adevaratul artist ne va ajuta sf fm mai bunt __decdt suntem,; este suficient ca opera de arté si ne emotionezé, pentru ca ea si aiD& asupra soacti¥ efect moralizator (kathartic)”, Teatrul este - in injelegerea Stagiritului ~ 0 scoala. ce contribuie la purficarea sentimentelor omenesti, locmai prin reprezentarea.a ceea.ce esic observabil in lumea pimanteasc’. Pentru a ne iadlta in’ lumea. ideilor (cum dorea Platon) trebuie s& cerem concursul simpurilor noastre, clci arta nu poate reprezenta numai iubirea de damnezeire, Observam deci c& Aristotel anula tendinfa mistic& a artei (inoculat’ anterior de Platon), Prin aceasta, Stagiritul deschidea artelor ~ inclusiv teatrufai ~ 0 zon de manifestare mai intins’.fn conceptia lui Asistotel, principiul artei_este. imitatia lumii_reale. De Ia venirea noastra pe lame ~ zice el -, avem instinctul de a imita, eve. tendinta de a reproduce ceea ce udm, Ses ce ‘ce cade sub simfurile noastre $i simfin placere cand vedem jntr-un obiect de aril (in cazul nostra = intr spectacol) ceea ce ne-a im vi —-SOsoiind ila rept principiu generator alarei, Arstoel aratl ck exist atstes arte __ cite sunt gi _mijloacelé“de iaitare Corespunzitoare cu obiectele pe care le imitl. Unele se ~servése de culori (é" altele de sunete, de voce. sau_de ritm side. armonie. Bxeiniplele pe care ef led sunt’ picturay muzic imica,, Sea .nascut,.din, aceasta. _teorie a.Jui Aristotel, conceptul de mimesis . . “Mimesis. Fiind un principiu estetc fundamental, s& insistim putin asupra lui Pentru cei din Antichitate infelegerea artei ca imitatie a realititii parea 0 idee cu totul fireasc. Teza artei ca mimesis a fost dezvoltatl de Platon si Aristotel.__ _ Pentru Platon incrurile naturale. su doar 0-imitatie, o umbr’ a ideilor, iar arta, o umbré a umb arta, ca imitafie, at fi doar apanajul fantasmelor, care fin.de-pasiuni ~ i , infuneck spiritul, il umbreste, fi ia limpezimea: Tatd de ce $1 simfuri, 3 tito rece Platon cere’ r din Republica lui ideali. ~ Pentru Aristotel insi, mimesis-ul artei constituie 0 imitatie cu o virtute izatoare Sai mare. decdt acees a unor giinte, Umiatla ‘ind — dup& el - un. dar firesc al oamenilor, se ‘manifesta ca virtute deosebitd in toate artele,, iar pogzia (inclusiv cea dramatic8) realizeazi o ii ie care patrunde mai adanc in. esenta.realitat sat istoria, .Datoria poetului — spune ARI = Wee Fe svésieascd lucruri intimplate cu adevirat (Gani face istoria), ci Lucruri se intimple, Tr marginile verosimilului si ale necesarului". De aceea poszia est 3 infatiseze uni lul, iar istoria — ara ‘Conceptul de mimesis, prelaat de la Aristotel, @ stiibatut secolele odati cu dezvoltarea attelot. In sécolul XX, esteticianul elvefian Erich Auerbach, in lucrarea sa, intitulata Mimesis, afirma ci mimesis-ul este o imitatie superioar’ a realitafi, o reflectare transfigurati artistic si care poate fi urméritf d&-# langul mileniilor in intreaga literatura european’. ‘Mimesis-ul ou fnseamna nici pe departe 0 transcripie mecanioa, platl, a realitatii, cum o va preconiza, de pilda, estetica naturalismului la sfarsitul secolului XIX (vom vedea). Nu trebuie si acordim imimesis-ilui intelesul de copie fotografica a realit&tii,.ci pe acela de reflectare artistic’, déci ‘wanifiguratl, a cees ce ite semnificativ pentru reacfa umank fas de esenfslepicl-a realiayit ‘Syitrale, socialé psihologice. Asupra acestor Iucruri vom Teveni pe parcurs. Acum ‘sa ne fntoarcem la epoca veche. Ideea de spectacol Ja romani Cele mai freevente si mai importante ocazii de divertisment erau jocurile publice: _de-care, lupte de gladiatori si, evident, spectacole teatrale, Jocurile,care se desfaguratr ti ~ cir erau inaugurate printr-o soleiiina "procesiuné religioasi. Cortegiul, pornind de la Capitoliu®, era format din_sacerdofi si ‘magi I" organizator, urmati de concurenti, de “fineret, dé-muzicanti, dansatori si actori omici. Cortegiul 3e oprea in fata edificiilor sacre, Cu timpul, caracterul sacra a disparit— ficii_ des ice se aflau in toate oragele, mai importante ale jului roman. Primelé spe le, cu _caracter. religios,-iar-mai.tarziu.cu. strioni se désfégurau in teatre construite din lemn. Primul-teatra permanent, din piatré, _ anul 55 te.n.. apoi au sese gi astAzi, oa, de ynei. Central religios al Roniel = = i) mot re lat special, care trata cu impresarii Spectacolele teatrale eran organizate de i, proasta de trupe actoricestl ani fr ode tn Pani in secolul en, condijia for reputatie echivala cu aceea a prostituatelor. Dar, ‘iat Presti n,, li se acord’ ‘premii (bani, cor fan aidmise pe scent doar,ca mimi, in acele scene jiacioase). Actiunea Scenic era insofits “na avut niciodst® un caracter religios- igios pe censul é pe care Fa avut Ta” grec. ea sintea thoepérii Spectacolului, un crainic anunta ttl, si poyestea, subiestul_ pies dupa care, cortina se ridica (mu se. eschidea lateral, ca in teatrul modern); oa doua cortin’, interna, era in aga fel manevrat®. "ncdt.s& acopere succesiv anumite zone ale scenet in funcfie” ~deaiferitele spatit de joc cerute de actiune, Pan’ in secohil Té. Feta impartite in _acte;-erau ins Intrerupte de scurte pauze In timpol crore cAnta conul (in traged sau Un autist@n comedti). ea Bea “—La Roma, p actori etrusci” in anul 36 reprezentats io anul 240 tragedia, de Seneca “Tinire renumitele amfiteatre romane — ale cAror ruine impresioneaz’ si astézi- prin ice (dansuri, cAntece, pantomime) au fost date de de un_autor-latin (Livius Andronicus) a fost a latin’ a fost ilustrata de Plaut si Terentiv, iar dimensiunile si aFINChura lor, celebru a ramas Coloseum-ul din Roma, inaugurst in_anul 8! ‘delor —StS~S~S 80 de rand de gradene gi $0.00 7 Capitotul I : TEATRUL IN EVUL MEDIU Sarind peste secole, ne oprim o clip Je teatra-bizan Evul Medi fa Bizant, eran 179 de. shrbitori int-un. és, din care peste 0 reprezentatii teatrale ale cdror cheltuieli era de stat. in Constantinopol ” teatre, in care inst murse-reprézentaii piese aitoriil Clasic (desi o vreme au se cave tragedii imitate dup Sofocle); locul pieselor fusese tuat de un gen de farsi realist’, bufond, vulgar’ numité mim. otk SSrmediaiii jucal Td mgt, rolurile feminine find jucate de femel (p. famate), iar _subiectele erau Iuate din.vieta.de i, tema favorité find adulteral, acpiunea era foarte simpli, cupletele erau indecente, iar gesturile i migc&rile ‘eray lascive. Adeseori erau introduse intermedi coregrafice, dansuri ‘bahice, tablouri vivante caré faceaur impresie asupra publicului simplu —e “Actor erau deo moralitate_dubioas’, dar deveneau celebri, cdstigan mult, iar portretele lor erau expuse in spafii publice. Existenta si succeso] ares fornie despectacol s- au prelungit pang in secotul al XV-lea, supraviefuind si dup’ aceast data prin teatrul ture de marionete al c&rui protagonist era Karagz — adevirat continuator al mimuluj bizantin, ale chrui bufonerii si obscenitati le-a preluat si pastrat ‘Bineinteles c& Biserica a fost de la ince ridiculizeze clerul gi s& parodieze ceremoniile rel til acestui teatru care nu se jena, sé ods. Tieptat inst, Bisérica a infeles c& un eo 7 euruset ~ Populaiaetrscd ~ in Peninsula Tlic) Veche civilizaie ov putemicA suena sromanilor. Treptat a fost romanizati. _~dramaturgie. nt atat de popular ar putea deveni un important instrument, ut, Astfel c&: in bisericile bizantine incep-si'se reprezinte— dacé ar fi umplut cu'un alt cox “episoade dramatice co sibiecte biblive, S-a niscut astfel, Tin adevirat teatry religios care, gape a OeEi0 esa alte spatii publice §i a fost slujit de autori si actor aici. Dar. ante 2 TRIAS IW Biserici, flind seris de Clerici si interpretat de diaconi. ‘Vorbim astfel despre un teatra orestin. a e Scriitorii crestini ai ju — intre care Augustin si Lactantin, nu ficeau nici o _deosebiré fntre teaind. sivalt’gen. de. spectacole. si, pAstrau un mare ‘dispret ini, actrifele, les, eral “prostituatelor.. . Augustia. “distinefié” neta ttre ra g sf Spestacol--apreciind-spectacolele care aveau la baz un text literat scris, Mai pertinent este observafia lui Loan Hrisostomu! despre actor. pretinzlind 8 este alibeva decdt eea ce este, transformindu-se pe Scent in afeineva decit cel ce este in realitate, imitfnd dect alti persoand, actorul. ,.minte”; observatia aceasta @ lui Loan Hrisostomul este interesanti tocmiai pentru ai Se aproplé surprinzitor de mult de adeviratul caracter tental al actorului si al jocului-actorices« mad ae OR Te Cu toate aceste atitudini rezervate fata de el, ¢ de refinut o& ad ifghiei; care, prin insAgi natura sa — simbolick 1 ceremonial’ — _Premizele teoretice care justificau aceast8 teatralitate sacra, hhiar de Parintii Bisericii, Acestia condamnau teatrul riu, teatrul nociv sub raport moral si religios, dorind tru bun, folositor sufletului crestimului atat cel bisericéso, ct si cel Jaic s-au nascut in ambianta gi sub auspici ie Bisericit. in prima s@—~~—~ at ui, Augustin despre acest. fel” de™ teatris "Acestea” sunt. spectacolele folositoare, binefacitoare, care ~~ construiesc, nu care distrug; sau, mai bine zis, care distiig si:totodata constniiese. distrug ze din trecut gi construiesc credinja in Dumnezeul cel adevarat si etern”._ ~~ ~~ “Agadar, dad spectacotului teatral un sens gi o finalitate edificatoare si intelegand si-1 pun’ in serviciul siu, Bisericii mu-i mai rimanea decdt sf giseascl modalitatea practic de al transpune din planul ideal, tintal, in cel vizual, incadrandu-| in teatralitatea, preexiste “Talula Ttargic: Ajungem astfel la drama litursicé ‘miracole medieval silk Drama liturgici Prima atestare a unei drame liturgice este un manuscris vechi (datat 965-975, provenind de la minstirea St. Gall, care consemneazi un scurt dialog oi ge trei Mari venite la morméntul lui Isus si c&rora li se spt inviat @u_adevira icafii_ regizorale_si_cu toate elementele _ spectacologice necesare: loc scenic amenajat, text,.cAnt, s tie simbolic& teatrali.(crucea semnificind trapul o: spectator). Este, acum, foruli ce se intampl4, ci unul care se identified cil persons ul si.actioneazt- oa personas, fn acelasi fel a Tost integrata Lturghiei si reprezentarea_ dramei Nasterii, _actiunea intalnirea celor trei_magi_cu_Irod_impAirat, uciderea_pruncilor, .duse, acum, si unele elemente, profane sivesele. Drama liturgica se__ _buewrd-de-o larg& difuziuné gi de un extraordinar succes. De pild’, spectacolul scurt al Invieri este_atestat de celé 224 de texie-manuscrise cunoscute pind acum Subiéctelé” drat Jiturgice erau fuate din viata lui Isus sia unor. sfinti si eray'dezvoltaté’in.mediul_gcolils n $f episeo srsonajele foarte distinct individualizat erpretate de eae esac ears eee ag mee ee) ce eee t_preoti, diaconi, célugtsi sau geolari, iar replicte erau angrenate tntr-un adevirat dialog Ca structurk dramaturgic’ s-a ajuns, cltre jumatatea secolului al XUI-lea, la o notabil’ ersitate de genuri: drama simbolic, melodrama, feerie, comedie lirica. Te gra in versifi Cail interprefilor urme ‘melodiile ritualice, dar interprefii exprima fii Hiregti: mfnie, ur’, team’, durere. fn unele drame erau introduse si, pi cfntate la instrumente, ~~ ~ Interesant de refinut of intt-o drama liturgic& din secolul. al XII-lea, Convertirea apostolului Pavel, acjiunea se deplaseazi in sase spatii de joc diferte (sase tablouri, am spune foi az); au aplrut astfel clemente fundamentale ale spectacolului teatral_ca:_principiul juxtapunerii_decorului_soenic,_pri j simultane, caracteristici impuse satful ‘medieval i folosite azi de teatrul modern. one Nasterea spectacolului laic Din a doua jumftate a sécolului al X1-lea e.n., a inceput.si se afirme in teatru spiritul laic, prin introducerea, in textul ‘dramelor liturgice, a unor ample parfi in limba national (in~ Geamania, dé exemple), & una ton gi limba] popular sf # uior personaje”sevundare profit (cstag, nogustori, etc). Textele dramatice tncep si fie insofite de didastall ( Gndicatiy date flor pentru infelegerea piesei; insojeau textele dramatice canis precum gi ("de imontare scenic& pentru cei ce se ocupau cu edificarta ‘Au ap&rut ‘ontate in piete publice Sau in sifile de intruni are in Franfa una din jenea, piese.scri r-o limb Jocul hui Adam ~ despre pi inar. Actiunea laic’ ia amploare in textele dramatice, progresiv, impunandu-se aya numitele mizacole medievale Subiectul acestora fiind,-de obicei, o minune.sivarsiti de Fecioara. Maria. san.de..un.sfant Exemplu: Miracobil lui Teofil, Jocul Sf. Niéo ildé’§.a. (istoria teatrului universal). ” -Miracolele” urmaeau_edificarea_, moral-religioasa dar, al&turi de aceasti finalitate, peripetiile foarte_variat led fi si_ffrtneasc’, am&nuntele cotidiene, personajele luate din lumea celor de jos, priu de a gandi, de a simp $i de a Vorbi, ymiradolele”” Beau trecerea spre teatrul de mare” spectacol al perioadei urmiitoare — al ,mmisteriilor” din secolul al X'V-lea. "Dar, inainte de acestea, trebuié sf consemnam ‘aparitie teatrului_comic_medieval, constituit fa a doua jumatate @ secolului al Xlli-lea, A inceput prin introducerea in cadrul miracolelor @ un ‘comice si satirice, ca apoi s& se impun’ compozitii distincte ca gen. Primul autor francez de con ‘édii este Adam de la Halle supranumit Adam Cocosatul (m. Circa 1288), Este cunoseutt comedia sa Jocul Arminderului (celebrind venires primaverii). A on eeris Jocul lui Robin si Marion in care agrementa actiunea cu cantece populare, Subjectul tate de pastorala (pastourelle = cioblnité) de serbare cfmpeneascd, cu intémplart- vesele.si. peripefii din viata plstorilor. Acfiunes mu era prea variatl, dar spectacolul era : piacut prin Feprezentareapelsajului; a“Gpurilor, a obiceiurilor si limbajului Piranilor, fa idealizarea conventional a acestora: Pistorifa Marion ~ gratioas,inteligenié,spiritual8, cocheta pare a fio anticipare a personajelor fertinine din piesele lui Marivaux. ‘Un alt gen de teatru care s-a bucurat de favoarea publicului in seoolele XV-XVI e.n.¢ cel al asa numitelor moralititi, gen care mu poate fi definit precis sub raportul continutului, al subiectului gi al structurii dramatice. Erau tot niste ‘comedii cu finalitate morala. Unele erau reci, plicticoase, aride gi obscure. Dar altele prezentau interes prin earacterul Jor ‘comic sau patetc, satiric sau politic, Retinefi un titlu: Istoria Griseldef (autor necunosout): in Eval Piedin’ acest gen al _moralititilor” e foarte rispindit. Are foarte multe personaje. De pild8, 0 wnoralitate” intitulata Onnul drept si omul de lume — 80 de personaje si 30.000 de versuri~Tregalitifi” Atat ca subiecte, c&t si ca structura si procedec dramatice, moralitafile anticipau se Deo Test de mare populartate a bucurat, pand spre anu 1600 gem sotiilor (soties Multe moralitii sunt alegorii, altele au subi Penta erateertteatne int politice. si polemics — contra aristocratiei; @ feformatorilor, @ igios, dar majoritatea chiar contra iui, a justitiei abuzive “teatrul 86 sti. = ,nebunii”), comedii a ciror idee de baz& este cA ,lumea € pe dos”, 8 jntreaga fume este 0 paritie a pebuniel, in sfera weburiiei intrand de fapt ‘mai multe vicii: prostia, vanitatea, ‘clea; abuzurile, falsitaten; ritateaavarfid-ambitia puteriy ete: pe care soli | le satiriza 9 idiculiza, Se cunose circa soli, primele datind de la jumétatea secolului al XV-lex dar ~ Origitill® genului sunt mai vechi, fiind legate de proverbele, vorbele ‘anapoda, ironiile, glumele sarcaitice sau licentioase debitate in timpul vechilor carhavaluri. Multi vreme acest material comic, incoerent, confuz chiar, era lasat pe,seama unor comedianti improvizatori care atrigeau publicul la spectacolele din piete si balciuri. Abia in secolul al XV-lea sotia a cApdtat forma unei compozitii dramatice datoritd unor tineri instruiti, _ Yeseli si petreckreli care sé ammuizau Uandu-si numele de ,nebuni” sau »prosti”, ‘Mai poflit decai icralitilile”solille se foloseau de alegoril, de personificiri. Rolurile principale erau rezervate chiar acestor ,ebuini” care Te scriau ~ urmagi i mimiloz an omedianfilor for tmbulani, La asa numita Scbitoare a nebunilof, ‘acestia erau tolerati si se felul bufonerii si glume sro: costume vargate, cu minécile crapate, ox pantaloni st icitura eran procedeelé Tor favorite. fra adeciss a sotiilor permitea autorilor si interpretilor s& introduci tot felul de sarcasme; atacuri satirice, aluzii, numai c& mu era tocmai,usor, pentru cf erau. serise in versuri. ie aved pan’ 1a’ 1600_ de. versuri. Opera cea mai cunoscut gemilui € fata Jocuil Pringului Progiilor gal Mamei Proaste, scris& de Pierre Gringoire (m. in 1539), reprezentat& in spectacol la 1512 ~o violent® satir& politict la adresa regalititi si papalitati Farsa medieval&. ii aceasti form (cea mai caracteristict), a satirei_politice, sotia a fost cultivata mult in Franta medievala, unde reminiscentele ei se vor intélni peste veacuri in sansonetele politice si in revista de cabaret. fn Anglia si Flanéra, a continuat si fie jucaté de menestreli!® cu ocazia’ unor festivitifi. private. In Germania va continua, cu ofarsele de —eamaval” care vor marca un punet culminant cu celebra Corabia nebunilor de’ Sel Brand. — cenglez. Sub presupunerea cf sunt nebuni si c& nu trebuie lusi in serios, aeestora I si spunii.ad le cele mai indriznete.. - Farsa medievala. Dupi cum gotille mu pot fi ugor distinse de moralititi, nici farsele ma _ pot fi usor distinse nici de sot, nici de moralititi, Farsele exclud orice intenfie moralizatoaré si pers "Farsa spline Inerurilor pe pime, ocoling simbolurile. Ea se delecteazi a festele gi sirengirlile pungasilor iste ii ia peste picior pe preoti si morari si aduce mereu solane, Ei se imbricau Amfi, mulafi_pe trap” ‘ot in aceste sotii tsi au originea bufomul din comediaitaliand sou clown-ul din teatrut sunt nebu se Ingicuia pe scent trioul sot-soie-amant. ‘Tenia Tavoriti: rautahie, perdia si Inclpinarea Feme! Se ~adresau unui public popiilar, amator de glum« naan Prima farsi cunoscuta ~ din cele yreo Sut’ doukzeci 9 este Baiatul si orbul (1280) in care cinicul, betivul si avarul cersetor orb este pacilit de servitorul su. Personajele farsei sunt de obicei incisiv desenate si sunt satirizate sau persiflate toate categ ile sociale, fi, cllugarit si calugirifele, negustori, avocatii, medicl zgarciti, gelogi sau '° menestrel — srecitind; prin extindere: u 7s = "= moCea mai reusit’ farsi, singura cu valoare literara de capodoperd care s-a scris in teatrul comic francez pant la Moliére, este Avocatul Pathelin, sorisé de un anonim normand in 1464, unii cercetitori ai istoriei literaturii au avansat ipoteza c& ar fi sorisi de Frangois Villon ca si alte patru farse rimase anonime. ~~ a Farsa mu face abuz nici de grosolinii, nici de jocuri de cuvinte; totul este condus cu 0 arth simpl& 51 TINE, DaZaTe pe 0 patruncitoare ‘observare a realitatii, Incét, se infelege de ce Waarele realist al secolului urmAfor, Frangois Rabelais (Gargamtua si Pantagruel ~ romane satirice) a gasit in aceasti comedie un model pentru un personaj binecunoscut al romanulu iu: ingeniosul Panurge este descendent al lui Pathelin si predecesoru! lui Figaro. Misteriile medievale (mistere) Epoca lor o constituie secolele XV-XVI, cand teatrul religios nu mai raméne exclusiv_ _sub auspiciile Bisericii, spectacolele fiind organizate acum si de diferite asociafii cu itarale sau de diferite corporat, -_ ~ Ca text, misterile se deosebese de miracole” prin aceea cl in locul unei interventii__ supranaturale, acfiaiies ess exclusiv uman& Ele preaitt W persome-sacre — Isus, Rerioar ” ~ Maria daria aspectele lor reale, pamantegtt i — € tiracolele s€ opreat —Rpoi, in timp c8 ar asupra momenitelor naster rucificarii, al ra al actor gail, moment spectatorilor, elemente mereu prezente.in misterii. D feolopie aT azaier litargice “asupre abestor aspecte Concret umane, precum si considerabila amplificare a actiunii ~ cu episoade emosionante, ci ample desfiguréri epic, ou interealaree ~ icene de destindere, de viat& cotidiant, comice sau grotegti, 1a care se adiugau fastul si ~amploarea reprezentafiei, explicS populatitates-extraordindit si indeluneat’ pe care au ‘ounoscut-o aceste spectacole- ae "Dintre textele misteriilor franceze care s-au pastrat (circa 60), cele mai importante: sunt Patimile din Arras, Patimile din Paris si Batimile din Angers (i tthuri find indicate numele oragelor in care au fost jucate). Spectacolele acestea durau uneori 3-4 zile in sir, cic, de pilds, Patimile din Paris — adevirat’ capodoperé a genulul, avea35.000 de versuri, Uneori_ sunt prolixe, incoerente si chiar vulgare, Jat cum este prezentatf, de pild®curtezana Maria Magdalena: Am carnea, brumé de fantané Si alba sunt ca gi o ana. Sunt inflorita ca o floare. Dar eu ma dau la origicare. S& vind tofi, si nu se team’, La trupul meu doar si ia seam, Cici origicine-! vrea il are Eu mu-s ficutl de vanzare De aur si de-argint ma-mi past ‘Unul ma ia, altul ma last!” $8 retinem, in incheiere, cf teatrul medieval, cn toate genurile gi formele Tui La care ne, am referit péind aici, a avut 0 puternica influenjé de-e lungul secolelor urmitoare, fecundind resfia teatrala.a.multor-dramaturai. Spirtul religios al miracolelor si misteriilor se va regisi sn deamnele mistige (autos sacramentales) ale lui Lope-de Vega si Calderon dea Barca ~ nett! reprezentanti ai Secolulul de aur spaniol (secolul XVID) Dar influenta lor ajuns pan’ in 8secolul XX, inspirindu-i pe unit dramarurgi ca Hugo von Hofaannsthal (/edermen), pe Paul Claudel (/ngeril a vestit pe Maria) sau pe Gabriele D’Annunzio (Martiriul Sf, Sebastian — cu miuzicd ‘de Debussy): lar pentru Tezistenta spiritului medieval profan si influenta ‘acestuia _asupra creatiei teatrale ulterioare este suficient si amintim bufonadele si farsele Commediei dell'atte gi; tai trziu; in secolul XVIL, comediile lui Motiere. Ti Gen ce priveste spectacologia (arta spectacolului) sé precizim ck din. ‘Mediu a fost preluaté scena simultan’ (care cuprindea m: Ite spatii de jos. in agelas a ~peamijand“mautarer opens “diate-ui “Toe” ta altal -prin simple, manevre. de. cortine.. Acest ‘procK: sediar olasice Hanceze a secolulul, XVM, dar si artel spectacolului 20 ore care mari regizori novatori ca Gordon Craig (Anglia), André Antoine, Jacques Copeai § Ariane Mnouchkine (Fran), Max Reinhardt (Germania) au preluat gi au modemizat proceden| scenei simultane. Inovafii a adus teatrul medieval gi in decoruri gi costume: ae 7 7 — Capitolul 11 GENURI LITERARE. INRUDIRI, DIFERENTIERI, INTERFERENTE Cvasitotalitatea teoreticienilor literaturii considera genal drept o_gruparede opere Aiterare bazati teoretic atdt_pe forma externé (structura specifics) ct si pe forma interns ‘Galitadines, tonut, Scopul, subiectul, etc). ne Genul literar presupune 0 sumé de procedee estetice pe care traditialiterard le pune la dispozitia autorului si care sunt.inteligibile pentnicititor. ‘Tocinat dé aceea scriitorii tn general “Gu Sunt créatori de genuri ci igi insugesc procedeéle estetice proprii unui gen sau altuia, Constituind posibilitate de realizare artstic& a prezenfei umane in opera literard, cele trei genuri literare fundamentale: lirie, epie si dramatic s-au incet&jenit in teoria literard ca mijloace de expresie artistic’. a ce Aparare ii practice literer’ printr-o indelungetS tradifie ele au rezistat: timpului rispunzind unor cerinje de ordin estetic si psihologic. Teoria genurilor literare s-a constituit in epoca Renasterii, Opiniile variate elaborate de-a lungul secolélor au oscilat intré dogmatizare $i clasificare rigid’ (de pilda, in Clasicism) sau ignorarea totalii a problemei (ca in teoria lui Benedetto Croce). “Teoria clasicé a genurilor literare are caractet normativ (ca in Arta poeticd a iui Boileau), Boileau este exponentul unei foarte rigide teorii a gemurilor, ce implica ideile de puritate fixitate gi ierarhie, Aceeasi teorie clasick a genurilor ficea si o diferentiere socialé @ acestora. . {in opozitie cu caracterul normatiy al teoriei clasice, teoria moderna a genurilor literare este descriptiva si ea se constituie in secolul al XIX-lea, odati cu scoala romantica, scoala care se pronunfi pentru interferenfa intre genysi. Nu limiteazi numérul genurilor si nu pretinde scriitorilor respectarea normelor. Scoala romantick legifereazi interferenta genurilor si speciilor literare prin aparitia nei noi specii dramatice si anume drama romantici. Prezente in literaturé din cele mai vechi fimpuri, in ciuda tuturot normativelor teoretice, interferenfele s-au produs din cele mai vechi timpuri si sunt frecvente in arta literari contemporand, conceptul de gen plrdnd astizi intrucitva perimat. Este vorba mai curand de o modificare a ideii de gen si mu de disparifia hui. \ \ ra FEfo ‘Actuala etapt in dezvoltarea lterahurit se caracterizeazA prin elaborares de forme noi care infirma cadrele traditionale ale gemutilor literare impuse de poeticile olasice. Din care nonea tendinge a rezultat teatrul epic practicat de Bertolt Brecht poenaul dramatic gi alte forme de teatra modern. "Aparijia unor asemenea noi forme de expresie care pledea24 enna interferenta intre genuri nu face inoportuné teoria gemurilor in stiinta literaturii Pentra # tnjelege mai exact chestivnea genurilor literare vom fare 0 privire sumard asupra modului cum s-a constituit sia evoluat teoria sgenurilor. ‘deca imei sepatiri inte genuri ¢ de la Aristote dar sistematic ea a fost edificaté in Renastere (secolele ‘MIV-XVI) in diversele poetici care s-au succedat mai ales in a doua Famitate & secolulor af XVI-lea Poetics ese o ramus wee RET care se ocup’ din rerspeotiva teoretiod de creajia artistic’, S& refinem din aceasté perspect a Renasterit “eeirgi_poetice, Ji (HS81y a lui Tullo Cesare Sealigero. Reluats in Clasicism, teoria genurilor 2 ph foarte riguros. Arfa poerica Goileau), jucrare in care autorul descrie diferitele specii si gonuri, te desparte si le jecarhizeaz’ sever. Teoria genurilor din eeasth perspectiva implic& fixitate, pufitate, jerarhie, Genurile sunt concepute intr-un sistem jnvariabil, fix; ‘nu se pot amesteca gi n-au toate aceeasi importanfé, Marmontel, secolul al ‘Cviililea, a exprimat aspiratia spre un sistem inchegat al genurilor si speciilor in lucrarea Blemente de literaturé (1787). ‘Tn a dova jumitate a secolului al XIX-lea, Brunetiére a incercat sh studieze stiintific szomusile literare, sf urm&reascd din punct de vedere istore aparitia, dezvoltarea si modificarea genurilor. Tii-alt punct de vedere contest pur si simplu existenta genurilor literare ~ punctul de vedere al celebrului teoreician Benedetto Croce (1866-1952). Pent al, despartirile in gemuri 51 specii fac parte dintre prejudecitile estetice. Pentru el, fiecare opera de arti e o lume inchisi SPeorie sau mu, de aceea respinge orice comparatie intre opere, Pree te si orice fel de cinstea zeului. Corul cAnta si dansa in jurul ‘care era sacrificat un fap. Cantérefii au tawestii in tapi pent jtorii zeului Dionysos, adic& pe safiri - fapturi : mitologi i 3 De aici gi denumirea iragediel. fragos +. antes).=.tragod ecu tap "Mai tarziu, apare pri “mal dintre coreuti incepea un dialog cir corul; avem a a fei. Aceasté apariie in soend a pramulis actor are Toe in séc- “Ten Ge SOOT O mare inovatie, ea se datoreazi lui Thespis, actor si autor de texte dramatice, care isi cdstigase un adevlrat remume in Tearia, agezare din apropierea Atenei. Dar pentru c& stirile despre activitatea lui Thespis nu pomenese nimic de corelafia dintre textele Tui gi jocurile ritualice, unii cercetitori [- printre care AW. Pickard - Cambridge -] au formulat ipoteza ivirii sragediei din formele primitive ale unor spectacole rustice, jucate prin carguri Etimologia propust de V. Pisani in legirord cu originea tragediei din reprezentatile finute in targuri, si anume c& termenul grecese tragodia are la bazi un trago (echivalent cx iliricul #rgo) nu s-a bueurat de credit. Structura tragedieiantice. presupunea, deci, altemanta. ialog_si_cor. Ea se és compuine din: prologul care introduce pe spectator ih at ‘in atmosferé, dezvaluindu-ipersonajele; ‘arodosul (primul_cantec al corului), episoadele ‘edied_parfile” dialogate ‘ale tragediei, desparite prin _intervenfia oi cele Gout interventii ale corului desparjind ‘adele, exodos, ultimul cant exe ie cor la parusirea.scenel. oo spectacohul tragic isi ia, in antichitate, “Subiectele-din mitucile existent mitologia si Jegendele populare sunt adevarate izvoare ale tragediei in aceasti epock entul cade pe problematica moralé; sunt sublinjate suferintele eroului, iar zeitatile apar umanizate. ‘fia Wagicd a secolului al Valea i f tath de Aristoiel care a dat prima i reties astipia tragediei._, Tragedia— sorie el in Poetica — ‘asadar, initafia wie acpi alese gf depliie 64-2 itd Intindere,..nie-almibajrumoast.. deosebild ca forma, ~poirivit diferitelor parji ale tragedies, mutate, 2 faicuttt de personaje.in acfiume, jar mu printr-o | esi care, starnind mila si friea. stuarseste Prificarea : iireaga sa dezvoltare, adevaratul spirit al tragediei_consta in amestecul fricii si_ milei, sentimente care zeudvie, sufleful spectatonulu, Cs nflictul ragic 1a forma raporkurilor dintre’ om 3i destin (Moira, cum il numea grecii $i car r _chiar si pe povestire, $1 eee’ ==. cu privire ia primii pagi in dezvoltarea tragediei, Poetica Ini nstituie pain ‘sursa_cea mai veche si mai d dere, desi_afirmatiile aristotelice au fost “"Pstalmicite gi puse la indoiala. Jo Tyaigeaia = Five Atistotel ~.s-a destin sit putin ete pugin, pe masura de: “fectiruk now element derwauit in ea”..; ,pornind de la subiecte mérunte.. nir-wr ‘tarziu ahea tragediilor primi imabogait foarte r ‘ceea ce Phitarh’ numeste a "Hlinda” si:Odiseea” eral incércate de acirunt care protagonistii se Inftuntau eu indarjire, isi opuneau punctele de vedere, fg apsrau 0 ‘cauzi. Multmai vast, mai ~~ f cuprinzétor decét continutul celor dou’ epopel ieniee, cic! epic grec punea la dispozitia poefilor dramatii un vast material de inspiraie trainic legat de mitologia si trecutal legendar al Grecian ¥s “ ’ ‘Rolul corufui tragic se modific8 gi el treptat, devenind evoul conceptilon despre lume _ ale poetului tragic. - if seach greack a tmbibat inc’, de la, inoeput de conceptile curente ale Greciei t Siviagh arhaice despre corelajia intre plcat si pedeapsé, pAstrandu-le caractert mistic. ‘Adeviratul- Intemeletor al_trapediet arecesti a fost “Eschil: Inaintea lui. ins&:-s-au manifestat cafiva rragediografi al caror mume ‘merita cel putin menpionat: Mai sus pomenitului ‘Thespis i s-au atribuit ~ in lips de alte informatit - inventia tnuroy elementelor constitutive ale rragediei, precum gi introducerea rolului detinat de un actor. Un oarecte renume si-a castigat si Hoirilos cu a sa tragedi¢ Aloe”, inspiratk dints-o legend’ atic’. Mai cunoscut este { Peatinas (din Flius}, participant, aléturi de Eschil, la con¢ursurile de creatie de‘la a 70-2 Olimpiads (499-96 fen); apoiFrinihos cu tragediile ,Ciderea Miletului” (494 i¢.n), F L Fenicienele”, ,Tantalos”, ,Troilos” §.8, ‘Dar adevaratii reprezentamti ai tragedici grecesti ma _Sofocle, Eurij ide, Unmitoarea etapa in dezvoltarea trs elizabethan’, cu Shakespeare (Regele Lear, Romeo $i julieta, amass orient in dezvoltarea tragediei tl constituie secalul al XVT-lea_ francez Dup’ chutari timide ii secolul anterior, tragedi peoclasics jrenoest ajunge la mare _ _Tinflorire prin creatia tragicilor francezi Corneille si Racine, Ei tes spiritul clasicismulut —~ Tiatea gemuPllor i celélalie dogme. Aceste dogme fuseseri sparte de tragediar care cere Da SSIS SIGE ITT Fm se onal ements de comeuie ws sueira aged, GeaTaen Dperd TA SHARES i cana 2 L ———-ta gecolul fuminilor (XVII) tragedia decade qi sunt cunostute eforturile (teoretice si practice) ale Tui Voltaire de a 0 salva (vezi cursul despre ‘fluminism). sfirgit, secolul XX corisemneazs © si mai accentuat slabire a, filonului tragic, i * pildk farsa tragicd adecvaté modificanlor ‘actual, (Eugen lonescu, Beckett, t inlesnind aparifia unor specii dramatice noi, ca ds sensibile pe care le ‘comport exprimareatragicul ‘Fr. Diirrenmatt) {in cartea sa ,La mort de la tragédie” (Paris, 1965), George Steiner constata moartea tragediei, intemeindu-si diagnosticul pe 0 sere de simptome onsiders.c& tragedia fi putt dean ete periosdele dn care amanitatea nee rdine.a cosmos L & mitologie si,a avut_ deopotiva,sentimentul singuratatl $2 dependentel_ci universal Mati posit gici, sushiie Steiner, au resimti in sea “ji fuziumer “A Siac Diversul,-necesitateasi-imposibilitatea.fertci, d 7 L ~echili acesti factori_a, fost capt, tragedia a pierdut tere O-asemen Feprezentat-o, de pilda, nism cea ch a iunea de calvar cu aceea de rdsplati. Tragedia.— conchide Steiner — (care este imaginea suferinfei si 2 eroismului L individual in fata necesitafii) si-a avut perioadele ei, de tnflorire, prec! delimitate in istorie — ate de perioade de.cldere,cind.nicl chiat mati dramaturs (ca Buchner, ‘Thsen, Strindberg) i au putut-o reinvia. L TE CaIEVE din formulirile exprese-ale lui Steiner tn cartea mai sus citat&: ,Teatrul tragic se naste din afirmatia: necesitatea e.oarba $i ‘cand omul ¢ confrintat cu ea, ¢ lovit de { cecitate” (orbire); ,Personajul tragic e sftirdmat de forte pe ‘care tu Je poate intelege complet si iS 19 “aici nu le poate invinge prin injelepciune”;, ,Declinul tragedie! 4 viziuni mitologice, [simbolice] si ritualice 9 lumii”, ,Tragedia @ 4 cum fi acoperea pe Agamem eparabil de dectiny Pietit pentru c& umbra ‘Macbeth sau Athalie” gi a ~—Cypinia lol Steiner (dup& care tragedia se naste numai in comunitafile in care fiinteaz& o viziune mitologicd si ritual a lumii) a cunoscut si multe contestiri..B. Elvin,” de pild’, no Jmpartageste ideea cX disparifia unei ordini snore ar comporta sfrsiul tragediei, Chi — zice el ia se naste din constiinfa unei determinki privind insist soarta speciei umane, din com a di fapte, off exttast dintr-o viziune a existentei — 8 uti ca nimic nu se poate reciifica, ameliora, @ ‘Viton este barat. Cand un sistem de ‘norme _iranscendentale.ale.binelui si raului m stovire a tragediel, __Iintrucat alti factor (cu, adevirat esent a “uma pericol, al unel amenintan reale § + ‘conspirind 1a distrugerea ei in’ cea ‘ce 0 dé! “Semnalul de alarmi si_protestul omulut in perioas Tumeay cu istoria, nu ¢ periclitata in Ainfa € ei pentru ca. i “aeopark. Functile pe care Te_detimeau_zeil in scrietie lasice (ae ot tndepliny salt ‘instange ~ [.,.] de pilda constiinta.” Sees a eae ~v=="Ya punct de vedere opus lui George Steiner sustine si Jean-Marie Dommenach (in whe dd retour du tragique” — Paris, 1967). S enté moartea tragediel, el,.anunta _reintoarcerea fragicului. Dup& un timp fi tagicul s-a deplasat din existenta individului in | cea a istorii, avn amintind ceea ce este permanent in condifia noastr’, Exist ~ afirm’ 2 Dommenach ~ un cicli al formelor de viati socialé ale cir etape sunt revolia.t revolia Soctala, mastered "net noi grdini, inevitabil urmati de. sactifighul. tragic..momenty! “Gand aieatia se mutt larligi_asupra individulut este prielnic tra jeckett si Ionescu ; ~Gxprimé acest rmas bun adresat istoriel printr-o rechemare ‘a metafizicii, Adevarata tristtur’ 4 tragioului contemporan este ci ma ial asistém Ja infruntarea not pasiuntintecese. si ValOre “i a unor absenyenw uno ZOlirT, A Uno nonsensur, jar aceastl trishtura este caracteristica “yede-amenin{ai de mase,cbiectelor,produse, si,consumate, Strigatulut ‘batranului rege Lear \Nimeni nu este vinovat!”, tragedia moderna ii Tispunde: ,Fiecare este vinovat si cu tofii “Rntem vinovatil” Tatul se petrece — sustine Dommenach — casi cum .o.sinantics pulsafie or face sk alkeenege sie eR acd ¢ mai putin important de semnalat in ce masuré are dreptate Dommenach Jegand prea strans tragicul actual de o civilizatie a supraproductiei, se cuvine st acordim atentie ideii fui ed, in epoca actual, s-a trecut de la tragicul tn direct, la cel nemnesszat, Dat ~ $e intreaba B. ENin ii cartes citaté — se poate oare Spune cu deplind siguranté cl in prezent nu evenimentele, ci exclusiv confruntirile omutui cu,el Insusi nutrese sentimentul tragic?, Ce ne faeem atunci cu Piuferea istoriei de a angaja destinul omului? Dommenach fort A istoria sa _intre in zona secundard a tragicului. Dar este adevarat cf el ingugi este impins la acest gest dé ~ creatorit ontemporani, in special de cei ai teatrului ‘absurdului, Elvin susting inst cA muse. poate separa ceca ce. tragic in literatura lui fonescu si ‘Beckett, a lui Sartre si Camus de.. ~substanja” soctald gi istoricd a acestel epost, pentmu.c& — ace azul istoriei.rimingla_ “arma urmei, inca un mod dé@ convieful cu ea prin megaric..._ Wy, ,Teatrul s interogatia tragica”, E.L.U., 1969, pp. 20-21. 20‘Tragicomedia ree ceca a a ‘Sa definim, mai intai, conceptul: bivalent “onviefuires, interferarea. finan abeleiast opere, Teliefeazi “marcind, in .general,_ star ca ea si Jor, Catezona jcomiculdi “este notabild Sar Sener” 3 pecsonalblor istice ‘tensionaie (romantismul, ‘guprarealismul, expresionismul etc.) ‘stetictanul Nicolai‘ Hartmann’ zice ‘ragicomicul mu trebuie injeles ca o forma hibridh, indotelnic8, dpa culm o infeleg uneori seritori de mana & dov8, ci mai intai ca 0 tage desyoltath natural, in viaga Snslsi — o unitate a gravului gi ridicolylul— aga cum o aver” “fogi in noi Ferd i stim gi, totodatl, irk ca cineva ei simta cludifenia ei. * a ae Ge aderenja comicului la mioduti de componare gi la fapte foarte serioase St of importante 1a. anumite petsoane_si le modal lor_de vial Fe. pos? propre st Us arsonaliiii cu adevirat proeminente $i destinulut acestora Chiar. sin erou_Sublim’ are Preturile iui omenesti mirunte, cel mal infelept are neroziile-Iui ol ce.se_afld pe o treaptd ~jnoralé falta are slabiciunile tui, ‘fara indoialé, toate acestea sun gomice, provoaca umorul ota sarctoneaa4, dimenstunle ui sind direst. proportonsle co Danes celui mare, C1 inaltimea celui inalt, cu seriozitatea celui. “setigs. Aderenta aceasta @ ‘comicului Ia tot c€ este satios gi important nu inseamn’ cli di nastere, prin ea insisi, wagicomiculy, acesta pretinde.0___ Fmpletire interioaré. mai_profunds., Omul poate, prin simpla pprostie sau prin alte slabiciuni apie ia sine (inchipuire, ingimfare, IncApafanare, timiditate etc), sb provent vurmiri a Garor gravitate nu st8 in nici un raport cu lipse de important a sresel Destinul lui este atunci__ _ eu adevlrit tragic, consecinja evenimentelor inst vimane. atinsi.de. comical inevitabil care. zage in respectiva lipsé de p proportie. oe “— fpadevaratul wagicomic, ‘tragioul insusi este totodats comic. ele nu se suspenda nul pe alto, ci se menfin in identiate titan ~ zice Hartmann, Fires © vorba de latari diferite Tle aceliviagi curs de evenimente, dar ele nu sunt separabile una de alta; dac& arta ar incerca Te sepate, ea au ar-mai-nimeri.niciuna.. ; ~ Lucrul acesta se oglindeste limpede in_creatia poeticit. subiectele tragicomice se _sisese rar si au fost socotite Gintotdeauna greu de tratat. Exista insé exemple celebre: regele “Lear, care incepe ou ‘prostia urias de a ceda din. mani orice putere gi, pe deasupra, dea crede’ “in jurdmintele mincinoase ale fiicelor sale, “suporté nmi incredibile $i_cn adevarat. 2 tragice.... GAGE ajins Shakespeare la 0 asemenea trtare? Pentra o8 §-2.anronie deyinja mai mult decit oricare alt‘poet.al.iregediel pure, Desigur, mu orice poet poate face asta, ci numai-acela. ~~ ‘care poseda dimensiunea interigaré gi forja de sintez prin care el face s& fie ¢ conving&tor cee. We ih aparenfa este nepotrivit $i ipsit de unitate. “Shakespeare @ avut curajul unei, asemenea -sintede pentri cf & descopent Taviald existenta prostiei ridicole care duce la urmari tragice. Fh creatia dramatic’ de mai tarziu vom intAlni si mai freevent comicul aderent care ansoteste in vial tot ceea ce e'serios si grav. La Thsen, de pildi, el este foarte frecvent. Comical plin de adancime al lui Uirik-Brindel din Rosmersholm este de felul acesta; el arunci Tonint semnificative asupra personajelor principale; la fel, comicul personajelor zeloase, TRalling si Gregor Werle din Raja sitbatiog san Tesman din Hedda Gabler A ered meme ~ in istoria dramaturgiel si mA refer in special la_ Antichiate sila pesioada Clasicismului — ofnd comicului much ‘era ingéduit sf fulbure gravitatea evenimentelor °8 Batetica, Eaitura Univers, 1974, pp. 486-89. atate. Unitatea dintre. vese? si grav in Harimann socoteste ca serioase. Acgasttilipst de supleje. ou mai. ge act joril aceleiagi opere a devenit de mult acceptata si acceptabi deschizitoare de Tank ‘acest sens scenele fui Falstat Ei pe care le caracterizeazi a fide un comic insofitor, dar nu tragicomice. Sintetizind si incercind 0 concluzie asupra. tragicomicului, gicomedia este 0 SpeGe & Be riulit dramatic’ in care, altemand elem leopairivk dea. magedie gi de la cor aturgul, oi e la cor rg Cobre conflichului — grav ta ena un. deznodamant fericit ‘pirat la inceputul secolului al XVi-leatragicomedia era mai o specie lipsité de eohilibra, aproape haoticd, bazindu-se pe intrigi ‘complicate, Ca ~~ = aaa pasomls 3 schimban de” decor § scoring nists Liononsnll pS Sak aaa PMO vefsonajelor,.sievolutiel lor, Bogata in. travesty i: gi, scene i i “yagicomedia abynda in sinucider, dueluri, omorn substifuiri, ripiri ete. Prezent in mai toate Urs uni asteomedia x spilt tu ndena ie danas ens “Guiniola Un sorlitor reprezentativ de tragicomedie eae spauiolul Rernando de Rojas a cir Fes sla Celestine” (1409 Sess ‘cea dintai ae edie. fs Wersturerfrancezt i 370-1032); 8 foe actor, el a i ramane Alex, Har Sk descifi’im mai iatai conceptul de comic, care este, de fapt, substratul teoretic al comediei si al genului comic “Gonceptul de comic este areu.de.definit din cauza numeroaselor, vat riante_verbale, ite din ele euavaliterare- in. secolul al. XWUl-lea existau circa 2ece ‘Binonime pentru comic tefae a existan ciice 2e0e TBurleee-HUICOL, spirit, witz,satira, mimich, hufoneris,jest_mmiih $4) iaz in prezert— numai in limbi cezi, englezi si german’ existé peste_ps de sinonime, la. iia enumerate adiugindu-se:_slapstick (= comic in genul frajilor Marx), burlesque Siriptease). pease De obicel comicul e asimilat cu spectacolul teatral de comedie, dar, in fapt, nofiunile smy_sunt_sinonime. Ea ick toate comediile exploateaza situafit Tia Tilt Sau_mei.putin comice, dar comicul imbtaci -Wmiéroase aspecte neteatrale. Exist comic epic, unul al “poemelor eroi-comice etc. Pe o treapti joar& sunt basmiele si povestile comice, snoavele, pacllelile de provenienja.folcl fatresga liferaturd comick din Tue de-speoiedistractty= Thmoristick, pan’ la comicsurile gi benzile desenate actuale, se inscrit in aceeagi categorie. ficarea comictlut cu rio 8 —————~ pips Avistate! (v. Poetica, V, 1449) ici. identi satisfacttoare, in_primul.rind datorit’ ambigui 7 gi, in, acelagi.timp,.o imagine esteticd. a stiri de ridicol. Erin. mntan. jimitaié la"un_cdmp, precis.de care face posibila surprinderea “de idei literare, p. 424), simtul_comicului sarcastic”. De pildk Caragiale: nu manifesta .. nu crufa pe nimeniAgadar, simul comicului include th toate manifestirile sale un element satiric, ofensiv, de ostilitate gi chiar de agresivitate Spiitul_cric_este strain aioe jar vocatid comic se verificd. prin lor_cu ~capacitated surprinderit ridicolulul chiar si le finta OX ale -eiiticn” comice mere ce ig bonomie [a satira gi chiar la injurie. Dar chiar 7a formele cele miai benigae ‘si aparent-— fotiv- pentru care el init $i ino, cone side ss st onal Ms enery: ar, Totodatl, produce rasul critic ca rasul mecanic este superticial st distractiv,.rdsul eritic. se propune c@ UP. corectiv. Comical’ e-intotdeauna.o prezents ofensiva,, Fl stack Ce 552 iff prejudestile, superstitnte, clsels,Fsaele seals non de rutin’, ‘moravurile osificate ete, Sub acest. ‘aspect, eT it irever it ea Comical ate nevoie de libertates de_gandire si ce © a aicd, profant, care s& insaduie aparitia erticil. Co dia antici, de pildé, n-a putut_ 3 scariairin feelin democratic (prin mlturarea tia din Megara). Spiritul comic. e_profund-antiamistic. {€ Soe eT aan =P plastemator, satanit, ta biserica ia, persecutat fof, satanic, tar biserica a peceo “Explicatia inkernaca gomioui st in congtints ascuns’ sau declaraté, a unui ideal _contrariat, a wosi valort tnalie negate. S83 2? ae frum = sip BS un / Confinutsenimentul come Sie, re wunei_yalort ‘upline, ancl concent devia” ‘Motiv pentru care, comicul s¢ avenge cee _flosoieente genur, Samet ‘opus i ‘spegific’ fiintel 6 Siperficiale, care mu pun in rasul lor mimic, ne or reise, nici o idee, Atitidiiea, sehimientulul comic adewrgl ES vurmarea™ ~Supprinderi uni dezeehiiint de. subs ae ca semauleaas @ Testabuegis, 18 Telul ordinea upiversala amenintata, lui, nu poate fi ae ci ist = zxpresie a uneidecentii sau nemulgumitlj la arene ~————"Comicul aer_o vocatie profund ‘obiectivi, slo sensibilitate fatii de defecte de ordin general, taf de orice abatere, de la.norma, in orice situatie, sentimentul al comic pleact de 1 Fezacordul unel nornje ou reaitatea. dela confruntarea dintre un model segeete ‘poet ca Leopardi a avut Tntuitia cB, jesirea din normd, ¢ toideauna XlzDN ge rade. mult mai hyor-de-lucrurile_extragrdinare decd, de cele-obignuite, Anormalul-este-tnt 2 latent “xem ce explicd apetenia deosebita a comiculvi pantry diformittti si defecte. Despre (WV, 1448 a), iar “eusururi” si ,urafenie de un seu fel? vorbea.inci Aristotel in Poefica 38 ‘daspre defecte-ale trapulul st flefulai vorbea Quintilian (sec. Ten) in una din cele 12 citi gle Spee sale De institutione ‘oratoria. in Renagtere, apsi, se dau iste Intzegi de.diformittiti ie op tizibile — adevirat inventar de teme si subsecte, 2_comice (v. Gian Giorgio Trissino, Poetica, —{509), (deen centrale Vinid meres aoee mulati.de, Shaftesbury; ,Nimic nu cs emai ridicol sav ATA negativa Tez intr-o deceit, diformuT" Prin diform infelegem orice a eet io iormA specified. Tipologia acestor stusfil comice se SHPISIE fn intregime x relisioasl, stat de freovent trata in este TabTgUT valorior in descompunere, t funte. literatura, incepand din ivul Mediu, cu acef preofi, si cal coli, oa fete religic lar ereu in Culpa ata de Tesile evant (6, Matriguna” - Machiavelli) et eal sto,” devietea. de la-adevir .side.la.ordinen.lowich “produce _comicul radoxului, al calambury ui, aLabsurdului. comic 2 jor de cate ~ libera decat prin ridiculizare —o—fir-sferelesuperioare ale generalitatii, “comicul se 1as8 erupat jn cateva.maricategorit _de caracter, de_intrigh, de_mormani.Dar ‘a nivelul operelor literare, comicul tindesé. se parigularizeze, sf adopte stlul unui_singur_ scr fon, de.ande_legitimitatea unor-formule “precum: comic moliereSe, UbUESC, éaragialesc. "eoreticienit au stat “fif’G& numai prin analiz ar putea fi izolat comicul in stare purét, existenta sa literaré este ambigu’, mobilé, determinati de doud migodri contrare, care se A= Ee mo re ee cc ee eS cm oo { k LianuleazA reciproe, intr-o zon medie, interferenga find foarte freevent’. ne, inyoluntar tragic_ori de ofte of se. __fatalitifir nonsensului, ine absenta. valorilor_si lor ft A invinge gi sfideaza adevarul, binelé si frumosul, jmpundndu-si puterea s8 distructivi, comicul ‘capata wn gust ‘mat, o nuan(l apisitoare, dureroasa, 1asea de farsi tragica, de drama comicé _adevenit w mun al epocii noastre prin. Eugen Tonescu 5.21 “Dar cofceptul in. sine nu este _ _ nou, cat Goethe, Schopenhauer 3.2. au ‘Fiout mereu referini Ja el \d ch fensiunea~ mica Woes. sentimentul_comic. a. i agicului. Disectia diametral opust degradeazt ‘ragicul spre comic, thindu-i intensitatea $i qeutatea prin luciditate, relativizare si constiints criticé, Tragicul nu se mai ia ,in tragic”, wneori nick ‘car in serios, adoptind un ton de far ‘ul wxism, Parodiat, minimalizat,caricaturizat, (rag de rotescului. Bazele si Togica fatalitétit ‘Sunt surpate, absurditatea acialcie disprepuit, disperarea devine grimasé, pldnsul devine rds si rdsul pldns..,Jn ‘visita hilaris, in hilaritate wists” este coincidenta d 3 intalnitd a contradictiilor emoti nou, ce ‘Ne putem intreba: raruedt este nous, Jusiy modemi, o siiuafie ca_aceasta, $i insur’ piesele 5:teonile.Tui Eugen Tonescu despre Hee de la (comic > 5 Maioresc dirdtul oricdrei comedii se “tn teal mire comic si TagIC Se mea Ih jonisiabé, apor ih _ ambiguitare Wagivornica “xuTTsien Gesturile lui ‘Cateva cuvinte, acum, despre exagerarea_caricaturald, Des traditia caricaturii_are 0 ascendenf’ predominant plastic, prezenta et ‘teraturd ponte fi sesizatl incl din Secolil al XVil-lea, bineinteles, es intend prints-progedest se generale ale comiculu fir domeniutl teatral si plasti iguratia caricaturald este ede" fmastile, marionetele, pantomimele, arlechinii clovnii, saltimbanci ‘Secidentali siorentali. de ‘fipul Karaghoz. s Paneotia Hieges, reprezints comicul caricatural jovial, emuberart; £8 nnuanfa evident’ de ait riese a i ‘a buifonerie grave, denziunea™~ “primase “accente tragice. Caricatura cap&ti in aceasti eventualitate aspecte enorme, Pronstruoase, sugerénd jocul exploziv al forjelor naturl si ale fanteziei. Romanticii se. Taveriese, sensibili-mai-ales 1a acest gen de caricaturh, emesis de diform, urat si grotesc, “simbolizat in bufonul ‘tragic, in rasul-inghetat.si.atroce. sitlor sufleteyt, Peste tot, dec, “una gi aceeagi_caticatucd.moralt1e Q i nal de_caracter, intemelat.De.. aitatia newative, comicul exagerdrii inminus.= com Five Aistotel (Poetica Ul, 1448 a), in SSeme Vesela amnabile, boname; la celélelt pol, exagerarea monstruoasi, grotescul integral al Tui UBu-roi, prin reduesrea la. abst Taiieanunt wan, edev Era paroae 8 Od jer morale Tn WReraturd, prezenta_caricaturit este jnirucdtva mai complicats, iin vizibal& ‘Tosi_procedeul rim&ne_acelasi:—exagerarea rmitatea, prin. intermediul, imasinyy “hipertrofiate, al Tipetbolei si_savei_ Manistee igiale (,Simt enorm,,si_vad_ ‘monstruos”) expomi tocmai aceast _predis s formate.sLingrosarecaticaturall 2 ‘ntilor, Abaterea. de la norml este toval astfel 8, caricaturd mu poste fidecit comicé. dn incheieres discutiel asupra comicului, si emintim incere “esteticiamului Adria nitie condeptului, El ajun f urimBioarea formulate .pe.care.o declaré ‘(literar)_este exprs nei _atitudini_critice, de supe ioritate, in muimele sie aivariate, (atitudine) stimulath de, spectacolul ‘lor $i Contrastel6r ridicole” (op. cit. p. 436) = hui Marino de a da o de ~Comi _unor valori s 3Comal Desi sensurile ra aparti rotel (Poetica, 1448. a);-c& etimolos ria ‘exacta este comazo: (a merge in de unde = comodeo, comodia, co denwvatele Comes srbatoare si as) si comestis: (participanti la sarbatoarea *ignisiacd),. Comedia are Gecko histrionicd. gi dramatic’ in-sens Tare, de ufoneriilor si ee rnte. liceniinase, de/ eure’ Aer tebuie Chute ATT filer _iwaditionale; comedie, = spectacdl, pest de teat. sao pant Staryitul secoluTu al ¥XVil-lea, destul de curent’ si dus Se Sik peicaal, BOERNE TATUU SE Perpeteaaa fF azi Sul ee calizarea tesmenului, im interiorul nopuni fe “Amiichitne in Sensal reprezentini ridicolulul gi al prosucee! state 5 Tear ay spune of ridicalul este domeniul de. predlectie al confedei si ch acfiunea. sa este whazlie”, iat parintele. ei este résul. Aga 8-a ajuns la Gefinifia curents a comedi Comediei,. CA press, ‘yninamente-comici, preci ie ‘D. Cantemir in ,Jstoria jeroglificd® (1704). Comedia consid ip. ,figuri, voroave calle scomesc_rasul. 3 inchipuiese istorile adevarate”, Comedie i azi “neamplare hazlic, ci jigast”, prin suprapunerea wok nfelesutl de bazd. speciacol public, dstractiy ~ eveniment rizibil, surprin aA insd grosit sf se cread’ of rigicolul si rasul at ‘constitu condifia esential’ sau _ inifial.a_comediet..Teze fntampind rezisten}s inch in Renastere (la Ben Jonson, de pilda), iar “al train, Cormelé 2 ‘age in plink perioad& de dogmatizare a genurlor (clasicism). ET igi imtituleaza Don Sanche aor Taso) comedic eroica”, mérturisind 8a Ezitat in fata ccestei formule decaréce ,.nu vede in ea nimic: ce ar produce risul”. Recunoaste totusi cl saistractia (agrément) «intratatat de mult in practis pieselor de comedie incat mulfi cred c& “ar fi si esenta Jor... De fapt, comedia poate 84 se lipseascd, de. ridigal” sustine Corneille. Un seco! mai-tirziu, Valtaire-susfine.si-e)i0-lepAUuGl ci TL Bicossaise” (1760), c& gemul piesei_ teste ,comicul superior”{hau.comifus) BSS genul simplet cot fi; Primvul insp) _preferabil.casului.gurii’ = If teoteticient rig ok lartaica,vesela,bucuta- defines dost efetele comics. Cauzele sunt altele. ———“Tmpuisul principal. spre comedie.apartine.spiritului critic. atitudintt de reprobare, de. admonestare, de satir’, ingiduitA jar stimulath de libertatea si dezordines, ceremonulor de eee Aon Dionysos un zeu cu predispozifioitice § POSSE indo “ragonformist,deliran, turbulent, confesatar, Stare de spirit dionisiacd. predispune Jalicenti qi exuberanta,_ 1a impulsivitate si ‘caricaturd, “climat_prieinic bufonereh, epigramelor si ini ie, Inhibijule dispar, Sp ‘Spiritul cfific apontan, “popular pou S. deci, decit_aparitia Versurilor mugestoare, 8 satirer,.a fal tradfionalGlor. comes, orn proces - SE ‘satiri batjocoriton, nal chile comedii ate Tateniene.n- Fnseamny si azi, in $61 asd ‘sh adapteze-si-54. 3628. tie, Geneza comediei aici se ‘afld, tn figuraree, qmul séhtiment critic, 2 “nui conflict, Traditia consemneazé faptul cf una din primele comedi ‘grup de firani gi unul de cetaten’ a Atenel. Teal veshllcomedil srabate gio taminologie-bizantin Aici ‘odiae, Vania satiricd apare, apoi, in forme dintre cele mai agsu, de pild8), cu tending de a constitul o nots rezentare satiric 28 Serei wairale,, se wcimite,— je exploaic satiricl, T6OZ=1754° SCORE Hiaitelor”, ,Omu “Omul noroculut” $2.) Pe lang& toate acestea, si mai refinem comedic -vodevil. Ea este ugoar’, cu o intri abili, dar_adesea_de_un_comic gros, pi tata cu cuplete satirit 9 ~Feomibile” Demumirea dateazh din 1792y-cand-rla Paris, S¢ iauigt jareazd 0 sali. spe “og aunt ot eee Te soll DC ‘iermenul a clpitat.seasul de pies de feairn invrastatd GTSUpLEIE, iar pe la fncepulul secolului XX Fa dobandit pe acele i fii 1 duiproqour. "Rigi Georges Duval, Eugene” Serb “Bugene fie de inte come 27 Soo aosLabiche, G. Feydeau, iar la noi. V. Alecsandri (,Parmazonul Rusaliile”) si Mill Baba Harca” .0) Farsa ~ specie & geiulii dfamatic, ourti pest de tea, cu caracter moraizato actiunéa cireia se fSloseste comicul de situapie.— —— gag La origine, prin-secolele.al XV-lea si al Xe, el my nie ee interludii comiee, j_reprezentate intre doud mistere cu caracter Tel obicer aceasta Era Tiigte satire i oravan gi tipur, sociale din lomentul vietit casnice, ~rpilfare Disericesti chiar, Tinzand deci ctr o satiré a purlar, farsa @ Fost U5Or 7A jorieat ‘de commedit ‘ate ital SS CE jal lor Molar -Siib forma sa originara, farsa decade spre si Secor aw XV EI Seen _sub_anumite.forme_ pani in zilele_noastre. Sensul modem al Teriiemulut_este foarte labil, mergand de la burlesca pan’ la farsa iragicd. Giovanni Maria Cecchi (ieoretician italian din wEolaT al XVI-lea) numes farsa o specte now care se sinueazh intre tragedie si comedic. * |, yCinel-Cinel”, yt, in enti tncheia disoutia despre comedie, st spunem citeva cuvinte despre Commedia dell’arte. Productie dramatick specific teatrului italian, a apirut la mijlocul secotuliit E “Tea gh geet impus deriumirea gi procedeels Tn Yeatryl universal TEVORTEIE TE SEES TT ~“Giferitele forme ale teatrulut ‘comic E lain in aime. pantomime si altele, Commedia dell arte a ~apitrut ca 0 reactie impotriva teatra TSaunUlal Savant” G8 CAS, TH SCE timp, tin produs al conlucrariy™” eorite ifia comediei clasice cu ‘lemente de Tarse populara, Dehinit mitoriu pentru Commedia ~delParté @86 earacterul ef de improvizapié. Dé dict minima ‘importanta a feenulit este Gat GH pretext tn jurul cATUTs BLOAT bFOAEAEA, “inj ‘ovizeaza. Devine, astfel evident rolul na Eerie ares specialty feprdaen amos un Sur IE, ‘Sonaje pri Ba ‘I’ @¥pitanul y Doctoral — mai apar Arlechino,” izate, in virtutea unei tradifu COM aI @FIS. a chiei valoare a. eos font “pat paisa BABETTE Pes ione, Vale _subreisle perectile Je inden ironies caactes ‘Gnume trisdtun, oo Hote caricaturale, uneort grotegt. Commedia aan — aaa de altaien Tteiprettel, expiimia, cli eR Comices spi” sane SF Fors liste. observatiel r¢ ~ —azatl del improv daar BE improvizatie, uzand de masti si caracterizat® printr-un stl de joe adesea apropiat de dans gi de acrobafié, 64 a creat Ovasté galerie de pe sonaje conventionale, fiecare “Leagrosc op SS i dpe COMUUTAT See gi Hecare incarnBid Meus view, He un earacter nical “Arlechino, Pédrolino (Pierrot), Scaramuccia (Scaramouche), Il Dottore, ‘Pantalone, Brighell _Truffalding,_Betrame, Capitana. Feminine. Col lombina, Isabelle, Silvia — sunt intotdeauna mai mult gratioase dct e i, fir mascd si Costumate fantezist. Arlequin (Arlecchino) —Pintrs Toate figurile Commediei dell’ arte, A. este cel mai complex, mai iu, francez, unde igmatic, mai ellequin 3... insist. "vom spune doar ci in teatrul popular german acelasi tip de personaj se numeste Hanswurst. tul al XV-lea. El vorbeste in mia ui A. se.contureaz# in cat lami (string), total’ constiti—qaEeT TOT ODUIE SE SUAPANEEN perfect graiul venefian, op particularit ile sale, cu proverb Tire tHiaté scurt. Eun bitran aproape decrepit, dar Nbidinos 5 Gncligat sore nlfcer. sensual egastor, obsedal de afaceri, acom, Gu plicerea aunului, devine aves, PARE. ‘un OU,CU SOS mmerei income! i Ja centura sa. Masca lui e neagré, barba arth o bonetd (@ la Frangois 1). iro stupiditate insolent, iferite culori, dispuse dez Us de maemenea, neagrl gi zburlitf, Nasul e turtit, iat pe acrobatice si prin loviturle date pe A fost, la nceput, un pesona cinie $i gros ~Personajul’ a deventt faimos in comed! italiene si e intr odus, dup’ inoepu tuhii ea tar aproape tot tentrul european. fa: timp ‘si fs “iatic $1 caracterul prin. coniOufa unor. soritori_ca.Yean-Erangers ‘Regnard (1655-— TT} Lesage, apo! Marivaux (Arlequin slefurt pin jubire”, Jooul dragostei “yi"'al {ntimpléri”), sfgind prin a ncarua un tip de valet uneor! sensbil sinaiy, alteor inteligent si indraznet (Moliere). ™ Sa ddlone tp ‘al comedic jtaliene, origina din Venelia, Batrin smrorezat iJasciv. de jie sordid’, pétmonentl a intriglor tuturor valepor- Apérut in secolul a) Kvrtea; et are ca stramo; eee ra comedile ul Plavt OSU-TS4 fen.). Unul dintre Ttesaione — actorul Riocoboni (1541-1599) care a fost, de fapt, inter % adeviratul creator al personajului, a lasat urmftoarea indicatie: ,,Cel care vrea si interpreteze.— ‘in picioare. Purl cite, cu Barbi ~Cosiimal initial al lui Pantalone era rogu din Cap pi _masci maro jnchis,-cl-na.nas_proeminent i coroiat, cu mustang a Se etiiinelind galbenugul, iar ei rezervand ca Sfat_ de sofia sa care © intowleauna Tandr’ Gi frumioask Personajul Pantalone a ‘fost folosit. de _mari. _Impostoral”, -Avatul ge108") Fé fimentul”, Colombina - se afl gi ea printre personaiele cele mai tipice ale Commediei dell’arte Este o Sebrets subtil,ingenioass, sireati, spirituald si plind de argufe, (@rgumentare spayinit. = aesemnificalive)in-aparenti. ingen (candida, Sai Tevinovats), in_realtale ialjioasi (caustica, muscitoare, rauticlonss) fmieui si isan: F852 3ea atagati de Spanasa” (ae Tegull Rosaura), dar uneori o tideszA prin limbutia-2\ eB Saree Colamiiset”Cordlling (mult mai aprinsh) sau Smeraldina (mult mai intriganta). Pergonajul apare in secolul, al XV lea in, numeroass. comedii..pentta.AWsiunse. abel fs schimbari, pink la Coldoni. “A avut ca ‘lorioasé sférsitul,sevolului al XVIL1 fntdinim ta Comedie Tui Lesage ‘Centura hai Vents”, Ter iwaine ( Surpiizete Tabi"). Co dent. a, Contesei.aici Colombina.este.in aceeasinisurs, Je voiosie, de che,. personaj.napolitan.al,Commediidell arte, derivat. din. gni-dupti-moda, spaniolay-c-poart tori de_ comedie: ex. Goldoni - in cazach cu. su precum si,0_spadi int-o parte. -Acest capitan ‘Dobils ¢ misterioasé, Se crede c& de copil a fost "pentra.a-l cili, if trimie'sa trageta naj foarte frecvent pe scenl, undé ésté-un flecar orice ins, l este un,mim, Danoul sia, shire imarea_structuril. si sale panels eT 3 ia naturalas miifereiiia. {injuriilor, capacitatea de pe “Navomiarde’gurmand si, in sfargit Sensualitatea sa CoHgenita A “polichinalle eons vine de Ta Puccio avea UA HAS apresionant I Tas (6; Conducitorul $8 gi pal 29 (-_S-a_nascul ‘semnul -stupiditati ~benilien: Chtmesiti), ol dX-naglore-la-mumeroase_ complica de iniiek, co safurte “2 e initiad, op salturile sale jolecenélla) Pulenalls_Gin) Nass su CE mimele-ecastil ‘unei tripe ambulante de comedient, acesta -"shu (ale lui Puccio d’Aniello) ax fost preluate de repertoril Commedici deil’arte cu sumele Sarecum anagramat: Polecenelia. Roll agesta 8 fost dezvoltt ulterior prin creafia diversilor {nterpret, acest tip de_palavragiu fanfaron_ si depravat,cinic, deo ingamfere i, suficient’ cextraordinare,, Datanduisi joc.de tot si de tof, este de toate varstele. [istoricit literan sustin ca est persona) ia distrat pe romani sub numéle de Waecisy TARsbajll lui era de neinteles de saere public. pentru cel vorbea ou o voce de cap, fird a artioula cla cuvintel “Polichinelle_ a, fost reinivodas” fi Commediade are e-catr€_ Silvio Fiorillo, la incepuful secolului al XVit-lea, pentra ca pe [a jumita fe aclatagr e001, un alt interpret, nee AGERE Gontere uncle rafnameri 5 subtlitipe eistul publica Pink atune, Polichinelle apirea imbricat in alb, eu nc nedait °C BUTE pale de feiru, ale c&rei “boruri era taidoite fh sus pe Jaferale pentru a forma un fel de piramsids: Magee Ini neagr’ era. “agremantaii.ci longi mustiti si cu barbé ‘Mai tarziu, palaria i plete-borurile, denenind ua fel de sft de abs, iar masca Ij piste suustaile i barba. Caracterul [ui Polichinelle ¢ ‘greu de defimit tar general € tin bu ‘agitat, mereu in céutarea unei mese, bung, viclean.in. situatiile obisnuite ale vietii, dar sipid in cele care tes cin obignuit, Se erijeazd ‘adesea in. Jostitiar, dar este Intoideauna gata sicsi ciomagcascd (bastoneze) B pele, tremurind mereu ‘ca mu cumva'si fie si el basionat. Adesea. ins nu seapl de eccests Great 9 filosafig Tipsita de iluzii, ramanand realitate, mereu optimist a prighalla Numiele Wiig Gin Bega = Cea 4. Tip al intrigantului si visleamubui din nerozia, Nasout la Bergamo, C3! DABS! clitan, pa une, “ain intamplare, cand ajutor de calu, adesea of, intotdeauna . ‘smecher Si escroc Immbricat cu jacheté, pantefoni larg, fhanteleté alb’, boneti cu borduré Verde, el poane 0 Semumasc weagre “a recrst-saxr Rind ePEAEE Incepand- cy, secotul al RV iiles, cosramnayia gi enipal Tur “scolieasks ratinandesse,..Rolul sau._e.de..prim_bufon, ~gaimaior af Specracoinay In Tea" TH Goldont iL inal ‘facdnd_aproape toate Hgunle “jirechenului tradifional, Dipk Gold: I va dispare, “ Brighella face parece or STE i GalSaoria Valejilor. Caracterele lor sunt opuse. fn timp ce Brighella e giret, viclean chiar, descurcirs insinvant, impertinent, Arlechi iv, ea capul Hor, Wéindemanatic gi credul [amintind de feimosu Calandring_al “Boccasio], Arleckino e cel care scap’ teancul de farfu ec Foarté nemulpimit de felul cum. 7 se repre semunta si mai meargi la teatru. ‘Agadir, na se mai poate afirma reprezentafia, teatrald Constitiie elementul fundamental ‘al draniaticului, cB ar fi condifia sa sine qua 808. ‘Digociat de teairal'dramaticul apartine in ‘mod primordial textuluiliterar, care ¢ partes esenfiald a dramei”, “aum sustine o autoritate de tala ul ‘Gaston Baty"? in ,L”Art du théatre” - 1963. Drama. ‘nu ge confunda cu. teatrul, 7 i adh cy teat cari gi disoieri ca, de pid, afinititile in continuare, ni se mai impun Fi alte cexistente in mod foarte evident intre epic sid wife, ele nu trebuie si conduct [a asimilarea color dowd realititi literate fondamentale: Sinufie 1a ‘caré sa ajuns uneor! prin svechea. $i abuziva sinonimie a Wdeii_de ie actinne? Sight c& att romanul cit si piesa de testru voc’ dacfiumi, denumite, dup’ imprejurari, ee oat, iirigd, subiect sau fabuld-APOL ND £8 poste ignora faptul ob exis luerér epice © ‘puternice latente dramatice (ex Caragiale la noi, Balzac la francezi) care oferi posibilitatea nor ‘scenariziri,:a-unor adaptiri pentru teatro. “Orige succesiune de actiuni poate fh nara sau reprezeniata, Dramaticil iss implica o altfel _de-actiune, bine | aendata de cea specific epicd, nave sitea (réeif) nu intervine in tealru lod ical in care uncle zpisbade nu, pot fi transformate in fame Scania. Dat 9 pi poate fi_ facut so ig. marapiuni,” cei S-8 nitsun_ lung discurs, int ~yheintrerupt_expozell Ver Jebitat de actor’ in faja unui public; in’ asemenea Cazuri, am ascuka doar romane povestite pe seen Or, toma. astiel, de, accident trebuie Prevent evitand tot ceea ce amintegte romanul- cum recomanda ‘Sebastien Mercier. w Desi unele piese sunt enreciate pent caltatea.,actunii Jor”, ca si prozB ca si epiou!, jodata placerea epicd nu se confund& 2] maticd, duo in verosimilul, “Fomanese. ia 5S: ca verosimilul scenic, care are alte »leg! findnd de wmitate, de Fomaies Sonar Gonfd de aura etc exigentele featrult Si _conditiile si Te enumeroase piese perfect reprenen i 5 cum e, in lini mari, tensiuni si conflicte. Substanta “alegoric”, parabolic” se aflé in aceeasi situafie; vedem piese in care mu se i ‘jhimic: doar lungi monologuri ‘$ntretdiate gi subliniate de gesturi simabolice. in Godot” (En attendant Godot”) de $ ‘Beckett, ,Jona” de Marin Soféscu sctie Tul, sugereazd Goat efectul dram aa rato, 4 acfiunes trebvie si fie neaparat_vizibild, Dimpotrivs, excesul de intrigh, peripeti, qui- Dacé situatia dramatic’ at f conditionat hi mfruntarea de idei ae Hs “fensiunile gi antagonismel “dram sicar_vedea“suprimati definirea spiritului dramatic in funclie de existenta -personajelor cate iar doar agentii sou exponenfit dramaticului, na $i Cones riguroasé a existengei sale. Erot Grist peste tot in literatura, Perk @ f obligatoriu Jmaplica! in situafit, dramatice. Dar aceast <= Gaston Baty 885-1050), regizor toretiian lear ance 35 “Cos toate acestea,.dramaticul acfiurt my, Dome fi definit i mod esengial functie de ita argumente fh Bcest sens eam Aaa es S|concepfie, de provenienti clasic%, derivaté din teoria atistoteich a .imitayist vamenilor in dofiune”, trecut’ prin Renagtere gi Clasicism, continu si azi prin teonia ¢& ‘drame veritabile cooaijoar acelea in care acfiunea ¢ nedespArfitd si inseparabilé de caractere. Ne afl, prin urmaré, in fafa unei' definitit restrictive impust de. condifia teatralé a dramei, unde, intr adevir, autorul vorbeste prin gura altora (persona). : De fapt, aceasti conceptie a personajului ca necesitate esentiall a dramei este de origine histrionic8, ma esteticd. Aristotel isusi, in ,Poetica” se, recunoagte oH wtragedie fri actiune nici n-ar putea fi; ir’ caractere ins s-a mai vizut”, clci _tragedia nu-t imitarea unor oameni, ci a unor fapte si a vietii” "O hungi perioada de predominare a artei actorului.a.vonsolidat, cote contraré, 2, cind accentul se deplaseazd spre senmificatia social SJ semnalat’ aceast rasturnare: ,Pan& acum, in ‘plese fal principal, iar starea sa social doar accesoriul; astizi, starea socials frebuie oh devind obiectul principal, iar caracterul mumai accesoriul”. (Prefati Ja ,Fiul natural”) Qdaté ca reducerea. impsitantel rolului-lor si cu. diminuarea_contribufielsceni eptul de caracter_ s¢'diversilica gi se | rgeste resiv: apar personaje Cmisterioase, Tvizibile (ca. in featrul lui Maeterlinck} sau pseudo-personaje, n Jonvenfionale pur simbOHCe”rprelunpireH VEchilOr FARE “marioneie”, in ge roi (Alfred Jarry) ‘Spré schematic Gi eal Hinde § sf arta mimului, a pantomimei, jo% jn toate aceste imprejurtii, dramatiomul se. sonalizeazi. Dack iii prima fazh « lui acfiunda’ drainiatieg Tua nastere in cadrul relatiei dintre_caractere, tinzaind spre izare si. implicarea_in_congtiinfa jor ulterior drematismul devine 0 con! : eaeermges 2 - GT vatba despre personaje si caractere, vom insista pufin asupra acestor notiuni fundamentale, precum si: asupra altor cAteva, precum: dialog, actiume, conflict, saevne interioara, conventie dramaticd, efect dramatic $.2., nofiunt fark de’ care au vom Infelege exact conceptul general de featrw Personaj (fr. personage < lat. persona = rol, masc&, actor) Fate uh Termen ca acceptiuni diferite, Vésiiid dif aond iianifestirilor de ceremonial si definind, in viela sociald, 0 valoare individual8, o atitudine, un tip de componsamier® iar i arth: 0 jpostazd a prezenjei_umane ca personalitate, In_teatru, personajul. & intruchiparea 1, semnifica “in. celelalie arte de spectacol: oper’, coregrafie, cinenatogralié Priit pe inierpretul comunic’. direct_cu. ‘publicul_in_actul jefsoriajal “este participant fecondifionat la: dramé, fiind purtator al unor stiri de ~-Gonstiin{a uneori contradictor ‘Tntrucét omul se recreeazX pe sine insugi in fiecare moment, prin fiecare nova asociatie de idei, personajul cunoaste 0 evolutie, o devenire, iar reacfiile ui rr caracter imprevizibil, Personajul ny este descris, ese contureazan procesul dramatic. incercirile de clasificare a personajului literar Yn clase si categorit preaint® adesea dificultati i constituie premisa unor posibile vulgarizari, S-a vorbit adesee ite categorii de personaje, Ele formeazi, de obicei, perechi corelative personaje principale si_secundare, Jersonaje complexe si unilaterale, personaje pozitve si negative Criteriile unor astfel de aerleeei sant locul ocupat de personaj in structura opere, atentia gi amploarea cu care sunt caracterizate de autor, semanificatia etic’ etc. fntruchipand o diversitate de tipuri umane, personajele sunt pre: lor cu. intriga_operei_literare,_o\ its_conceptie mediul social, cu atmosfera etc. {fn critica se folosesc mai multe denumiri, aproape sinonime, pentru personaj: erou, ‘figura, mased, imagine-personaj etc. Dar oricum ar fi denumite, personajele constitui aporturile aff, cu celelalte personaje, coelemente esentiale ale unei opere. De aceea operele titerare sunt interpretate adesea mai ales din perspectiva eroilor lor si mal putin dit perspectiva situatilor In operele epice, ‘personajul este surprins pe toate planurile, atat exterior ct si interior. fir aammurgie, datorité-concentrarit-st ‘conditiilor -scenice, analiza direct® a , personajului de c&ire autor este mai dificila. y personajul a fost conceput si realizat in mod difert des huingul etapélor literaturit. Lo clasicism, de pild’, personajul se prezinté cu biografia sa complet, cu”caracterul_ definit aonetric, Conseovenga construe & Togica per oat Teen. ce A dus 1a unitatea sa, de “caracter In, romar _ personajul_ este. ‘construit_prin procedee ayiitetice, iar_in_ realism _prezinti ecu o.bosatd ving inteioars, 0 mai aie lAROMAS: BRR fn epic&, mai ales in roman, ca si in dremmararere "odemk, s-av produs’o serie de rutaii,in conceperea si, structura personajelet ajungandu-se pind la dizolvarea lor. ip rural angie, personajul devine imajgine scemicd a une Tok, ce caracterizeazt, de altel, “Gale de spectacol (leatra, operd coresratie, “incinatogrefie), Imaginea eroului dramatic, fntruchipat. in, imaginea real omeneascd, & ceforului, 56 inféfigeaz’ spectatorului in mod race. Prd prezenta, sau fnterventia autorului, care, fn Toe ‘muveli, poem, sugereazi atoralel cum s8-i infeleagl pe ero, le analizeaz lumes ‘nterioar’ si motivafille ascunse ale actiunilor: Hee a evolufia drainaturgiel s-au produs o serie de ‘mutatii in modul de a concepe si realiza ersonajgle. Mi teagedia Jasicd,majoritatea personaielor au. ‘risiturl. eroice, el rnd insist ideale. de. catacter (ciundrie, darzente curaj, demnftate, sentiment vImoriels a), care refes din fupta ou destinul, pe clad ragedia shakespeareand personajul teste conceput $i realizat mai complex, frimAntat de probleme de viaji, prezentind si virtut. “dar, si_slabiciuni ‘omenegti (Hamlet, Lear, Macbeth pay taeda, romantica, in afark Je i titeti de tendinje apare chiar in. caracterul “wroparea in simeirie iniltelich a i det ‘ quia si aceluiasi “ot din contraste (v., de pild’, smerenia aparenta Wai Hotras, dares, ‘conflictul cu Doamna Clara). “Hier Viaidu Voda, in contrast Gh free sceni probleme, sociale, ale, contemporan ‘Drama realist — mai tirziu ~ a ~goncrelizeazi- conflicte_in chipu “imy sionati tr aciune ce pastunl: ‘iid onal animit mediu, ai unei anumit ‘Personajelé cunose clas ‘Giri teoretice in functie de anumite criterii; dacd le privim si judecdmn din pusct de vedere al raportului-lor-ce ealitateas ele sunt, de pild’, famiastice, Iegendare,” dlegor i serie eke, sunt apol prin ncipale sau.secundare dupé local lor i compozitia operei, dupe importanta in realizarea unei anumite expresivitifi estetice si a finalititii operei; pot fi, apoi, pozitive sau negative din punet de vedere.etic, functie de situarea Jor faa de un ideal, in sfgit, pot ae prim plan Say de plan secund functie de situarea lor in spatiul reprezentarii scenice. ae era Raportindu-se la personajul intruchipat, interpretul poate accentua sau estompe anumite tristturi ale acestuia, conferindu-io viabilitate gu adevar artistic ce depind atat de stnuctura dat& a lucr&rit interpreta, cit si de obiectivul interpreticii areihnd discutia despre persona ou, cea anterioarl despre dramatic, sh observim cA _dramaticul-ss_este.consitionat in mo sential de existenta personajelor, deci el nu poate... depinde nici de dialogul lor, desi un-v Chivafticol de dogme proclama i acest pseudo-adevar. “cu toate aCesteH, TT este greu de ci aialogul mervine i 0 ip i in_poezia lirica. ‘Suprarealismul modem pretinde st el si. “Titerard, Exist dialoguri pan 10 aenieascé dialogul in adévarul iu absolut cate ar E solilocul®, monologul interior Romanul, fie ef clasic sau modern, cultivé ‘mai intens dialogul,, conversafia. De fapt, orice ne sociale i, gent obisnuit, purtitor| al menialitiit socials, sree definesc profiul de canieni ai anumitor epoct, “6 solitoc: convorbise ou sine insus, mandlog; at: 8 sols Singur, lol =a vor, a7 aan ses So = a)text dialogat se proiecteazi scenic. Fara a omite nici stuafia contrara, a spectacolelor teatrale vere mu implicd nici un fel de dialog (pantomimele, umbrele, marionetele) si mai ales a referize Ja_un_personaj literar — ans efig, termenul’ 86 Fe “qnsamblul tréstturilot afective,, intele pieselor-monolog, uneori mai intens dramatice decét numeroase. pint excelent dialogate. Jogul este, {rd indoiali una dit ocuziiledramaticu insi-si _Caracter (< gr. Hharacter = ampren jn geners, termienvl numeste ansam ‘porsondj, Care S€ eters intrucbipate. Nui ~privit dis unghi ps calitifi gi: maniere ce, co’ logic, Termetil ivid. (persons)) : rea de sine, fermitates. oa. $b corectitudi cafe, ikergia, Sarajul, hovarare Ga Be plan estetic, tormenul are, de ‘agemenca,, mat mule aeepliuni: unele se jnterfereaza ou cele de smal sus. aliele se-prezint® we tale Rial multe ort caracierul apare Sinontm Cu, personaj litera sau =a FEELS CXC ~ cum am.viaut — prezentele caracierul privest indi itated 300. i individualittigile de ‘prim rang. capabile ie Modelatorie asupra publicul ‘Actiune (< lat, actfo = lucrate) Teunenal-dexemneadl 7oraMtatea faptelor, imidmplirilor jae OOF literard, epi sau_dramatic’. Ca. procedeu ‘al fehmicii_narative, pepe IGT TAMERS CENT et “FAC a FE ocala destaguraTes cromolOuIEN TNT Or pe ase FSathitine Ic "pol, acfuned cu planar par alle odata cur romantl ‘proza moderna iaghodu-se la jragmeniarism si discontinitate ‘Actiunea or tee ta nada” san aisconTiid cs arerpery Cx TO 2 , unele mai imiportaite — momente principale put yortante — mor ‘dare ~ actiunes' dintr-o opera literar’, epich sy 7 ascendent.(sau climax) a acestor moments dramatic, se caracterizeaz printr-o gr ¢ inet culminant (v_) $10 grade ascendent a acestora Gaaificlimax), ceca ce duce a printr-o succesiune de evenimente, relafii are, intruchipate int ica difera de Cea pice reprezentatd si, mai ales, complicaié ia sen epic , mn de supericialitate, de facilitate. Camil Femresc susfinea ci, “Fi conditionatd doar venturi” (de Amplari), atunci din campul eliminati confruntarea de idei, tensiunile. 3 antagonismele morale, Jnterioare. in felul acesta, dramaticul si-ar -vedea suprimat’ inst _Confliet (< lat, conplictys = ciocnire) _ a 7 roman plcarese = in erature spaniol (ee. XV, roman nareaziisptivi de picaros (picaro = __vagabond? aventuriescerat cu morale) ond Ben ear = scar) = figure tlm care desflgarea efor, 9 Sens face treptat, in rae, Panet culnint a une au a un confit anilina = tradatie descendent_Factor important ip desCigurarea sciunli_un-a ce sau dramatice, conflictul a sripuri de persomaje.. consti in cigenires de interes, fate, caractere, inte dows personals "exlerior ~ reziltat a aire de bree Tire Persone” i nkerese intve persongle sg eV Reon fecsandri); 108 ot ‘cu conceptit. si,tendinte. deosebite-( je piar ss “pila ia ~Despot Vode” Palelor” de Caml Petrescu) say interior, determnat = {Il ~“apoi intre personaje si mediul ost (Jocul re aia tara aceluiagi personal (ex Faust” de Goethe, Antigona’ ieadinte de Soft aciiunii epice, precum si, conflictul_epic nu_ptezinti strh genta L datorith situarit uunéeon a. Conf eee nS orem lee coer panna. ar fi — psindlogie, etic, ps xt prin inirigd si acfiune, Opera ‘poate afirma c& partea, ‘esentiala a actiunii_o constinuie conflictul, © ie Ge detneste: valoarea operelor dramatice... Tee aa Deirele tradifionale semnalau. existenfa Conflictului doar tn. speciile genului dramatic: In realitate, sfera conffictufut include nu aUTiTat sintensinnile-restranse ale scenei, Ci ~ se eters 1a continu uturor artlor (pentiy exist numeroase lets! muziésle sau plastice ‘cu confinut dramatic, conflictual). Exist fick indoial si piese df teatfu' care nu_ sunt dramatice; acestea rimén, evident, i rie! dramaticului, ee tu sont ,drame, Ch ick (ex? Uragul nostra" de-~ moti ‘care, 0 cauzalitate greu de voin} mai putemic®, una sau mai.multe-ra Gnfrant etc. Neconcordanta, dizarmonia,, gntotdeauna dramatice, iar rezultatul este..ciocnirea, igocu! urmat de 0 fazi de crizd sau de esechilibru, Dramatismul decurge din confruntés,, rupert ivel, risturnari, de_situatii, { treceri de la.o stare Te alta, ua Fetluscari, all cena re Tovire gi nefericire, victor fi a, Sfientaté in mod obligatoriu spre ( —par W simple reprezentant featrale, pie ‘Thornton! Wilder). aaa Schema a crc cami, Seana presupune_un numar de clemente, constitutive, { dinire Cae Cel tar portant este Deezer. GO say mal Ter “intro, relatie L —ostild, in_cadmal unvi-sistem. de actiuni_ si, reactiuni. saiatisml ieplick jnmod eae onfruntarea polemica, lupia. Unde mi exist SGversitale, latent sau declaraté, mu-existé nich \ Manis - ~ 7 aeeste forte opuse; se interpune un obstacol, 0 barierl, 0 rezistenji oarecare: 0 L “infrangere, succes 5i & cic. Ejechul prods este fensiunea, o wolutie Sifuajia dramaticd presupune, chiar in wo” nentele cele mai_ acute, posibilitates rezolvari, intrezirivea un din impas. Cand 2 ul g ' rig Deosebires dintie inchiderea Conflictalui ek fe de salvare. fa “eRorabil, imperativ — condamnd fork apel eroul cate ¢ SF necesit Sabo, hgogului, absurduli, iraonalitgf, Dramaticul ‘stimuleaze, agicul deprima. in ulti’ aul ext tan, Pakical xe emesibl,caasto Te see ————Hovenind asupra celor dou’ feluri de conflict = exterior 5 inierior, ‘in_categoria ‘conflictelor ‘exterioare: totalitates..d ir ira, ale. formkelot de organizare politico-socialé, energii manifest antagonice, conttadicfile ‘opuri § mi ret ih ace exerioare Generind Actin, eveniMeNle Tor calitaive sunt conflicele (interioare) ale. ici sine insusi, cu yointa $8. aici tefitoriile conflictulut sunt Sentiment. wune, constient_/ inconstient, ‘datorie T vinovstie.. rasmatism / idealitate, credinf& 7 scepticism, Jaic / u 39 e~fncereait de definifie, douk acceptiani ai _Clasicism sev uanteze:_Ja Schiller (Hoi Geschichte), formul& bazat pe principiul ‘ca acti infa literat al XXlea dovedeste o insiste “caucalitajil_dramatice din sfere_constiingel in cunoagtere: ,,Cat& congtiinf& park. atfita drami”, hil Pare: ~~" precvenja actuald a vonflictelor metafizice si existenfiale, traduse in situalii simbolice, si mai ales aparitia dramei pure in genul lui Eugen Toneseu, lustreazé din plin aceeasi evolutie. Taté ce nota Eugen Ionescu in Note $i contranote” despre aceasti evolutie: “Antagonisme {af in fat, opoziti dinamice, clocniri nemotivate de voinje contare, gutosfisiere gi sfiigiere continua, prin intensificarea tensiut i dramatice, fri ajutorul vreunei intrigi sau obiect particular”... Depersonalizat, schematizat, simbolizat, acest conflict pur n&zuieste s& reflecte esenta insigi a contradictiilor ‘universale, Deci timpul s&u specific nu este nici trecutul, .nici viitorul, ci prezentul etern, intemporal, abstractizat. Prezenta sa realé este sustras’ timpului si spatiului. b) Drama (< gr. drama) Sensul strict etimologic al cuvéntuluiindick existenfa unei activi. Conceptal ins tocmai limpede sau e limpede doar in rece | inc de ta. prim ee-prezente inca din Antichitate: Astfel, in Poetica Jui Agistotel citim: aceste scrieri ge.numese dame findck simi oameni_ce stau' sé eee cova" (I, 1448 2). Dack-i aa, atunel Gai Ce Gack dented, foe dae cB atat je cat si narafiunile evoc’ actiuni, tataniplari i drama presipune ma nice. fel dea snes Ta HoT jodi, Specificul acésteia nu este ins precis delimitat, astfel"ea ti fable, istori, acpi. in Romantism,conceptul iacepe $5 , de pildé, intalnin isionie dramatioa” (dramalischie™ es ‘i1'vom intalni = Ja seriitori avangardisti,ca, de pild&, “Apollitignre sai Montherlant drama sa suprarealista” Les ‘Mamelles dé Tirésias” (1917)",Am numit-o drama, care Tnseamn’ acfiune..”, iar cel de al doilea isi subintitulenzs acjiuhe dramatic®” Iucrarea ~Pasiphae™ Citim, apoi, in Enciclopedia” Iui Diderot; Idea, de dramd convine oricaret piese, de teatro, deoarece sensul su literal este active, imitagii ale unor acfiuni”. ce drama Exists 0 actiune, fi tat de rezist Ser erevenicam, din Renastere pant la Lessing (Hamburgische Dramaturgie”) si de Ia Bnoiclopedia secolului al XVITF-lea pnd la LH. Radulescu si la teoretioien moderni. Pentru “tof drama este Schauspiel, Acting, Performance, adick o tentaie iicontinus fn plan estetic, aceasi®” gerieralizare a nofi de ara ea drept consecint’ golirea ei de confimut specific sau de specific litrar_tetele fundamental ale dramei devin asemenea oricirei piese de teatru, adic&: scenariul ic, dialogul Scenic, jo ‘actorilor,reprezentarea in, fata,un “fitgraturii dramatice indifere =e"wen sau specie, driund risce Sé- puna in pericol identitalea de gen dramaie specie : Se eae eee =——Constituirea ‘conceptului-specializat_de-drami defint si acceptat-ca-atare, in. baza unor note diferentiate, este intarziatl gi-de faprul cd noul tip de aotiune, pies’ sau poezie dramatic nu se incadra fn niciuna ‘din formulele clasice, traditionale. ‘Aristotel si comentatozii shi vorbeau doar de tragedie si comedie, mu. nist si de dramd, din cafe vauzk foul concept dé tama | Ga Specie) se formends iatau-s. oH wee Insel de restrict; dificulttti sitezerve. ae naintagii dramei trebuie cebutati in acele forme si speci. teattale.né late, aparute fn afara.traditiei ‘clasico-aristotelice, incepind din ‘Evul Mediu: controverse, morality plays apoi pasioralele dramatice si ragicomediile de mare succes in Renagtere. S-ar putea spune cd definitia ‘ragicomediel anticipeazt si fixeaz®, in substants, ined Ta aeeasth. perioadi, conceptul dramei, Ia, intersect dintre tragedie si’ comedie, prin interferenfi, juxtapunere sau fuziune de elemente aparjindnd ambelor sfere etetice (tragiculat si comicului). Tutisaul Guarini, atorul ,tragicomediet pastorale” 11 pase _fido (1585), explica nova forawla (Intran Compendio della poesia tragicom"ca, 1599): forma tragicomedie’:.rezult “fin imitarea situafilor tragice gi comice amestecate”; €2 aduce Tn scent ,eroi de rang inall st Ge conditie joast”, efectul find un amestec de plicere tragica si comic”, Motivarea acestui famesteg suri astfl: ,spiritul” autorului elaboreazh aserel mixturi poetice autoiome dupdi anal nari care este plind de combinatt 9 sinteze de elemente, Frangois Ogier (in 1628) le rspundea astfel celor care ™ ‘acceptau noua formulls: A spune. ch mici potrivit sf aparl in aceeasi ‘pest aceleasi: personaje in situafil: serioase, ‘meloe, puse apoi t imprejurdr obignuite, zadarnice si comice, inseamné a jgnora conditia vie oamenilor, ale cdror aile gor sunt foarte adesea intretaiate dé'ras si weecini de mutturnire si malnire”. De unde rezultS inc 9 datd legitimitatea genurilor mixte, iar noffunea de dramd venea s& justifice si sé “defineascd tocma acest amestec, aceast& sintezs ie mente; ea, inst, drama, no se TimiteazA la condifia ‘unui fenomen de interferent®, ci aspiré spre condifia-de gen-cutonom,-de sine Sith", find indreptifire estetic& si primind 0 Continudnd. si, mumeascd totalitatea pieselor de_teat putemicd adeziune social, Ceea oe a lipsit Tnceputa fost cuveintul temic, specific, care S& defineasc& limpede noua ‘ealitate literar-dramaticd. in secolul al XVIll-lea acest termen nu cists Desi dateaz% din 1707, Dicyionarul Academiet Francest 7] inregistreaz8 abia in 1762, dar in intreg secolul al XVIII-tea au Joe ezitiri si oscilari. Drama incepe si insemne, dupa imprejurari: cAnd ,piesi de teatru”, cand vtragicomedie”, c€nd ,genul nou” (al dramei propriu-zise). De cele mai multe or, ‘Jendinta defini. rameleste delimitarea oi de tragedie ‘di Fnrudirea posibilé @ 4 ‘Totusi, definitia unor specii ‘comice, precum drama “satiric” sav farsa”, precizat’ in tommeni analogi inca din Renastere ca , treia specie intre tragedie si comedie”, cu ,subiecte grave si vesele”, cu ,eroi umili” gi ou ,caractere rave” — demonstreazi un confinut semantic Brentie on al dramei Lipsea doar identitates de terminologie, Aceast * X% impune, destul de grew, pe parurs, odatA cu imbogitires conceptului de drama care adopt8 noi teme gi eroi in functie de un nou public, prin excelent’ burghez., fn termenti secolului al XVII-lea, drama devine deci integral burghezd, denumire gub care istoria literar’ ‘clasifics in verment de wick, Dama aspire spre. un ‘program care s& ‘permits aduceréa” pe scena"s fit lor umane”, a ,caracterelot intr wma”, ‘Boena incepe si accepte pr 0c , infinit mal a fleacurile marchizilor” Caré “ceastftendin sant octane”, ata Ge Tame” “de Diderot, ,Negustoral Jondonez” de Lillo §.2. nace ayordin moral si angajea28 constiinja eroului (ca in ,Fedra” de Racine), in timp ce in melodram’ ea (fatalitatea) este natural si angajeaz% biologia, Eroul tragic are de_a face cu Tegea moral sau ca necesitatea morala care sunt declansatoare de situatiitragice in absenta ‘deli de-paricid sau de incest, n-ar fi existat tragedia-Ivi Oedip.-Melodrama inst igi confrunté de obicei personajele cu fatalitati biologice. Nu intré in discutie nici constiinja, nici legea sau necesitatea moral. E drept c& deseori le travesteste: apare mai mult sau mai putin evidentd in brice melodram& incercarea de a prezenta accidentul drept necesitate si intamplarea drept lege. Dar la mijloc nu-i, de fapt, decét un truc, Melodrama abunda de coincidente ce ni se propun a fi inevitabile. Bolile (cancerul, tuberculoza s.2.) sunt astfel de pseudo-necesitii. In realitate, ele rimén accidente ce conduc la finaluti nefericite ‘Am pomenit mai inainte happy-end-ul. Tragedia ~ insemndnd asumare a tragicutui ~ exclude sfargitul fericit, la care melodrama, in schimb, recurge adesea, forfind situatia si obfinand o iesire din impas. fn asemenea situafii avem a face cu un sfirgit fericit care, de fapt, fe fals, pentru o& desfaisurarea conflictului a fost falsé. Se stie cl happy-end-ul e specific mai ales comediei, in care confruntarea are aceast insugire de a lisa eroil intact (izic si moral), oricdte dezaste ar sufei obientele sau universul Inconjuritor, Melodrama, care amesteck viafa cu arta, amestect i tragedia cu comedia, dar ny reand 9 sensibilitate nou’, ci lipind pur si simplu finalul fericit al comediei la nigte situa acura cAora a plutitfetalitatea tragic. H un alt mod de a ne afbeta; dea ne brusca emofionsl ~fncercdnd.adic& si ne smulg’ un zmbet dup ce ne-a ficut si suferim. Capitolul IV ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE SPECTACOLULUI TEATRAL (« Locul dramatic * Decorul * Costumul * Lumina * Muzica) Relatia directorului de scent cu. spectacolul.teatral se concretizeaza in legaturile lui diceote ou textul dramatic (autorul), cu pictorul scenograf, cu actorul, ou maestrul de jumini, tu compozitorul si, nu in ultimul rand, eu publicul spectator. Toate aceste Tepiturs preced spectacolul, cfici cu auforul dramatic autoral intr in contact inck de la alegerea piesei si Ancepe cu evaluarea ei, ci analiza resurselor si virtualitifilor seenice si cu stabilirea atitudinii gi viziunii lui (a regizorului) asupra posibilitifii iscendri. ‘Cy actorul intrd fn contact odat& cu stabilirea distributiei si asupra disponibilitajilor naturale ale interpretului si asupra capac rol. sondajele pe care le face i acestuia de a accede la $i co publioul el intr8 in contact (a modul ideal vorbiné) jnainte’ de spectacol, cercetindui gusturile estetice, exigentele, nivelul de culturd, preferinisle si incercnd - pe aceasta baz, si-i prevada reactile. e ling acest factori esenfali,regizorul se foloseste, in realizares spectacolului, de o serie de elemente — f8r8 de care n-ar putea ajunge la implinirea actului teatral: locul dramatic, Sreorul, costumul, Tumina, muzica. Toate aceste elemente neinsuflefite Vor fi permanent aportate, in sceng, la omul viu, la actor, si menfinute intr-un sensibil echilibra cu acesta, ou teorul, Cu ajutorul actorului, regizorul animé si decorul, si lumina, si celelalte elemente sermiee auxiliare: cu ajutorul actorului gi in sprijinul actorului. Apare aici problema Tocului telmicii in spectacol si ne grébim s& spunem ci, uneor, viziunes tehnicist’ a unor seat ide scend ajunge s& confunde spectacolul cx tehnica, c&nd, in realitate si la modul Topic vorbind, tehnica mu-i decét una din partile constitutive ale spectacoluluiEnwin Piscator” rus era.de conceput firk o revolufionare a tehnici transformari in acest, sens, ~~ planarile unt ‘coneepand,- cu. ajutorul ‘celebrul eats-nou-cv 08 sprnith pe cucernletehnici modes ‘Dai, de fapt, tenica fn sine mu intereseazd pe nimeni ni-¥n spectacol featral daca ea semnala, cu mulfi ani in urmi, c& o transformare a functiei teatrului ide scent. E] insisi a recurs la substantiale jrilui arhitect Walter’ Gropius, nu ¢ pusi in slujba (subordonatA)’conceptiel estetice, ‘Viziuail ideatice, directiel artistice @ acestuia; (Asa. fol a devine un auxiliar de mare pret. josit-o, recent, Silvia Purcdirete Gn’ spectacolul.,.Dom. Juan” realizat la teatrul din Linioges-Franta gi prezentat in Roménia, in 1998, la Festivalul National de la Bucuresti gi a Festivalul ,Don Juan” de la Tasi; sk ne amintim ufuitoarea manevrs schimnbau locul actiunti, introduceau timpului, ete.) Este, deci, evident, c& regizorul-ganditor raportul direct proportional dintre cerintele textului dramatic si inovafia tehnied — raport prin care se exprint, in fapt, demersul regizoral er Riimine, agadar, ‘clar c& tehnica scenicd ntrég ‘care e strict légat de opera dramatic& si care are ° sfera mai larga si mvult-mai important decittotalitatea factorilor tehnici din scend, Oricat ar pi de clare. Epoca extraordinars seductia tehnicii a dus gi la numer Vilar” avertiza, in acest sens, ch a perdelelor care sau scoteau personajele din scend, marcau treceres gi scenograful inspirat vor sti sh. giseascd reator. este. partes, iar, spectacolul este intregul, era hrurile acestea de limpezi, ete au due tn toate cazurile Jt solutii la fel rise descoperritehnice a ajutat enorm teatrului s& progreseze, dar -oase exageriri care au viciat esenla artei spectacolului. Jean ia coonicd (de acest tip nn.) tinde s& arunce din aria s@5i pe poet gi marele public”, asia pentru cl unit regizor sedusi de noua tehnic& sufoe% uneori Perel dramatic sub apéserea nemiloas a masindici de seen’, nemailasind loc de tranifestare poeziei gi flosofiei, opereiliterare, Jeam Vilar propertt umilinta” necesar’ a decorului, a muzicii si luminii, adic& subordonarea lor fafa de ideile originare ale textului. EL prefera, de aceea, spectacolul redus\ la yexpresia cas. 15 simpl&”: simplitatea mu ca Pidimentaritate, ci ca rafinament si esenfializare adirectornlui de o idee. Ync& din secolul al XVU-lea, Lope cond. 4 puter sale de.a inldtura tot, ce.nu este absolut neve ‘De aici decurge nevoia capacitiii selective plantirile de elemente parazitare, far strictd semnificafie, de a nu se lisa ademenit dé gratuite yalori ornamentale care pot da Shine” la vedere, dar nu dezvolté o semnificatie, mu evidentiaz’ de Vega aprecia ch pentru a realiza un spectacol sunt suficiente ,trei scinduri, dou’ personaje $1 0 pasiune”. Tar Meyerhold’, trei sute de ani Sut ‘Grain, itivea aceasta idee: ,E vorba sf spui mult eu putin. Ceea of face artistul este 0 enorma bogitie, tamurd inflorita si ea cuptinde intreaga prim nue nici micar 0 Revenind, dramatic, cruia direct folosit’ cu cea mai-inteleaptd ramurd inflorits”. economie. Japonezii desenedzi o singura ‘avard. La noi se deseneaza intreaga primivard si acum, la clementele constitutive ale spectacoulu, sf le analizim pe rand 1 Bxprimat co alte covinte, acesta Inseamn’ spatial de joe, Jocul ales pentra reprezentatia teatrala, spatiu modelat in acord regizorald, Drumul de la text la spectacol au poate f1 parcurs decat prin intermediul locului potrivite s1 mai conforme cu gindul siu creator in teatral chinez avem interesante exempl a spatiului, Decorul lipseste aproape cu totul ~ pocasienitiaeaepar eter es ~ Bewin Piscator (1893-19 Jean Vilar (1912-1971), * Yeevolod Meyerhold (1874-1940), actor si regizor mus. 48 ‘ou ideile lucrérii dramatice si cu viziunea + ede second fi giseste forma cea mai proprie, proporpile cele mai le de folosire gi de modelare conventional ‘cel mult cteva obiecte strict necesare; dar 166), regizor 51 diréotor de teatru german. ‘aetor, regizor, director de teatru francez. SRM eRe eas coeactorul se comport foarte complex fat& de... obiecte inexistente in scen’, objin&nd pri aceasta configurarea unui spaiu de dimensiune aproape infinité. Cand un personaj ,deschide” o ugh (care mu existi) si-i trece pragul (care nici el mu cexist8), pltrunzind intr-o camer’ imaginard, scena caplt o caracteristic& nou’: ne glisim intr- un interior. Locul actiunii se schimba astfel cu cea mai mare usurinja: daca actorul ne di de inteles c& a intrat in camer", scena devine camer§, daci iese in ,strada”, scena devine strad8, Exemplul acesta ne ajuti la infelegerea opticii diverse asupra locului dramatic, la identificarea dimensiunii sale variabile. De la originile teatrului si pan in prezent, concepfiile asupra locului dramatic au evoluat in mod firesc, descoperindu-se mereu forme noi, dar gi revenind adesea la cele ncercate cu succes in epoci anterioare. in perioadele de mare fnflorire teatrali, locul dramatic a mijlocit, de cele mai multe oti, apropierea si chiar fuziunea publicului cu spectacolul. Teatrul de la Epidaur, construit de Polictet cel. Tanir (sec. IV fen), sau ruinele Teatrului Herodes Atticus de la poalele Acropolei stau mirturie in acest sens: locul de joc al actorului era mult avansat spre public, unindu-se aproape cu primul rind al hemiciclului (semicercului) unde se aflau spectator Mai. tarziu, la Teatrul Globe (in perioada elisabethand), spectacolelé aduceau actorit in mijlocul publicului. La randul ei, scenografia Renasterii italiene a delimitat net scena de public, creand ‘acea ,,cutie cn iluzii? sau cutie de conventii” care s-a statornicit pentru multi vreme ca principal loc dramatic (scena italiani). in teatral contemporan, sohitiile s-au:inmulfit — fie prin repetiri sau, reluari, fie prin innoiri, Omul de teatru german Georg Fuchs, de pilda, pleda pentru separarea cat mai neti a spectacolului de dispozitivul scenic: ,Proscenium-ul ~ linia de delimitare dintie scend. si public — este partea arhitecturalfi cea mai inseranatd in teatru” — seria el. La polul opus se situa conceptia impus% de teatral expresionist (dup primul Rézboi Mondial): intr-un manifest al teatrului berlinez: ,,Tribiine” se. proclama: ,Revolufia teatrului ,trebuie sk inceap’ cu transformarea scene... Noi nu vrem un public, ci o.comuniune intr-un spafiu unificat”. lar, ‘mai incoace, dramaturgul irlandez Sean O’Casey afirma: ,,Cadrul scenei este cel mai mare obstacol in calea piesei, obstacol care, sunt sigur, va disptirea candva” "Aceste opinii pot p&rea prea radicale, excesive. Adevirul este c& dac’, uneori, cortina si rampa separé artificial actorul de public, alteori ele ajuté spectacolul, Tot aja cum prosceniumul este, uneori, 0 barierd, alteori un auxiliar util al reprezentafii. Concluzia ar fi ci locul dramatic trebuie vizut in functie de fiecare text sau categorie de texte si in raport cu fiecare conceptie sau categorie de conceptii regizorale. Din aceasti perspectivl, aprecierea pozitiva sau negativ a locului dramatic trebuie ficuté din punct de vedere functional, in legituré cu felul in care slujeste arta scriitorului, a regizorului si a actorului Tendinfa actuald de a forta limitele scene traditionale nu e deloc nous. Max Reinhardt —tnc& din ani °20 (sec. XX) — venea cu scena in salf, sporind astfel locul de joc, inlesnind apropierea de public. Tot el dadea spectacole in castele, biserici, parcuri, circuri, etc Pentru a-gi implini ideea aceasta, a transformat un circ din Berlin intr-un teatra cu 3000 de locuri (Grosses Schauspielhaus) unde a montat ,Orestia” de Esohil, ,.ulius Caesar” de Shakespeare, ,Danton” de Romain Rolland 5.0 ‘Dar ce altceva — decit continuarea acestor experienfe — sunt recentele spectacole bucurestene La figanci” dupli Mircea Eliade (regia Al. Hausvater, Teatrul Odeon) sau 1794” (pe texte de Camil Petrescu, Georg Buchner si Peter Weiss — despre Revolufia francez8) in regia lui Al. Darie (Teatrul ,Bulandra”) prezentate si in spatiul Cetiii Cisnddioara i,‘Drama incepe #8 se nutreasci din universul familiet sia existenjei cotidiene, devenind Sconflcte sentimentale si morale obignuite, § siirprinda astfel ,,domesticd’; incepe s4 reflect al actiunilor omenesti ‘chutiind ,subiecte patetice $i morale, populare gi decente, ; pustreze acrul cet mai-saturdl viegi omenesti”. Pe scurt, ne affim tn fala ‘unei’ ,tragedi vfercirle noastre casnice” (Diderot ~ Essai sur la oésie dramatique” Il, De la comédie sérieuse, 1759) din.sfera_aristocratic’,.drama. devine o. specie de evenimentele cele, mai funeste $1 situafiile cele mat tragedi ‘mizerabile ale viet comune ‘Se_pune_fos It_ pret pe ~faportul secret. al_subjectului. dramatic ou publicul”, cerandu-s6_ 0 identitate “remota, scenic. s_ sentimentele existentei cotidiene. Condifia ~aseininnioare a eFoilor $78 Gpectatorilor ar f direct proportional cu | intensitates impresiilor ‘dramatice ale publiculut.. cae glinds a viefi”, drama_se_complace 1 _incidente . violent-patetice,_.suneari- lacrimogene, allot coro Hang evident de res eciabilitate, Diderot recomanda pentru “adoptarea tonului pe care if avert Sisie atacen serioase, iar Beaumarchais soria ie genre dramatique sérieux” (1767) in care cores © stilul tun foarte programatic ,Essai sur ‘Frumusejea trash din fond, din lumea acestui gen si fie simplu, fir’ flori si ghirlande, ou subiectului. Pregnante sunt si ideile lui Victor Hugo.sespre.drama, in. special. despre drama, seprezentat-0_cu. stralucire, El zis drama ,opeste in acelasisuflu, ‘gi sublimul, teribilul si “agedia-sicomedia’. Hugo va fascrie, de asemenca, printre principal srromantice interesul. ps i tice oars ocala si pentru trecutul istoric, Migeuea subvenelor ace i ai contmpransas §ABES FN silo “er LUNI Pree a Fapiul of mani dramaturgi au tnceput si ignore regulile clasice 8 favorizat aparifia dramei in. secolul al XVLl-lea: Georg ‘Wilhelm Friedrich Hegel gasea temeiul dramei sodeme-in faptul cl subiectivitatea in loc s acfionere SH absurditate comicd, se umple de reriozitatea relatiilor meritorii i a caracterelor ferme, i fn timp ce darzenia tragic @ ‘voititer st profunzimea conflictelor se inmladiazi si se aplaneaz& in aga misurd inclt se poate ajunse la Prconciliere a intereselor si la unirea armonioash @ scopurilor si a indivizilor”. Apt si surprind’ caracterul contradictory a realty, drama a devenit forma de framaturgia s¢ expresi¢ ‘dramatica cea mai fO1osies 1H ¢ Versiuni ale dramei moderne Nes oo ic_ modem’, drama cungaste.o dezvoltare. $i maximé, castigandl a alaturi de comedie si de n ca specie a gemului dramatic, ba chiar tress frecventi gi cantare, inal iiaintea gi, Dar coexistenfa ei cu genuile surort (Gi mai ,bitrine™ decat”ea"—"el comedia.si. ~yagedia adica)e semmilicativa 9 prin interferenfa, adic& prin preluarea de oltre dramd a nor Comedia a incepit S prea de Ta drank jgide dintre specille dramatic ente de comedie si tragedie,_ du “‘ragedie anumite Proce i dramatic fe re 42 simpli $imai comun, ou tot patetismul agcidentelorcA teatrul promoveaz’ idei; dramaturgit s-au ‘bazat dintotdeauna pe idei, pe problemati filosofice. Specific insé p al XIX-lea —ésté accentul ‘pus __spre deosebi _piesa_,Nora”. Aici, tema_emancipén imi inchipuiam eu, dar c8, in felul lor, ar fi drepte. oliticului si filosoficului. Evident, aceasti diversitate de izvoare respunz&toare de forme artistice — de fo ied, paraholicd sau la drama abstirdulil os spre drama de idei-Nu-i nici o nouiate in faptul Ty Vorb Bazi ru drama de ide aparuti ca atre in a doua jumtate a secolulu I pus pe coiifintatea flosofica a persona) © de idei, “ds drama obisnuita in care accentul cade pe aciiune si ~ Faza incipient®a dramet de te? Gfargital secofulut c, Pur’ sti Smnprumut, Zalsificase, semnbtura TatMlui et nut, falsificase semnstira i idamni.in, Nora: Am pireri cu totul diferite de ale tale. Acum auc of si legile ar fi altfel decat vezi, asta nu-mi intré in cap. Cu alte 4-1 crufe pe tatal ei care e pe moarte’si nici legitim ca { \ cuvinte n-ar fi legal ca o femeie si vrea s 1 femeie s& salveze viata sofului ei? Aga ceva nu pot crede, ‘Helmer: ,,Vorbesti ca un copil. Nu infelegi societatea in care trliesti.” Nora: De bunk seam c& n-o injeleg. Dar acum am-si ma silesc si cercetez toful cu ‘mai multicatentie; s& ajung si-mi dau seama de partea cui & dreptatea... de partea societatii sau } de partea mea.” de idei a fost excelent ilustratl de Camil Petrescu in mnajele sale sunt insetate de absolut, trai ‘uciditate stila; sunt nigte intelectuali inadaptabili; atfaru dit ,Suflété tari” sf Pietro Gralla fata. Chi titll int echivalentul inteligent ex'stiécepte, lumea.aga,cum este, dar mu, deste inteligent. pents Hace vpee ce nazuia el si injeleaga nici o minte omeneascd nu a fost suficient#, B een esodat de idei, Gelu Ruscanu este victima intransigentel cu ¢ reprate, — ,Ce vig, dae’ a descoperit intro noapte cu Tun jocs jelelor!” zice ‘coneluzivun “alt personaj.2) Drama istorick urmeazi, in epoca noastr’, tradiia shakespeariand gi pe cea romantic&. O-trls8turi de baz a dramei istorice moderne, care. 2 deosebeste’ de drama romantics, ¢ aceea cl renunpi in’ mare masuré la ‘caloared local’ a epocilor trecuté, 18 ~---—~adevarurile-istorice ita petsonajelé-de-excépfic find preacupatd ma ales de imilitndinte dintré problemele trecitului gi celé eontemporane. Drama istoricd se apropie astfel de drama “ge ides, subiectele sf personajele devenind doar pretexte de meditate pé margined istoriei, a sensului si legilor ¢i. Se impune it tinele din aceste drame teridinja: demitizdrit, a aducerit personajelor istorice la dimensiuni umane obigauite, find privite dintr-un unghi.de vedere confembo* George Bernard Shaw a fost printre primi dramaturgi care & abordat drama isto: aceasti modalitate. in dramele sale ,Cezar si Cleopatra” si ,Sfinta Toana” el cauti motivatiile actelor:, istorice. in. probl fematica "umani a personajelor i face trimiteri evidente Ia contemporaneitate, Dramaturgul scoate personajele din ‘conventionalism;: renunfé- la ‘dealizarea lor gi le prezint cu naturaleje. Cleopatra, de pildi, apare lipsita de aureola’ei JegendarS, e o tineric aflatt ined sub autoritaten doic,naivl, temétoare, dar ambitioas’, pe ca Gera o hath #8 devind regin’. Atmosfera istoricd este, in general, reduse la minimum si uneort chiar anulat& in favoarea aluziilor: contemporane. Tendinja de umanizare gi demitizare fa personajelor este anuntat& chiar in prologul piesei, in cate statuia zeului Ra se adreseaz& aie! publicului: ,Veti vedea toate acestea gi, din cauza nestinjel vousre, va vefi minuna oe ok oameni care au trit cu doudzeci de veacusi iaintea voastra erau ca i VOL ‘traiau ca Noi, nefiind nici mai ri gi niet mai buni, nici mai ingelepfi si nie! ma prosti dect suntefi voi”. Satirizand Roma antic’ si dor fa ei de a domtina intreaga lume, dramaturgul se referd, de fapt; la colonialismul englez din vremea sa. ‘in dramaturgia roman’ modem’, asemenea drame istorice cu putemice reflexe ccontemporane a sori, inte alii, Marin Sorescu (,A treia jeaps”) 5) Drama politic, foarte frecventé in dramaturgia contemporant, abordeazi relatia Gintre destin! individual si problema puterii, Chier uncle tragedii shakespeariene ( Macbeth”, ,Richard TIT”) sau unele drame ale lui Ibsen (slp soci , pUn dugman al poporului”)avanseazs.conflicte si relatii_de_naturi politic. n drama politica modernd, politicul este iasisi tema i substania dramei, care se inspirt direct din evenimentelé politice Povdinea vile, bineinjeles nu la modul relatiri ziaristice a evenimentelor, ci ridicdndu-se la ve elul semnificatilor generale, aga cum face, de pilds, dramaturgul german Bertolt Brecht; nocsta a dat expresie dramatic& raportului dintre politic st eternul uman, adueand in scen’d coameni simpli si reactiile, ntitudinile lor in faja evenimentelor. A tratatastfel aspecte politice preaam instaurarea nazismului (,Ascensiunea tui Arturo UF poste fi oprita” — Hitler), drama poporului german sub-nazism (,Teroarea. si mizeriile celui de al treilea Reich”), tragedia Pazboiului (,Mutter Courage”) etc. 4) Drama paraboli. Atat drama de idei, oft gi cea istorict evolueazi adesea spre consinictia'simbolic§, spre parabola, in care personajele sunt mal putin importante sub aspectul caracterului intruchipat, ci mai mult prin contributia lor la semnificafia general a piesei. Piesa ,Raceala” dou’ lumi aflate in faze reprezint& lumea unei striluciri treetoare, menité pie Roménesti, poarté cu el, iui Marin Soresou este 0 parabold in care apare opozifia net dintre ide evolutie ca totul diferite: pe de 0 parte otomanii invadatori ‘Mahomet al I-lea, invadatorul Tari tntt-o cusca, pe fostul impirat al Bizanpului, pe care J-a invins aoa enatuia, cae il insoteste,e dicolA prin respeciaea unui ceremonial lipst de continut si prin orgoliile desarte de are faed sunt animati bizantinii invingi, dar rotul acestora in dram& 5 nol foarte precis: ei sunt un simbol a cea ce va devent mai ‘tarziu Poarta Otomani insdsi si orice putere intemeiat’ pe asuprie. 44 ao meme aS SSfn contrast cu invadatorii otomani gi cu sclavil jor bizantini se impune demnitatea ostagilor lui Tepes care vorbese gi actioneaz ea un persons} colectiv in gemul corului din tragedia antic’. se) Drama” absurdului. La~jumatetea-secobului Ka. aplrut_teatrul absurdultd. Dramaturgii acestuia exagereazi cu intentie, pe linia grotescului, dificultatile de comunicare Ginte oameni intr-o lume lipsité de umanism. Piesele lor devin simbolice pentra aceast’ lume jn care limbajul nu mai este un mijloc de comunicare, pierzindu-si continutul gi riménand o simpla combinatie de sunete, de sintagme lipsite de logict si de semnificatie. Cei mai reprezentativi dramaturgi ai absurd: Samuel Beckett (Asteptindu-l pe Godot”, ,Sfarsit de partida’, Ab, ce zile frumoasel”, ,Ukima band’ de magnetofon” 5.2.) $i Eugen Tonescu (.Cantéreata cheala”, ,Scaunele”, ,Lectia” .2.) Prntre precursori teatrulai absurdului se mum si romani IL. Caragiale, Urmuz gi chiar Tudor Arghezi. Iati, de pildd, o sceneti; pur absurd (Negutitorul de ochelari”), de ‘Tudor Arghezi: * Clientul, Dorunule optician, am vent si-mi dai © pereche de ochelari ‘Opticiariul: Cu marginea de aur sau de metal? Clientul: Cu cea mai ieftina margine. Opticiaml: Atunci va servese nigte ochelari irk margini Clientul: N-am ce face cu et n-are cine si mi-i duct Opticiarl: N-arn yrat 88 zic: niste ochelari nemarginifi, Av si cei fir margini o margine....de aer.” $i continuarea dialogului: “Optician: Aici avefi un metrd, un pluviometry, un barometra, un densimetra gi un termometru. ‘Clientul: Domnul Fran a uitat s& aduck un Kilometru, Tot se osteneste, roagi-l si aducd i un taximetru. ‘Opticianul (jignit): Nu finem taximetre fin piesa ui Beckett Asteptandu-1 pe Godot”, procedeele teatrului absurdului_ sunt jpase in stujba unui simbol care vizeaza insist ‘condifia umand. Piesa este o dramiia asteptarit Pegi vagabonzi, Viadimir si Estragon, revin in fiecare seart ‘in locul unde Je-ar fi dat intalnire tan persona} misterios ~ Godot, de care cei doi leagl sperintt imprecise. Dar Godot nu vine si ser end niciodata. Cei doi continul insi s& astepte. Tot si fiecare in parte asteptam ceva care nu se implineste niciodaté, Speranta ins ne rimfne meres $i celor doi speranta le este singura rafiune de a exista, Bale alimenteazi asteptares 6) Drama poetic ¢ promovatt mai ales de dramaturgi care vin dinspre poezie ‘Aceast modalitate @ dramei mu trebuie confundaté cu teatrul in versuri. In drama poeticti Tirieul se imbin& cu dramaticul intr-un climat al ambiguititii, Pe dramaturgi mi intereseazi Ramee tradifionale ale constructiei dramatice, nici virtaile teatrale ale pieselor lor. Limbajul ty mai e mijloc, ci scop. Intriga ocup& un loc minor Temele se desprind greu din jocul fimbajului care domin& att constructia cat si personajele. Domina somptuozitatea cuvantului si torentul strilucitor al replicilor. Universul acestor piese, atmosfera lor sunt adesea strani Fiinja umand penduleaza intre bine si ru In chutarea adevanului, jn gandirea acestor dramaturgi exist o diversitate de conceptil, de la simbolism la teatral de ide, side Ta forme clasicizante pan Ia avangardism. Cagiva, reprezentanti: Jacques Audiberti (1899-1965) 0 ucririle: ,,Quoat-Quoat”, | Nevestele boului”, ,Réul alearga”, Magic rneagra”, ,.La Brigitta” sau Michel de Ghelderode (1898-1962): ,Moartea priveste Je fereast”, “Escurial”, ,Registrele iadului”, Scoala bufonilor” §.a._. Pe Pant Claudel (1868-1955) ~ cel mai de seam’. Opere ingerul a vestit pe Maria”, Cap de aur”, ,Condurul de atlas”, ,Sub vantul insulelor Baleare” s.2, Poezia pieselor sale &cosmic; universul intreg participi la implinirea destinelor umane. Sufletul omenesc se fmpleveste cu cosmosul; aatura imprimé ritmul ef evoluilor dramatice ale personajelor: inmugurirea, inflorirea, ofilirea, moartea ae cee Alt dramaturgi- Jeam Girgudot, Jean Cocteau, Jean Anouith, Miguel de { Federico Garcia Lorca. S Drama modern’ tinbrack si alté forme decit cele menfionate, intro mnuttitudine de impletiri de teme si mijloace, ceea ce demonstreazs caracteral proteic (nestatornic; care igi modifick forma) al genului drantatie Melodrama Pies’ de testma ou caracter patetic exagerat. Expriml, de regull, sentiments o& s¢ emarci prin artificialitate, prin exaltare exagerat8. Actiunea ei este de ‘obicei complicat’ si putin verosimila, altemand scene grave cu altele vesele sau chiar comice, sub imperativul pateticului ‘Deaumirea melodramet sa obfinut prin asocierea a dout elemente: melo si drama. Primul element inseamn céntec, melodie. Al doiles VA este cunoscut Tnifial,- in tragedia eetick, melodramd insenma dialogul caotat dintre coreufi si, un persona} Deruumirea s-a péstrat pana azi, desi in piesele de acest gen nu se mai cAnti. Acum. fntelesul melodramei € rela de specie dramaticd larmoaianté (acrimogend), im care evenimentele se sfargese fericit. Definiia pare simplisth, dar, mlinii mari e adecvaté si aceeptabil Teoreticienii scor|osi socotese melodrama o specie minor’, daci mu chiar reprobabil4, destinath cnui public mediocru: Dar, in definitiv, ce este reprobabil in melodrams? Lacrimile? Happy-end-ul? Partizanii melodramei, cei care 0 accept st 0 prefuiesc, susfin o& e 0 ipoctizie s-o respingem, deoaréce tofi ne emofion&m ‘cand o citim, iar apoi ciutim argumente pentru a 0 deafiinta din punct de vedere artistic. S-a afirmat adesea cl defectul principal al melodramei nsisi natureletea ei, Co alte cuvinte, se face prea mult ape la situa si la sentimente umane aasrvale, emotionante prin ele insele. $i dac8 melodrama nu precupeteste nici pn efort spre a ne-afecta,-ea ne si priveaz8, in.aceeasi m&surd, de, drept ypfitine im sensul cd ne no atecihin ou everimente pe cafe nu le putem aprecia dectt intr-an singur fel. E adevatat os tot ne afldim in pragul lacrimii c€nd citim sau vedem pe, seen melodrame, dar e vorba de seit naturale nu artistice, Iacrimi care. nu se deosebese (prin nimic) de cele pe care le ‘varsim cand ne confruntm cu’0 durere din viata obisnui Melodrama amestec& viaja ca literatura intr-atat incit cea dintfi vrea s& treaci drept cea de a dous $i asta, stimindu-ne emofiile intraun mod aproape vulgar (dack privim din tnghi artistic), folosindu-se’ de’ motive la. care tofi oamenti, normali reacfioneazi la fel plangind cind, de pild’, vid o mami desp&rtité brutal de copilul e}, sau rfzand, bucurandu-se canara] doi se reintalnese. Asemenea motive constitue de faptarsenaful melodramei, cliseele ei S-ar mai putea adiuga si alte caracteristici ‘Melodrama este, in fond, o drama falsé. in rami confictul se produce intre forye compatible si de valori apropiate. Ini melodram, una din forte 0 copleseste pe cealalt, ca fatalitate, Boala incurabila sau moarted joact de obicei cece. tn ser intregi de asemenea piese, fata iubit, tAndrd si frumoasé, e condamnati de © oalf inourabilé, S& ne amintim,’de pild, ,Doamna cu camel” a lui Al Dumas-fiul, in cate oor nna de lux Margueritte Gauthier se stinge de tuberculozi, ea care era att de iubitl de Cantal nobil Armand Duval. Sax tn filmul ,Love Story”, dupé romanul lui Bric Segal, unde eroina moare de caricer, dup o poveste de dragoste sfasietoare. TNoi stim ins c& fatalitatea aperfine, de fapt si de drept, tragediei. Curiozitates fave {nsi ca melodrama $5-si Insugeascd acest procedeu de tragedie sis ncerce al valorifica intr- tun spafiu’ mai térestru. Numai cna e vorba de aceeasi ftalitate, Cea din tragedie este de 4%6 Ree eS —TERMINOLOGIE DE TEORIE TEATRALA ‘Absurd. fn injelesal shu inigal si propriu, absurd inseamos ilogic, nonsens. Evolutia termenshit in epoca modetit capstat implicatii Hilosofice si estetice clare, el fiind corelat cu ideile de contradictie, de paradox, de antinomie, precum fi cu sentimentele de spaim’, neputnp, tangoas®, en stile de spirit specifice alienfrii (nstainiri) im celebrul sku eseu ,Mitul lui Sisif", Albert Camus insista asupra termenului, caracterizand ,sentimentul absurd”, ,omul absurd”, literatura absurd", creatia absurd”, Jn esenfa, absurdul reprezint& ruptura dramatic’ dintre om si lume, dintre subject si obiect, dintre ideal si real, dintre doring§ si implinire, intre sens si semn $e _,Sentimentul Sbsurdului — zice Camus mici decit divorpul acesta dintre om $i viefa s&, dintre actor si ‘Tecorul sf0"; ,absurdul se nagte din aceast confruntare intre chemarea ‘omului si ticerea irafionalé a Tumi.” TilosoBi existenfialisti (S6ren Kierkegeard, Martin Heideager, Karl Jaspers, Jean-Paul Sartre'5.2.) au pus bazele teoretice ale absurdului, dar chiar ei -ou referit, au fécut trimiteri la sae emai vechi (antice) ~ fa aporiile ui Zenon (see. TV-Ul en, — aporie = problema grea tau imposibil de rezolvat); la antinomile metafizicit Iai Aristo), la celebrul dicton atribuit thi Quintus Tertulian (teolog roman, seo. ILIIL en): »Cred pentru 64 ¢ absurd”. Si in fiteraturd si art, absurdul exist inaintea teorétiziit hi de citre filosofii mai sus mentionaf; ei ingisi Lau glsit in operele literae ale Ini Swif (see. 17-18), in personajele lui wrecrevaki. in arta plasicd a lui Goya (se. 18-19), dup cum el se giseste jn literatura lui Jarry, Urmuz gi Caragiale (sec. 19-20) Sevolul XX insh aduce absurdul in prim-planul creafiei literare gi teatrale prin Kafka, Beckett, Urmuz, E. Ionescu $2. “ceatrul absurdului (numit Ia ticeput si anti-teatra) se situeazd la interstcfia genurilor tragio gi comic, mijloacele sale principale fiind grovescul, irafionalitetes, o viziune pesimist’® supra existenfei gi asupra lumii in general, opus violent tnerederii naiy-iluministe in Binele si Frumosul neconditionat ‘Accesibilitate, Una din conditiile de baz& ale unei opere literar-artistice este capacitatea ei de a fi receptati [material si spiritual] de ctire publicul ciruia i se adreseazi. SReresibilitatea e tocmai aceastl calitate a operei care ii asigurl receptivitatea. O opera © eee NI atunci and poate fi conterplath Prk dificultate, poate fi inteleasé si apreciat’, poate produce in public emofie si meditate. Accesibiltatca peste fi relativa, partial’, fanctic reno anumitl persoan’ sau de un amumit public, de pregitirea culturald, artistic& si de capacitatea emotivd sau rafionalA a acestuia. Una si aceeast oper’ artistic’ poate fi accesibilé capecmumit public si imaccesibilé sau selectiv accesibild aul tip de public. in general, se Considera cX opera este accesibila atunci cénd ea corespunde nivelului cultural mediu sau specific unei populajii date in acest sens, putem spune c& accesibilitatea nu reprezint& 0 esusire intrinsecd a operei, ci un raportintre ea st public. Rezulta c& gradul de accesibilitate depinde, in fiecare caz, de ambii termeni: oper’-pubic, adio& emigitor-receptor si c& orice SRimbere survenité in aceast& relate, adic& in nivelul sensibiliaji estetio® & receptorului, se va reflecta imediat in situafia accesibilititil. Un spectator venit pent, prima data la teatra va Tnfelege putin dintr-un spectacol, Dupé un sit de spectacole vizionate si, eventual, dup 0 pregitire general-culturalt, el va ajunge si acceadé Ie 0 infelegere mai adfnc& si mai complet a ceea ce vede pe scent. eeceitlitatea este 0 condiie a artei, care se opune ermetismulu si absconsitatii. fe Ty wol Cercurife concentice ale absurdulut” de Ance-Matia Rust, EA. Ares, Tai, 2009.Ermetism. in arti, ermetismul se manifest’ prin. promovares (cultivarea) unui limbaj abscons, greu. inteligibil, cu. 0. finalitate pronunjat estetizanth Ermeticit’ socot. cB. sunt promotor urel' creatit esentializate, ferite de’ anecdotic gi pitorese. ' Ermetismul, este —onsetinjaexiremi-a-procesuiui-de_evolutie_a_expresiel ‘aitistice spre intelectualizare i ralnament gi a ideii independentel atistului far de public prin culivares formelor sofisticale, a proyiozitiit gi complicaillor esoterice (cafe pot fi intelese tiumai dé initiafi). Promotorii ecmetismului urmaresc suscitarea unei sensibiltati detasate de realitatsa imediat& si plonjarea jntr-o metiirealitate. Angoasi - stare de neliniste, de anxietate maximé, caractérizaté printi-o asteptere infticogati’ gi opresiva ffi de 0 iminent& nenorocire, Aceasté stare implica tensiuni emofionale excesive si oscilante, asociate cu imprest diftze ale unui perico! de neovitat, pericol, cunoscut. sau necunoscut, producand perturbari ‘emotionale pan la’irafional.. Uneori angoasa provoacd stiri de renuntare 1a, lupta cu dificulttile vietii. sau: tulburéri organice (palpitatii, jen& respiratorie, irascibiltate etc.). Angoasa ‘poate proveni din conflicte interioare ce ndividalui, din insatisfacfi, ‘din sentimentul de abandon social stu sentimental etc. ‘anagase cronic& este un sentiment caracteristic pent stirile ‘melancolice; subiectului fi este fried de proprile sale actiuni si, in situafi extreme, ajunge si musi msi poat tolera propria viati. Angoasa completh antreneaz& idea mort si tentativele de sindcidere. Ea este in strans& legitura cu particulartatile psihosomatice (maladille fizice, tilburirile Tegate de cauze psihice) ale individului, cu gradu lui de vulnerabilitate ‘a filosofie, Kierkegaard s-a ocupat de aspectele metafizice i morale ale angoaset Ia nliferanur o intalnim trataté mai ales de existenjalisti, de J.P. Sartre, Albert Camus 5.8 ‘Antropomorfism ~ procedeu prin care artistul atribuie insusiri omenestt fiinjelor, forjelor si obiectelor saturii sau unor fiinte supranaturale, imaginate Ornul, fiind, central proprilor sale asociatii de ide, este nclinat si atribuie caracterstici umane acelor vietifi sau a iecte din natura care au o formé, fac o migcare, emit un sunet oe reamintess sau reproduc. 0 Stare sufleteasc’, 0 pasiune,.o insugire omeneascd — intelectualé sau moral Astfel, unele obiecte gi fenomene ale realititii devin simboluri artistice - Orig.: anthropos = om; morphe = forma (gr.) Antropomiorfismul igiare-sorgintea in. gAndirea omului primitiv care atribuia féaomenelor naturii insusiri omenesti, personificandu-le. (v. Eminescu) Buf - notiune estetica desemnand efectul mecanic ilariant produs de comical. unor situait simple, elementae, fri implicagit grave, critice sau psihologice, De provenienti Snomatopeics. termenul buf exprima, la, origine, ridicolul pe care 7! declangeazs sunetele produse de palmele aplicate pe obrazul unui tip impertinent, arogant ‘Bafon = persona) comic la curfile regale, menit si amuze pe suveran prin glume si gesturi de cele mai multe ori grotesti: jn teatru: actor care interpreteaz roluri de un comic exagerat, striduindu-se s& stimeasc& veselia spectatorilor. Patrunznd in literatura dramatic’, Eafepul ‘devine expresia geniului popular, ingéuindu-si ca, sub haina persiflari i @ ridicotului, s& exprime adevéruri care altfel n-ar putea fi spuse. fa ttalia, Commedia dell’ Arte promoveaz’ o mare varietate de astfel de tipuri,teatral francez are gi el bufoni celebri (ex.: Triboulet din ,Regele petrece” de Vietor Hugo) in teatrul spaniol, bufomul este cunoscut sub. denumirea de gracioso, iar tn Anglia sub cea de clown. Gea mai amplf ilustrafe 2 rolului buforului (clownului) in’ teatrd’ ne-o. oferd teatru shakespearian, 55 _ C rmBufoniadi - capriciu comic, reprezentatie svenick avand caracter de farsi, in care rasul este provocat de o intrigi de situatie. Burlese Gr textru) - specie de-comic vulgar, rezitind. din. forjarea. elementelor comice, prin aliturarea absurd8, grotescl de cuvinte, obiecte sau situa, ca gi prin aldturanca grosierd a folosirii sau semnificafii lor obignuite, A fost cultivat initial mai ales in Fnprovizatiile Commediei dell’ Arte, Caricatura sau parodia, comedia bulevardierk sau scencta revuisticd sunt expuse alunectrii in comicul burlese. "Transformarea caracterelor sau sentimentelor nobile in figuri si, pasiunt vulgare ra nastere burlescului. Intemeiat pe contrastul dintre demnitatea personajelor si vulgaritatea aiului, burlescul se dfineste in opozitie cu gemul erci-comic, In care unor personaje vulgare fre confers comportiri eroice. Existent in diferite ramuri ale artei, burlescul este prezent in literatur’ inca din Antichitate ‘Modelul gonului burlesc este dat de Paul Scasron, sritorfancez din secoll al XVI lea, care & prezentat in forms burlesed ,Eneida” toi Virgiiu; el parodia zeii, pundindu-t sh -vorbeascé in limbajul precupetilor. Compozitie (lat. compositio - alcituire, intocmire) - modalitate de realizaré a unui tntreg organic din mai multe elementé, dup8 principle simetrei, misuri, ritmului, armoniei, proportiel. Este 0 conditie sine qua non a operei de arti, injeleast ca ansamblu de elemente Piste: planuri, volume, suprafete - pentru artele plastice; scene, tablouri, acte ~ pent featru; seovente, episoade ~ pentru film; capitole, strofe ~ pentru literaturd, Dec: organizarea clementelor formei in concordanfé cu confinutul unei opere literare. in acceptiunea sa general’, compozitia defineste structura complex a operei de arti, arhitectonica si constructia sa intimé. fn teatru, compozifie mai inseamn& interpretarca unui rol care prezint& tras&turile distinotive, in special fizice (de varst), ale unui person, deosebite de cele ale actorului. (Ua actor tan&r joact rolul unui bétran). Diletant - persoan& cu o pregitire superficial intr-un domeniu al artei. Ca autor sau interpret, diletantul dovedeste 0 cunoastere precard a ,egilor” intime ale artei respective, 0 rete cients insusire si stipanire a mijloacelor de expresie specifice, a tehnicilor de executic aaa cd se afd la un nivel sc&zut de profesionalitate, caren la care ve poate adéuge lipse Snsogiilor native pentru a putea deveni un artist autentic. Ca receptor al operei de arti, aeraintul este opusul cunosc&torului; insuficienta pregitire de culturs general sau de Specialitate fi viciaz8 alitudinea perceptiv-estetica, fie of isi indreapré stentia ctre aspecte nespecifice, neesenfiale ale operei de arté (de ex, Intr-un spectacol urmireste doar povestea, Paobe sesiza mijloacele artstce si Sensurile superioare, fir a recepta sinteza imagini artistic Timbolurile, semnele scenice etc.) fie o& manifesta interes doar pentru aspectele externe”, pentru sentimentele pe care opera le provoact, Diletantul ma ¢ identificabil ou ignorantul, ci ca semidoctul. 1A) doilea infeles al termenului de diletant: artist amator, care participd la activitaten antsticd din plicere, fir a avea pregitirea profesionistulu Epigon: descendent, urmas inferior predecesorilor in art& gi literatura: artist (scriitor) minor, din faza de declin a unei scoli literare sau artistice. ‘Epigonism: atitudine, manifestare de epigon, presupunind pastisarea, absenta originalitigii, a capacitatii creatoare, a spiritului novator.-Termenul e, de fapt, un calificativ peforativ marcand ecourile intérziate ale unei scoli, ale unui gurent lterar-arisic sau ale operei unet mari personalitati creatoare, Epigonismul se coneretizeazA in producti ce imitt sau copiaz® vizimne® estetic& gi maniera unor creator de mare vatoare. (Emineseu: gon? Jarh noi, noi, epigonil?. Simfiri reci, harfe zdrobite, / Mici de zile, mari de patim ae cste: o frazs, / in noi ttul espoiald, toro Tustra fir baz. ‘Acestia sunt epigonil, in timp ce inaintasit erat modele de ideal, de credintl, de creafie: ,,Voi, pierduti in ginduri sfinte, ve mvorbeati cu idealur Si de-aceea spusa voasts ara afintd gi frumoasi,/ Clci de mint era efits, cB din inimi era scoess..”) Experiment - mod de a imagina si verifica practie unele procedee de creatie inedite, de Innoire si de llrgire a gamei mijloacelor de expresie, de structurare a materialului de art& dat. ‘Toate periondele de tanoit, de revolutionare a artel manifestat 0 preferinj activ pentru atitudinea experimentalé ca opozitc faté ide cureiitele tradijioraliste: care. conserva conventiile gi regulile er ciginea orictrei mari migc&s artistice sto innoire de ordin tehnic, destvarsit& prin experimentul artistic, Acesta este vital necesar vrocesuiui de evoluse si diversiticare a arte, prin el sunt descoperite noi mijloace de fxpresie corespunzitoare not noi onfinutus mstice, Dar experimental ~ spun esteticieni ~ af trebui s ‘constituie 0 activitate de laborator, aaa gte consumtul si feceptirtaristice, Abia rezultatl final (gi nu procesul’ca atare) al meitislor si experientelor reusite poate, constitu obiect de arta, oferit contemplirii si aprecierii consumatorului de art ‘Traneformata in scop ‘in'sine, ‘activitates de experiment devine o fuga dupa originalitate ou orice pret, 0 cautare fra fel sto roilizare gratoith gi intamplatoare a forfelor $1 Sniloacelor artstce, ducind Ia formalism si evazionism. Expresie artisticl - manifestare exterioarl, exprimare a unititit sintetice a gandiri st sentimentelor- prin-intermediul. cuvintelor,_gesturlor, ‘mimicii, culorilot, liniilor, sunetelor. Reprezentind exprimarea figurati @ unui. sentiment = # cane! idel, expresia artisticl este Retivarea in material sensibil, cu virtufi semnificative to planul comunicérii dintre artist spectator, a unui confinut transfigurat fp actu. creates ‘Expresia artisticd in teatra implies seemunes ‘conflictuala; find obiect-pentru-sublect, ¢8 este destinat’ perceptiei sensibile & spectatorului. Exprosia artisticd reflect esenta. realititit alfel decat expresia stiintifici, mm prin cominicare directa, rece, exacté, ci prin-semnificafie, prin ‘ambiguitate si prin caracterul emotional, Expresivitatea este acea. capacitate de a influenia em jonal prin originalitatea mijloacelor si solutilor folosite de artist in transmiterea, “in communicarea mesajului sau. Ba di misura valorii unui demers artistic (scenic) Fabulatie (sau afabulatie) - ansamblu al, faptelor, evenimentelor, episoadelor constitutive ale acfiunii, subiectului intrigii unei.opere epice sot dramatice. Termenul se refer’ Ia caracterul imaginar, inventat al intamplrilor narate intr-o oper literard gi la rere junea temporal-cauzall 8 avestora = povestirea sau materia} povestirii, suma tuturor ‘motivelor, durata fabulei find perioada in care se desfagoari actiunea. Fantastic ~~ categorie a -teoriei, literare,, desemnind dezvaluirea frumosului. prin plismuirea unui univers ce nu ‘existl in realitate, prin reflectarea realitatii la'scara imaginatiei fau prin amestecul elementelor realiste ou cele ‘supranaturale, Hegel, tn Esterica sa, sublinia 37 nimi battane; urate [::.) / Dumnezeul nostra: uibra; patriafaptul c& fantasticul constituie premisa reprezentirilor artistice religioase si folelorice, intr- adevir, cteafia foleloric’ implic& aportul fantasticului, care apare si ca misuri percepesii fortelor nestépinite ale naturi, El exprimi inst si gradul exercitlrit imaginafiei creatoare in seeal de a cottilia” forma de reprezentare-si semnificafia, tmpingiad..Jinile figurilor jarticulare dincolo de limitele lor precis conturate” (Hegel, Hstetica). In accepfiunea initial, Pimtastieul desemnea2 ceea ce mu exist in realitate, cea ce pare ireal, iluzoriu, aparent, Himes fantasmelor (gr. phantasmata = aparifie, viziune, imagine). Termennl de fantastic va cunoaste apoi diferite acceptii: ~ imagine sensibil’ (in psihologia formal’) “fmagine mentali, construcfie a imaginatiei creatoare (hn psihologia modern) ~ scenariu imaginar al unei dorinfe inconstiente (in psihanaliz) toate aceste accepti se aflé proiectate In sfera suprarealitiii, a ficfiunii (Co aceste sensari intélnim fardasticu! in literatura romanticd a secolului al XIX-lea, Fantasticul defineste in egal misuri produsele imaginatiei si ale fanteziei, Din erspectiva logic, el se sustrage orickrui controt rational gi orickrei ordin previzibile, ceea ce cenferd un caracter arbitrar, inconstant, haotic. De aceea in Renastere fantasticul era socotit rept confuzie, dezordine a fanteziei, fendmen anormal, de unde tendinga de a] asimila cu produsul spiritului alienat, chiar cu nebunia. Nici in Clasicism (secolul al” XVIl+lea) centeal ru #a affat la mai mare prefuire; pentru mentalitates clasict nofiuni ca bimerk, visiune, fictiune, nebunie erau echivalente, aproape sinonime. Om fantastic insemna unt ins cu Viemul nerves dereglat. intéloim in cronica lui Miron Costin urmitoarea caracterizare: “Tiran direptu fantastic, adec& baiguitoriu in gandur cnecenenea apreciere a fantasticului a continuat si in perioada iluministd (secolul al xyllb-iea), Pentre Diderot, de pildé, fantasticul, bizarul, capriciosul fac parte din aceeagi familie de spirite extravagante, raticite. {in sfargit, Romantismul reabiliteaza si foloseste din plin conceptul de fantastic 5i de fantezie. Fantezia este esenfial fantastic, producatoare de enuri sau universuri fantastice, Capacitatea fnteziei dea reliza o ime autonom’, secunda, Gemait univers ne proiecteaz& in plin regim fantastic, pentra care ,anormalul” reprezint’ ondifia obligatore. Orice literatura care trece dincolo de categoria. adewarulul obiectiv devine prin definife fantastic’. Oricdrei creafi fantastice autentice i se recunoaste verosimilitatea. Fantasticul este credibil. TEmotia fantasticului exprima o stare de confuzie, de tlburare, cu nuanfe gradate de 14 simpla neliniste, la paroxismul spaimei. In aspectele sale inocente, benigne, fantasticul produce doar 0 stare de inoertitudine, de presimfire a unei posibile Tastumnari de situate. Prezenta, fantasticului submineazi certitudinile, ceea ce ne invadeazh ests senzatia de inexplicabil, de strani, de mister asimilat unei primejdi potentale, iminente De aici pana la Fret la spaim& nu-i decd un pas. Acest tip de emofie este profind subiectiva, irationala si foarte labili. (,Credeti in fantome? - Nu, dar mi-e fricd de ele!”). Modaltatea esengiala de producere a fantasticului este alterarea dimensiunilor i experienjei realului prin rupere i recompunere, Petru sunt tpologile situatiilor fantastice: ~ prin violarea flagranté a realititii ~ prin violarea flagrant& a rationalitagii ~ prin violarea flagranti a temporalitati ~ prin violarea flagranté a semnificatiilor normale Chive tem fantasticd intr, in ultima analiz%, in una din aceste patru categoril ‘Temele eele mai frecvente ale antasticului au o structuri asemfndtoare, dack nu chiar identicd, #1 ele rezulté din suprapunerea normalului cu anormal; efectele obfinvse Sit de regult: levitafia (ridicarea de la plmént prin puterea vointe!), incombustibilitatea (zborul fara a stbil - mitura, covorul fermecat), invizibilitatea (omul invizibil), dedublarea. Fosse coe svauzalitatea trebuie cfutaté in intervenfia unor forfe supranaturale care mortificd saususpends legile realititit obiective, Diavolit si vampiri, 7Anele 6 ielele, gnomii (spirite din fundul: pamaatului) gi elfii (divinitayi ale vantului, apei sau focului) joack acest rol prin excelent’ fantastic. “ —Suprapunerea-via{a/-moarte este revelatoare pentru tipul de creafie fantastic&: cadavre si schelete care supraviefuiese sub’ form de fantome ( Hamlet”), morti ce invie si devin” vampiri, statui care capath vial gi devin asasine (v. ‘cavalerol de piatré din .Don Juan” de Molle), spirite convocate prin formle magice te. Teatrul jui Shakespeare este: plin de umbre, fantome, spirite, efi etc. (v. ,Macbeth”): Toate acestes intr’ in definitia ,,clasic®” a aan calui, Lor se adaugh procedeele ,romannlui negra englez secolul al XVIIL-lea, apoi ghost tales” moderne §.2. ioe = ‘Spuneam mai inainte cK fantasticul violeazA flagrant realitatea, rationalitates, semnificatiile si. temporalitatea, Ne vom referi la. temporaitets Fantasticului ii este caraoteristic& pardsirea timpului prezent, modificarea neasteptat& a ‘ordinii temporale obiective gi introducerea. unei noi dimensiuni a duratei, un alt’ ritm al succesiunii momentelor, 0 Se onologie inedith a evenimentelor. Aceasta se realizeazi prin pal metode: inghetarea (opritea), tacetinirea, accelerarea si inversarea timpulu. Tn prima situatie, viata, istoria, timpul fgrsuspenda cursul, Totul stagneazi, pare @ se impietri, Migcaren, abolita si, odat& cu ea, a peta devenirea inttegi existente, Universul pare a se fi opt din mers — senzafie eat artente fantasticd, Efecte tulburétoare sunt obtinute si prin inoetnires, $0 prehingirea urate timpului; Metoda inversi este accelerarea ritmului temporal, spss Fe acceleratorul fronologiel al istoriei. Viteza timpului inghite mii de ani tnt-o clip&. Efectele sunt identice soe ale comprimarii ealitiii, Timpul fantastic are toate sensurile$ ritmurile imaginabile. @. [The Time machine” de HG. Wells] “Sérmanu! Dionis” de~ Eminescu, sau wyacesleratorul” de Ion Baiegu). [Prin regresiune.st anticipar, apoi, timpul trecut si viitorul ‘Sunt aduse ta prezentul imediat.] "Anticiparea, atét de la moda acum, a insotit intreaga istorie & literaturii. Cea ce se mumigste azi science-fiction nu se refers doar Ia pavertile famtastiog de anticipatie intemeiate pe invent si tebnologie. In realitate,alaturi de explorarea, vietit vittoare”, anticipatia include Sislumile necunoscute”, si vizitatorii necunoscutl” ‘(martienii, farfuritle zburétoare). in mod apafent paradoxal, stiinta joacd, in aceste cazuti, ‘igtiiifific traditional al imaginatiei fantastice, substituind modem procedesle magice de altédati si tehnicile a oeeesinl “Mecanisnaul fantastic, modelul", rimane task mereu acelag, Se schimba agentil (care devine savantul) si metodele (care devin acurt misterioaselé raze invi Thotucigirile aberante de sexe, clonirile, crearea omulul in eprubelé of i “Tardgi in mod aparent paradoxal: pentru @ avea reprezentarea fantasticului este absolut necesaré luciditatea verosimilului, constiinja intens& @ normalului, a posibilului si imposibilului. Creatorul de literaturd are, tnsé, nevoie, in ‘mod obligatoriu, de capacitatea distanfarii de viziunea normal a reaitéti. le, Fantezie - in definifie-banali, de dictionar: imaginatie, capactate de plismuire. ‘Teoreticientt literari vorbesc ins, in cazul fanteziei, doar despre imaginafia oretoot, identic’, Fabosebi co constructile imagistice ot dispun de un grad maxim de libertate si se indepirteazi mult de real si chiar de posibil. La vechii greci, dar si in gAndirea Evului Medi, termenul desemns 208 fort imterioara oa, ajutorul ireia imagines unui obiect oarecare poate “1 evocatl in absenja obiectului real, pe baza uno percepfii anterioare. fn secolul ‘al’ XIX+lea; se propune delimitarea domeniulii fanteziei de cel al imaginatiel obignuite, commune, intrucdt fantezia priveste infotdeauna imaginatia: Greatoare, plésmuitoare, propre Minne artistului, “Teoriile esietice romantice pun un accent deosebit pe acest caracter plasmuitor, creator al fanteziei. 59 a —