ADMINISTRAREA OXIGENULUI

Definiie:
Oxigenoterapia = metod terapeutic de corecie a hipoxiei, constnd n suplimentarea cu oxigen a
aerului atmosferic inspirat cu oxigen in concentratii diferite, putandu-se ajunge pana la 100%.
Scop
Restabilirea nevoilor de oxigen pentru a mentine pragul de saturatie arteriala in limite
fiziologice 95-96% si a combate hipoxia determinata de alterarea urmatorilor factori ce conditionea
trecerea oxigenului de la nivelul alveolei pulmonare in sange :
- presiunea partiala a oxigenului in amestecul gazos de respirat (in sangele arterial presiunea
oxigenului este de 100 mm Hg, iar in sangele venos 65-70 mm Hg);
- coeficientul de solubilitatea al oxigenului:
- cantitatea de hemoglobina existenta (oxihemoglobina este rezervorul care cedea za oxigen);
- starea parenchimului pulmonar;
-starea peretelui alveolar.
Hipoxie = scaderea oxigenului din tesuturi;
- hipoxie anemica ;
- hipoxie circulatorie;
- hipoxie hipoxica;
- hipoxie histotoxica.
Indicaii:
Afeciuni respiratorii nsoite de insuficien respiratorie acut sau cronic:
Astm bronic;
Bronhopneumopatie obstructiv cronic;
Infecii acute (pneumonie, bronhopneumonie);
Afeciuni musculo-scheletice sau neurologice nsoite de insuficien ventilatorie i
respiratorie acut sau cronic;
Afeciuni cardiace cauzatoare de hipoxemie:
Insuficiena cardiac;
Infarctul miocardic acut, angina pectoral instabil
Insuficien circulatorie acut:
oc hipovolemic
oc toxico-septic;
oc cardiogen.
Infecii sistemice severe;
Politraumatisme;
Hemoragii;
Anemii severe;
Pre- i postoperator (analgezicele i narcoticele pot deprima funcia respiratorie).
Indicaia administrrii oxigenoterapiei revine medicului (inclusiv precizarea modului de
administrare, a debitului i fraciei de oxigen inspirate).
Administrarea corect a oxigenului, supravegherea pacientului i documentarea procedurii
efectuate sunt atribuii care revin asistentei medicale.

La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma, cantitatea de 0,3 ml
oxigen la 100 ml sange. Oxigenoterapia necesita 1,8 -2,2 ml la 100 ml sange la administrarea O2
sub o atmosfera.
Oxigenoterapia depinde de :
- varsta;
- temperatura corpului;
- echilibru acido-bazic;
- tensiunea dioxidului de carbon in sange si tesuturi;
- activitatea sistemului limfatic.
Materiale necesare:
Sursa de oxigen
Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau microstatie
= butelie de oxigen (de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.)
Sistem de livrare a oxigenului:
Reductor;
Umidificator (necesar pentru FiO2 > 35% i debit > 4 l/min);
Debitmetru;
Dispozitiv adaptat de administrare:
Sond nazal;
Masc de oxigen:
Masc simpl Edinburgh;
Masc Hudson cu rezervor (cu sau fr reventilare parial);
Masc Venturi.
Coif de oxigen;
Cort de oxygen

= pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de presiune (debitmetrul, care

indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului.
a butelia de oxigen cu : 1 robinetul bombei ; 2 reductor de presiune ; 3,4 manometre;
5 robinet de nchidere ; 6 robinet de reglare a presiunii de iesire a oxigenului ;
7 lant de fixare ; b umidificator (detaliu) cu barbator ; 8 oxigen de la butelie ; 9 tub
spre bolnav.
Administrarea oxigenului se face cu:
* sonda sau cateter nazal
* ochelari
* masca
* cort de oxigen
* balon Ambu sau Ruben
.
Sonda nazala : metoda simpla, comoda, care consta in introducerea unei sonde de cauciuc sau
plastic prevazuta cu orificii la extremitatea pe care o introducem in nara-sonda Nelaton;

Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce in nara pana in faringe,
schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si in laringe.
Poate fi utilizata pe termen lung cu interzicere la pacientii ce prezinta afectiuni ale mucoasei nazale;
Oxigenul are presiunea redusa la 1-2 atmosfere si este obligatoriu trecut prin umidificator sau
nebulizatori;
Oxigenul va fi umidificat 2/3 apa si 1/3 alcool etilic si de preferat sa treaca printr-un vaporizator
care sa-l
incalzeasca;
In umidificator
bulele de oxigen
barboteaza in
lichid.

Tehnica:
* se dezobstrueaza caile aeriene
* se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus
* se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si perpendicular pe buza
superioara
* se fixeaza sonda cu leucoplast
* se fixeaza debitul la 4-6 l/minut
* se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor
* se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.
Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de plastic care
patrund in nari. Constituie un mod eficace de administrare al oxigenului, mai ales la pacientii
agitati sau copii care-si indeparteaza cateterul, chiar daca acesta este fixat cu leucoplast.

Masca:
masca simpla nu poate fu utilizata din cauza imposibilitatii eliminarii de dioxid de
carbon(se poate instala hipercapneea -cresterea gazului);

masca cu balon
permite reinhalare
partiala, fiind prevazuta
cu orificii pentru
eliminarea gazului expirat in exterior, insa debitul de oxigen este reglat ca in timpul inspiratiei,
balonul sa nu se goleasca sub din capacitatea sa;
- masca fara reinhalarea gazului expirat- este prevazuta cu un sistem de valve care dirijeaza fluzul
de gaz; masca realizeaza concentratie de 100% oxigen;
Tehnica:
* se verifica scurgerea oxigenului din sursa
* se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se sustine mana. Debitul de
10-12 l/minut.
* se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura .
* cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului .
Cortul de oxigen: este format dintr-o manta de plastic de preferinta transparent, sustinut pe
un suport si care cuprinde patul pacientului, avand dimensiuni variate:
- ultimele modele au refrigerator si o circulatie a aerului mai buna;
- corturile pot fi pentru fata, pentru cap si ienuri;
- concentratia oxigenului poate depasi 50%;
- circulatia aerului sub cort este deficitara si duce la incalzirea pacientului.
- camere pentru oxigenoterapie camerele Barach , camere transportabile, sunt reactualizate
datorita metodei hiperbare.

Atitudini si interventii
Asiguram pregatirea pacientului si mentinem masuri generale de supraveghere.
Administrarea de oxigen si efectueaza la indicatia medicului in mod continuu sau discontinuu.
Asiguram pregatirea psihica a pacientului.
Asezam pacientul corespunzator si daca este posibil si diagnosticul permite, asiguram pozitia
semisezanda pentru favorizarea expansiunii pulmonare (presarcina este scazuta).
Fixam sonda, cateterul sau masca si urmarim reactia pacientului.
supraveghem debitul de oxigen pentru a preveni fluctuatiile acestuia.
In caz de terapie indelungata, alternam sonda cateterul de la o nara la alta pentru a nu provoca
leziuni de decubit ale mucoasei nazale.
Cateterul si sonsa se introduc pana in caverne .
Observam starea generala a pacientului su supraveghem functiile vitale
Anuntam de urgenta medicul daca pacientul este: alert, confuz, somnolent, dispneic, cianotic,
anxios, nu raspunde la stimuli.
Observam si controlam caile aeriene, deoarece oxigenoterapia nu poate fi eficienta decat daca
acestea sunt libere.
Recunoastem efectele oxigenoterapiei prelungite si in concentratii mari: scaderea hemoglobinei;
induce hipotensiune arteriala, colaps.
In cazul folosirii mastilor, evitam fixarea incomoda pentru a nu incomoda si agita pacientul.
Atunci cand pacientul varsa si are masca de oxigen, instituim de urgenta masurile pentru a preveni
regurgitarea.
In cazul corturilor de oxigen, vom ridica cortul la un interval regulat de timp pentru a mentine
contactul cu pacientul (orice deschidere a cortului duce la scaderea concentratiei de oxigen si
controlam debitmetrul pentru realizarea concentratiilor de gaz dirite).
Nu confundam afectiunile abdominale insotite de dispnee cu insuficienta respiratorie acuta.
Instituim masuri de ordin general, atunci cand este cazul:
- repaus obligatoriu la pat, regim alimentar;
- cantarind zilnic pacientul, efectuam balanta volumica.
Cunoastem ca o buna oxigenare este demonstrata clinic de coloritul rozat al tegumentelor care
devin uscate si calde.
7

Complicatii posibile:
- introducerea sondei si cateterului profund (in faringe) ca si administrarea unui debit mare duce la
patrunderea oxigenului in esofag, chiar stomac si intestin; rezulta distentia abdominala care creste
rapid cu mari dificultati de eliminare a gazului si disconfort exacerbat, durere pentru pacient;
- in acest caz, introducem urgent tub de gaz si sonda gastrica pentru golirea stomacului;
- in caz de fisura a mucoasei nazale la administrarea de oxigen, acesta patrunde si se infiltreaza la
baza gatului, rezultand emfizemul subcutanat, iar pacientul se sufoca.
Intrerupem imediat oxigenoterapia si cautam a elimina partial gazul din tesuturile infiltrate.
Oxigenoterapia prezinta si efecte toxice, pulmonare si nervoase.
Administrarea timp de 4-16 ore a 70% din oxigen, produce actiune iritativa la nivelul alveolei:
otravirea cu oxigen sau pneumonia de oxigen.
In administrarile hiperbare (greutate specifica mai mare decat a mediului ambiant) pot apare:
- crize convulsive;
- agitatie;
- sindrom de decompresiune;
- embolii gazoase in marea circulatie
Se va sti ca:
* nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie)
* bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile
* oxigenul nu se foloseste fara manometru
* barbotorul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile respiratorii ale
bolnavului.