Starea originar, primordial a omului era o stare de perfectiune si fericire, demonstrat prin constatarea lui Dumnezeu ca toate ,,erau bune foarte.(Fac. 1,31) omul ,,fiind chipul si marirea lui Dumnezeu( I Cor. 11,7) ,,Dumnezeu a zidit pe om spre nestricaciune si l-a facut dupa chipul fiinte Sale(Intl.Sol 2,23) raportul dintre chip si asemanare Chipul nu se refera la trup. Duh fiind Dumnezeu, chipul Lui se refera la natura spiritual a omului ( ratiune, vointa, sentiment) intrucat toate tind spre Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu in om este inclinatia acestuia spre bine, spre Dumnezeu, iar asemanarea este starea dorita de a fi ca Dumnezeu prin lucrare, omul folosindu-se de potentele date prin chip. Asemanarea face referite la scopul catre care tinde omul in dezvoltarea si perfectionarea lui morala. Punctul de plecare al asemanarii este chipul, ea fiind o stare de sfintenie, de dreptate, castigate prin practica virtutii si ajutorul haric. ,,chipul este asemanarea in potenta ( in posibilitate) iar asemanarea, chipul in actualitate, in realitate. Sf. Vasile cel Mare Suntem dupa chip prin creatie, iar dupa asemanare ajungem prin noi insine, prin vointa noastra libera Sf. Grigorie de Nyssa chipul lui Dumnezeu in om perfect cunoasterea omului, ratiunea, era luminata si sanatoasa, fara prejudecati si fara ratacire. ( omului I se da dreptul de a hotari nume pt. animale, femeie). Puterea moarala a primilor oameni era deplina, vointa curata si dreapta, supusa ratiunii si lui Dumnezeu. trupul omului era perfect sanatos, lipsit de dureri, suferinte si boli. ntr-o totala armonie cu sine insusi, cu Dumnezeu, cu natura externa. ,, Caci Dumnezeu n-a facut moarteaDumnezeu a creat pe om spre nestricaciuneiar moartea a intrat in lume prin pizma diavolului ( Int.Sol 1,13) ,,Moartea este urmarea pacatului ( Fac. 2,17) ,, Dumnezeu a facut pe om drept ( Eccl. 7,29) omul perfect relativ ( Sf. Parinti), avand totul necesar pentru indeplinirea misiunii sale asemanarea deosebiri interconfesionale Romano-catolici si protestanti starea originara a omului era perfecta. romano-catolicii dreptate originara sau perfectiune, ca un dar adaugat naturii, supranatural ( harul supraadaugat), presupunand ca Proniatorul apare ca un corector al Creatorului protestantii perfectiune apartinand firii omului din momentul creatiei. Ei nu fac deosebire intre chip si asemanare Ortodoxia invata ca, omul in starea sa primordiala constituie o unitate vie si armonioasa, vrednica de intelepciunea si atotputernicia dumnezeiasca. Omul se afla intr-un process continuu de desavarsire, spre asemanare, spre telul divin. Chiar si Iisus Hristos, desi unit cu Logosul, urca pe scara desavarsirii ,, crestea si se intarea cu duhul sporea cu intelepciunea si cu varsta si cu harul (Luca 1,80 2,52)