Apendicita acut

16.1.Definiie i tipuri anatomopatologice

Apendicita acut este o afeciune chirurgical caracterizat prin inflamarea
apendicelui ileo-cecal. Ea este una dintre cele mai frecvente cauze de suferin abdominal i
poate avea o evoluie acut sau cronic, forma acut determinnd numrul mare de intervenii
chirurgicale de urgen.
Apendicita acut este numit i boala tinereii datorit frecvenei cu care se ntlnete
n aceast perioad a vieii (10-20 ani), corespunznd cu perioada de maxim dezvoltare a
sistemului limfatic.

Anatomic, apendicele poate prezenta diverse poziii fa de cec, cea mai frecvent
fiind cea n fosa iliac dreapt. Mai poate fi localizat subhepatic, sub-mezenteric, pelvin, n fosa
iliac stng etc. n aceste poziii, la unii pacieni, este dificil diagnosticarea.
Morfopatologic apendicele parcurge mai multe faze:
- apendicita congestiv, cnd apare procesul inflamator;
- apendicita flegmonoas, cnd procesul inflamator continu cu microabcese n
peretele apendicular. Primele dou faze sunt reversibile;
- apendicita supurat, cnd microabcesele cresc n dimensiuni i confluiaz;
- apendicita gangrenoas, cnd n focarele de necroz ptrund germeni anaerobi
producnd gangrena. n locul respectiv se produce perforarea apendicular urmat de peritonit
localizat sau generalizat.
16.2. Semne locale i generale n apendicita acut
Apendicita acut se manifest clinic prin criza apendicular, care reunete dou
categorii de simptome: locale i generale.
Simptomele locale alctuiesc triada lui Dieulafoi i constau din:
- durere n fosa iliac dreapt. Exist puncte dureroase care trebuiesc cutate i cel
mai caracteristic este cel de la mijlocul liniei spinoombilicale drepte;
- aprare muscular localizat la nivelul fosei iliace drepte;
-hiperestezie cutanat, adic o sensibilitate excesiv a tegumentului fosei iliace
Simptomele generale sunt provocate de toxiinfecia plecat de la apendice:
- grea i vrsturi;
- constipaie sau diaree. Diareea semnificnd existena unei complicaii;
- febr nu prea mare (pn la 390C) i chiar poate lipsi la btrni;
- puls mai accelerat;
- leucocitoza este aproape totdeauna prezent;
-viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este crescut.
16.3. Evoluie i complicaii
Evoluia apendicitei acute este imprevizibil. Uneori, repaosul, regimul hidric, punga
cu ghea pot determina regresiunea fenomenelor. Totui ea trebuie supraveghiat atent i trebuie
intervenit imediat la orice schimbare de tablou. Nediagnosticat la timp, sau amnat operaia
duce la complicaii.
Apendicita acut se poate complica cu:
Peritonita apendicular localizat, care este reprezentat de plastronul
apendicular n a crui evoluie se disting trei faze: infiltrativ, de abcedere i
de fistulizare. Au loc alterarea progresiv a strii generale, curb febril de tip
supurativ, evoluia ascendent a leucocitozei;
Peritonita generalizat poate apare: primar prin propagarea infeciei sau
secundar prin perforarea apendicelui;
Abcese regionale sau la distan;
Tromboflebita venei porte;
Complicaii infecioase pleuropulmonare.

16.4. Tratamentul apendicitei acute

Tratamentul apendicitei acute este numai chirurgical i de urgen, fr o pregtire
special a tubului digestiv.
n forma septicemic, tratamentul cu antibiotice trebuie nceput preoperator i va
continua postoperator cu antibiotice precizate prin antibiogram. n paralel se va efectua
reechilibrarea hidroelectrolitic i volemic.
Apendicectomia are ca timpi operatori: anestezia (local, spinal, peridural sau
general), incizia, explorarea FID i recoltarea de probe, ligaturarea i secionarea mezoului,
ligatura cu catgut i secionarea apendicelui la baz, nfundarea bontului apendicular n bursa
cecal, sutura tegumentar. n privina drenajului trebuie avut o atitudine electiv, n
apendicitele neperforate drenajul este inutil.
Evoluia postoperatorie este bun atunci cnd febra scade n primele zile, apoi se
normalizeaz, tranzitul intestunal se reia, scade leucocitoza i starea general se amelioreaz.

APENDICITA ACUTA
Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientuli cu apendicita acuta
Apendicita acut este o afeciune chirurgical caracterizat prin inflamarea
apendicelui ileo-cecal. Ea este una dintre cele mai frecvente cauze de suferin abdominal i
poate avea o evoluie acut sau cronic, forma acut determinnd numrul mare de intervenii
chirurgicale de urgen.
Evoluia apendicitei acute este imprevizibil. Uneori, repaosul, regimul hidric, punga
cu ghea pot determina regresiunea fenomenelor. Totui ea trebuie supraveghiat atent i trebuie
intervenit imediat la orice schimbare de tablou. Nediagnosticat la timp, sau amnat operaia
duce la complicaii.
1Asigurarea condiiilor de spitalizare sau de microclimat
Apendicita acuta este o urgenta medicala de aceea, forma de internare este cea de urgenta
iar internarea pacientilor cu aceasta afectiune se face la serviciul de chirurgie generala
Pentru a facilita vindecarea lor este absolut necesara asigurarea unor conditii de mediu
corespunzatoare.
De aceea salonul trebuie amenajat cu aspect placut, mobilierul redus la strictul
necesar,vopsit in culori deschise, lavabile, usor de dezinfectat.
Paturile trebuie asezate distantat pentru a nu se deranja pacientii intre ei, iar obiectele
uzuale(plosca, urinar) vor fi plasate la indemana acestora.
Fiecare salon trebuie sa aiba chiuveta cu oglinda, masa si scaune.
Aerisirea salonului este obligatorie, completandu-se astfel cantitatea de oxigen
consumata de pacienti si improspatandu-se aerul poluat prin mirosul degajat de
plosti,urinare,pansamente,transpiratie,dezinfectante etc.Aerisirea se poate face continuu sau
discontinuu dupa modul de constructie al ferestrelor.
Umidificarea suficienta a salonului este necesara deoarece o atmosfera prea uscata irita
caile respiratorii superioare,favorizeaza transpiratia care prin evaporare produce frison,iar o
atmosfera prea umeda nu produce evaporarea transpiratiei.
Iluminatul in salon trebuie asigurat prin ferestre largi,lumina solara avand un rol
important atat pentru pacient cat si rolul de a distruge agentii patogeni.
Incalzirea saloanelor trebuie facuta pe timpul anotimpurilor reci, mentinandu-se o
temperatura constanta peste zi de aproximativ 180-190C iar noptea de 160 -170C.
O conditie importanta ce trebuie asigurata pacientilor este linistea pentru a se putea
odihni. Odihna poate fi pasiva(somn) sau activa(citit).
Calmul auditiv este de asemenea un factor important in vindecarea pacientilor. Acesta se
realizeaza printr-o vorbire moderata, prin evitarea caderii obiectelor metalice(plosca,urinar)si
instrumentarului(foarfeci,pense).Se va evita, de asemenea, zgomotul produs de vesela, de
scartaitul usilor,de tocul de la incaltamintea asistentelor etc.
Curatenia in salon se face dimineata prin stergerea umeda a mobilierului,usilor,tocurilor
ferestrelor, pardoselii.
Instalatiile de semnalizare vor fi plasate la indemana pacientilor pentru a putea cere
ajutor la nevoie.
Pregatirea camerei pentru instalarea pacientului operat

 Se aeriseste incaperea
Se schimba patul cu lenjerie curata si se plaseaza astfel incat peratul sa poate fi
ingrijit in toate partile
Se protejeaza patul cu o aleza de cauciuc acoperita cu o aleza de panza
Se incalzeste patul daca este cazul
Se controleaza temperatura camerei si se mentine la 18-20 gradeC
Se atenueaza lumina
2.Asigurarea poziiei bolnavului n pat si mobilizarea acestuia
2.1. Pozitia in pat a pacientului cu apendicectomie poate fi:
Repaus fizic, dar nu este obligatorie imobilizarea la pat
decubit dorsal cu piciorele indoite, scade intensitatea durerii abdominale
decubit
lateral
in
timpul
efectuarii
toaletei,
schimbarii
lenjeriei,
administrarii supozitoarelor.
Dupa interventia chirurgicala, dupa rahianestezie, repausul la pat dureaza cel putin 24 ore
in pozitie decubit dorsal, fara perna, cu capul nemiscat pentru 2 4 ore, pentru a preveni cefaleea
post rahianestezie, greata, varsaturile.
Daca a avut anestezie generala , pana la trezire, bolnavul este asezat in decubit dorsal, cu
capul intr-o parte. Dupa trezire se poate aseza bolnavul in pozitie semisezanda, daca medicul nu
contraindica aceasta pozitie.
2.2.Pregatirea patului si a accesoriilor lui
Patul trebuie sa satisfaca toate necesitatile pacientului, de aceea, acesta trebuie sa fie
comod, pentru a-i asigura odihna si o pozitie cat mai adecvata, iar lenjeria de pat va fi schimbata
ori de cate ori este nevoie.
Patul va trebui sa corespunda pacientilor: lungimea lui trebuie sa fie de cel putin 2m, iar
latimea de 80-90 cm. Inaltimea de la dusumea la saltea trebuie sa aibe 60 cm. Patul trebuie
confectionat din tuburi usoare de metal, somiera confectionata din sarma inoxidabila, puternica,
elastica, bine intinsa pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.
Accesoriile patului sunt:
salteaua: poate fi confectionata dintr-o bucata sau mai multe bucati, din burete sau
material plastic;
1-2 perne cu lungimea de 75 cm, iar latimea de 55 cm;
patura: confectionata din lana moale sa se poata spala usor;
lenjeria de pat: 2 cearsafuri, 2 fete de perna, musama si aleza.
Utilaje auxiliare patului: noptiera si stativul pentru perfuzii.
2.3.Schimbarea pozitiei si mobilizarea pacientului
Pozitia in pat a pacientului cu apendicectomie este in decubit dorsal, fara perna, cel putin
24 de ore.
In cazul pacientilor in stare grava, pentru a preveni aparitia escarelor de decubit si nu
numai, se va schimba pozitia pacientului la 2-3 ore (la nevoie mai des). Escarele pot aparea in
cateva ore sau in cateva zile, formarea lor fiind variabila, depinzand de factorul de risc si de
toleranta pielii la presiune indelungata.
Pentru prevenirea escarelor se pot folosi saltele speciale, colaci de vata sau cauciuc;
pentru ungerea pielii: unguent cu oxid de zinc si vitamina A + D2, pudra de talc.

Mobilizarea pacientului se va face precoce, pasiv si apoi activ pentru a preveni

tromboflebita. Se va incepe cu mobilizarea in pat, apoi in pozitie sezand, pacientul ajutandu-se
de agatatoarele fixate la pat.
La mobilizarea pacientului se urmaresc urmatoarele obiective:
stimularea metabolismului;
stimularea circulatiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor,
contracturilor;
normalizarea tonusului muscular, mentinerea mobilitatii articulare, asigurarea starii de
bine.
3.Asigurarea igienei corporale i generale a bolnavului
3.1 Schimbarea lenjeriei de pat
Schinbarea lenjeriei de pat se poate efectua in doua moduri: cu pacient in pat sau fara
pacient in pat. Schimbarea lenjeriei de pat se efectueaza in special dimineata inainte de curatenie,
dupa masurarea temperaturii, a pulsului, a tensiunii arteriale si dupa ce pacientul isi efectueaza
toaleta de dimineata dar la nevoie se va schimba de mai multe ori.
Lenjeria se va schimba pe lungime atunci cand pacientul poate fi intors in pozitie decubit
lateral. Astfel cearsaful se ruleaza in lungime iar musamaua si aleza se vor rula in latime.
Schimbarea lenjeriei pe latime se va face cand pacientul se poate ridica, in pozitie
sezanda, astfel cearsaful se va rula in latime iar musamaua si aleza in lungime.
3.2.
Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului
Asigurarea igienei personale este un factor important in vindecarea pacientului,
asigurandu-i o stare de confort. Neglijarea igienei corporale scade capacitatea functionala a pielii
si reduce posibilitatile de aparare si regenerare ale organismului. De aceea, la internare, pacientul
trebuie sa faca dus sau baie apoi imbraca lenjeria de spital.
Pacientul aflat in stare grava va fi asezat pe un scaun sub dus, unde va fi supravegheat si
ajutat. Daca nu starea nu o permite, toaleta va fi facuta la pat, pe regiuni.
Hainele pe care le imbraca nu trebuie sa fie foarte stranse pe corp, dar nici prea largi, pentru a-i
oferi acestuia lejeritate in miscare.
3.3.Se pregateste fizic pacientul pentru interventia chirurgicala:
- Pacientul se dezbraca cu grija pentru a nu accentuaa durerile, eventual se taie hainele
- Baie generala sau baia pe regiuni la pat
- Indepartarea protezelor dentare
- Indepartarea bijuteriilor
- Indepartarea lacului de pe unghii si a fardului de pe buze- aceasta facand dificila
depistarea semnelor de hipoxie manifestata prin cianoza la nivelul extremitatilor
Se pregateste abdomenul- campul operator;
- Se curate pielea sapunind regiunea insistandu-se la pliuri si ombilic
- Pilea paroasa se rade cu grija in dimineata interventiei, evitandu-se sa s produca mici
taieturi ce sunt porti de intrare pentru infectii
- Se degreseaza si se dezinfecteaza cu solutii antiseptic ( alcool iodat, betadina)
- Se acopera campul operator la indicatia medicului

Pacientul operat va fi ajutat sa isi efectueze toaleta zilnica ce consta in spalarea mainilor cu apa
si sapun, a fetei, a urechilor, a gatului, a regiunii axilare si pubiene, a picioarelor, toaleta cavitatii
bucale si igiena parului. Lenjeria de corp va fi schimbata ori de cate ori va fi nevoie.
3.4.Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului imobilizat
Dupa apendicectomie, se va ajuta pacientul la efectuarea toaletei de dimineata. Prin
toaleta de dimineata se indeparteaza de pe suprafata pielii stratul cornos, descuamat si impregnat
cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare. Indepartarea secretiilor deschide orificiile de
excretie a glandelor pielii, invioreaza circulatia cutanata si a intregului organism, favorizeaza
mobilizarea anticorpilor formati in celulele reticulo-endoteliale.
Efectuarea toaletei de dimineata linisteste pacientul si ii creaza acestuia o stare de
confort.
Pentru a efectua, in bune conditii, toaleta pe regiuni a pacientului se verifica mai intai
temperatura camerei, evitand astfel racirea acestuia, pe urma se izoleaza patul pacientului cu
ajutorul unui paravan pentru a-i asigura intimitatea .Se pregatesc in apropiere materialele
necesare toaletei:cearsaf, 3 prosoape, 2 perechi de manusi sau 2 bureti de culori
diferite,sapuniera cu sapun,vas cu apa incalzita la 37 o C,musama, cani cu apa calda, instrumente
pentru ingrijirea cavitatii bucale,a unghiilor,a parului, termometru de baie, bazinet. Toaleta pe
regiuni se va incepe intotdeauna cu fata, apoi urmeaza gitul, membrele superioare, partea
anterioara a toracelui, abdomenul, partea posterioara a toracelui, regiunea sacrala, coapsele,
membrele inferioare, organele genitale si regiunea perianala. Dupa spalare, clatire si uscare se va
face o frectie pentru stimularea circulatiei cu alcool sau spirt mentolat.Ingrijirea parului consta in
pieptanatul si periatul zilnic, cel putin de 2 ori, precum si spalarea lui o data pe saptamana. Dupa
efectuarea toaletei, se curata si se taie unghiile cu grija.
4.Monitorizarea funciilor vitale i vegetative, a faciesului i comportamentului
Una din sarciniile cele mai importante este supravegherea pacientului. Asistenta medicala
va culege toate datele referitoare la starea generala a pacientului si la evolutia bolii sale.
Datele culese, prin masurarea functiilor vitale si vegetative, se noteaza grafic, in foaia de
temperatura, componenta foii de observatie.
La un pacient operat cu apendicita acuta, functiile vitale urmarite sunt: respiratia,
tensiunea arteriala, pulsul si temperatura, saturatia de oxigen. In prima zi postoperator functiile
vitale se masoara mai des, in functie de starea bolnavului. In urmatoarele zile acestea se masoara
de cel putin doua ori pe zi sau de cate ori indica medicul.
4.1 Respiratia
Este functia organismului prin care se realizeaza aportul de oxigen necesar proceselor
vitale in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului de carbon.
O buna respirtie determina o circulatie corespunzatoare si o buna mobilitate.
Elementele de apreciat in observarea si masurarea respiratiei sunt: tipul respiratiei,
amplitudinea miscarilor respiratorii, ritmul si frecventa.
O respiratie normala are urmatoarele caracteristici: este supla, regulata, pe nas, lenta si
profunda. La masurarea respiratiei se folosesc urmatoarele materiale: ceas cu secundar, pix de
culoare verde, foaie de temperatura. Se va masura respiratia, fara a explica pacientului tehnica ce
urmeaza a fi efectuata, astfel: aseaza palma pe toracele pacientului si numara inspiratiile timp de
un minut. Valoarea obtinuta se consemneaza in foaia de temperatura: fiecare linie orizontala a

foii reprezinta 2 respiratii. Se uneste cu o linie valoarea prezenta cu cea anterioara pentru
obtinerea curbei.
Dupa apendicectomie, pacientul prezinta respiratie normala 16-18 respiratii pe minut
(dupa anestezia rahidiana).
Dupa anestezia generala, respiratia este mai rara, ea revine la normal dupa aproximativ
12 ore. Daca apare jena respiratorie ea poate trada incarcarea bronsica cu mucozitati, fiind
necesara o aspiratie faringiana.
Caderea limbii este prevenita prin mentinerea pipei Gueddel pana la trezirea completa a
bolnavului.
Inundarea cailor respiratorii cu vomismente se previne prin pozitia bolnavului , aspiratie,
eventual intubatie traheala.
4.2 Tensiunea arteriala
Reprezinta tensiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali. Factorii
care determina presiunea arteriala sunt: debitul cardiac, forta de contractie a inimii, elasticitatea
si calibrul vaselor si vascozitatea sangelui. Tensi-unea scade de la centru spre periferie.
Supravegherea tensiunii arteriale are drept scop evaluarea functiei cardio-vasculare (forta
de contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor). Elementele de
evaluat sunt: tensiunea arteriala sistolica si tensiunea arteriala diastolica.
Dupa operatie, pacientul prezinta o tensiune arteriala putin scazuta, datorita vasodilatatiei
periferice prin paralizia nervilor motori (in cazul anesteziei rahidiene).
Hipo-tensiunea arteriala se corecteaza prin umplerea patului vascular cu ser fizologic ;
hiper- tensiunea arterial se corecteaza cu anti-hiper-tensive sau cu diuretice , la indicatia
medicului
Tensiunea arteriala va fi controlata in mod regulat. Prabusirea tensiunii arteriale
concomitent cu reducerea tensiunii diferentiale, insotita de accelerarea pulsului, indica starea de
soc provocata de hemoragie. Se anunta de urgenta medicul si se va pregati pentru reinterventie,
transfuzie si oxigenoterapie.
Tensiunea arteriala are doua valori: sistolica (tensiunea maxima) si diastolica (tensiunea
minima).Aceasta variaza la adulti intre 115-140mm Hg/ si 75-90mm Hg.
Tensiunea arteriala poate fi masurata cu aparate pentru masurarea tensiunii cu mercur
Riva-Roci sau cu manometru.Metodele de determinare sunt palpatorie si auscultorie. Valorile
obtinute se noteaza in foaia de temperatura cu o linie orizontala de culoare rosie, socotindu-se
pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur, se unesc liniile orizontale cu liniile
verticale si se hasureaza spatiul rezultat.
4.3 Pulsul
Pulsul arterial reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, sau senzatia de soc perceputa la
palparea acestora, comprimate incomplet pe un plan osos si este sincrona cu sistola ventriculara.
Pulsul trebuie urmarit deoarece cresterea frecventei si scaderea amplitudinii sunt semne ale
alterarii circulatiei putandu-ne orienta chiar spre hemoragie intraabdominala postoperatorie in
primele ore.
Calitatile pulsului sunt: frecventa, ritmul, amplitudinea, celeritatea.
Valorile normale ale pulsului se situeaza intre 60-80 pulsatii pe minut.
Peste 80 pulsatii pe minut avem puls tahicardic, iar sub 60 pulsatii pe minut avem puls
bradicardic.

Locurile de masurare ale pulsului sunt: temporal, carotid, apical, femural, radial,
popliteu, tibial si pedios timp de un minut.Se noteaza valoarea obtinuta in foaia de temperatura
cu pix de culoare rosie, tinand cont ca fiecare linie orizontala a foii reprezinta 4 pulsatii. Pentru
obtinerea curbei se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara printr-o linie.
Pulsul trebuie sa fie bine batut, regulat.
Dupa apendicectomie, pacientul poate prezenta un puls usor bradicardic (in cazul
anesteziei rahidiene).
Pulsul filiform este semn de hemoragie sau de alta stare critica.
4.4 Temperatura
Mentinerea temperaturii in limite normale, este necesitatea organismului de a conserva o
temperatura la un grad aproximativ constant pentru a-si mentine starea de bine.
Scopul supravegherii temperaturii este acela de a descoperi unele modificari patologice
ale acesteia. Locurile de masurare ale temperaturii sunt: cavitati semiinchise precum: axila, plica
inghinala, cavitatea bucala sau cavitati inchise: rect, vagin.
Temperatura se masoara de 2 ori pe zi, dar la indicatia medicului si in functie de starea
pacientului se poate masura de mai multe ori pe zi. Valoarea obtinuta se noteaza in foaia de
temperatura cu pix de culoare albastra astfel: pentru fiecare diviziune a foii se socotesc doua
diviziuni de grad. Valoarea prezenta se uneste cu valoarea anterioara si se obtine curba termica.
Dupa anestezia rahidiana pacientul prezinta o usoara hipotermie datorata vasodilatatiei
periferice prin paralizia nervilor motori.
Dupa operatie, temperatura se masoara dimineata si seara, in prima zi se poate produce o
usoara hipertermie: 37,80 - 380 C (febra de resorbtie);
Hipotermia este valoarea temperaturii corpului sub limita normala de 360 C.
In caz de hipotermie se vor asigura urmatoarele interventii:
incalzeste lent pacientul cu paturi, creste treptat temperatura mediului ambiant;
incalzeste usor solutiile perfuzabile;
maseaza extremitatile;
administreaza tratamentul prescris.
Pacientii cu perforatie apendiculara cu abces, pot prezenta o temperatura ridicata
(hipertermie) din cauza procesului inflamator.
Hipertermia este ridicarea temperaturii corpului peste limita normala de 370 C la adulti.
In caz de hipertermie, se vor asigura urmatoarele interventii:
aplica comprese reci, impachetari reci, punga cu gheata;
administreaza medicamente recomandate de medic (antitermice, antibiotice);
schimba des lenjeria de pat si de corp pentru mentinerea ingienei tegumentelor.
4.5.Saturatia de oxigen- PULSOXIMETRIA
Poate fi continua sau intermitenta si este o procedura simpla si noninvaziva de
monitorizarea a saturatiei in oxigen a sangelui arterial. Masurarea neinvaziva se va nota cu SpO2
iar cea invaziva cu SaO2.
Pulsoximetrul se poate pune pe deget sau pe lobul urechiei. Rezultatele pot fi afectate
daca exista o slaba perfuzare vasculara a regiunii pe care se aseaza pulsoximetrul, cum este la
pacientii care prezinta modificari ale debitului cardiac.
Mecanismul de masurare se bazeaza pe lumina infrarosie transmisa prin patul vascular
si care va fi masurata de fotodetectorul instalat pe deget sau lobul urechiei.

 pulsoximetrul nu se va pune pe aceeasi mana pe care este instalata manseta de tensiune a

unui pacient monitorizat deoarece poate afecta rezultatele
nivelul normal al saturatiei pe care trebuie sa-l afiseze pulsoximetrul este intre 95%100% pentru un adult si 93%-100% pentru un nou- nascut la termen sanatos
SaO2 = raportul dintre coninutul total n O2 al hemoglobinei i capacitatea potenial
maxim a Hb de transport a oxigenului.
sub Sa O2 94% = hipoxemie; pacientul necesit oxigenoterapie
Sa O2 = 88 83% = hipoxemie medie
Sa O2 <83% = hipoxemie grav
4.6.Pe langa functiile vitale se va urmarii faciesul si comportamentul bolnavului.
Supravegherea fizionomiei bolnavului trebuie sa fie o preocupare permanenta.
Aparitia palorii insotita de transpiratii reci si racirea extremitatilor indica starea de soc.
Aparitia cianozei, chiar redusa, indica insuficienta respiratorie sau circulatorie necesitand
administrare de oxigen.
Urmarirea faciesului poate trada gradul de inteligenta precum si anumite stari psihice ca:
durere, spaima, agitatie, depresie, oboseala. In cazul apendicitei acute fata bolnavului exprima
durere, spaima, agitatie.
Se supravegheaza comportamentul deoarece operatul poate sa prezinte la trezire o stare
de agitatie. Se va urmari ca acesta sa nu-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia, sa nu se
ridice din pat.
5.Supravegherea si captarea eliminarilor
4.1 Varsaturile
Prin varsaturi intelegem evacuarea prin cavitatea bucala a continutului stomacal. Voma
este un act reflex, cu centrul in bulbul rahidian.
Pacientii cu apendicita acuta operata pot prezenta varsaturi preoperatorii, datorate
intolerantei digestive, cauzata de inflamatia apendicelui si postoperatorii, datorate anestezicelor.
Varsaturile se capteaza in tavita renala. In timpul varsaturilor se va intoarce capul
pacientului pe o parte si se va tine tavita renala sub barbie, se linisteste din punct de vedere
psihic. Se va pastra produsul eliminat pentru a-l arata medicului.
Dupa varsatura ii ofera pacientului un pahar cu apa sa-si clateasca gura.
La indicatia medicului ii administreaza medicatie simptomatica. Se asigura ca pacientul
sa fie echilibrat hidroelectrolitic, de aceea stabileste raportul ingesta-excreta.
Supraveghind varsaturile se va urmari: frecventa (ocazionale, frecvente, incoercibile),
orarul (matinale, postprandiale), cantitatea (mare, mica), continutul (alimentare, mucoase,
apoase, fecaloide, biliare, purulente, sanguinolente), culoarea (galben-verzuie, rosie, galben
murdar, bruna), mirosul (fad, acru, fecaloid, ranced), forta de proiectie (brusc, jet, fara efort, fara
greata, fara legatura cu alimentarea).
Simptomele ce insotesc varsaturile sunt: dureri abdominale, greata si salivatie, cefalee,
transpiratii reci, tahicardie, deshidratare.
In cazul pacientului cu apendicita acuta operata, varsaturile sunt ocazionale, post
prandiale, in cantitate mica, au continut alimentar,sunt insotite de dureri abdominale, cefalee,
greata si salivatie, precum si de o deshidratare izotona.

Se vor urmari varsaturile, se vor supraveghea si se vor nota in foaia de temperatura.

Varsaturile se noteaza astfel:
cu cerc maro varsaturi alimentare;
cu cerc verde varsaturi biliare;
cu cerc rosu varsaturi cu sange.
4.2 Diureza
Este procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24 ore.
Urina este o solutie apoasa prin care sunt eliminate substante rezultate din metabolismul
intermediar protidic, inutile si toxice pentru organism.
Captarea urinei se realizeaza procedand astfel:
se separa patul de restul salonului cu paravan;
se indeparteaza patura si cearsaful care acopera pacientul;
se protejeaza patul cu musama si aleza;
se dezbraca pacientul si se introduce bazinetul sub regiunea sacrala;
se efectueaza toaleta regiunii perianale;
se indeparteaza bazinetul cu atentie;
se strang materialele folosite;
se imbraca pacientul, se reface patul, se aeriseste salonul;
se spala mainile pacientului.
Urina obtinuta se colecteaza in vase cilindrice, gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu
apa distilata si acoperite pentru masurarea diurezei. Recipientul cu urina este etichetat cu numele
pacientului, numarul salonului, numarul patului, se tine la racoare si ferit de lumina pentru a
preveni descompunerea urinei. Dupa golire, urinarele se spala cu jet de apa calda si se
dezinfecteaza.
La calculul diurezei se va tine seama de cantitatea de lichide administrata parenteral,
cantitatea de lichide eliminata prin urina, transpiratie, varsaturi si scaun.
La supravegherea diurezei se urmareste cantitatea (la adult 2000 ml/24h), frecventa (adult
5-4 pe zi), ritmul mictiunilor (2/3 din numarul mictiunilor in timpul zilei, 1/3 noaptea), culoarea
(galben deschis, pana la galben inchis), mirosul urinei, reactia urinei (ph-ul intre 4,5-7), aspectul
urinei (clar, transparenta la inceput), densitatea urinei (se determina imediat dupa emisie: 10101025).
Inainte de a intra in sala de operatie bolnavul este atentionat sa urineze voluntar pentru
a goli vezica urinara.Uneori, la indicatia medicului se poate monta o saonda urinara.
Dupa operatie,la pacientul cu anestezie generala isi reia repede controlul sfinterului
prima mictiune apare imediat ce s-a strans suficienta urina in vezica.
Dupa rahianestezie exista situatii cand bolnavul nu poate urina. Se face mai intai
stimularea mictiunii spontane prin aplicarea pe regiunea pubiana a unei buiote calde ( daca nu
este contraindicat), se lasa apa de la robinet sa curga, se poate introduce sub pacient un bazinet
incalzit.Daca nu se reia mictiunea se evacueaza urina prin sondaj vezical.
Daca apare globul vezical inainte de reluarea functiei sfincteriene, este necesara aplicarea
unei sonde vezicale evacuatorii, sau a sondei a`demeure.
4.3 Scaunul
Pacientul cu apendicita acuta poate prezenta constipaie sau diaree. Diareea semnificnd
existena unei complicaii.

Scaunul sau materiile fecale sunt resturi alimentare supuse procesului de digestie,
eliminate din organism prin actul defecatiei.
Captarea scaunului in cazul pacientului cu apendicita acuta operata se efectueaza astfel:
se protejeaza patul cu musama si aleza, se separa patul pacientului de restul salonului cu ajutorul
paravanului, se dezbraca pacientul, se ridica si se introduce bazinetul cald sub regiunea sacrala si
se acopera cu o invelitoare.Dupa terminarea actului defecarii se efectueaza toaleta regiunii
perianale, se indeparteaza bazinetul cu atentie din salon, se strang materialele folosite, se imbraca
pacientul, se reface patul, se aeriseste salonul si se spala mainile pacientului.
Se va avea grija ca pacientul sa aiba tegumente si mucoase perianale curate.
Dupa interventia chirurgicala, observarea si notarea scaunului are drept scop reluarea
tranzitului intestinal si urmarirea activitatii normale a tubului digestiv dupa apendicectomie.
Peristaltismul intestinelor incetineste datorita anestezicelor.
Reluarea tranzitului intestinal apare dupa 24-48 ore de la interventia chirurgicala, in
functie de anestezia efectuata. Pentru a combate meteorismul care se accentueaza in noaptea
primei zile de la interventia chirurgicala, va fi introdus tubul de gaze lubrifiat, timp de 0 ora.
Primul scaun apare aproximativ in ziua a 3-4-a de la interventie.Intarzierea aparitiei scaunului va
fi comunicata medicului.
In foaia de temperatura scaunul se noteaza astfel:
l scaun normal;
/ scaun moale;
- - scaun diareic;
x scaun cu mucus;
P scaun cu puroi;
s scaun cu sange.
La observarea scaunului se urmareste: frecventa, orarul, cantitatea, consistenta, forma,
culoarea si mirosul.
Supraveherea postoperatorie a pansamentului si a tuburilor de dren- Pansamentul
aplicat pe plaga operatorie trebuie sa fie uscat, sa nu se imbibe cu sange sau serozitati.
6. Alimentatia pacientului
Preoperator pacientul va avea un regim alimentar usor digerabil, cu multe lichide pentru
mentinerea tensiunii arteriale, dezintoxicarea si marirea diurezei, diminuarea setei postoperatorii,
precum si diminuarea acidozei postoperatorii.
Se intrerupe alimentatie cu cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale.
Dupa apendicectomie alimentatia pacientului se incepe astfel:
- in ziua 0, alimentatie pe cale parenterala cu ajutorul perfuziilor cand se vor administra
substante care au valoare calorica ridicata, pot fi utilizate direct de tesuturi, nu au proprietati
antigenice, nu au actiune iritanta sau necro- zanta asupra tesuturilor.Pe cale parenterala pot fi
introduse solutii izo sau hipertone.
- incepand cu ziua 1 se reia alimentarea activa la pat, administrandu-se la inceput regim hidric
(ceai neindulcit, supe de zarzavat stecurate), apoi ziua 2 regim hidrozaharat (ceai dulce, suc de
fructe).
-Incepand cu ziua a treia, dupa reluarea tranzitului intestinal si evacuarea gazelor, bolnavul poate
fi alimentat cu supa crema de legume, iaurt. Se vor evita apele carbogazoase care favorizeaza
balonarea si creaza disconfort abdominal.
-Dupa aparitia primului scaun, in alimentatie se pot introduce compoturile, carnea alba.

-Incepand cu ziua a 6-a sau a-7-a poate fi reluata alimentatia normala cu carne, legume, paine.
- Alimentarea activa la pat se efectueaza astfel: se aseaza pacientul in pozitie comoda,
semisezand sau sezand, cu ajutorul rezematorului de pat si a pernei. Se protejeaza lenjeria de pat
cu musama. Peste aceasta se aseaza un lighean, i se ofera pacientului sapunul si i se toarna apa sa
se spele.I se ofera prosopul sa-si stearga mainile in timp ce materialele folosite se vor indeparta.
Se protejeaza hainele pacientului cu un prosop asezat in jurul gatului iar patura cu o aleza.Se
adapteaza masa speciala la pat, iar pe o tava acoperita cu servetel se ofera vasele cu mancare.
Dupa ce pacientul a terminat de mancat, se ridica vesela utilizata, se indeparteaza materialele
folosite, se spala pacientul pe maini.Pacientul va avea in urmatoarele zile un regim alimentar
lacto-fainos (branza de vaci, orez sau gris cu lapte, supe de carne si de zarzavat). In timp de 5
zile se va ajunge la o alimentatie completa.
Daca pacientul este prea slabit sa manance singur se va alimenta pasiv.
7.Pregtirea pacientului pentru efectuarea examenelor de laborator i crearea unui
abord venos
Asistenta medicala are sarcina de a crea un abord venos imediat ce pacientul s-a internat
in sectia de chirurgie.
Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac
de punctie (d=6/10, l=25-30mm, bizou scurt).Scopul este de recoltare a sangelui pentru examene
de laborator sau terapeutic pentru administrarea de medicamente, solutii perfuzabile, transfuzie,
sangerare.
Locul punctiei: venele de la plica cotului (bazilica, cefalica), venele antebratului, venele
de pe fata dorsala a mainii, venele subclaviculare, venele femurale, venele maleolare interne,
venele jugulare si epicraniene (sugar si copil mic).
Examenele de laborator au o deosebita importanta deoarece acestea completeaza
simptomatologia bolilor cu elemente obiective, confirma sau infirma diagnosticul clinic, reflecta
evolutia bolii si eficacitatea tratamentului, confirma vindecarea si semnaleaza aparitia unor
complicatii.
In cazul pacientilor cu apendicita acuta, la indicatia medicului,se va recolta sange pentru
efectuarea probelor de laborator.
Inainte de recoltare, se va pregati psihic pacientul, se va comunica cu acesta,
explicandu-i necesitatea efectuarii analizelor de laborator, precum si tehnica prin care se
efectueaza recoltarea sangelui necesar pentru urmatoarele examene:
Hemoleucograma: se recolteaza 2 ml sange prin punctie venoasa pe cristale de EDTA si se
amesteca prin omogenizare.
Valori normale:
- eritrocite: 4,5 - 5,5 milioane/mm3;
leucocite: 4000 - 8000/mm3;
hemoglobina: 12 15 g %;
hematocrit: 40 45 g %.
In cazul pacientilor cu apendicita acuta ne intereseaza in special numarul leucocitelor in
sange care, de obicei, ajunge la valori de 10000/mm 3, iar in cazurile grave poate atinge valori
de 20000 30000/mm3.
Ionograma: se recolteaza 5 ml sange prin punctie venoasa fara substanta anticoagulanta.
Valori normale:

Na+= 135 150 mEq/l;

K+= 3,5 5 mEq/l.
In cazurile cu varsaturi si deshidratari pot fi evidentiate modificari in cadrul acestor valori.
Teste de coagulare:
Din lobul urechii:
Ts= 2 4 min;
Tc= 8 10 min.
Prin punctie venoasa se recolteaza 4,5 ml sange pe 0,5 ml oxalat de potasiu, pentru a afla indicele
de protrombina.
Valoarea normala: 85 100 %.
Timpul Quick = 12 sec 14 sec;
Timpul Howel = 90 sec 150 sec (=1 30 2 30).
VSH
Prin punctie venoasa se recolteaza 1,6 ml sange pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8 %.
Valori normale:
La barbati:
1 10 mm / 1h;
7 15 mm / 2h.
La femei:
2 13 mm / 1h;
12 17 mm / 2h.
Se va recolta sange pentru determinarea grupei sanguine si al Rh-ului.
Sumarul de urina este un examen de laborator uzual pentru un diagnostic diferential, cu o
afectiune a tractului urinar.
Testul de sarcina, pentru femeile tinere ce prezinta aceasta simptomatologie.
8.Pregtirea pacientului pentru examene paraclinice i investigaii n vederea stabilirii
diagnosticului
Pregatirea pacientului consta in pregatirea fizica si psihica. Pregatirea psihica consta
in comunicarea cu
pacientul, informarea, incurajarea si asigurarea confortului in
timpul
efectuarii tehnicilor impuse de afectiune, iar cea fizica consta in asigurarea pozitiei
corespunzatoare fiecarei tehnici in parte.
Pentru pacientul cu apendicita acuta, investigatiile care se fac sunt urmatoarele:
1) Radiografia abdominala simpla poate evidentia un anumit nivel de aerocolie
(distensia anselor la nivelul flancului drept abdominal, in regiunea cecului).
Pregatirea pacientului pentru radiografie:
a)Pregatire psihica: se va comunica cu pacientul, explicandu-i conditiile in care se face
examinarea (camera de obscuritate). Pacientul va fi insotit la serviciul de radiologie si
i se va explica cum trebuie sa se comporte in timpul expunerii la radiatii.
b)Pregatire fizica: se dezbraca complet regiunea abdomenului, se indeparteaza obiectele
radio-opace, pacientul este condus sub ecran si este ajutat sa se aseze in pozitie
orizontala.
Dupa efectuarea radiografiei pacientul va fi ajutat sa se imbrace si va fi condus la pat.
Examenul radiologic si data la care a fost efectuat se noteaza in foaia de observatie.
2) Ecografia abdominala se efectueaza in special pentru diagnosticul diferential al
apendicitei acute cu alte tipuri de afectiuni:

- in sfera genitala la femei: chist ovarian, sarcina extrauterina, fibrom uterin, anexita
dreapta;
- afectiuni ale tractului urinar: colica renala dreapta, calcul uretral, cistita;
- alte afectiuni ale micului bazin sau intestinale, limfadenita mezenterica la copii,
diverticul Meckel;
- evidentierea de lichid (puroi), in cavitatea abdominala, pledeaza pentru apendicita acuta
perforata.
3) ECG si consultul cardiologic: sunt metode de investigatie utile pentru depistarea unei
boli de inima.
Electrocardiograma reprezinta inregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor bioelectrice
din cursul unui ciclu cardiac.
Pregatirea pacientului pentru EKG: pacientul se pregateste din punct de vedere psihic:
se va comunica cu acesta pentru a-i inlatura factorii emotionali, apoi pacientul va fi transportat in
sala de inregistrare, de preferinta cu caruciorul, cu 10 15 min inainte de inregistrare pentru
aclimatizarea acestuia cu sala. Pacientul va fi culcat comod pe patul de consultatii si va fi rugat
sa-si relaxeze musculatura. Se monteaza, pe partile moi ale extremitatilor, placile de metal ale
electrozilor. Sub placa de metal a electrozilor se aseaza o panza inmuiata in solutie de electrolit
sau un gel special.
Dupa terminarea inregistrarii se indeparteaza electrozii de pe pacient si se noteaza pe
electrocardiograma numele, prenumele, varsta, inaltimea, greutatea. Se mentioneaza medicatia
folosita, data si ora inregistrarii, viteza de derulare, semnatura celui care a inregistrat.
Pregatirea preoperatorie
- Pacientului i se va cere consimtamantul iar pentru minori, parintii vor fi aceia care vor da
consimtamantul in scris.
Pregatirea pacientului pentru operatie cuprinde:
examenele paraclinice: hemoleucograma, grup sanguin, Rh, coagulograma, examen de
urina, ecografie abdominala, radiografie abdominala, electrocardiograma si consult
cardiologic;
asanarea focarelor de infectie (daca este cazul si daca mai este timp);
alimentatie: in seara zilei precedente pacientul va avea o alimentatie lejera, formata din
supa de legume, bauturi dulci sau alcaline,iar in ziua interventiei chirurgicale pacientul
nu are voie sa consume nimic per os;
pacientul va face baie la dus sau baie pe regiuni si se imbraca cu haine curate;
parul lung al femeilor va fi adunat sub boneta;
se vor indeparta protezele dentare care vor fi invelite intr-o bucata de tifon si puse pe
noptiera pacientului;
se vor indeparta bijuteriile, lacul de unghii si rujul de pe buze, in cazul femeilor;
pacientul va fi atentionat pentru mictiune voluntara sau se va efectua sondaj vezical cu
sonda a`demeure;
la indicatia medicului anestezist se va administra medicatie preanestezica cu un
hipnotic-opiaceu (morfina, mialgin) sau un barbituric (fenobarbital);
inainte de a intra in sala de operatie se vor masura si nota functiile vitale si vegetative
(respiratie, tensiune arteriala, puls, temperatura, diureza, scaun);
inaintea operatiei trebuie indepartata pilozitatea de la nivelul inciziei, se va degresa
pielea cu eter, se va dezinfecta cu alcool si se va acoperi campul operator.

Pacientul va fi insotit in timpul transportului si va fi predat echipei operatorii impreuna cu

toata documentatia (foaia de observatie, analize, radiografii) si alte observatii culese de la
pacient, survenite ulterior. In functie de starea pacientului, transportul se face cu brancard,
carucior, pat rulant sau daca acesta se poate deplasa, va fi doar ajutat si sprijinit.
Chiar si in cazul urgentelor, indiferent de timpul avut la dispozitie si de starea pacientului, se
efectueaza examenele de laborator de urgenta.
9.Administrarea medicamentelor pescrise de medic
Medicamentele administrate unui pacient cu apendicectomie sunt:
antibiotice cu spectru larg de actiune;
analgezice: algocalmin fiola, algifen fiola;
anticoagulante: fraxip fiole de 0,3; 04; 06;
antiemetice: plegomazin fiole administrat intramuscular, papaverina fiole administrata
lent timp de 5-10 minute in solutie de glucoza, metoclopramid fiole;
uneori antisecretori gastrici: ranitidina, losec, controloc;
Pentru hidratarea organismului se folosesc solutii perfuzabile ca:
solutie de glucoza: 5-10-20 %, tamponata cu insulina (1 U insulina la 2 g. de glucoza)
solutie izotonica de NaCl 9%;
solutii poliminerale: Ringer, care contine NaCl, KCl, CaCl2;
Administrand aceste solutii, pe langa hidratare se realizeaza partial si o reechilibrare
electrolitica si nutritiva a organismului.
Caile de administrare a tratamentului medicamentos pentru un pacient operat sunt: intravenoase,
intramusculare si subcutane.
Pe cale intravenoasa se administreaza antibiotice cu spectru larg de actiune (fortum,
timentin, metronidazol), analgezice (algifen), antiemetice (metoclopramid, plegomazin), solutii
perfuzabile prin punctie venoasa.
Pentru introducerea solutiei perfuzabile se ataseaza la acul fixat, tubul de la aparatul
perfuzor, se deschide prestubul, se fixeaza rata de flux (60 picaturi/ minut) sau dupa indicatia
medicului. Formula de calculare a ratei de flux este:
total solutie x factor de picatura x 60 pic/min
nr de ore
Pentru o buna administare a medicamentelor, se vor respecta urmatoarele reguli:
se respecta medicatia prescrisa si nu se inlocuiesc medicamentele cu altele
asemanatoare, fara aprobarea medicului;
se verifica integritatea ambalajului medicamentului si data expirarii, se respecta calea
de administrare;
se respecta orarul si ritmul de administrare prescris de medic;
se respecta doza prescrisa;
se administreaza flaconul imediat dupa ce a fost deschis;
se previn infectiile nozocomiale prin respectarea masurilor de asepsie si igiena;
se respecta precautiunile universale prin aplicarea masurilor, in vederea prevenirii
transmiterii HIV, virusului hepatitei B,C si a altor agenti patogeni cu cale de transmitere
sanguina in timpul actului medical.
Administrarea oxigenului pe canule nazale:
este modalitatea prin care pacientul primeste oxigen prin doua canule de plastic atasate la narile
pacientului

avantaje: simplu de folosit, fara riscuri, confrotabile, usor de tolerat, eficiente pentru
pacientii care necesita o adminstrarea de oxigen in concentratii scazute, ofera libertate de
miscare, alimentare, comunicare, nu au costuri ridicate
dezavantaje: nu poate oferi o cantitate de oxigen cu concentratie mai mare de 40%, nu pot
fi folosite in obstructiile nazale complete, adminstrarea pe acesta cale poate produce dureri de
cap si uscarea mucasei nazale, pot aluneca usor
se verifica permeabilitatea cailor nazale. Daca sunt permeabile, se conecteaza tubul cu
canulele nazale la sursa de oxigen, apoi se agata prin spatele urechilor pana sub barbie, canulele
fiind fiecare in dreptul narinelor pacientului. Se ajusteaza la marimea potrivita securizand tubul
sub barbie
Supravegherea plagii operatorii
Plaga va fi controlata zilnic la ora de vizita si de catre medic, deoarece aceasta se poate
infecta din diferite motive intraoperatorii si postoperatorii. Infectia plagii este semnalata de o
temperatura ce depaseste 370 C, cu dureri locale si inrosirea tegumentului din jurul plagii. Prin
respectarea normelor de asepsie si antisepsie si sterilizarea corecta a instrumentarului se previne
insa acest inconvenient.
Plaga suturata, neinflamata, se trateaza prin pansare sterila astfel:
se degreseaza cu benzina tegumentul din jurul plagii;
se dezinfecteaza cu tinctura de iod, alcool iodat sau alcool, pe o distanta de 6-7 cm,
folosind la fiecare stergere alt tampon;
plaga suturata se dezinfecteaza de asemenea printr-o singura stergere cu tampon
imbibat in tinctura de iod, sau alcool;
se dezinfecteaza din nou tegumentul din jurul plagii, efectuandu-se circular de la plaga
in exterior;
se acopera plaga cu comprese sterile, pansamentul se fixeaza cu benzi de leucoplast.
In cazurile grave sau complicate (peritonite), cand pacientului i s-au pus tuburi de dren,
pentru drenarea cavitatii peritoneale, acestea vor fi scurtate si fixate cu ace de siguranta atunci
cand secretiile se reduc.
10.Comunicarea cu pacientul( psihoterapie)
Pacientii internati sunt agitati, speriati, inhibati de teama interventiei chirurgicale, de
anestezie, de durere si chiar de moarte.Printr-un comportament si o atitudine adecvata fata de
pacient, se va inlatura starea de anxietate in care se gaseste pacientul inainte de operatie.
Astfel se va comunica cu pacientul pregatindu-l psihic si ajutandu-l pe acesta sa-si exprime
gandurile, grijile; ii va fi insuflata incredere in echipa operatorie, i se vor da explicatii despre
ceea ce se va intampla in timpul transportului, in sala de operatie, in timpul anesteziei si se va
asigura ca va fi permanent insotit si ajutat.
10.Educatia pentru sanatate
Pentru ca pacientul sa-si recapete sanatatea si sa evite complicatiile care pot sa apara, se
va ajuta bolnavul sa-si insuseasca anumite cunostinte si sa respecte unele reguli importante
pentru a avea o evolutie postoperatorie favorabila.
Astfel, i se explica pacientului importanta fiecarui medicament, orarul de administrare si
efectele lui.Se instruieste pacientul despre doza ce i se administreaza, explicandu-i riscul

nerespectarii acesteia. De asemenea se va explica pericolul transmiterii medicamentelor de la un

pacient la altul si va colabora cu acesta pentru a cunoaste efectul medicatiei administrate.
Se va aduce la cunostinta regimul alimentar, pe care pacientul trebuie sa-l urmeze si se va
explica necesitatea respectarii regimului prescris, care sunt alimentele admise si interzise,
precum si riscul consumarii alimentelor interzise.
Pe langa regimul alimentar, se va instrui pacientul ca, timp de 4-6 saptamani acesta sa
evite efortul fizic postoperator, i se va explica de ce trebuie sa respecte aceasta regula si
complicatiile care survin in urma nerespectarii acestei reguli.
De asemenea este necesar ca pacientului sa i se explice, ca trebuie sa informeze medicul
asupra modificarilor care apar in evolutia sa clinica iar aceste date transmise de pacient trebuie
verificate.
Se va adapta nivelului de intelegere al pacientului, pana cand se convinge de participarea
constienta a acestuia la sarcinile trasate.
Profilaxia bolii
Se va explica pacientului necesitatea respectarii indicatiilor privind regimul alimentar si
evitarea efortului fizic timp de 4-6 saptamani.
Pacientul trebuie informat ca in cazul in care nu respecta recomandarile medicului de a
nu exercita efort fizic postoperator, poate aparea ca si complicatie, eventratia postapendicectomie
care consta intr-un defect parietal ce se rezolva printr-o alta interventie chirurgicala de refacere a
acestuia.