Alexandru Lapusneanul

-comentariuCostache Negruzzi este intemeietorul nuvelei istorice romanesti si este

primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti
(Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche si de Miron Costin).
Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ
care prezinta un conflict puternic, redat in maniera obiectiva, intre personaje
bine conturate. Dintre acestea se remarca personajul central, minutios
construit printr-o aglomerare de amanunte semnificative. Nuvela istorica
este o specie literara de factura romantica, dar in cadrul ei pot coexista si
elemente specifice altor curente literare.
Nuvela Alexandru Lapusneanul este prima nuvela romantica de
inspiratie istorica din literatura romana, o capodopera a speciei si un model
pentru autorii care au cultivat-o ulterior. Ea este publicata in perioada
pasoptista, in primul numar al Daciei Literare, in anul 1840, apoi este inclusa
in volumul Pacatele tineretilor.
Titlul nuvelei situeaza in centrul naratiunii personajul care polarizeaza
interesul epic si mesajul operei, erou literar, de mare forta, complex, viu.
Compozitia este riguroasa, formata din patru capitole, relativ
independente, principiul fiind cel cronologic, cu o singura abatere (precizarile
pe care le aduce naratorul referitoare la descendentii lui Petru Rares).
Deasemenea, motto-urile sublineaza natura conflictului dezvoltat in fiecare
capitol: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu..., Ai sa dai sama, Doamna!,
Capul lui Motoc vrem..., De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu....
Structura este impartita in doua planuri: planul epic al destinului personajului
central si planul cadru in care este proiectata imaginea Moldovei in secolul al
XVI-lea, cu desele schimbari de domnie, cu uneltirile boierilor si razbunarile
domnilor vremelnici; cu necurmata navala a turcilor si cu nadejdile mereu
inselate ale prostimii.
Nuvela are ca tema politica de ingradire a puterii boierimii de catre
domnitor, in cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, ce
evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele
detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.

Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, detasat, predominant

obiectiv, dar intervine direct prin cateva epitete de caracterizare (marsavul
curtean, desantata cuvantare etc.)
Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor
narative si a epsioadelor.
Alexandru Lapusneanul este un personaj complex, viu, romantic,
exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale. El intruchipeaza tipul
domnitorului sangeros, tiran si crud. Este construit din contraste si are o
psihologie complexa, calitati si defecte puternice. Defectele majore ale
personajului il fac pe acesta sa fie: razbunator, crud, viclean, impulsiv. Printre
calitatile personajului, ce sunt puse in slujba raului se afla: inteligenta
ascutita, hotarare, fin cunoscator al psihologiei umane, abil.
Expozitiunea nuvelei surprinde personajul principal, Alexandru
Lapusneanul intorcandu-se la Tronul Moldovei, in anul 1564, in fruntea unei
armate turcesti. Acesta se intalneste cu cei patru boieri trimisi de Tomsa:
Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici. Intriga este redata de hotararea
domnitorului de a-si relua tronul si dorinta sa de razbunare fata de boierii
tradatori.
Desfasurarea actiunii cuprinde o serie de evenimente declansate de
reluarea tronului de catre Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa in
Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea
averilor boieresti, uciderea unor boieri, interventia doamnei Ruxanda pe
langa domnitor pentru a inceta omorurile si promisiunea pe care acesta i-o
face.
Participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la
mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui
Motoc de multimea revoltata si leacul de frica pentru doamna Ruxanda
reprezinta punctul culminant al nuvelei.
Deznodamantul infatiseaza moartea tiranului prin otravire. Dupa patru
ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage in cetatea
Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este calugarit, dupa obiceiul vremii.
Deoarece cand isi revine, ameninta sa-i ucida pe toti, inclusiv pe propriul fiu,
domana Ruxandra accepta sfatul boierilor de a-l otravi.
Relatia dintre personajul principal negativ al nuvelei si cel secundar
pozitiv este foarte bine conturata si se bazeata pe antiteza de factura
romantica. Sadismul si lipsa de sentimente nobile ale lui Lapusneanul isi afla

reversul in frumusetea spirituala a sotiei sale. Doamna Ruxanda

intruchipeaza in nuvela un caracter slab, care pune in lumina, prin contrast,
vointa personajului principal.
Coexistenta elementelor romantice cu elementele clasice intr-o opera
literara este o trasatura a literaturii pasoptiste.
In concluzie, fiind o nuvela istorica in contextul literaturii pasoptiste,
Alexandru Lapusneanul este si o nuvela de factura romantica.