Anda di halaman 1dari 27

Arhimandritul Sofronie

Din via i din Duh


Aforisme duhovniceti

Prima parte.
Lumea nu cunoate nimic mai nobil dect chemarea de a fi cretin. Dar
cu cat scopul este mai nalt, cu att realizarea lui este mai anevoiasa.
Contemplai minunatul tablou pe care ni-l dezvluie Dumnezeu n creaia
cosmosului i n plsmuirea omului dup chipul i asemnarea Sa. Ceea ce
cutm noi nu se limiteaz la efemera viaa cotidiana, ci sa fim cu Dumnezeu i
sa dobndim n noi viaa n toat amploarea ei, cosmica i divina.
n viziunea noastr spirituala, trebuie sa unim fiina cosmica i Fiina
divina, creatul i Necreatul.
La nceput era Cuvntul. Fara El nimic nu exista din ceea ce este. In
fiecare zi, sintm n trupul nostru experienta chinuitoare a vieii mizerabile.
Cu toate acestea, suntem creai dup chipul lui Hristos, al Absolutului.
ntrebarea, misterul vieii noastre il constituie trecerea de la relativ la Absolut.
Daca fiina umana a fost creata de Dumnezeu, ea nu trebuie sa moara.
Dumnezeu a creat viaa cu Hristos Dumnezeu, nemurirea, venicia. Dup
revelaie, venicia lui Dumnezeu ne poate fi mprtit.
Pentru a imprima o micare perpetua trupului nostru, aplecat spre
nepsare, trebuie sa ndjduim n Dumnezeu ca Persoana, adic la ceea ce este
desvrit.
Cum sa ne mntuim? Cum sa ne curim trupul? Cum sa ne eliberam de
robia pcatului i de puterea morii? Aceasta trebuie sa fie preocuparea noastr
de fiecare clipa, mereu mai accentuata, mai vie. Viaa este att de scurta i
scopul att de nalt, dar att de ndeprtat.
Pentru Biserica Ortodoxa, mntuirea omului nseamn ndumnezeirea
lui.
Trebuie sa nvm sa trim prin viaa venic a lui Dumnezeu nsui. Ce
nseamn ndumnezeirea omului? nseamn sa trim aa cum a trit Domnul,

sa dobndim gndurile i sentimentele lui Hristos, mai ales n ultimele


momente ale vieii Sale pmnteti.
Dup cderea n pcat, sufletul omului a devenit campul de lupta intre
Dumnezeu i diavol.
Smn pe care Satana a aruncat-o n inima i mintea lui Adam ideea
de a deveni dumnezeu fara Dumnezeu s-a nrdcinat att de adnc n fiina
noastr, nct ne aflam nencetat n robia pcatului.
Chiar de la natere, devenim motenitorii lui Adam. Putem sa trim
starea de cdere, care este o ndeprtare dureroasa de la dragostea Tatlui, ca
singura realitate a fiinei umane. In lume ne scldam n atmosfera i admiraia
pcatului. Trim cu uurin i foarte adesea, ne ruinm sa ne mrturisim
credina, sa spunem ca suntem cretini.
Sa nu avei prea multa ncredere n educaia aleasa pe care ati primit-o n
lume. Civilizaia n care trim este o cultuta a cderii.
Dup doua rzboaie mondiale i rzboaiele sunt, prin excelenta,
consecina pcatului lumea contemporana a pierdut harul Sfntului Duh. Or,
nu putem nelege divinitatea lui Hristos fara Sfntul Duh. A crede ca Acest
Om, Care este cu adevrat Om, este Creatorul cosmosului, ne depete. A
crede ca nsui Dumnezeu S-a ntrupat, ca ne-a chemat sa fim cu El n
venicie, iat ceea ce lipsete multor oameni de azi, mai ales printre cei de
tiin.
Ce este mntuirea? Moartea trupului nostru, este ea condiia trecerii n
mpria lui Hristos? Cum putem sa ntrim n noi voina de a trai dup
poruncile lui Hristos, dup Sfntul Duh?
Un singur lucru este important: sa pstrm intensitatea rugciunii i a
pocinei. Atunci moartea nu va fi o piedica, ci o trecere spre mpria pentru
care vom fi pregtii prin mprtirea cu Trupul i Sngele lui Hristos, prin
rugciune i chemarea numelui Sau: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ne pe noi i lumea Ta.
Atept nvierea morilor i viaa veacului ce va sa fie. Ce semnifica
aceasta ultima fraza din Simbolul de credin? Nu putem accepta ideea
veniciei dect daca aceasta ptrunde deja n viaa noastr.
Dumnezeu n-a creat moartea. Daca Dumnezeu, cum o spune Hristos,
este Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac i al lui Iacob, nseamn ca acetia nu
sunt mori. Pentru Dumnezeu, toi sunt vii.
Acedia, n sens etimologic, nseamn lipsa de grija pentru mntuire.
ntreaga umanitate, cu rare excepii, triete n starea de acedie. Oamenii au
devenit indifereni fata de mntuirea lor. Ei nu cuta via n Dumnezeu, ci se
mrginesc la formele de via trupeasca, la nevoile zilnice, la placerile lumii i
la faptele de rutina. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a creat din nimic, dup

chipul Absolutului i asemnarea Sa. Daca aceasta revelaie este adevrat,


absenta grijii pentru mntuire nu este altceva dect moartea sufletului.
Dezndejdea este pierderea contiinei ca Dumnezeu dorete sa ne
druiasc viaa venic. Lumea triete n dezndejde. Oamenii s-au
dondamnat la moarte ei nii. Trebuie sa luptam corp la corp mpotriva
acediei.
Partea a 2-a.
Viaa lumii se desfoar n jurul unor placeri omeneti, iar viaa
duhovniceasca este neglijata. Trebuie sa inversam aceasta stare de lucruri, sa
punem viaa duhovniceasca n centrul vieii noastre.
nelepciunea lumii nu poate sa salveze umanitatea. Parlamentele,
guvernele, organizaiile complexe ale statelor contemporane celor mai avansate
sunt neputiincioase. Umanitatea sufer nencetat. Singura ieire este de a gsi
n noi nelepciunea, hotrrea de a nu mai trai dup principiile acestei lumi, ci
de a urma pe Hristos.
Cum putem sa ne aflam calea? Dup Evanghelie, Hristos este calea
noastr.
Important este sa avem contiina ca Hristos este Dumnezeu. Cel ce Il
iubete va fi venic aproape de El, acolo unde este.
Unde este sufletul nostru? Trebuie sa ni-l nchipuim pe Dumnezeu ca Om
daca vrem sa fim cu Hristos, cu Logosul divin n care Tatl a revrsat tot ceea
ce este din venicie. Daca il consideram ca Dumnezeu, este un Dumnezeu
desvrit. Daca Il vedem ca om, este un Om desvrit. nelepciunea,
smerenia, viaa, lumina cea venic, totul exista n El.
n viaa noastr fiecare pas este cu neputin de desprit de dogmele
fundamentale ale credinei noastre.
Aa cum Hristos n Gradina Ghetsimani i pe Golgota tria cu gndul la
Dumnezeu Tatl, tot astfel trebuie sa trim i noi, n fiecare clipa, cu gndul la
Dumnezeu, dar mai degrab prin Hristos dect prin Tatl, caci prin Fiul
ajungem la Tatl. Prin trire, viaa devine hristocentric.
Singurul lucru care ne atrage este Persoana lui Hristos. Trebuie sa trim
n Hristos ca msur divina i umana a tuturor lucrurilor. In Hristos Il avem pe
Dumnezeu, Creatorul nostru. In Hristos avem modelul, revelaia planului lui
Dumnezeu cu omul. Dragostea lui Hristos trebuie sa umple de-a pururi inima
noastr. Nu trim n Hristos prin gndirea abstracta. Dumnezeu Se dezvluie n
noi prin mplinirea poruncilor Sale. Il trim pe Hristos ca pe propria noastr
viaa, nu ca pe cineva pe care l-am cunoate numai formal.
Hristos a spus: Eu sunt Calea. Daca El este Calea, nu trebuie s-L
urmam formal, din exterior, ci prin trire interioara. Sa ne aducem aminte ca
pe Golgota i n Ghetsimani, El se lupta mpotriva tuturor. Singur.

Uneori, cnd dragostea lui Hristos ne ptrunde, sintm venicia.


Aceasta nu poate fi neleas pe cale raional. Dumnezeu acioneaz ntr-un fel
propriu, care scap puterii noastre de percepie. Nu trebuie sa fim prea
raionali n viaa cretin.
Sunt semne exterioare care ne ajuta sa apreciem la ce distanta ne aflam
de Hristos. Urmam noi cuvntul evanghelic? Am atins desvrirea, adic
dragostea pentru ntreaga lume, fara deosebire intre prieteni i dumani?
Nu exista deosebire intre poruncile lui Hristos i viaa lui Dumnezeu
nsui.
Rmnnd n poruncile Lui, devenim asemenea lui Hristos.
Cum sa petrecem o zi fara de pcat, adic n sfinenie? Iat o ntrebare cu
adevrat grea. Cum sa ne schimbam fiina, gndurile, sentimentele i chiar
atitudinile pentru a nu pctui mpotriva Tatlui ceresc, a lui Hristos, a
Duhului Sfnt, a oamenilor, a fratelui nostru i a tot ceea ce este viu?
Invredniceste-ne, Doamne, n ziua aceasta fara de pcat sa ne pzim noi.
V-am amintit adeseori aceasta rugciune a Bisericii. Viaa fara de pcat pe
pmnt ne deschide porile cerurilor. Nu bogia mintii ne salveaz sufletul, ci
viaa fara de pcat ne pregtete sa trim cu Dumnezeu n veacul ce va sa fie.
Harul Duhului Sfnt ne nva adevrurile venice att cat trim dup aceste
porunci: iubete pe Dumnezeu din toat fiina ta i pe aproapele tau ca pe tine
nsui! Da, sa pzii mereu aceste porunci! Struii n rugciune, n nevoine,
petrecei o zi fara de pcat. Toate celelalte va vor fi date de Dumnezeu.
Struii n rugciune, n nevoine, petrecei o zi fara de pcat. Toate
celelalte va vor fi date de Dumnezeu.
Pentru a pastra Harul Duhului Sfnt, trebuie sa nu primim nici un gnd
care nu-l place lui Dumnezeu, ne spune Stareul Siluan. Iat nevoina
noastr. Iat cultura noastr. Cnd este vorba de mntuire, aceasta lupta cu
gndurile nu se sfrete dect la moarte. ncepe i rencepe fara ncetare.
Nu putem sa dobndim n noi chipul lui Hristos dect daca suntem cu
adevrat uniti, cum le cerea Hristos ucenicilor Sai: Iubii-v unii pe alii, pentru
ca lumea sa cunoasc ca suntei ai lui Hristos (Ioan 15, 12).
Pentru mine, viaa celorlali preuiete mai mult dect propria-mi via.
Nu vor mai exista intre voi nenelegeri cnd vei fi neles aceasta. Dezlegarea
unei probleme sau a unei nenelegeri nu tine de nici o organizaie, de nici un
anumit mod de conduita, ci de hotrrea de a suporta totul. Fiecare dintre noi
trebuie sa aib pentru ceilali o inima de mama.
Trebuie sa fim foarte sensibili la nevoile altora. Atunci vom fi una i
binecuvntarea lui Dumnezeu va fi din belug cu voi. Trebuie sa avem
contiina lui Hristos, Care poarta n Sine lumea ntreag; n aceasta consta
universalitatea fiinei umane. Cuvntul lui Hristos nu trece, este venic.

Partea a 3-a.
Daca, aa cum mrturisim n Crez, Hristos este Dumnezeu adevrat,
Mntuitorul lumii, Creatorul ei, prin Care toate s-au fcut, cum putem sa ne
reducem credina pe care o avem la o problema de naionalitate, de loc, de
epoca.? Eu nu cunosc nici un Hristos grec, rus, englez, arab. Hristos, pentru
mine, este totul. Fiina mai presus de cosmos.
Se spune adesea n Sfnta Scriptura ca Hristos a murit pentru lumea
ntreag, pentru pcatele ei. Din moment ce limitam Persoana lui Hristos, din
momentul ce Il coboram n planul naionalitilor, pierdem totul i cdem n
infern. Atunci drumul este deschis urii intre naiuni, neantelegeri intre clasele
sociale. Citii pe Sfntul Siluan. In lume, pentru el, fiecare i are rolul sau:
unul este rege, altul patriarh, profesor sau muncitor. N-are importanta. Intre a
fi rege sau muncitor, nu este nici o deosebire pentru Sfntul Siluan. Pentru ca
acela care Il iubete pe Hristos, care triete i poarta n sine simmintele
care erau n Iisus Hristos, sufer i se roag pentru lumea ntreag. Iat
adevratul cretinism.
Hristos este Dumnezeul infinit. El n-a fost rstignit numai pentru
credincioi, ci pentru oamenii, de la Adam pana la ultimul om nscut din
femeie. A urma pe Hristos nseamn a suferi pentru a vindeca i a mntui
ntreaga umanitate. Nu exista cale de mijloc.
A iubi pe aproapele nostru ca pe noi nine, a trai pentru poruncile lui
Hristor ne va conduce n Gradina Ghetsimani, unde Hristos se va ruga pentru
lumea ntreag.
Iubete pe aproapele ca pe tine nsui. Mi-a fost dat sa neleg aceasta
porunca sub forma unui arbore, cosmic, gigantic, a crui rdcina este Adam.
Eu nu sunt dect o frunzuli pe una din ramurile acestui arbore. Dar acest
arbore nu-mi este strain; este temelia mea. Ii aparin. A te ruga pentru lumea
ntreag, nseamn a te ruga pentru acest arbore n totalitatea lui, cu miliardele
sale de frunze.
S-L urmezi pe Hristos nseamn sa te deschizi contiinei Lui, Care
poarta n El ntreaga lume, arborele n totalitatea sa fara a omite vreo frunza.
Daca vom dobndi aceasta contiin, ne vom ruga pentru toi ca pentru noi
nine.
Daca Hristos ia chip n noi, devenim purttori ai lui Dumnezeu i a
ntregii umaniti, iar EUL nostru va fi chipul Absolutului. La dimensiuni
reduse, poate deveni, ntr-adevr, chipul Absolutului. In mod personal ne
plngem pcatele, dar patimile noastre sunt tot aceleai care stpnesc lumea.
Astfel, ceea ce trim nu este diferit de via cosmica. Putin cate putin, n mod
normal, ncepem sa trim starea noastr ca o oglindire a strii umanitii
ntregi. ncepem sa ne trim viaa ntr-un libertinaj general, sub privirile lui

Dumnezeu. Prin pocina noastr, nu trim doar o drama personala, ci trim n


noi nine tragedia umanitii ntregi, drama istoriei sale de la nceputul
veacurilor.
n Hristos, contiina se elibereaz, viaa noastr devine nelimitata. In
porunca iubete pe aproapele tau ca pe tine nsui, trebuie sa nelegem ca pe
tine nsui n felul urmtor: n orice om, n ntregul Adam, ma recunosc pe
mine.
mpria lui Dumnezeu, scrie Sfntul Siluan, nseamn a purta n
inima noastr universul ntreg i pe nsui Dumnezeu, Creatorul lui.
Cnd va rugai, rugai-v pentru toi i pentru fiecare n parte. i
adugai: Pentru rugciunile lor, miluiete-m i pe mine. Astfel, n mod
treptat, contiina voastr se va elibera de patimi.
Iubii pe vrjmaii votri. Da, este greu. Da, este dureros. Dar frumuseea
morala a lui Hristos ne aduce n acea stare n care suntem gata sa suportam
toate ncercrile, cu condiia sa fim nlai n Duhul Sau. Nu avem altceva de
ales.
Hristos i-a dat viaa divina celor creai dup chipul Sau, dar ca rspuns,
n-a primit dect ura. Astzi, dup doua milenii de via cretin, ce vedem?
Lumea contemporana se ndeprteaz din ce n ce mai mult de Hristos, de via
venic. ntunecimile adnci ale patimilor pctoase, ura, stpnirea,
rzboaiele de orice fel, formeaz existenta noastr pmnteasc. In aceste
condiii, Hristos druiete, celor care se hotrsc s-L urmeze, aceasta
porunca: Iubii pe vrjmaii votri! De ce se teme lumea de un astfel de
Dumnezeu? Putem sa gsim un principiu mai bun dect acesta: binecuvntai
pe cei ce va blestema, iubii pe vrjmaii votri?
Nu putem iubi fara sa suferim. Cea mai mare durere este sa iubim pana
la sfrit. Hristos att de mult a iubit lumea, nct S-a dat morii pe cruce. La
fel i sfinii. Ctigm Raiul sau il pierdem i ajungem n iad, n msura n care
acceptam sau refuzam crucea rnduit de Hristos. Rugciunea pentru lume
este rodul unei suferine extrem de adnci i vii.
S-L urmam pe Hristos urcnd pe Golgota. Aceasta nlare nu este alta
dect lupta dusa de Hristos, n dragostea Lui pentru lumea ntreag. Cnd
lupta se da numai pe un singur plan, al lumii i al patimilor, oamenii slbesc,
se epuizeaz i mbtrnesc foarte repede. In schimb, cnd suferinele ne vin
din lupta mpotriva patimilor, n Duhul lui Hristos, oamenii renasc.
Nimic nu este mai dureros n aceasta lume, dect a te lupta sa
dobndeti dragostea lui Hristos. Este o lupta de dimensiuni cosmice.
Cum sa ne ndreptm spre Dumnezeu? Cnd tindem spre acest scop
unic, totul devine izvor de suferin, de dureri. Dar sa ne ducem crucea n
tcere.

Acesta este paradoxul vieii cretine: sa alegem suferina lui Hristos


pentru lume, nct sa avem sentimentul ca suntem mai apropiai de El i de
via venic.
Cnd ne hotrm s-L urmam pe Hristos, fiecare zi din viaa noastr
devine o zi de suferin, de lacrimi, de dureri. Uneori, apare aceasta ntrebare:
Doamne, de ce ne-ai creat astfel, nct sa suferim attea dureri?. Nu reuim
sa nelegem ca aceasta suferin este calea mntuirii.
Pentru om, viaa pe pmnt este o suferin continua. De ce o suportam?
Pentru ca Hristos S-a ntrupat i a trit cu noi. i acum Il cunoatem Personal.
Suntem creai dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu. Cnd raportam
realitatea vieii zilnice la aceasta revelaie divina, cdem n dezndejde. De ce
este ata de greu sa trim cretinete aici i acum? Pentru ca este vorba de via
divina i venic. Pentru noi, care suntem creai din nimic, ce relaie este intre
nimicnicia noastr, srcia noastr i aceasta aspiraie att de nalt, infinita?
Partea a 4-a.
Uneori, lupta pentru mntuire poate sa fie foarte simpla i uoar; alteori
foarte grea, supraomeneasca. Cu siguran, este mai bine sa nu pctuim. Dar
daca pocina arde ca o flacr, poate sa refac o via trit n pcate.
Trebuie sa pstrm duhul pocinei toat viaa noastr, pana la sfritul
ei. Pocina este temelia ntregii viei ascetice i duhovniceti. Sintrea,
intuirea prezentei pcatului pot sa devina att de intense n noi, nct sa dea
natere unei adevrate pocine.
Putem sa plngem ore n sir, sptmni, ani de-a randul pana ce fiina
noastr este refcut n ntregime prin cuvntul lui Hristos, prin mplinirea
poruncilor Lui, i, mai ales, prin harul Duhului Sfnt. Aceasta transformare a
fiinei noastre, dup cderea n pcat a lui Adam, cere multa nevoina i mult
timp.
Pocin nu are limite pe pmnt, pentru ca ncetarea ei ar nsemna ca
am devenit intru toate asemenea lui Hristos. Cea mai mica ndeprtare a
noastr de Hristos implica o pocin profunda. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Aceasta rugciune arata deprtarea pe
care o sintm intre Hristos, Fiina absoluta i noi nine. Daca nu vom fi cu
adevrat asemenea Domnului, cum vom putea trai cu El n venicie?, se
ntreab Sfntul Simeon Noul Teolog. Pentru El, ca i pentru noi, este imposibil.
Nu ne ramane dect rbdarea.
Singuri, oamenii nu pot sa neleag cnd pctuiesc sau nu. Dar
Domnul Iisus i Duhul Sfnt le-o descoper. In Rai, cnd Domnul Dumnezeu a
vorbit cu Adam, acesta a refuzat sa fie nvinovit: Femeia care mi-ai dat-o sa fie
cu mine, aceea mi-a dat din pom i am mncat (Facere 3, 12). Sa ne strduim
sa nu-L nvinuim pe Dumnezeu.

n lucrurile mrunte, n faptele simple, sa ncercm a avea urmtoarea


atitudine interioara: refuz voina sngelui meu czut i vreau ca n venele mele
sa curg viaa lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu exista, recunosc ca toate
patimile se nasc din mine, nu din El. Daca voi pastra aceasta atitudine,
Dumnezeu mi va da duhul pocinei.
Doar lumina divina, atunci cnd strlucete n noi, ne permite sa ne
vedem pcatele. Prin rugciune, putin cate putin, inima noastr ncepe sa
neleag influentele duhurilor care umplu vzduhul. In loc sa naintm
duhovnicete, vedem cu o finee mereu crescnd patimile care ne stpnesc.
In mod paradoxal, acest sentiment de regres duhovnicesc este un progres.
Chiar daca nu am vzut inca lumina necreat a Duhului Sfnt, datorita
prezentei ei, ne vedem pcatele.
Nu putem ajunge la rugciune curata dect prin pocin. Pocindu-ne,
adic curindu-ne de orice patima, devenim treptat capabili sa intram n
lumina divina. Calea care duce la cunoaterea lui Dumnezeu trece, nainte de
toate, prin credin, iubire fata de Hristos i pocina. Dumnezeu sa va
druiasc tuturor duhul pocinei. Plngei-v pcatele, plngei, pentru ca
inima voastr sa nu se mpietreasc.
Lucrul cel mai important este sa ne pstrm mereu sentimentul
nimicniciei noastre fata de Dumnezeu. Atunci sintm o tensiune permanenta
intre nvinovirea noastr i dragostea lui Hristos, intre pocin i ndejde n
mila lui Dumnezeu. Pe de o parte suferim ca suntem att de departe de
Dumnezeu pe care Il iubim, pe de alta, aceasta suferin i aceasta dragoste
acioneaz asupra noastr ca un foc interior i ne mping cu putere spre
Dumnezeu. Aceasta tensiune i-a gsit expresia cea mai vie n cuvntul lui
Hristos adresat Stareului Siluan: Tine mintea ta n iad i nu dezndajdui.
Acest cuvnt poate strni fiori, panica, teama, dar nu trebuie sa ne
copleeasc. El constituie principiul fundamental al vieii noastre n Hristos.
Nu trebuie sa pretindem ca putem repeta experienta Sfinilor Siluan,
Isaac Sirul, Simeon Noul Teolog, Grigore Palama sau Serafim de Sarov. In viaa
duhovniceasca nu exista aceeai repetare de via, exacta, identica, ci una
analoaga n duh, n starea pe care o presupune expresia: Tine mintea ta n iad
i nu dezndajdui.
Niciodat nu trebuie sa ne comparam cu nimeni. Fiecare dintre noi,
orict de nensemnat ar fi, este mare naintea Celui venic; Dumnezeu
stabilete cu fiecare fiin umana o relaie unica de prietenie. De ce urmrile
neascultrii lui Adam sunt att de grave? De ce, n lumea aceasta, viaa
duhovniceasca n Hristos ia forma tragica a unei lupte corp la corp cu moartea?
De ce creaia lui Dumnezeu este legata de moarte, de aceasta lupta plina de
suferine? De ce creaia nu duce n mod armonios la desvrirea fiinei umane

ca chip a lui Dumnezeu? De ce trebuie sa lupt eu mpotriva lucrurilor care ma


ucid fara sa am putere asupra lor? Nu neleg! In msura n care Hristos i
Duhul Sfnt sunt, pentru mine, soluia tuturor problemelor care ma depesc,
triesc n nepsare fata de multe lucruri. Hristos este temelia vieii mele. Felul
Sau de a se comporta ma atrage. Nu neleg ce a spus, dar ceea ce a spus mi
este suficient. Voi nelege cnd voi pleca din aceasta lume n viaa de dincolo.
De ce amintirea Grdinii Ghetsimani i a Golgotei sunt necesare pentru
mntuire? Lupta lui Hristos cu lumea este cu totul neneleas.
Cnd vedem suferinele a milioane de oameni, nu putem sa rmnem
nepstori. Cum putem s-l ajutam? Din punct de vedere cretinesc, aceasta
tragedie de pe pmnt este urmarea neascultrii. Adam a rvnit la
ndumnezeire, la viaa venic, rupnd legtura cu Tatl i Creatorul sau.
Hristos-Omul, primul n istoria lumii, S-a suit pe Golgota; a ales moartea pe
cruce pentru a dezlega acest blestem. A te hotr s-L urmezi nseamn a te
expune la suferin. Este inevitabil! In msura n care suntem, de la crearea
lumii, un mdular din imensul trup al umanitii, nsufleii de via cosmica
ce ne strbate, trim tragedia umanitii ca pe propria noastr nenorocire.
Cnd citim Sfnta Evanghelie, rmnem impresionai de reaciile lui
Hristos fata de ceea ce se petrece n jurul Sau. Atunci cnd Iuda merge s-L
trdeze, Iisus ii spune: Astzi, Fiul Omului S-a preamrit. La fiecare Liturghie,
noi prznuim acel moment i il repetam n contiina noastr. Daca o putere
vrjma vrea sa ne ucid, vom fi noi nine n stare sa spunem: Astzi eu mam slvit i Dumnezeu S-a preamrit prin mine? Cunoatei toi aceasta istorie;
ea este nsi sensul vieii noastre de fiecare zi.
Sunt multe aspecte foarte subtile i interesante n viaa duhovniceasca.
Dar nu le vom cunoate daca ne vom opri la nevoine exterioare. Pentru a ne
schimba viaa este necesara o asceza, sa ne nvm a ne muta mintea de la
lucrurile trectoare i ptimae ctre Dumnezeu. Astfel, viaa noastr poate sa
devina foarte interesanta, chiar daca este mereu legata de un efort dureros. Nu
trebuie sa ncercm sa evitam aceasta suferin. Sa o trim! Caci prin ea se
exprima dorina noastr de a-L urma pe Hristos. Este foarte greu sa exprimam
ceea ce vor sa spun cuvintele luai-v crucea i urmai-M. Cnd ne hotrm
s-L urmam pe Hristos, trebuie sa ne gndim ca este vorba de iubirea Tatlui, a
Fiului i a Duhului Sfnt n aceasta lume suferinda.
Daca n-ar fi nviere, cretinii ar fi cei mai de plans din lume, spune
Sfntul Apostol Pavel. De ce? Pentru ca, n aceasta lume, iubirea lui Hristos
este ntotdeauna rstignita. Viaa noastr va fi o suferin continua, pana cnd
ntreaga lume va fi mntuit.
Devenim cretini pentru ca Dumnezeu este iubire i nu pentru ca aceasta
ne ajuta sa facem o cariera pmnteasc. In viaa cretin nu suntem fericii

dect datorita lui Hristos, Care ne ncredineaz prin contiina ca El este


Adevrul, i nu pentru alt motiv.
ntr-o zi, un pelerin aflat n Muntele Athos a pus aceasta ntrebare mai
multor starei: Ce este cel mai important n viaa noastr?. De fiecare data i sa rspuns: Dragostea divina; sa iubim pe Dumnezeu i pe aproapele nostru.
El a spus: N-am dragoste nici pentru rugciune, nici pentru Dumnezeu, nici
pentru semeni. Ce sa fac?. Apoi, n sinea lui, a hotrt: Voi trai n aa fel ca i
cum as avea aceasta dragoste. Treizeci de ani mai trziu, Duhul Sfnt i-a
druit darul iubirii. In mod inevitabil, vor fi ore, sptmni, ani n sir, n care
vom trai fara sa sintm lucrarea Duhului Sfnt n noi. Sunt perioade
importante n care ni se ofer prilejul sa ne mrturisim statornicia dragostei
noastre pentru Hrisos.
Chiar daca nu percepem lucrarea harului, trebuie sa trim ca i cum
Duhul Sfnt ar fi n noi. Stareul Siluan gndea ca daca pzim cu fidelitate
poruncile lui Dumnezeu, va veni timpul cnd harul se va face cunoscut i va
ramane mereu n noi. Este inutil sa ne grbim. Unii prini de la Muntele Athos
n-au primit harul i nu L-au cunoscut pe Dumnezeu dect abia dup patruzeci
de ani de nevoine i, uneori chiar mai mult, tocmai naintea sfritului lor.
La nceput harul ne nva, provoac n noi stri asemntoare cu duhul
poruncilor Evangheliei. Totul este uor. ntotdeauna cu noi, Duhul Sfnt ne face
sa fim binevoitori fata de semeni. Este o atitudine normala, naturala. Dar
aceasta stare nu dureaz mult. ntr-o zi, pe nesimite, harul ne va prsi sub
aceasta forma tangibila. ncepe o a doua perioada dificila cu aceasta ntrebare:
Cum sa trim fara har?. Trebuie sa continuam sa acionm ca i cum Duhul
Sfnt ar fi cu noi, sa ncercm sa pstrm aceeai stare sufleteasca n care,
prin har, am dobndit anumite atitudini fata de fratele i de sora noastr.
Trebuie sa ne silim. Acelai lucru este cu rugciunea. La nceput, este ca o
stare naturala. Ne rugam cu uurin; rugciunea nete din inima. Cnd
Duhul Sfnt ne prsete, trebuie sa ne silim sa ne rugam ca nainte, cnd
aveam harul: din toat fiina, din toat inima, cu toat mintea i chiar cu tot
trupul nostru.
Partea a 5-a.
Cnd, n duh, mergem spre Fiina absoluta, aceasta cale ne pare infinita.
Dumnezeu este ca steaua polara. Cum putem fi luminai de aceasta Stea care
pare sa fie la mii de ani lumina? i deodata vom descoperi ca acest drum foarte
lung poate sa fie scurtat, ca Dumnezeu se afla foarte aproape de noi i spune:
O inimi fara minte i uuratici n a nelege i a crede!.
Cum sa trim pentru a scpa de nelare? Nu trebuie sa credem ca
participam la suferinele lui Hristos cnd, n starea de durere a fiinei noastre
duh, minte, inima i trup suferim pentru a nu mai face pcate. Dumnezeu

singur, n judecata Sa, poate sa considere suferinele noastre ca o participare la


kenoza Unicului Sau Fiu. Calea noastr este aceea de a ne smeri, de a ne
supune permanent; doar Dumnezeu poate sa ne nalte i sa ne preamreasc.
Fiind cretin nu poi sa trieti fara inspiraie. Daca un artist adevrat
triete zi i noapte prin imaginile operei sale, atunci noi, fiind cretini, trebuie
sa fim cu mult mai ateni. Trebuie sa depim eforturile artitilor pentru a trai
dup duhul Evangheliei.
Acum, cel mai important este ca Dumnezeu sa va inspire lupta voastr
pentru mntuire. Cnd inspiraia a fost data, toat viaa se umple de lumina i
de bucurie. Nu se mai remarca amnuntele. Nu putem sa ne ndumnezeim prin
propria noastr asceza. ndumnezeirea are loc prin slluirea lui Dumnezeu n
noi i nu datorita propriilor noastre capaciti. Imaginaia constituie n acest
caz un mare pericol. Trebuie sa fim foarte ateni i sa nu ne nchipuim ca
atingerea acestui scop sta n puterea noastr. In schimb, pentru Dumnezeu
totul este posibil. Duhul Sfnt poate sa ne cerceteze chiar atunci cnd suntem
cufundai n somn i suntem cei mai slabi, neputiinciosi.
Scopul cel mai nalt al omului a deveni purttor al Duhului Sfnt, fara
nceput i fara sfrit presupune o libertate totala. Or, viaa de fiecare zi ne
arata ca prin lipsa de cunoatere i de nelegere, lumea triete o tragedie fara
de sfrit. Oamenii ignorani de Dumnezeu conduc lumea i acioneaz cu
autoritate; milioane de oameni sufer datorita situaiei lor absurde i fara
ieire. In acest sens, oamenii ar trebuie lipsii de libertate. ntr-adevr, darul
divin al libertii este nedesprit de cunoaterea lui Dumnezeu; or, noi zacem
n ntunericul necunotinei. Totui, Biserica continua sa predice necesitatea
acestei liberti absolute. Caci daca suntem lipsii ntr-un fel sau altul de
aceasta libertate, nu existam. Noi nu putem sa spunem ca Iisus Hristos: Eu
sunt.
Dostoievski spunea: Totul mi este ngduit. In sens duhovnicesc,
aceasta expresie este, n ntregime, adevrat, dar nu n realitatea n care
trim. Unde se neal Dostoievski, daca se neal? In opera sa nu citeaz pe
Sfntul Apostol Pavel care spune: Totul mi este ngduit, dar nu totul mi este
de folos. Totul mi este ngduit, dar nu trebuie sa fiu stpnit de nimic. Avem
aceasta libertae, aceasta putere n noi? Cu siguran, nu. Astfel, suntem lipsii
de capacitatea de a trai dup acest dar al libertii divine. Ce sa facem? S-L
prsim pe Hristos, sa alegem calea lata a lumii? Poate, dar atunci vom trai i
vom muri cu nepsare; via i va pierde sensul.
Cum sa gsim o cale de salvare n viaa noastr de fiecare zi? Cum sa ne
lucram mntuirea? Nu existam fara darul divin al libertii, dar aceasta
libertate ne depete. Este necesara, dar nu putem sa o nelegem, nici sa o
dobndim n noi. Cum sa trim? Asceza ortodoxa ne da un rspuns. Prin ea

ncepem sa trim cu contiina limitelor noastre i n frica de Dumnezeu.


Pentru a nu pierde binecuvntarea pe care v-a dat-o Dumnezeu, luptai pentru
a pastra fiecare gnd care va inspira i alungai orice gnd care va ucide
sufletul.
Cum sa ne curim firea de orice urma a pcatului strmoesc? Acesta
este sensul vieii ascetice. In afara ei, nu este mntuire.
Multe duhuri sunt mai puternice dect noi. Dar daca suntem cu Hristos,
vom ajunge sa le biruim. Manifestrile exterioare ale ascezei, ca tinerea
posturilor, nu sunt suficiente. Trebuie sa renatem chiar din interiorul nostru.
Cum sa nu ne temem de Postul Mare? La nceputul ederii mele n
Muntele Athos, Postul Mare era pentru mine o mare srbtoare: ma pregteam
pentru a primi revelaia nvierii noastre. Daca nsoim aceasta abstinenta de
hrana cu o rugciune inspirata, n duh, nu numai trupul nostru va suporta
aceasta perioada cu uurin, ci chiar multe boli vor fi tmduite.
Cei care sunt sntoi prin firea lor i care pot sa se lipseasc de hrana
timp de cteva sptmni, ajung la o stare de fericire. Patimile li s-au linitit.
Un sentiment viu de pace i de prezenta a lui Dumnezeu nsoete rugciunea.
Este o nenorocire ca astzi sa fim adesea lipsisti de aceasta putere de rbdare
n nevoin.
Astzi este imposibil sa impunem n totalitate rnduielile Bisericii. Pentru
ca suntei att de diferii unii de alii; fixai-v fiecare o msur a postului.
Dezavantajul rnduielilor canonice este acela ca linitete contiina
acelora care pot sa le pzeasc i le dau sentimentul ca sunt mntuii. Aceasta
este o gndire foate naiva. Fariseii, asceii, rabinii Vechiului Testament posteau
de asemenea i ei, dar aceasta nu era suficient. Hristos a spus: Daca nu
ntrecei virtuile fariseilor, nu vei putea sa va mntuii.
Sfntul Pavel, acest mare geniu pe care ni l-a dat pronia divina, afirma ca
nici o lege nu a dus vreodat pe nimeni la mntuire. Acestea fiind spuse,
regulile Bisericii pot sa fie, pentru nceput, un ajutor. ntr-adevr, daca de la
nceput suntem lsai liberi, de capul nostru, putem sa ne pierdem.
Omul care a reuit sa se ridice deasupra oricrei legi a atins starea de
ndumnezeire, adic mntuirea. Este mult mai important sa fii contient i
responsabil de fiecare micare a inimii i a mintii, dect de a avea o regula.
Este mult mai greu sa dobndeti o anumit putere de discernmnt,
dect de a-i fixa reguli. In viaa de fiecare zi, este foarte important sa ne
concentram mereu atenia asupra poruncilor date de Dumnezeu, asupra a ceea
ce trebuie sa facem i cum sa facem. Totui, nu putem sa ne eliberam cu totul
de gndurile murdare; nimeni, nici chiar cei mai desvrii, nu pot. Indiferent
de starea atinsa, desvrirea nu mpiedica niciodat ca sufletul sa fie tulburat.

Avnd experienta vieii duhovniceti, constatam ca ceea ce ne tulbura mai


nainte devine, pur i simplu, mai uor de nvins.
n pustiu, Hristos se mpotrivete ispitelor diavolului printr-un refuz
categoric, formulnd chiar bazele teologice ale rspunsului Sau. Este o lecie
pentru noi. De fiecare data cnd avem un gnd urat, trebuie s-l respingem
imediat, sa refuzam a intra n dialog cu el. Dar aceasta stare nu poate fi
dobndit dect printr-o foarte ndelungat asceza, prin lucrarea harului n
noi.
Ce nseamn a ne lucra mntuirea? Din tot ceea ce observam n existenta
cosmica, sa alegem ceea ce este plcut lui Dumnezeu i sa ne desprim de
ceea ce este contrar voii Lui. Atunci, cate putin, vom vedea cum viaa noastr se
va schimba. Dar sa fim rbdtori! Cu siguran, Dumnezeu poate sa ne
cerceteze pentru o clipa i sa ne deschid ochii sufletului pentru totdeauna.
Dar, de obicei, aceasta este rezultatul unei nevoine ndelungate, care nu are
nimic comun cu iluziile. Citii pe Sfntul Siluan i vei descoperi cum sufletul
sau tria mereu n Hristos. Vei nelege cuvntul sau, cnd spunea ca sfinii
nu triesc nici o clipa fara rugciune.
Cum sa discernem gndurile care vin din exterior de acelea care se nasc
n inima noastr? Cel mai adesea, ptrunderea energiei demonice este att de
subtila, nct o consideram ca fcnd parte din noi nine. nvtura motenit
de la Sfinii Prini ne ajuta, dar nu este suficienta. Tulburarea, nelinitea pe
care un gnd o provoac n inima noastr este semnul ca vine de la diavol.
Aceasta este mai puternica, atunci cnd avem gnduri de hula. Daca nu ne
ndulcim cu gndul pe care il avem n inima, daca nu suntem mulumii
sufletete, este semn ca acest gnd nu este de la Dumnezeu, ci de la diavol, care
ptrunde nluntrul inimii noastre.
Este foarte greu sa deosebim gndurile care se masc n inima noastr
sub influenta vrjmaului. Vom putea dobndi acest dar, progresiv, prin asceza,
printr-o lupta mpotriva patimilor pe care noi, copiii lui Adam, le posedam.
Treptat, vom ncepe astfel sa deosebim, sa sintm ca acest gnd sau acea
micare a sufletului, nu este de la Dumnezeu, ci de la vrjma. Nu prin
meditaie dobndim aceasta, ci printr-un sentiment, o intuiie imediata, extrem
de subtila i dificila de demonstrat, care este ntotdeauna rezultatul unor ani
ndelungai de asceza. Dup Sfntul Isaac Sirul i printele nostru Siluan,
deosebirea gndurilor este condiionat, de asemenea, de modul n care Duhul
Sfnt acioneaz n inima, de experienta pe care o avem de la har i de atacurile
demonice. Diminuarea sau pierderea harului este semnul ca am primit un gnd
de la diavol. In schimb, un gnd vine de la Dumnezeu, de la un nger sau de la
Duhul Sfnt cnd ne umple de bucurie i ne aduce o pace nespusa n suflet.
Partea a 6-a.

Cel mai bine este sa nu dam atenie gndurilor i sa ne cufundam n


rugciune, sa vorbim cu Dumnezeu prin rugciunea noastr.
Exista diferite metode de a ne mpotrivi gndurile rele, de a ne elibera
mintea de orice gnd ptima sau blasfemiator. Prima, recomandata de Sfinii
Prini ai Bisericii, este pocina. A doua, este de a ne muta atenia i ntreaga
noastr fiin asupra altui lucru. Cnd acest interes pentru altceva se
intensifica, diavolul ne neglijeaz i ne prsete.
Daca patimile noastre sunt puternice i daca un gnd groaznic, slbatic,
ptima, nu vrea sa ne prseasc, nu ne mai ramane dect sa luptam cu
lacrimi pana cnd va pleca acest gnd rau. Mintea noastr este ntr-o lupta
continua cu vrjmaul. Pentru a spori duhovnicete este necesara aceasta stare
de lupta permanenta. Caci, daca ne lenevim, il lsm pe diavol, care nu doarme
niciodat, s-i fac lucrarea sa, iar noi riscam sa ne pierdem mntuirea.
Privegherea. Iat cu ce trebuie sa ncepem, pentru ca nimic, orict de
uor ar fi, nu se poate face fara ajutorul lui Dumnezeu.
Lumina care ne nconjoar triete, astzi, ntr-un mod mai agitat dect
altdat. Dar cu cat intervin mai multe schimbri n lume, cu att este mai
greu sa ne pstrm o contiin cretineasca. Suntem atacai de pretutindeni,
de tot felul de idei care tulbura cursul vieii noastre. In timpul furtunilor epocii
contemporane, trebuie sa fim mereu vigileni. Este primul lucru pe care vi-l cer:
ascultai cuvntul Sfintei Evanghelii, privegheai i ncetai de a mai fi copii.
Sa pstrm aceasta trezvie, care menine trupul ntr-o tensiune
permanenta. Datorita acestei tensiuni, chiar dormind putem pastra n minte
scopul vieii noastre. Rugciunea poate sa ptrund pana n ceea ce psihologii
numesc subcontient. Un adevrat ascet se cerceteaz pe sine mereu, chiar i
n somn. Daca mintea sa este invadata de gnduri urate, el se scoal i se
roag. Astfel, putin cate putin, contiin va lumina tot ceea ce facem zilnic.
Nu lsai ca lucrurile acestei lumi sa va mprtie mintea. Concentrai-v
toat atenia, dedicai-v toat puterea unei viei care sa corespunda duhului
poruncilor Evangheliei.
Sa ne pzim mintea cu privire la placerile lumii exterioare. Fara asceza,
niciodat mintea noastr nu poate sa rmn permanent n Dumnezeu. Din
aceasta via trebuie sa nvm sa rmnem n Dumnezeu, ca sufletul nostru
dup moarte.
Cat despre vise, nu pot sa spun mai multe dect Sfntul Ioan Scrarul.
Sfatul cel mai bun, dup Sfinii Prini, este sa nu credem n vise. Pentru a ne
face sa credem n ele, vrjmaul poate, ntr-adevr, sa dea natere unor vise
care se mplinesc n realitate. Deci, trebuie sa fim foarte ateni. Este suficient ca
o singura data sa credem i ne primejduim sa cdem n nelare, nsoit de

toate urmrile sale. Avem cuvntul lui Hristos i al Sfinilor Apostoli; el ne este
de ajuns.
Este foarte important sa nu cutm niciodat sa obinem semne concrete
care sa releve bunvoina divina, ca, de exemplu, darul de a face minuni.
A-L trai pe Hristos prin i prin sine, ntr-un fel aparte de ceilali,
nseamn sa ncerci experienta insuficientei fiinei umane pentru viaa cretin.
In schimb, cnd doua, trei, patru sau chiar mai multe persoane se unesc n
acelai scop, puterea, fiecruia ete multiplicata la infinit. Sfnta Scriptura
spune: Vai de cel ce este singur. In schimb, n doi, rmnem de neclintit.
Important, ntr-o comunitate, este ca toi sa avem aceeai viziune, pentru
a ne lucra n acelai scop propria mntuire, a semenilor notri i a tuturor celor
care vin la noi s-l ajutam.
Absolvirea unei faculti de teologie nu este suficienta pentru mntuire.
Citii mai ales pe Sfinii Prini. Acolo vei afla adevrata teologie, lucrarea
mintii i a inimii, cnd este vorba de Dumnezeu.
Rugciunea curata a inimii nu este druit celor care studiaz mult. In
acest sens, calea cunoaterii aprofundate a teologiei nu este deloc eficace i
poate, doar rareori, sa conduc la rugciunea curata. Rugciunea curata a
inimii nu este druit celor care studiaz mult. In acest sens, calea cunoaterii
aprofundate a teologiei nu este deloc eficace i poate, doar rareori, sa conduc
la rugciunea curata.
Teologia este starea duhului aprut datorita aciunii harului
dumnezeiesc. In aceasta consta diferena dintre teologie i filosofie, dintre
adevrata teologie i teologia intelectuala. Daca un asemenea har va atinge
inima, nu va va mai prsi pe pmnt. Este inepuizabil, caci n el se afla
nceputul vieii venice. Chiar daca trupul vostru se descompune, acest har va
trai n voi cu putere.
Dumnezeu poate sa ating sufletul omului i s-l druiasc cu uurin
cunoaterea de sine. Este o mare diferen intre aceasta cunoatere i aceea
care se dobndete n colile teologice. Poate deveni foarte duntoare sufletului
studierea teologiei fara a avea o experienta de via trit n duhul lui Hristos.
Se risca ntr-adevr sa se studieze teologia ca o filosofie sau poezie, mai ales n
formele ei apofatice. Se risca sa se adopte o atitudine falsa, sa se cread
superior i aceasta este suficient pentru a fi pierdut. O cu totul alta cale trebuie
sa cutm pentru a trai n Hristos.
Cunoaterea teologica nvat n scoli i care a devenit o specialitate
intelectuala accesibila tuturor, nu duce la cunoaterea lui Dumnezeu.
Cunoaterea lui Dumnezeu vine din via n Hristos, care se nate n
adncurile inimii.

Putem fi nelai daca apreciem ca ceea ce aduce cunaosterea teologica


este mai mult dect sfinenia vieii.
Poi sa fii mare savant, sa ai diplome academice i sa ramai cu totul
indiferent fata de mntuire.
Cnd trieti o via sfnt i fara de pcat, cunoaterea intelectuala
poate sa dea roade duhovniceti minunate. In schimb, o cunoatere fara iubire
nu poate sa mntuiasc pe nimeni.
Partea a 7-a.
Fara duh de pocin, fara experienta unei adevrate ascultri, nu poi
deveni un adevrat teolog sau preot, adic o persoana capabila sa nvee pe alii
adevrata via cretineasc.
Pentru a nva sa trieti n Hristos, nu este necesar sa citeti zeci sau
sute de cri. Printele meu duhovnic m-a sftuit sa nu citesc dect cteva
pagini pe zi. Un sfert de ora, o jumtate de ora, dar veghind sa aplic n via
ceea ce citeam.
Sfntul Apostol Petru spunea despre preoia mprteasca ca ea poate fi
mplinit prin participarea noastr la sfnta Liturghie. Temei-v serios sa
mergei la Sfnta Liturghie din obinuin. Silii-v de fiecare data sa trii mai
profund ceea ce simea Hristos la Cina cea de Taina, cnd a instituit aceasta
mare Taina care este Sfnta mprtanie. Astfel, Sfnta Liturghie va deveni
mntuitoare nu numai pentru voi, ci i pentru toi cei care participa la ea. Nu
numai preoii pot sa triasc n inima lor suferinele lui Hristos pentru lumea
czut prada pcatului i morii.
Tot ce ne nconjoar exista pentru ca Dumnezeu vegheaz asupra lumii.
Dumnezeu poarta de grija lumii i lumea continua sa existe. Daca vei cuta sa
mplinii voia lui Dumnezeu cu simplitate i smerenie, Dumnezeu poate sa
transforme orice situaie, chiar i cea mai grea. Astfel, daca ascultai de
printele vostru duhovnic, daca avei ncredere n el, sa nu va fie teama ca
suntei povuii greit. Dumnezeu va gsi ntotdeauna mijlocul prin care sa va
descopere adevrul. A trai n ascultare, nseamn sa va facei inima mai
sensibila la orice schimbare duhovniceasca din viaa voastr.
Putin conteaz daca prerea printelui nostru duhovnic este imperfecta.
In msura n care sunt mplinite poruncile n ascultare i credina n Hristos,
Dumnezeu va ndrepta faptele noastre. Ceea ce prea fals se va adeveri. In
schimb, ceea ce prea desvrit dup judecata noastr, nu va fi, adesea, dect
reflexul voinei noastre pctoase, i Dumnezeu nu va mai fi cu noi.
Calea cea mai simpla este sa ascultam i nu sa poruncim. Este rzboiul
cel mai cumplit mpotriva patimilor.
Pentru a nelege taina mntuirii n Hristos, trebuie sa mergem pe calea
ascultrii. i sa o facem cu multa atenie. In msura n care concepia sa este

dreapta, omul poate avea o inspiraie foarte nalt fcnd lucrul cel mai simplu,
cum ar fi, de exemplu, la buctrie. In schimb, fara ascultare, fie el patriarh,
episcop sau preot, se poate pierde.
Purtam n noi pcatul originar, acest venin al primei ispite a lui Adam n
rai: Vei fi ca Dumnezeu, dar ascultarea ne poate elibera de pcat.
Totul depinde de relaia cu Dumnezeu. Daca avem ncredere n purtarea
Sa de grija, vom avea curajul sa mplinim cuvntul printelui nostru duhovnic.
Logica proprie vieii de fiecare zi i raiunii nostre nu este suficienta. Dumnezeu
il prsete pe acela care are prea multa ncredere n propria sa inteligenta.
Putin conteaz daca spune cineve un cuvnt mpotriva noastr, daca un sfat
este mpotriva bunului simt; daca suntem gata sa ne urmam duhovnicul i
daca avem ncredere n el, Dumnezeu sfrete ntotdeauna prin a rndui
lucrurile ntr-un sens pozitiv. Taina ascultrii este una din realitile cele mai
serioase pe drumul mntuirii.
Dumnezeu sa va pzeasc! Iar voi sa pstrai o atitudine dreapta! Din
exterior, nu se vede nimic; este o via despre care nu putem spune nimic
deosebit. Dar, n interior, datorita ascultrii, suntem ntr-o stare de tensiune
permanenta. Aa trebuie sa fie cretinul: un fir de nalt tensiune pe care o
psric poate sta fara nici o frica, dar prin care trece o energie capabila sa
ucid o lume ntreag. Iat cum vom intra n mpria venic a lui Hristos.
Prin putina nevoina a ascultrii, omul trece n existenta fara de nceput,
venic, a lui Dumnezeu.
Ascultarea este necesara pentru mntuire. Pregtii-v inima i mintea
voastr. Pstrai o atitudine interioara pozitiva.
A fi dup chipul lui Dumnezeu. Nu putem a ajunge la aceasta stare dect
printr-o ascultare asemntoare aceleia a lui Hristos, a Maicii Domnului i a
tuturor acelor care le-au urmat.
Cnd suntem mpreun ar trebui sa fim ca un singur om, dup chipul lui
Dumnezeu Cel ntreit, Care este un singur Dumnezeu. Nu putem ajunge la
aceasta stare dect daca avem n noi pe Duhul Sfnt, i nu dezordinea
interioara a gndurilor noastre rele. Cum sa dobndim acest har? Ce sa facem
pentru ca Dumnezeu i Duhul Sau cel Sfnt sa se slluiasc n noi? Trebuie
sa ascultam. Numai printr-o luare aminte permanenta asupra semenilor notri
vom ajunge sa descoperim n noi un fel de radar i sa sintm ceea ce gndesc
alii, voina lor, starea lor duhovniceasca. In schimb, fara ascultare, daca mai
nti cutam confortul nostru, ne vom despri de semeni i, n noi, se va
declana rzboi.
Ascultarea duhovniceasca este necesara n viaa de zi cu zi. Preferai sa
facei voia altora dect voia voastr. Acceptai cu bunvoin fiecare sfat al
printelui vostru duhovnic, al fratelui, sau al unei surori. Astfel, putin cate

putin, se va nate n voi i n jurul vostru o stare n care inima va deveni foarte
blnd i sensibila la orice micare interioara, la toate transformrile
duhovniceti.
Cnd suntem mpreun, fiecare sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne
druiasc duh de ascultare fata de voina Sa, i sa ne binecuvnteze pe toi. Fie
ca e cel mai tnr sau cel mai btrn, ascultai pe celalalt cu inima, pentru a
simi cnd Duhul lui Dumnezeu vorbete prin el. Un diacon de 20 de ani,
Sfntul Atanasie, i nu patriarhii, episcopii sau alti martiri, cu prilejul primului
Sinod Ecumenic din anul 325, a fost cel care a sugerat cuvntul homousios
pentru a defini raportul dintre Tatl i Fiul i Sfnta Treime. Dar, pentru a
ajunge la aceasta stare trebuie multa bunvoin. Nu mai prin ascultare o
putem dobndi.
Prin ascultare, inima devine din ce n ce mai sensibila la via,
suferinele, bunstarea i nevoile altora.
Prin slujire, i nu prin stpnire, devenim asemenea Domnului. Hristos a
artat calea n timpul Cinei celei de Taina. El era Domnul i spala picioarele
ucenicilor Sai.
Prin ascultare, inima i mintea voastr se va deschide spre venicie.
Prin ascultare, viaa noastr devine contient chiar i n timpul
somnului.
Partea a 8-a.
Prin ascultare, combatem patimile, astfel nct nici un gnd ptima nu
poate sa ne rodeasc.
nainte fiecrei persoane trebuie sa fim gata sa mplinim voia sa mai
degrab dect a noastr. Astfel, contiina noastr se elibereaz. Putin cate
putin, ntr-un mod cu totul neateptat, lacrimile pentru Adamul ntreg se
nasc n noi.
Ascultarea ncepe prin amnuntele cele mai nensemnate ale vieii zilnice,
prin ocupaia cea mai modesta, dar se sfrete prin contiina lui EU SUNT.
Trebuie sa pstrm aceasta stare de duh cu tria credinei n nviere.
Hristos a spus: Cel ce nu urte pe tatl sau, pe mama sa, pe fraii sai,
pe copiii sai i chiar pe propriul sau suflet, nu poate sa Ma urmeze. Cuvntul
Domnului este foarte serios. Nu este vorba aici de cariera i de minciunile
acestei viei, ci sa ajungi sa treci peste patimile i pcatele acestei lumi pentru a
trai venic cu Tatl. Dup cderea n pcat, firea umana este, n toate
manifestrile ei, potrivnica fata de ceea ce Tatl nostru ceresc ateapt de la
noi. Iat de ce trebuie sa ne uram pe noi nine, n starea n care suntem n
lumea de dup cdere.
Prin ascultare, sufletul nostru poate sa ajung curat naintea lui
Dumnezeu.

Daca iubete cineva pe tatl sau, pe mama sa, pe copiii sai, mai mult
dect pe Mine, nu este vrednic de Mine (Matei 10,37). Nimic nu este mai
nfricotor pentru oamenii lumii dect aceste cuvinte. Totui, trebuie sa
reuim sa depim ceea ce ne leag de fiinele cele mai apropiate. Astfel, nu
vom ajunge niciodat la iubirea atotcuprinztoare i absoluta a lui Dumnezeu.
Ascultarea este o renunare totala la voina noastr proprie. Aceasta este
calea pe care trebuie s-o urmam pentru a deveni liberi, pentru a auzi n inima
noastr vocea Duhului Sfnt. Viaa noastr va fi tragica, fara salvare, atta
timp cat va exista n noi o patima. Nu putem sa aflam pacea dect prin
renunarea desvrit la propria noastr voina.
Numai cnd ne eliberam de propriile noastre gnduri, idei, dorine,
putem trai, n toat curia, n prezenta lui Dumnezeu.
A asculta nseamn a-i trai voia proprie, personala. Zilnic, trebuie sa fii
dispus sa renuni la propriile tale idei pentru a te elibera de lupta penibila i
mizerabila, pe care o ducem mpotriva patimilor. Odat terminat acest rzboi,
ne aflam deja la porile veniciei.
Daca renunai la propria voastr voina, cutnd voia lui Dumnezeu,
Dumnezeu va fi cu voi. Daca vrei sa urmai propria voastr gndire, Dumnezeu
va va prsi.
Cea mai mare pedeapsa, pentru om, este ca Dumnezeu s-l lase n voia
sa proprie. In vremea noastr, care L-a respins pe Hristos, nimeni nu nelege
aceasta aparenta supunere.
Rugciunea curata presupune lipsa de griji. Se poate ajunge la ea atunci
cnd, n orice ocupaie, mintea noastr ramane libera de a gndi i de a nu trai,
dect prin numele divin, harul Duhului Sfnt.
Eu nu am venit pentru a impune voia mea altuia, ci, dup exemplul lui
Hristos, pentru a-l sluji. ncercai sa procedai astfel, i vei vedea ca harul lui
Dumnezeu va fi cu voi. Apoi, adoptai aceasta atitudine n fiecare moment al
vieii voastre.
Daca nu vom nva sensul slujirii aproapelui, viaa noastr va fi inutila.
Daca vrem sa ne rennoim firea, sa devenim asemenea lui Dumnezeu, trebuie
ca dorina de a-l sluji aproapelui sa ne domine viaa.
Slujirea aproapelui are o putere mntuitoare infinit mai mare dect
oricare teorie teologica.
Cum putem s-L cunoatem pe Dumnezeu aa cum este? Hristos ne
arata calea, rugndu-ne sa trim n sfinenie ca sa nu vtmm pe aproapele,
sa preferam pe alii noua nine, sa nu luptam pentru a-l domina.
Pentru ca ceilali sa triasc, noi trebuie sa murim noua nine. Hristos a
spus: Sa nu va fie frica ca va vei perde sufletul n aceasta slujire. Cel care
slujete aproapelui i ctig sufletul pentru viaa venic.

Care este arma vrjmaului mpotriva mntuirii noastre? Invidia. In


Evanghelie, Pilat tie ca evreii vor s-L omoare pe Hristos din invidie. Invidia
este cea mai mare putere a vrjmaului. Iat de ce trebuie, nainte de toate, sa
evitam gndul de invidie.
Invidia este caracteristica tuturor oamenilor, independent de situaia lor
sociala. ntr-adevr, mereu e cineva mai puternic dect noi. Mereu, ceilali au
ceva ce ne-ar place sa avem. Din invidie ii respingem pe alii, i, pentru
Dumnezeu, viaa noastr devine, ntr-adevr, ca o imagine obscura i
ntunecat.
Strduii-v sa nu acuzai niciodat pe altul, ci rugai-v pentruel. A
judeca pe cineva pentru lipsurile pe care le are, nseamn sa nu-i vezi propriile
tale defecte.
Partea a 9-a.
n starea noastr de cdere suntem incapabili sa judecam, n mod corect,
pe fratele nostru. Sa nu fii att de siguri ca fratele vostru se neal. Nu-l
judecai.
Este preferabil sa nu judecam. A trai n frica de Dumnezeu nseamn a-i
fi teama sa judeci pe altul ntr-o maniera pctoas i nu aa cum l-ar judeca
Dumnezeu.
Ce ctig judecnd pe fratele meu? Atta timp cat nu-l voi vedea aa cum
Domnul il vede, totul va fi greit. ncepei prin aceasta rugciune, prin ideea de
a fi asculttori, de a nu judeca pe fraii votri. ncepei prin aceasta dorin de
a-l sluji pe alii cu dragoste, ca i Sfntul Siluan, care cerea, n zilele de
srbtoare, sa poat sluji n trapeza sutelor de clugri. Era att de fericit sa
vad cat de mult ii iubea Hristos pe aceti oameni, pe aceti copii ai lui
Dumnezeu. Ii slujea cu multa dragoste. mplinite n acest duh, muncile vieii de
zi cu zi, pot sa devina o hrana duhovniceasca foarte agreabila. Seara, datorita
acestei atitudini de slujire, inima voastr va fi foarte blnd i vei plnge
naintea lui Dumnezeu pentru propriile voastre greeli, pentru lipsa voastr de
iubire.
Greutatea de a comunica cu semenul provine ntotdeauna dintr-o lipsa de
rugciune i iubire. Cum spunea Stareul Siluan, se poate ntmpla ca, n
ciuda rugciunilor celor mai fierbini, sporul sa fie dificil. Totui, cnd ajungi,
prin rugciunea lui Iisus, sa trieti n pace cu o persoana, devii capabil sa
trieti cu milioane de alte persoane care i se aseamn.
A ne ruga pentru altul, nseamn, datorita unei bune dispoziii a inimii
noastre cu privire la el, a-l ajuta sa reziste gndurilor rele pe care poate, nu fara
de motiv, sa le aib cu privire la noi. In schimb, a nu ne ruga pentru altul,
nseamn a justifica, prin lipsa noastr de iubire, gndurile urate pe care poate

sa le aib mpotriva noastr. Sa pstrm unitatea n rugciune n jurul


potirului lui Hristos i vom vedea ca este uor sa iubim.
Sa fii foarte ateni! Nu permitei nici unui gnd rau sa intre n inima
voastr.
Nu considerai nensemnate gndurile negative pe care, n linite, le
putei avea cu privire la altul. Pzii-v de orice cuvnt care rnete. Este foarte
important. Aminiti-v, de asemenea, de aceste cuvinte ale lui Hristos: Nu facei
altora ceea ce nu dorii sa vi se fac vou.
Urmai atitudinea acestui om pe care Dumnezeu il iubea att de mult,
Printele Misail, egumenul Mnstirii Sfntul Pantelimon, pe vremea cnd
eram eu acolo:Daca cineva mi se mpotrivete, eu cedez.
n compania acelor care va primesc, aleii lui Dumnezeu care va
ntmpina i va accepta s-l slujii, considerai-v, dincolo de orice, nevrednici
i onorai. Atunci viaa voastr se va schimba. In schimb, daca vei judeca pe
alii pentru lucruri nensemnate i exterioare, vei pierde totul.
Tot ceea ce dobndii n luptele voastre interioare se reflecta n viaa
voastr n Dumnezeu. Luptai mpotriva oricrei patimi care provoac n voi
gndurile critice cu privire la aproapele! Nu primiti ceea ce vrjmaul va
sugereaz mpotriva celui care va nedreptete. Fie ca suntei singur n camera
sau cu cineva, orice gnd critic, orice micare interioara negativa creaz o lipsa
n cetatea voastr duhovniceasca i n cea a comunitii voastre. Nici un gnd
nu se nate i nu trece prin minte fara urmri. Avnd gnduri bune vei putea
vedea n orice persoana pe care o vei ntlni o fiin scumpa. In schimb, avnd
gndurile urate, fata voastr, energiile voastre psihice va vor irosi relaiile i va
vor afecta anturajul. Cnd harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora: nu
mai vezi dect suferinele i dragostea pentru frai.
De asemenea, este fals i iluzoriu sa atepi desvrirea unui grup dect
pe cea a unei persoane. Mai nti, pentru ca noi nine nu avem o idee
adevrat i dreapta despre ceea ce nseamn desvrirea. Apoi, pentru ca
desvrirea este starea de asemnare totala cu Dumnezeu.
Respingei orice duh de curiozitate. Facei-v munca fara sa va ngrijii sa
aflai daca ceilali o fac pe a lor. Cnd lipsete curiozitatea, fiecare primete de
la Dumnezeu ceea ce i se cuvine. Nu putem s-L nelm pe Dumnezeu. El este
att de puternic i att de drept nct nu putem s-L ascundem nimic.
Druiete-mi ca s-mi vad greelile mele i sa nu osndesc pe fraii mei,
spune Sfntul Efrem n rugciunea sa. Cnd ncepem sa comparam nevoinele
noastre cu cele ale aproapelui, vrjmaul poate sa gseasc mijloacele prin care
sa ne descurajeze.

Cnd intervin intre oameni certuri, nenelegeri, stri tensionate, unitatea


nu poate sa fie pstrat dect daca fiecare suporta slbiciunile selorlati. Dup
Apostolul Pavel, este mai bine sa supori o jignire dect sa jigneti.
Daca ne rugam n mod constant pentru binele frailor i al surorilor
noastre, pentru a parcurge drumul vieii n acelai duh i aceeai armonie a
dragostei duhovniceti, realizarea asemnrii cu Hristos va fi mai uoar. In
schimb, daca ne vom opri la detaliille inevitabile i la lipsurile vieii exterioare,
vom pierde harul contemplrii lui Dumnezeu.
Confruntai cu o problema, cei mai mari se pun n slujba aproapelui.
Este singura soluie posibila. Caci, spune Hristos: Cei ce vor sa fie mai mari, sa
devina slujitorii i robii celor mai slabi. Viaa n lume este ntemeiat pe fora i
violenta. Scopul cretinului este invers. Fora nu aparine de via venic. Nici
un act impus prin fora nu ne poate mntui.
n viaa de obte, ascultarea ne permite, putin cate putin, sa nelegem
psihologia celorlalte persoane. nvnd sa trim cu o persoana, nvm sa
trim cu milioane de persoane care i se aseamn. Astfel, n mod progresiv,
intram ntr-o profunda suferina pentru ntreaga umanitate. Trebuie ca duhul
nostru sa se dezvolte n toate dimensiunile fiinei umane i nu numai la nivelul
obligaiilor i al greutilor cotidiene.
Aceste lucruri mrunte, nenelegerile care le nsoesc, sunt, cu
siguran, inevitabile, dar nu sunt sfritul vieii noastre. Scopul nostru este sa
devenim dup chipul lui Hristos. Daca n calitate de eu nu pot sa port o mica
comunitate, cum as putea sa port, ca i Hristos, ntreaga umanitate, n timp i
spatiu? Via cretineasc nseamn sa devenim asemenea cu Hristos, sa avem
aceleai stri ale inimii, aceleai gnduri ca i Fiul Tatlui, ne spune Sfntul
Apostol Pavel. Daca rmnem contieni de acest scop, daca suntem din toat
fiina noastr n aceasta stare interioara, mintea nu se va mai pierde n lucruri
mrunte. Poftele, invidiile, nenelegerile i micile probleme ale vieii cotidiene,
vor trece neobservate.
Noi oficiem Liturghia mpreun. Dar pltim preul: fiecare dintre noi
trebuie sa se preocupe de mntuirea tuturor. Viaa noastr este un martiriu
fara sfrit.
Nu exista alta cale dect rugciunea nencetat n timpul lucrului.
Transformai tot ceea ce trebuie sa facei n rugciune. Deschidei o usa, cerei
Domnului sa deschid pentru voi usa metanoiei, a pocinei. Voi punei
crmizi; spunei ca lucrai n zadar i ca nimic nu poate sa tina daca
Dumnezeu nu participa El nsui la construcie. Nu obinuiesc sa cer sfaturi
duhovniceti de la efii de stat i de la generali, dar cazul lui Cromwell este
interesant. Pregtindu-se pentru o lupta, spunea: Doamne, voi avea prea mult
de lucru; pot sa Te uit, dar Tu nu ma uita.

Gsii motive ca sa fii cu Dumnezeu!


Partea a 10-a.
n Muntele Athos, atunci cnd eram inca nceptor, un clugr btrn
mi-a spus, ntr-o zi, ceva remarcabil n ceea ce privete lucrrile cele mai
smerite: Nici un lucru nu njosete valoarea persoanei umane. Dar pcatul
degradeaz viaa divina n noi. ndeletnicirile care nu pot sa devina o patima se
potrivesc cel mai bine cu viaa duhovniceasca. Daca sunt buctar, pregtesc
hrana, rugndu-m pentru cei pe care Domnul nostru ii iubete. Nu exista
patima. In acelai timp, aceasta ascultare are o mare valoare, pentru ca mi
permite sa slujesc oamenii pe care ii iubete Hristos. Se poate trai foarte frumos
cu o astfel de atitudine.
Cine va fi primul? Domnul spune: Cutai mai nti mpria cerurilor i
toate celelalte vi se vor aduga vou. Este principiul nostru, chiar daca viaa
materiala ni se impune de diminea pana seara. Scopurile celor din lume sunt
altele i nimeni nu mai are timp sa se roage.
Cnd mintea i inima noastr sunt ndreptate spre Dumnezeu, totul
devine uor. Fara aceasta micare dinamica spre Dumnezeu, via i pierde
sensul.
Odat, n Mnstirea Sfntul Pantelimon, mi s-a ntmplat sa am pana la
paisprezece ascultri n acelai timp. I-am spus aceasta printelui meu
duhovnic; Nu reuesc s-mi mplinesc sarcina: am paisprezece ascultri!. El
mi-a rspuns: N-ai dreptate, n-ai dect o singura sarcina. Nu printe, i-am
rspuns, am paisprezece!. Nu, a spus iari, tu nu faci dect un lucru n
acelai timp. Atunci, f-l bine i treci la urmtorul..
Scopul pe care il dam vieii noastre ptrunde toate activitile noastre.
Daca, de exemplu, vom cuta mai nti sa ctigm bani, tot ceea ce vom face
va decurge din aceasta.
Munca, poziia sociala, ar trebui sa nu aib nici o importanta n relaiile
dintre persoane. Privilegiul nu este pe plan exterior, ci interior; cel care iubete
cel mai mult pe Dumnezeu, cel care se roag cel mai mult, cel care se silete sa
mplineasc cel mai mult poruncile, acela va fi cel mai aproape de Domnul. Este
foarte important. Eliberai-v mintea de orice gnd de cariera. Nu exista cariera
n viaa duhovniceasca.
Daca mntuirea n Hristos este singurul scop al vieii noastre, tot ceea ce
facem devine act de rugciune, liturghie.
Tot ceea ce facei, lucrul voastru, poate sa fie mntuitor. Aceasta depinde
de voi, de felul n care il facei. Istoria abunda de clugri devenii mari sfini,
fiind buctari sau splnd cearcefurile. Calea mntuirii consta n a lucra fara
patima, cu rugciune.

Cunoatei, poate, pe acel clugr care a fost buctar toat viaa ntr-o
mnstire din Kiev. Privind focul din soba, se vedea tot timpul n flcrile
iadului. A devenit un sfnt. Ascultarea pe care o avea nu l-a mpiedecat sa fie
ntotdeauna cu Dumnezeu.
Nu va pierdei timpul trind fara rugciune, fara meditaie. In viaa
noastr totul are sens duhovnicesc. Aadar, mai nti sa cutm cum putem sa
lucram pzindu-ne inima, mintea, judecata noastr n Dumnezeu.
Dumnezeu sa va druiasc puterea de a va pzi sufletul, mintea i inima
voastr n duhul lui Hristos. Atunci, tot ceea ce vi se va ntmpla va putea
foarte repede sa fie transformat n totalitate. Ceea ce era plictisitor i
descurajator va disprea, transfigurat de dorina voastr de a fi acolo unde este
Hristos, Dumnezeul vostru.
Pentru a ne pastra sufletul i inima n pace n fata judecii lui
Dumnezeu, nu trebuie sa facem nimic care ar putea s-l deranjeze pe
aproapele. Trebuie sa dobndim viaa noastr prin noi nine, prin nevoina
noastr.
Trebuie sa evitam cu orice pre grijile vieii cotidiene ce ne mpiedic sa
rmnem n duh cu Hristos, Care este de-a dreapta Tatlui i cu Duhul Sfnt.
Sfinii Prini recurg cteodat la aceasta metafora: daca suntem undeva
cu un mprat, prezenta sa influeneaz tot ceea ce facem. De ce nu ar fi la fel
cu mpratul venic? Pentru ca este prezent, sa facem totul sub privirea sa.
ntotdeauna.
n fiecare zi, n fiecare noapte, sa ne gndim ca Dumnezeu ne privete, ca
ne asculta rugciunile, ca vede profunzimile sufletului nostru. Bineneles, asta
nu vrea sa spun ca Il vedem pe Dumnezeu aa cum este El, dar creeaz o
atmosfera care permite sa observam imperfeciunile noastre, mprtierea
mintii noastre, greelile noastre n relaiile cu aproapele n timpul zilei.
Trind cu alte persoane, suntem supui la anumite limite, reguli
exterioare, restricii, etc. Dar Duhul, Care purcede din tatl, trece peste toate
aceste forme.
Gndul nostru sa fie acolo unde este Hristos. Atunci, rugciunea noastr
va fi cu El i nu ne va mai ramane mult loc pentru patimi. Ne vom obinui sa
trim astfel i, n aceasta via linitit, ne vom recldi ntreaga noastr fiin.
n viaa nimic nu este banal, mrunt, nensemnat!
Pstrnd mintea la Dumnezeu, este uor sa observi toate legile, regulile i
limitele exterioare, fara sa devii robul acestora. Formele exterioare ale vieii se
mbin, cu uurin, cu contiina duhovniceasca. Ordinea aparenta a vieii
ramane aceeai, doar coninutul este cel ce se transforma.
Sporirea noastr duhovniceasca depinde n primul rand de atitudinea pe
care o adoptam. Este ciudat, dar nu suntem obinuii sa fim ateni la tot ceea

ce se petrece n jurul nostru i n interiorul noastru. Uitam acest lucru.


Impresiile vieii exterioare, materiale, ni se ntipresc att de puternic, nct
uitam de viaa duhovniceasca.
Partea a 1l-a.
Trebuie sa pstrm, n acelai timp, un elan foarte puternic spre
Dumnezeu i contiina insuficientei i srciei noastre. Daca suntem
mulumii de noi nine, rugciunea sa fie ceea ce ar trebuie sa fie: erupia unui
vulcan.
ntr-o societate, unde fiecare se imagineaz fiind primul, nimeni nu
progreseaz. In schimb, daca se considera ntotdeauna ultimul, ntlnirea cu
aproapele devine de fiecare data prilejul unui folos i al unui spor duhovnicesc.
Astfel, e preferabil sa fii ultimul. Daca sunt primul, e o plictiseala groaznica.
Daca sunt ultimul, e o bucurie continua, pentru ca nv mereu ceva util.
Sa ne smerim continuu: iat lucrarea noastr! Domnul a spus: Cel ce se
smerete se va nla. Doar Dumnezeu singur poate sa nale.
Problema vieii cotidiene este, ascetic vorbind, legata de frica de
Dumnezeu. Aceasta este un dar extrem de preios. Prin ea cerem lui Dumnezeu
sa ne povuiasc n viaa de zi cu zi, n fiecare clipa. Printr-o aciune a harului
care scap logicii noastre, intram pe nesimite n libertatea copiilor lui
Dumnezeu. Sa rmnem n fiecare moment n frica de Dumnezeu. Astfel, vom
ajunge sa slujim pe semenii notri i sa lucram la mntuirea noastr.
Nu ncetai, n fiecare zi, s-L rugai pe Dumnezeu sa va Druiasc
Duhul Sfnt, harul pentru a mplini i a ne nsui poruncile lui Hristos, pana
ce ele devin a doua natura. Scopul final este ca mintea noastr sa se gseasc
mereu unita cu inima. Aceasta unire a inimii i a mintii este chiar locul
rugciunii.
Practic, cel mai adesea, stand aezai rostim rugciunea fara glas, n
locul inimii. La nceput, trebuie sa legam rugciunea de respiraie. Cnd
inspiram, spunem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu. Apoi, cu
expiraie, spunem: miluiete-m. Ne concentram toat atenia asupra
numelui lui Hristos i asupra cuvntului miluiete-m. Sa nu acceptam nici
un alt gnd. La nceput, acest act, n aparenta att de simplu, este dificil; n loc
sa fim linitii, luptam. Totui, putin cate putin, ne obinuim sa ne pstrm
atenia pe locul cel mai nalt al inimii. Ne vom obinui treptat cu rugciunea.
Cnd ncepem sa rostim numele lui Hristos, o mulime de gnduri ne
nvluie. De ndat ce rugciunea se termina, atacul dispare. Ieim cu sufletul
eliberat, atunci cnd, n timpul rugciunii, gndurile ne asalteaz.
Rugciunea dezvluie patimile care sunt n noi. Aceste atacurile dezvluie, de
obicei, coninutul fiinei noastre. In momentul rugciunii, noi luptam cu toate

aceste imagini, cu toate aceste patimi i griji pentru a rosti numele lui Hristos
cu o minte curata.
Daca sintm o anumit antipatie fata de cineva, cel mai bine este sa nu
ne gndim nici la chipul acestei persoane, nici la cauza acestei uri, ci sa ne
rugam independent de toate acestea. Prin aceasta lucrare interioara, putem sa
trecem peste antipatia noastr, sa refuzam imaginea nscut din patimile
noastre.
Daca ne ataca gndurile i ne mpiedic sa ne rugam curat, trebuie sa
rbdm i sa strigam: miluiete-m pe mine! . Prin aceasta mpotrivire activa,
transformam, putin cate putin, natura umana czut, care face din noi copiii
primului Adam. Luptam, i aceasta lupta trebuie sa fie, cu adevrat, profunda,
sa mbrace o forma cosmica. Nu, noi nu suntem doar nite indivizi atacai de
gnduri. Cu rbdare sa strigam: Miluiete-m, miluiete-m!. Iat maniera
de a rezista gndurilor urate i de a le mpiedica sa ne stpneasc.
Nu va descurajai prea repede, ci repetai rugciunea, pana cnd ea se va
ntipri n mintea voastr.Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi. Cnd rostim aceasta rugciune, stabilim cu Hristos o
relaie personala care scap raiunii noastre. Viaa lui hristos ptrunde treptat
n noi. Unii se roag cu gndul, cu mintea. Or, nu poate exista rugciune acolo
unde nu e participarea inimiii. In rugciune, inima i mintea sunt, n mod
indisolubil, unite.
Rugai-v n camera voastr. Unii vor putea sa se scoale cu o ora mai
devreme, alii cu o jumtate de ora, alii cu un sfert de ora sau zece minute.
Asta depinde de puterile fiecruia. Dar trebuie s-o facei. Astfel, inima i mintea
voastr se vor obinui sa triasc mereu i pretutindeni cu rugciunea. Cnd
rostii rugciunea lui Iisus, mpiedicai orice alt gnd sa va atace. Cei care sunt
nceptori n viaa duhovniceasca trebuie sa nvee sa lupte mpotriva poftelor
trupeti.
Rugai-v seara, dimineaa i n celelalte clipe ale vieii voastre de zi cu zi.
Rugai-v pentru alii. Numai prin unitate n Duhul Sfnt vei fi capabili sa
lucrai mntuirea voastr. Rugai-v pentru semeniii votri i cerei lui
Dumnezeu sa va binecuvinteze prin rugciunile lor.
Cnd ne rugam pentru o persoana bolnava, rostim numele ei i ne
gndim la ea cernd lui Dumnezeu sa o vindece. Nu este o iluzie, ci o realitate.
Nu este un pcat, ci o atitudine de iubire cretineasca pentru fratele nostru.
Cnd sufletul nostru este n ntregime ndreptat spre Dumnezeu, toate
ntrebrile nceteaz. Nu mai exista dect o ntrebare: Cum sa dobndim pe
Duhul Sfnt n noi i s-L pstrm?
n zborul sufletului spre Dumnezeu, putem atinge sfera rugciunii
curate. Cnd rugciunea devine curata, o altfel de vedere se nate n om. Tot

ceea ce a asimilat n aceasta lume, prin experienta sau prin studii, este depit.
In starea de rugciune, omul nu-i cunoate nici vrsta, nici starea sociala sau
ierarhica. Toate detaliile vieii pmnteti sunt depite. nelegem mai bine
sensul cuvintelor lui Hristos: i n ziua aceea, nu Ma vei mai ntreba despre
nimic.
Cum sa ne comportam n Biserica? Trebuie sa fim ncordai i
concentrai; sa avem o tensiune, adic o atenie foarte mare pentru ca sa nu
fim distrai de lucruri superficiale i de gnduri strine. Cnd sufletul nostru e
liber de patimi, firea noastr alterata prin cderea n pcat este redusa la
frumuseea ei originala. Daca suntem dup chipul lui Dumnezeu, revelaiile
devin fenomene normale. Calea cretineasca nseamn s-i umpli sufletul i
inima de cunoaterea superioara a lui Dumnezeu. Doar printr-o experienta
ndelungat, ce poate dura luni i ani, putem dobndi, ncetul cu ncetul, o
atitudine cretineasca n rugciune.
Fii nebuni, nebuni precum adevraii ascei! De ce nebuni? Pentru ca a
fi cretin nseamn a trai pe doua planuri n acelai timp: n prezent i n
venicie.
O repet: sa ne sporim acum atenia pentru zidirea vieii noastre.
Pstrai toate acestea n contiina voastr i viaa va va fi plina de
interes, nu doar n fiecare zi, ci n fiecare clipa.
Nu uitai aceste cuvinte. Dumnezeu v-a dat timp pentru a lucra la
mntuirea voastr venic. Nu-l irosii!

SFRIT