Anda di halaman 1dari 12

A, FRANCKE AG VERLAG BERN.

3. AUFLAGE 1964

1946

Asemanat din multe puncte de vede.re de ditre unii cerceta,tori ou 'v,eacul ,al XVIH-lea, secolul in care ,traim s'e caI1acterizeaza, [nMe al'tele, prin:1lr-odeo:sll::Ma
deZiVoltarea spiri,tului
critic, rationalist, in intenprretarea fenomenului estetic. Day
cloacain epocileanterioare
'PI1ezenta'UJ:1JO,r
sisteme cY,iticedominante a anihilat in mare masura cris.tali~ar:ea unoI' curentre
opuse, in ultimele decenii asistam la 0 foar:te acoentuarta dive.rsificare a sistemelor si stiltmilor crHiJCiilitemre. Esi ad~va.yat
ca erteJ.'ogenitatea criticii litel"ianecontermporane l~i are nnele
punde de pIe care in conloeptii eSitetke .;;i orirtice mai vechi,
day avem conrving.ere.a,oa niciod!ata rcritica litera'ra IlJUa putu:t
lnQ',egisitrain decursul ,altOI' veaouri starea de efelWiesoenta pe
care.o OO1lJSrtatam
~n epo:ea rnoas,tra.
Un alt fenomen rca,re capMa tralsaturi foarte pI"eg11'anJte
in ultimele decenii este tendinta excesiva de pozitivism a
unoI' sisteme de critica stilistica, opusa nazuintei care i;;i
propune sa ,trlarusifror:me
cmtica intr-un simplu act de aproximare metaforioa asu'pra creatiei estertice.
Esrte acrevamatca .;;i in secolele anJterioar:e critica lite,rare
;;i-a cautat un supo.nt inalte domenii al~ g5nJdirii umanistice.
Intemeiata peteologi:a sau filozorfia r.ationali'sta a seoolului al
XMIII-l'ea, fe.ritilizata in secolul urmator de grrnd'irea poZlirtiviSita .;;ide pnogrresele nealizate in d.omeniul cercetarilor psihologice~;;a oum apare la Taine ;;i Sainte-illeuve, iar mai tl~i'U,
~Iin!inld die la alte sislteme filozo:fioe;;i estetice, la Croce,
Dllthey sau Curtius, critica literara s-a dezvoltat ;;i diversificat
de-a Iungul timpului prin ac'hizitia de idiei din alted()rnenii
d cer'cetar,e, mai mult ,sau mai putin 3 pl":Opi
ate, pastrindiu-~i

insa autonomia deplina in apTiecier,ea .';>iexplicarea fenomenului esteUc.


.
.
Nazuind sa explice opera de arta in specificitatea e1, C~'ltica literara trece astazi printr:un profund proc~s ~e. spe~l~lizare, unilateralizare~ n:etode1 ~cntIc~ ~ducmd msa 1mphclt
la partializarea actulm de Judecata estet1ca.
.'
Specializarea CI1iticiili:tera,re co~tel?POl~ane, ~a .';>1ten!~mvele ei maroate de pozif1;iv,a.re,l1e2Jultadill1 c1epantaJJa~'ea~cohl?:r
prinlCipale die oritka ,pe care Rene. Wene~( 0 fa~e In ~n!1.dm
carttile sale 1. Dupa pare:rea c7'roe:tato~rmlm.
~me.ro1'oClin,
.~rtaz1 s.~
pot cons't!aJta.'?ase ~irectii don:ll.nante .m cn:1?a. ~lterar~ '. 1. cr~_
tka literara marx1sUi; 2. ontlca ps~harralrt1Ca, 3. cnhca .st1
lului ~i a limbii ; 4. un nou formalism al gind~rii org~~lo~lC~ ;
5.eritica mi1tologica ee dJeriva din anJtJ:1QpOlog1a
C~1~U~1
.~1 dn~.
speculatiile lui C. G. Jung; 6. un nou gen de ont1'~~~hte~ra
filozofica, stimulata de exi'stenti,alism .';>ialte conoeptn mrUJdl,te
clIeispre1ume.
.
Nu intentionam sa ne angajam acum intr-o dezba:ere pnellek
vitoa,re la nJU!maruldkecWlor criti1ce stabilite de R~ne
sau la eriteriile sale de c1JCliSifieare.
Dar ccea oe donm sa sc~ate.m an evidienta este pe die 0 ,paflte cal1aderul eteroge:x:.al 61Stemelor cri,tice oonrtemporane; pe de altil pante sp~r11]~I1Jul
J?
care critioa liter,ara i1 cauta in aoest pro'ces de spec1S:~lz.arem
clIomeniiiIlllIDlCllilte
de cercetJare, meJlJi>tesa-i ofel',e solutn de explicare specifica a fenomenului literal' .r;;id~ ev~lual'e estetica, apta sa evite impresion:i.sffilulelemell'ta'r ~l a1~b1tl"arulpro'
diucator de conlfuzii.
Una din dJinectii1e omticii corute~,poraI1Jeca~e tiI?-de ~a. se
apropie de creatia literara prin spec1~1~ulv~l?n~o: hngv1s~lce.:
apreciate sub raport e.ste:tic, este cntlc~ srtll1stlca. D:spnnsa
din cercetarea strict filologica a textulUl care are 0 mdelungata traditie, critica stiHstica ,a ciiJpMat in ~ecol.ul ~stru 0
tnICoI1ltestalbilaauootThomie,in primul riinJd prm. f1~ahtatea ~3
u1tima care I'am[,ne e'V,alua,reaestetica a opere1 hter,are prm
su:I'prinJderea parti:cularita~ilor sale specifice.

:V

1 R. W!llek, Grundbegriffe
lag, 1005, p. 2101.

der

Literaturkritik,

Kdh'lhammer

Ver-

Eviderut, in caarul crJiticii S'til~Uce din ultime1e deoenii


s-au ,conturat directii 'dti.fer,ite,,,?ooala germana, .rep11ezenrtaM
die Wolfga!IlJg~aylSeI':,Emil srtatger ~i Erich Auerlbadh 1, CCliracteriz[Jl)dlu-se ,prill terudlIDta ode imbi'DJarea certoeUirii clJasice
a sti1ului operelor literare cu me.;;ode1emodeme die iniVestigare
oomparatista a f.rumosului antlls'tie. PunolJele de plecare ale
aCes,tei ~ooli de critica stilistica comparati\Sta SlnJt destul de
indepartate. Cercetarile lui A. W. Schlegel despre teatrul lui
srha:kespeare .';>ipoez'ia 1ui Soh iller, cafle-~i propun sa sUI'Ipl'inda
s'tnuotuI1a inJdJiv~dua1aa operelor htet'are, I1eferin~ele la alte
opere aviDJd,exclusiv aceasta finJalitate, $nt oCOnsi:d!ertate
ca un
modlel clasic al genului. Dar coI1JtriJbu1iileeele mai semnificative in arest gen au fost ,aiclJuse
de ~arl Vossler 9i .;;coala sa
.r;;1
ap:oi de Leo Spitzer. Caractelli2iind ~coala lui Vossler, Spitzer
a Sipusde multa vreme ,ca .pntru aceasita, "sinrtaxa $i gramatica
nu sint nimic aLtceva dedt stiUstica inghetata".
1n aceasta
dfure'ctieva m~ge in cea mai maI1e masuflii ~coala stil1stica de
la Munchen. In distinctiile .pe care Wolfigang Kayser Ie face
in cadmul rdivenselor .r;;eoTide stilistitca, oovcetMorml german
pl1ecizeaza ,pe buna dI1eptate oa "pe17Jtru Bally $i $coala sa,
stilul este un fenornen al limbii nationaJle, dar pentru Vossler,
Spitzer $i altii este un fenomen al personalitatii OIrtistice in
diferite sensuri; pentru directia influentata
de $tii17Jta artei,
(stil'llieste) de cele mai muUe oTi un fe.nomen al epacii, pentru
ceilalti 0 etapa a epocii, a genemtiei, a natiunii etc." 2
In epo:ca .noastra, numaI1ul eSiteticienJilor ~i al oriticilor
litere,ri ca1'e apr;eciaza Sltil'lllca .ex:presia pe1'1soruahtatiiartistice
a scriitorului a crescut sensibil in diferite tari.
IDil1ectiaaceas.ta a .fost IveprezeI1Jtata~i in I1Jalia,,de multa
v.reme, de Benedetto Cra-ce I~i apoi de !Be.Titoni,care propune
cevoetarea istodei poeziei prin intenmed'iul 11mbii scriito~:iloJ',
iaT in Spania este sU9tinuUi de CUl1io.scU!tu'l
romanist Damas'O
Alonso, rere oonsicleflii .c;;iel ca stilul este obiectul un:ic al
1 Ericih Auenbaoh
's-a nalScut la IBe,nUn ffn 1'8'92. In anii 'in C';are
a elaJba,!"at Mimesis a fast p.rofesor l'a I]stan'bul, Lair cinJd ,a saris Limba
literarii. $i pu'blicul era proif'esoJ' [n Sta1tele Unilte. In ulti'miri ani -a fost
prafeJso'r rin IEliVe1;ia.
2 W. Kayser,
Das sprachliche
Kunstwerk,
Francke
Verlag, Bern,

p. 2&1.

orirtidi liteJ"are 9i menirea adevarata a is,toriei litemre. Fat'a de


aoeSlte diJrectii care restrunlg excesiv nu atJiit obiectivul oriticii
stiliBtke rcital istord.:eililterIare, /?COa1agerman.a., eu toate nuante1e .ei carecteristke, ni se pare a dIovedi ,0 mai laI1ga compreheIllSiunepentTiU fenomenul literar ceI1cetat ca fenomen de
epoca 9i expresie, a .pe'I1SoiliaUrtaltii
antistice, de aid rez,ultinld 9i
manier'a de inter,pretare. Directia aceasta se crista1izeaza Intr-o lucI'are mai veche a 1ui Max Kommerell, Geist und Buchstabe iJ,er Diohtung ,(W39), ca 9i 1[1)scrierile mai r,ecente ale
lui Emil Staiger ~i F!I'!a!IlIZ
K. Stanzel, al ,caroi stu1diu Typische
Formen des Romans ,(1964) ni se pare ediirficator In acest eelliS.
Conlsik:ler'amInlS'aca dinrtr,e oeriCetatOlriigerm ani contemponani care se pre.ooupa de CIlitka iSrtilistica,compaTiaitisit8.,
conceputa intr-un ISIpLritfoarte larg, 0 mentiJune dieOtSehi.ta
merirta
Wolfgang Kayser, a carui opera fundamentala, Das sprachliche
Kunstwerk 1~19'47),a dius la oreaJrlaunli 9coli de pre.srtig1umondial. Porninid .de la premJ.sa ,ca opera liteirara cu particularitartile
sale sWistice poate reprezenta mai mulrt sau mai putin dedt
peI1SonaUtatea unui senirtor, Wol!fgang KaySier se distaIli\Jeaza
astf,el de 9coala de la MiinJohetIl:,
preciz:l11!dca ,,~ilul u17ieiopere
este 0 ,perceptie unMaTa, i.n care se gase$te un unive,rs literaT;
formele de expresie si.nt categorii, mai precis, foT'me ale pe,rceptiei" 1. Nota oaracteristica a unei opere li<terere ar, rez.ulta
astfel din peroeptia specifica a lumii de ca:tre crea-towl de
ar;ta 9i dill cauta-rea mi:jloacelor adecvaJte J}I1ID
care s-o exprime ;
de aceea, demonstreaza el, cercetatorul literar trebuie sa se
ocupede arita 1irterara subliniind inldividua:1itatea fileOOr:ei
opere,
ca ~i a oneatiei de arliSiaIllllblu.
In acest sens, cer:certaI1eaunor
moti-v,e lite,nare oomune la diferi,ti scriitor:i care ap~tin unor
familii mai mari de limibi ni se ,pare de 0 important'a deooebita pentru a surprinJde specificul uIlle'ioper:e ~i alunui scrii:tor
prin miljloa,cele ofemte de .sti'lis-tica 9i filologia comparata,
dlreotie in .caI1eWolfgang Kayser :aa.dlus ,contrihutii remarcaib'i'le.
Jnrtr-,un aruume fel, an aceasta dlirectie cu nuantele ei
caracteristice, reprezent'ate ide Vossler, Spitzer l?i Kayser, se
intlgil'eaz<a9iEridh Auertbach,cele dQua o,perre ifuI1!damentale
ale sale, Mimesis (Berna, 1946) ~i L~teraturspra.che und Pu-

blikum in der lateinischen SpdtanUke


und im Mittelalter
(Hern-a, 19:57), fiinid astazi tr,aduse [n numer'oase limlbi die pe
gloh I?i apreciate ca cercetc1ri de baz,a In domeniul critidi
SWiJstice.1In posrtfata la Mimesis, Erich Aue.rbach faoe citeva
preciz<'i!I'isucdnte, diar utile cu tot laconisrnu'l lOrr delihenat,
prlvitoare la metodla sa de 1ntenpr,etare Sitilis,tka a te:lGtului,
ca 9i la semniificatia, ,die al1Jfel des:tul d~ vaga 9i elastirca, pe
care 0 acor!da J1JOtiuniidie r,ealism. PJ:1ecizllndu-~iobiectul oerceMrii sale, autorul artC1Jta
oa acesta consta In "interpretarea
real~tatii cu ajutoTul rep:rezentiirii literrare sau imitar,ii".
Concepl11!darta liteIlar,a rca "mimesis", Auerbach fiU 19i rpl'Opune .totU~isa s<ar'ie0 istoI'ie a iIlealismului .de-a lungrul veacurilo.r. El se multumee sa T,ealizeze 0 hlJte:rtpretare de ,te~te
lite::rta~ din diverse epod, din care rezulta pe de 0 partte
integreI1ea uoor noi aspeote aLe realiJtatii [n !Opera de .aI'ta,
pe de alta parte dJefinirea celor doua niveluri stilis:tice liminare care traverseaza toate etapele culturii, "stilul i.nalt",
nobi1, 9i "stilul umil", popular, care lofiisumeazavorfbirea cotidiana,.}
lAue.:rtbach 19i res,trUnge aSitfel mereu 'olbiectul ce,rtcetaiTii,
adau~nJd ca nu se preooupa de "realism i.n genere", d de
"masum $i felul seriozitatii prroblematicii sau tragicului i.n
tratarea obieotelorr realiste".
'Lnrtr-unanrume el se poate spune ca metoidia de necon:stituke ,a elementelor' ,ariei rtealiste dinJtr-o epoca esrte uzitata
de Auerbach
Intr-o maniera
frecventa
In cercetarile de
paleontologie. Dar pe clnJd .pa!J.eontologii $l1it nevoiti UnJeori
sa reconstituie diirveooeanimale preistomce, av'mct la dispozi,tie
doar ol'teva elemente .anatomioe, Auerbach deta:~eaza dinrtr-un
fenomenar,tisltilc de aIlJS'amiblu0 opera considerata caracteristica, ~i dJin aceasrta ,un ,Dregttnerlit,a oarui analiza es:te de&tinata sa sugereze 0 anumi,ta maniera die reprezentare a realitatii lnrtr-o anumita etapa a istoriei literareJ
,Opmsa metordJei9colii lui DiLthey, care recomanda analiza
unei ,opeI1epomlJindJu...!se
,de la sikuetuI1a ei de an'sramblu, dJupa
C8a'e urma ce.r;cetar:ea unor s<trmcturi sulboridonate ~i a mesajuiJ.ui, 'C!I'itica f,ragmentarista pnaeticata de Aue.I1bach ref'aice
acest proces Intr-o maniera inve.nsa, din care nu lips5'?te un

anurne coeficient de subiectivi:sm. Optirunea pentru un astfel


die gen ,de analiza se explica la Auer1baChatit ,pr'in finalitatea
uHiana, implidltii a cerootarii sale, care vizeaza demonstrar,ea
unoI' s'tiluri cornune penlbnu liter!atrura eumpeana ~n diverse
epo~i, ,cIt 9i prin spedfioul me1todei istoriste, pusa la contribU~le m exphcal!:ea ,reprezentiirii realitcltii in arta.
,Enuntate laconlk, principiHe stabilite die Aue.~baoh capa,ta
o explicane mult rnai larga in Introduce11ea la Limba literarii
$i publicul in AnUchitatea latinii tirzie $i in Evul Mediu un!cle
indicatiile despre "scop $i metodii", apreciate de autor' ca un
'P~lrudiu ,posibil la Mimes,is, sQnt mult mai cuprinza,toare si
mal eloc,:"e~t:., 1?upa parerea oeficeta'tOtrului,~coala german~
de romamstlca 191are punctul de pIecare In istorismul romantic
pnofeS'at de Herlder, fratii Sdhlegel 9i Jaeob Grimm. Gu ace1;>tia
~on~tr~a~a
Au~,llbach, s-a Cfieat "con$tiinta eu,mpenismului":
lar 1~1a1
tl~'zlU,prm unii romani9ti de larga eruditie ca Vossler,
OurtlUs ?,1 SpItzer, ~-a ajun's la ideea "filologiei romanice
europene , fnoul stad:lu spl~ecare AUIibaoh tinclJe fiind scoate1'1~ain eviden1aa tras'aturilor geooI1ale, ,cornune mtregii cultun 'europene. TradudHor ~i interpre:t al Orpereilui G. B. Vieo,
AUieribach a fost puterl1lic influent3Jt de isto,rislJ'nul acestuia
~a .~i die idee~ se:dluca-boanedestpl1irus:adin opel1a gIniditorului
Ita~la~, c~re ..af1rmase doar de amt'a Vl1emeca obiectul filologiei
~bUle sa fIe ceea ce el nume;;te "mowcJ,o di nazioni". Crista~12at.Iil1polemi':a Ifmrpotl1'iva"mebodei geome,trice" oantezi,ene,
losrtonsmru1
,practIcat. :de Vico ,a drus, dupa ,pa,renea lui IAue:rlb3iCh,
~'a f?,rmarea cOnJ1?tl1I1Jt'e1
istonice. IdeIlltiificiJlJd"ceea ce este
~storr~ccu .c7ea ce este WI7!Xln",Vieo nu se p.neocupa numai ,de
lsto.na POh!lC~,ci 9i de a?~a ?: g'1n?irii, a expnesiei, a religiei,
a dr,eptu}Ul 91 a ecol1Omlel, fnndoa toate rezuliM din aceeasi
civilizatie, din aCe'le~i oontdi1tii.
'
SUbliniind aceste idei desprinse din Scienza
Nuova
AU~r1bach,:,junge .la conduzia ca de:ovoltarea natiunilo,r are l~
baza an:r:rn7,teu:gl comune 1?ifactoriasernaIllaltori, pe ca:re Ie
va, fol<:Sl1?1el In explica-rea trIiilsMuri10riUno.ropere liternre.
C?bsel1v1Illd
elemel1ltele utopi'Ce .prezente loll Scienze Nuova, ca
~~ ,ex.oesele .r~zult~te din relativismul istoric, Auerlbach conslid:era tOtUf?llstonsmul ca 0 clJescoperire metodologioo funida-

mentala pntru diverse domenii de cercetare. Istorismul, marturis~te autonul, a pel1mis sa se realizeze In Ge~mania COl!1ceptul de "Geistesgeschichte",
carui,a i se sUiborldioneazatoaie
disciplinele istorico-umanistiee, inclusiv istoria dreptului ~i a
ecoI1Jom1ei.COI1Isildler1inJd
ca clJep~1t iSltoniSlmullui Vico, Auerbach precizeaz8. ca "tentatilva cea mai genial a $i cea mai
injluenta de intelegere ... a int,regii istorii moderne eSite materialisrnul dialectic".
BeneficiinJd astfel Iink-o anumita masuna de rezultatele
la care a aduns istorismul romantic .'?i mai tirziu cel marxist,
Er;ich Auerbach precizeaz8. C8.,In sensul eel mai larg obiectul
ce~cetarilor sale esteEuropa cu tr.asaturile ei uni,tare de civilizatie .'?i arta, intel:egerea culturii conJtemporane nefiind posibila, dupii parerea Sla, fani cUJlJOal7terea
culturii 1?icivilizatiei
din ultimele trei milenii.
Fara sa se lase sedrus de deibateJ1i teoJ'ietice mai ample,
Auerbach in'Vesti heaza
mind de loaaCe'ste dncipii, 0 rele
literare din diverse ,epoci. en l~Ue, realismul este m primul
rund 0 categorie istorioa, ,preznta Intr-o maniera S'au alta In
dlezvoltamealiterla,turii. Prin achizWa die noielemente din realitate sau din diverse discipline umanis,tice, ca istoria, SIOciologia, .psihologia 1?ifUozofiea, creatia literara Inregistreaza un
pmgresoontiIllUu, iar semn[lfica1tia,reaHlsmuluise lange'.;;temereu.
!Oar lli?a cum dbserwa pe bU11Jii
drrepiJate Tudor Vianu, "in loc
cle a ne prezenta 0 deveniJ:~e,Auerbaoh ne infiiti$eazii crimpeie
(Ile de'Veni:tu1ui $i ne lipse$te astfel de intelegerea factorilor
care au propulsat istoria lUerara in timp de milenii" 1.
eu toate aoestea nu se poate SpUllJeca Aueroach renunta
total la explicarea progreselor realismului prin factor,i ex-traliterari, clJes:pril1l~i
din istorie 9i sociollogie. Viziunea lui istorista nu permite 0 cereeta[":e unilaterala, dar ac~ti fiaotori
slnt adesea doar sugerati sau dedu~i din acel "Zeitbewusstsein", con~tiin1a epocii asupra co.ndi1iei uma-ne.
Dupa pare['ea lui Auerbach, conJfig'llrarea mai complexa a
r,ealismului an arta s-a pflo:dus In momentul In care s-a rea1

de

Cf. T. Vianu.

literaturii.

1963, p.42.

l,nceputurile
T'e,alismulu,i in antichitate,
ullive.rsalii
$i com.pal1aUi, !d. ,J,I-a, Eiditura

in Studii
Academiei,

liZ'3Itacel proces ,de amestec al "stiluluiinalt" ou "stilul umil",


cotidian. Artlta vreme ciJt faptele grnve d1in viJata societatii au
Ifost .relevate daar prin "sti'lul inalt", nooil, Ct9acum apare in
tmgedtia clasica, iar via~a popoTlUluia fost inlfati!?ata dOlarprin
"stilul umil", realismul uu a capMat 0 mare Iextensiune, 1uziunea dintre comic~i ,tragic l?i ,aparitia grotes'cului in arMl
fiinJd tot un prodius al 1ame5:teoului sltilurilor. Prin urmare,
ifactorii car,e duc la cristaliz;area pI'imelO'r etape ale realismului
slinJtde orldin strict literen-, ~i c1aca autorul constata prezenta
realismului [n AnUchitate, dleci inainJte de fuziunea sWurilor,
el 0 explica PI\in inlfluenva teXitelor Ibi'blice, fapt care nu ni se
pare inJtotdieaunacOIl'vingator.
Pdmul momentc!Jin
istoria
litera,turii europene dnd
Auerbach semmleazaexistenta
unor elemente r'ealiste este
:reprezentat de opera lui Homer. Comentariul episo'dului intoareerii lui U'lise l'a I,taca I?i recunolli'?terea acestuia de catre
dJoka dupa iI"ailladin ,tinJe:netese face in S'copul detedarii unor
elemente J'iealis,te caraeteristice in Odiseea. Aooliza stilistica
pIma de finete a acestui pasalj H duce pe Aueribach la cons,tatCllreaca Homer iilltfa'til?eazatoate evenimente1e in prim plan,
il1Ia:ratiuneaevolllinJd!intr-un pr,ezent continuu. Po,ernele homerice s[nt astfel lipsite de un fundal mitic mai profuntd. Pen:trru
a elabora ~i mai convingator acest punct de vedere, Auerbach
fa,ce 0 eIocventa comparatie eu unele pasaje biblice diin Geneza.
CoreIJatia stalbilita E permite ceroetato.rului sa ajunga la uruele
dlYse,rViatiicaI'e pun in lumina doua maniere artietice diferite
de ahoridare a realitatii.
. Daca la Homer priedomiiI1!aprimul plan ~i determinar,ea
nguroasa a spatiului ~i a timpului in care se desfa~oara evenimentele i'ar ,pe.rsorl!ajele slint deZ'Va,luite total, nelaslil1'du-se
nici un coeficient de mister - in textele biblice, planurile slnt
d~versificate. Nuantele cDeateintrle lumina ~i umbra ill zugra'Vlrea personajelor, nedeterminarHe spatiale ~i temporale, toate
aoestea dau textelor bLblice 0 tensiune maritJa si 0 nota de
mister, evi'deI1Jtapentru citi,tori.
'
Cele doua mo'd!alitati aI'tistice dife.rite de relatare a fluxului vietii, ,prezente in poemele homerioe ~i textele bilblice care
apaqin Antichita'tii ebraice, se prelungesc, cu unele modificari

de nlUanta, v~eme ilndlelungata in istoria litemra, Pasaj.e1e alese


de AU'eribadh din liteIiaturn anJtid sint semnificative ~i dlin
acest punct de vedeI1e, dar ele sIlnJtmeni,te sa dJemonstreze
lalrgirea continua a ,penspectivei literare din care este ahoJ:1d1atJii
realitartea. Analiza unlUifrogment din Satyriconul lui Petronius
este l?i ea ,edljificatoC1[1e
i[1 acest sens. Ca l?i poemele homeI"ice,
opera lui Petronius a fost realizata In'ainite de fuziunea stiImHor. Prin urnlaTJe,comOI'm diootrinei UteraJ:1eclasice, lumea
de pCliT'Veniti
care ,populea~ romanJUllui Petroni,us este desorisa
prin "stilul umil", familiar. Aici dispare insa impresia de obiectivism, specifica namatiunii relatate de un spectator impasiibil.
Comentatorul oaspete care Ii dJescrie pe comeseni are unghiul
lui propriu de vedere asu'Pra lor, in felul acesta cristaliZ'1n1du-se
o prima etapa de sulbiectivizlCllrea prozei, care-i pemlite lui
Auerlbaah unele lanalogii, in:departate este Cl'devarat, ou proza
lui :Proust.
.oar ceea ce lipS6$te la Petronius ca It?iLa Homereste fundalul istoric 9i mai ales explica~ia cauzala, de ordin SiOcial,
a unJOrenomene pe care S'oriitorul 1e cOnlstata. Aceea~i absenta
a itnrt.'eTiesului
pentI'u expliJcatia cauzahi este sublinialta de ce:rcetator f?i In scrierile istorice ,ale lui Tacit sau in acelea ale
1ui Ammi,oous MaI'lcellinJUs.Albs:enta vizinnii destill'ate sa dea
o imagine mai ,complex'a l1aporturilor mntre oameni ~i mediul
lor naIturafJ.de viata se I'efiecta ~i in U:IlJele
mustructii S'tilistice,
lipsa explicatiilo,r ca'lmale coIllStituind un fenomen mai gerreral
in 'cadlrulepocii.
Ponnind de la alooste ~bseTiVatii pe care Ie prilejui~te
anali:oa unOI' ,texte din litera.turi'le aI1itke, Auerbaoh va demomtra ca progresul realismului I1IUeste 'determinat numai de
fuziunea stHurilor, ci ~i de tenidinta de asezare a oamenilor
in c1imatul lor firesc de viata ~i de expikare a manHestarilOiI' lor ,prin modiitficarile oare lau loc in istoria sodetatii
~i a civilizatiei, ca ~i prin J)l1Og:resulculturii iiTh general.
Conseavent metod:ei sale de ceI'iootare a etapeloT progresive
ale :realismului, A:uerlbach se opl"8?te asupI'a Iiteraturii medd.e~
v.ale, din care comeiliteaza un pasaj din Cintarea lui Roland
~1 l;1n fragmenit din Misterul lui Adam. 9i in stitul dintecului
erOlCf:rancez domina anumite cermt,e, formulate, la timpul ei,

de doctrina litera-ra clasica. Relatarea faptelor de vitejie se face


:1'tr-un "stil inaz.t", re1alitatea ste redus'a la lumea nobililor,
funJdJalulsocial-economic este absent, ia,r din punlCt de vedere
for:mai, stilul epocii se ,tl'adiuce in eonstl1uotii paI1atactiee, oareoum similaT'e cu kaditia reto.rka daska. Pe calea aceasta,
autorul sta'bile!?'te anumite trasaturi ale romanului ,die curte,
in care de asemerrea liPSe1?,telimha poporului oe apare, In
creatia Iiterara, 0 data eu Dame. In oadrul operei lui Dante,
A'l1erlbach cODIStataschimlbarea u,ecven:ta a locului actiunii,
intreruperile dialogului !?i interlVeilitiaaltor personaJe, prezenta
unoI' pensonaje d[n medii dHerite ~i die aici, in:evitabil, ,amestecul de stiluri. Pe alt plan, freCVIenltapllopozi,tiilor cauzale,
care inla'tura unele constliuctii paratactioe, duO la explkarea
unoI' fenomene pe car,e Ie releva fundialul social, evi'c:lentaici.
Mai muLt, "realismul figural", opus vizilUnii spirituaiist...Jalegorice din unele scrieri medievale, apare ,ca 0 trasMuta dominanta a Divinei Comedii.
M'etamorifoZ1ar,eafilonului r,ealist in creatia li:terara este
subliniata de AUeI'badh prin semnJi'ficatra multilatenala pe oare
o are in acest SleIllS
Decameronul Iui Boccaccio. .ce,ea ce autorul
retine in primul rind aici, este tend[~a de uti<liz'area limbii
populare in creatia Iitenara .lntr..,o pI'iOpo~tie9i manielia neUntiIDi,ta la nimeni mai InJainrte.Povesrt:itoT'ul,povesiiI1ea 1?ias'cultatorii, deci toti factorii cane fac .p.ostbih'itransmitereamesajului de la emitator la receptor, apartin dupa Auerbach acelei~i lumi, poporul, oeea ce este evident 0 eroare, 1,eZUltata
din for1a,rea ad'Va'I1uluiistorik de cart:re cerce,tMor.
Eterogena, lumea din Decam~ronul face posibila aparitia
dialogului nestilizat9i
a coI1JSltT1uctiilor
pwatacUce, specifice
in aceasta opera pentru vor:birea oI1ala, populara. Viziunea
I1ealis,tacomplexa as'llp.ta vie'tii se realizeaza astlfel la Boccaccio
prin elemente multipLe care rezulta din colo,ritul local accentuat, stl'1atificatia sociala diferentiata 9i canaoterizarea peI1son:ajelor prin dreterminarlea atituJdinii lor cu ajutorol unoI' factori soci'al-i'storici corucreti. P:rofund 9i autentic fn sunpr~nider,ea
aspeotelor cornice !?i umori-stice din sodetatea vremii, Boccaccio
este superficial atund cioo iruoeaIicasa relateze fapte tragice.
Var cu toa,te acestea, achizitia die elemente $i procedee rea-

li-ste in proza .lui Bo~cac:io es.te masiva -$ide certa impol'tan1a


pentru evolutla ultenoa.ra a hteraturii in care domina ceea ce
Au~a.ch
J1U~'e;;te "stz,lul mijlociu ", iruterunediar deci fntI1e
"stzlul ,malt" ~l cel "umil".
'
In aceIa~i iSpiri~ana:li~eaza autorul ,contlri'bu1iaIui Rabelais
la de:woltarea r,eal1smulUl, p.reciz~nld ca lipsla de put1loar: .
1
rela~area. unOI'.dlertalii ~spre corpul omenesc 9i fiz,iolo ia ilui
C~1;>1.
:fuZl'llne~~ntr~ :reah6,~ul satiric 9i intentiile didacti;e, con~
stltUle preluan dm reahsmU'l medrreval tlrziu.
inte ~dir:,ptat mai ~uH ~pre :xterioT', preocupat de structul'a
:car:oar.:: a perrsonaiJelo:rm a:na'su~a<Incare ea putea fi comu~t ta pnn f~pte, r~atama drl~cta a autorului sau comentariul
.o~ persona:Je, reahsmul medIeval ca !?i oel r,ena-scen:tisttrece
~nntr-'Un '.pmces c?mplex de metamorffozar:e prin contributiile
htemtr~atlt die dwerrse pe cane autorul Ie inregistrieaza la
,Mon algne, Shakespeare .;;i Celwantes.
:\ornil~j ~ la finalitatea eseunilor lui Montaigcrle eri'staliz~JtalU afl~a:naltla"ma de~~riu pe mine fnsumi", IAll'eIibachretme tUn ..alt moment declslV dm nr"oesul
de su'blect
.
n
:-u-'V
,
'lVlza,r,e
a
1 ~ra un.l, carle se pro'dJucefn aHa maniera dedt la Petronius
pnn dormta
A
' manifesta de etalare a eulul'. La Monta'g
1 ne , pre-, ,
~lz~~za ue!"bach, se poa~e voribi de pnezen~a conditiei ~mane
~n ltenatura, deoarece vlata omenJrii, fuif:atiJii'ataca totalitate
~ sens l?(~,dem, a. devenit proiblematica. Ni ,~e pare fnstftci'lldat
ptul ca 111anah~a opere~ lui Shakespeare, criteriile aplicate
i,n ~o~entarea l~l. MOnltalgne sln:t din nou schimhate, de i
la mCl un aIt ~serutor al epocii problema conditiei umane n'9
se pune cu altHa pregnant,a Ca "
It'
.
u
A b'
.!?l
in a e capl'tole an:ter'lOare
luuel' aoh .re~1I'le.la ma~e~7.soriitor englez separarea sti1uril~r:
mea erollol
ans1tocnatl
.
oamen"
d'
'. fund znGraiVitaprin stz'lul z'n".lt"
w, lar
<11.m POf?OI:prm ,,&tzlul umil". Interesul cercetatorul'lli
nu, se mdlrelapta 'In ~ces;t caz, cum ne-am fi al;)te,tat s re
S?~dar~a ,efectelQr arttstice olbtinute din fuziunea diritre' co!:tiC
~~n
sipre evaluarea estetica a alternantelor stilis,tiGe

""'b

"

~~~l::u

ni

Capitolele despre Cel'Vantes i9i des pre c1asicismul francez


Se par de ,asemenea putin ediifi'catoare. In cazul lUl' C, 'vantes auto 1 . 1
,er
,
ru re eva lnl-ereSiUIpentru contempora'llJeHate 9i

prezenta motivului "nebun,iei er0.ice", dar. exegeza .simlbol~di


i se pane forta.ta. La BI'lUyere te!tme a-teDltIJa
doar prm reallSmul psiihologk ~i initeresul pel1itI"Udetaliul social-isto.ric, fapt
oare-i permite Icercetatorillui sa vaJdJain autorul Caracterelor
un ,predeceSiOra1lui Balzac.
,In excureul sau istoric, Aueooach, porni'Il!d d:e la anumite
teXite semnificative din albatele PreiVost, VoHame I?i SaintS1mon, ajunge la concluzia pe deplin. iIlldirept<1titaca in cUl:sul
secolului XVnI se produce un anumlt proces lent de "radu:alizare a realismului", pe care llUilTIlaTef;itepe diveI\Se planuri.
[n Manon Lescaut, autorul S'ubliniaza mediul domestic,
recorustituit pril1itr-o viziune intim-eliO'tidi, "viciul trivial" fiind
f?i el sugerat pI1intr-o "reprezentare t.rivialii deS'pre ~irtute".
Lumea desc.ris,8.in aoest roman car,e ar,e structuI1a unel drame
lacrimogene, este eterogena. Ea este infati9ata printr-un "s~il'
mijlociu", amesltecul de realism, detalii tragice 9i grave din'.,
realitate neldepii~inJdimaginea supeIificiala a unei vieti pe care
scriitorulo accepta a!?acum \SIte
..
Spre deosebire de romanulabatelui
Prevost, dupa parere~
noastra neconvingator inca drat in sfera realismului secolulUl
al XV!III-lea, proza lui VoltaiI'ie, PUSIcl,
de autor !in slUJjibaunor
idiealuri iluministe, (ll',e 0 stru,otura spedfica idlealurilor ,sale
propag,anjdistice. V,oltaire, die:mO'!1~treaza
Auerlbach, COnst~l~~
:realiitatea Iin s'Piritul intenitiilor, sale. Sim'pli'ficar.ea ,reahta1tn,
reldluctila la esentele create de autor, se produce prin acea
tehnica a proiectiei luminii de reflector, cum spune Auerbach,
care sublini,aza dtetalii aJduse pe prim plan, ca imagine specilfidi a real1taJt;iiunei epoci.
EvideDJt nid in acest caz stUul scrutonului nu peate fi
g,l1av, amest~cul de stilmi fiinrl justi:fioat prin anecdotiza:rea
pro'blematidi gJ'ave, murtaW1e .r.apide, situatiile absur:de care
duc adeseori la in1fa~~aI1eaomului [n postura de clovn. Spre
deosebir:e deabate1e P!I'IEWost,
Voltaire inter,preteaza reaJ..italtea,
are ,()atitudine evidentii f,ata de S'ocietate, rezultata de cele mai
multe oci din iI1lCIU1die,l"ea
solutiei ,finale [ill.maniera de abordare a TealitaW. Amesteoul die sti.luri, prezent i~ scrierHe i~
pmza ale lui Voltaire, evidenJt intr~o propor~le. mult ma~
reduS'a :;;i in tragediile sale, eslte astfel caractenstlc s'ecolulUl
I

al XiVIII-Iea, cind numer,Q.f?iscriitori


operei lor autentici moralif;iti.

devin prin

specificul

Variata ~i bogata, memorialistica


"secolului luminilor"
a~e in ccrlrul culturii franceze evidentJe intentii mOiDalizatoare.
iDin aceasta :recolta bog,ata, Auerlba.oh :retine in mod deoselbit
sorie:rile lui Saint-Simon, pe car,e intr-o terminologie ce nu
poate evita un anume echivoc il num~te "reactionar antiabsolutist". Specific pentru opera lui Saint~Simoill. i se pare cercetatorului absenta tezismului vo1tairian, car,e ducea inevitabil
la 0 anum Wi "sistematizarre" a TiealitaW. Auerlbach consid~ra
in mod dustilficatd!rept tralsaturi delfini,torii ale ope,rei lui SaintSimon lipsa de armonie, vir,tutea ~i vi!ciul, uritul ~i f.rumosul
reconsrt:ituinJdfluxul reaUtaW prin ill'siil9iprezen1a lor fireasca
In viatii.
Saint-Simon, demonstreaza cerceta,torul g.erman, r,econstituie realitatea cotidiana fara intentii de stilizare. Atentia
acoridata mediului ,de viata al fiintei umane, rela~ii1or interindividuale ~i cauzelor lor, detaliilor fizice I?i gesturilor ca
expr:esie a unei sta'I'i inte.rioare, la care se adauga inflexiunile
cuvllltului,coThstituie oalea care-l duoe pe scriitorul francez
s'PJ1esU'rprindereaacelei
"profunzimi
opace" a pemonaijului
Hte.I1ar,'care-l diS'tanteaza masi'v die superficialitatea "stilului
mijlociu" semnalat la abatele Prevost.
. .
Obse.rvlatiile pline de finete Mcute pe marginea romanului
Manon Lescaut I?i a "comediei larmoyante" ii permit lui
Auerlbach 0 apropier,efir'easca de specific,ul operei lui Schiller
lntrigii. $i iubire, din care retLne semni:fi'catia dmmei burgheze,
populata eu eroii, un,ei lumi in plina ascensiune, asuppa ca,rora
nu mfii ,es'~ 5:~ 'proiec1iata 0 pel1spectiva cornica. Elem~l1itele
realiste s[nt sl1bliniate ~i in acest caz prip. interesul.scriitorului pentI"U contempo.l1aneitate.
iDar I?i aici, Auer1bach nu a PUtUitevita un anume suibiectivism in alegerea operelor f;ii autorilor des<tinati sa ilustreze
intentiile sale. Revers comic al dJramei lui Schiller, cornediile lui Beaumarchais, cu iI1teresul lor manifest pentrtl contemrpol1aneitate, in care sti3.Jplnuleste privit din perspect}va
valet'ului burghez, nu slnt luaw in consiideratie.

Realismul secolului al XIX-lea din cadrel hteraturii fnanceze est.e urmadt de cercetator pe ooor'donatele lui cele mai
difeJlite. De la zona de intersectie dintre romantism $i realism,
evidenta in RO$u $i negru la Stendhal, ca ~i in unele romane
ale lui Balz'ac, pina 1a ,naturalismul pr,ezent in acel "roman
vrai" cultivat de fratii Goncourrt ~i Zola, etapele evolutive
ale realismului critic francez S1i,rut
explicate genetic, prin factori
istorici de natura generalfi /?icauze particulare, care tin de
biogmifia intelectuala a creatorului de arta.
Realismul pIiOd'esatde Sterucfual este tragic, mai apropiat ,irutr-un anume sen:s de conceptul de tragism din epocile
anterioare dedt de viziunea scrii,torrilorcqrutemporani. De aceea,
Auenbach afir:ma ca Julien Sorel "este intr-o mai mare masura erou decit personajele lui Balzac $i F,laubert".
Specifioul eroului stendlhalian este conrfruntat de cMre
eerceta:tor eu epoca, unele trasaturi eare-l panticularizeaza in
dorinta sa de ascensiune fiind deteetate in insu$i modul de
existenta al lui Stendhal. 'Daca Rousseau, spune Auerbach, a
fost lipsit de simtul actiunii practice $i ascensiunea sa intr-o
societate eu mare mobilitate interioara nu I-a facut f.ericH,
Stenldhal a trait intr-o epoca de mari catadisme sociale, mutatiile continue care i-au mo'dliificatmereu traiectoria existentei
fiind insa favorabile intereselor sale. Intr-o perioalda de rapide
transirol1fIlari, cum em oea napoleoniana, se impunea 0 mare
capacHate de aclimatizare. Ea este evidenrta, atH la Stendhal
dt $i la eroul sau, Julien Sorel. Auerfuach demonstreaza astfel
Cel factorii determ inaruti care-l duc pe StenJdhal la 0 viziune
trans:formationista asupra societatii contemporane, at'it de mobila in structura sa, nu slnt de d~rivatie livresea. Pel'spectiva
pe care scriitorul ne-o da asupre evenimentelor rela'tate se
modifica mereu, fiindca ea apaytirue unui prezerut dinamic,
dominat de 0 vertiginoasa transform are. Optioa aceasta asupra perioadei napoleoniene nu este astfel produsul unei $coli
istoriste, la care sCr\iitorul sa fi arderat, ci consecinta intuitiei
directe a faptelor.
Auerbach sublini,aza, pe buna dreptate, faptul ca an comparatie cu alti scriitori reali$ti din secolul al XIX-lea, Stendhal
nu retine din contemporarueitate person~je din strat~ficatii

'Sociale foarte diverse. Eroii sai sint in mod precumpanitor


de extraetie bUI1ghez,a.Spre dieosehire de rom anti ci, pe el
nu-I intereseaza poparul ca masa, diferentierHe psihologice, pe
care Ie stabi1e~te in maniera clasica, fiinldd'e ordin national
sau rezu1tatul unOir deose'biri generale dintre viata de pr:ovincie ~i de metropola.
Cercetatorul german demol1'streaza ca [n comparatie cu
Stend!hal, Balz:ac este mult mai proifund ~i mai complex in
procesulde
reoonstituire a im.agirnii societc'i,tiicontemporane.
Autorul Comediei umaneeS'te
cel care a introdus in
cr;eatia liter,a~a conceptul de mediu cousemnificatii sociologice
bine determmate. In prefata Comediei umane, Balzac face
sugestive analogii illtre universul animal I;)icel uman, inspirate in mare masura din teoriile lul Geoffroy Saint-Hilaire.
Spectrul lumii animalelor, ca ~i acela al fiiYlitelor umane,
demonstreaz6o mare d'iferentiere. In universul uman, aceasta
diferentie:re rezuHa, dupa pare rea lui Balzac, din specificitatea
mediului. Dar pe cind la Montesquieu, ca $i la alti S'criitori
ilurnini~ti, mediul, de$i prezent, ramine imuaibil, in opera
literara a lui Balzac acesta are 0 structnra mereu suS'ceptihiM
de modificari. Transpuse pe planul creatiei
literare, concluziile tllsprinse de aici au 0 deosebita importanta. Persorua:jul
literal' capata $i el in felul acesta 0 stricta determinare istorica. Operele lui Balzac nu mai nazuiesc spre construetia de
arhetipuri eterne, ci spre 0 "macroscopie" a societatii ,'in coare
omul este integrat intr-un flux istoric 'oal"temobil. Realizata
dintr-o asemenea perspectiva, opera lui Balzac sugereaza 0
permanel1'ta devernire, liniile ascenrdente interd'erlnrdu-se cu cele
coboritoare. Spiterul x poate deveni Pair al Frantei intr-un
moment is,toric dat, nohilul y, este in dec1in an anuL., universul acesta dinamic neexcluzind un anume coeficient al
hazaridului, mel'U posibil in contextul vietii sociale. Structurile
aces,tea dinamice, pr,ezente in Comedia umana, rezulta dintr-o
deli:be.I1ataviziune istorista, pusa in lumina printr-un amalgam
~e. stIluri mereu adaptat mediului de viata al personajului
htel"ar. "Unitatea demonicii a mecUului cu omwl", cum spune
Auerlbach, capata la Balzac 0 preg:nanta neintilnita la nimeni
mn epoea. Mobile, detalii vestimentare, instrumente de lueru

f?i;de aid, pe alt plan, fapte, gesturi, idei, compun aceasta


determinare specifica a "anatomiei inimii" sau a "fiziologiei"
personajului balzacian. Fuziunea dintre tragicul existential ~i
cLetaliul cotidian se pIloduce astfel in ope['ele lui Balzac ~i
Stenidlhal in manierele cele mai difeJ'He.
.
Daca realismul steIlidlhalian are de cele mai multe ori ca
punct de pIecare 0 anumita opozitie fata de realitatea imediata,
la Balzac ,apare 0 anumita "demonizare" a personajului, ~i
intr-un caz ~i in altul prezenta subiectiva a scr,u,torului demiurg fUnd evidenta. Gener,atia Utrm:8Jtoarede S'crii:tori reali/?ti,
din cadrul careia ceIicetator,ul retine pemonalitatea lui Flaubert, este definita prinalte
note speciJfice. $i autorul lui
Madame BovaryeSite preocupat die fluxul cotidian al eveni-
mentelor, ca ~i de determinarea lor istoorica. Dar spre d:eosebire
de Balzac care realizase un gen de "roman auctorial", in care
aUitorol l~i afirma atitudinea printr-un anumH personaj sau
prin comentariile sale dinecte, Flauberteste
un "personaj
absent", realismul sau fUn!d rece, impartial, rolul scriitoruliJi
limitinrdu-se la alegeI1ea evenimentelor, a caror fina interpretare 0 exprima personajul eu cOIlltextul sau social-istoric dat.
. "Psihologia intelegerii" aplicata de' Flaubert in opera sa
se: conjuga eu reminiscentele filozofiei pozitivis:te, realismul
d{ atmosfera, prezent la Balzac, deveninJd laauto.rul Educatiei
sentiinentale un anume realism al lucrurilor. Dar limimndu-se
l~"o oeliootare cu unobiectiv
precis, Auer'bach nu se aventl;U'eaza in asemenea asociatii, care ni se par inrtru totul plauzilbile.
..
...
,
,.' Pornind de la premisa intemeiata, ca realisll}ul francez reprezinta contri1butia Cea mai suhstan1iala la diezvoltarea realismului modern in geneIial, AueDbach se limiteaza la simple
m~nJt;iuni, atuIllci cind .se refera la Dickens, Thackeray, Gogol
sau Tolstoi. Daca neapmfundarea r,ealismului rollS e-ste explicatii de ,autor prin necunoCll1?'terealimbii, care impiedica con~
sideratiile stilLstice, ,in alte oazuri aceasta viziune limita,ta la
realism~1 francez ni se pare putin justiJicata, ou atlt mai mult
ou crt analogiile cu divensele aspecte ,ale realismului din alte
tiki europene Iiannlinsporadice.

Evi1inJd drisrtinctiile intre realism $i naturalism, AueIlbach


oonsidera 0 noua etapa in dezoltarea realismuJui eonrtri'butia
fratiloir GOIl!COUIit
~i a lui Z01a la diezvol1Jar,earomanului. Acomodl1ndu~i mereu certcetarea eu oibi,ectul iIl!Vestigat, cel'icetatorul imprima ~n maTe masura capitolului des:pre fratii Goncourt ~i Zola carlacterul unui srtud1u de sociologie litel1ara.
iPommd de la a;firmatii1e fratilor GonC9UTt,Auenbach stabil9te prezenta unor tendinte democI1atice in cadlI'!Ulsocietaltii LranJCeze,care impun laI1gir,ea viziunii scriitorilor asrupra
epocii. Daca la Balzac, Stendhal 1?iFlaubert popo,rul este inca 0
prezenta sp.oradiica, EdlmoIl!d de Gon.court arata in Jurnalul
sau necesitatea de a face din oamenii simpli un olbiect de
investigatie a opereiartistice.
Dar cer.cetata mai indea~oape,
profesiunea aceasta de credd.nta capata doar 0 partiala acoperire in cadirrul operei. Fratii GOiliCOUI1t
se apropie de "lumea
de jos" din considrer,eIllteestetiee, personajele lor smt 000mene izolate, .cazuri cu impliealtii patologice. In realitate, precizeaza Auerbach, "lumea de jos" e$lte reprez,entata in IiOmanul
Germinie Lacerteux prin personaje de la periferia societatii.
,Avind un caraoter polemic, indireptat 31tH impotriva 00maneloJ' false ca .;;i Impotriva pUblicului lipsit de gust, "romanele adevarate" ale fI1atilor Goncour'it sam un gen de "istorie
moraZa contemporana" realizata cu metode apropiate de acelea
ale I?tiin~elorpozitive.
CeIicetartorul german retine in modi intemeiat faptul ca
atituidinea aoeasta polemioa duee in cazrul respeotiv 1a 0 excesiva autoI1Jomizare a obiectului creatiei lite~alie, car'e are dI1ept
ooI1JSecinJt;a
iIllgustarea sensibila a cimpu1ui de invesUgatie al
operei de arta.
Ca $i al~i cerlcetMori' oeddentali, AueIibach vede in realismul balzadan 1?inatuI'lalismul fiTatiloi' GOI1!COUl'it
doar doua
eta:pe istorke ale acelui~i CUI1eI1Jt
literar. De aceea $i Zola,
care depal<?~ "realismul estetic" pl10fesat de fr,atii Goncourt,
se incadtreaza in ace1a!?ioure'nt liiterar, Germinal inscriindu-se,
drupa ~ea
cencetatoTUlui german, in rlindul celor mai izbutite r<>manJerealiste, ~n care suiblimul ~i cotild~anul se sudeaza
eu 0 deos~birta natural,ete.

Mai freovente in acesit capitol, referin1iele la fenomenul


literar contempor,an din epoca se f,ac mai mult in sensul unei
anumit.e sincr:onii elementar,e, nu al afinitatilor IHerare. De
aceea consider~tiile r,eferitoare la Freytag, Storm, Fontane,
Keller sa'll la Hebbel~i Stiifter aData doar modmi literape de
siniCronizare sau nesincI'lonizare a hteraturii germane cu cea
fnanceza, iar aprecierile privitoar,e la Dostoievski~i Tolstoi
nu depai~esc nki ele cali'ficativele de ordin geneml ca "atmosfera ruseasca", "traire nelimitoJta", "viziune patriarhala" etc.,
care la 0 cercetare mai profunda s[nt sus'ceptibile de numeroase corective.
Daca ceDcetarea destinata
realismului din secolulal
X,IX-lea are 0 remarcabila profunzime, pDecum !~i 0 anumita
complexitate rezulta1ta din diversitatea tipUTilor de sCDiitori
~i de romane studiate, oapitolul destinat realismului contempomn, exemplificat doar printr-un fl'iagment din romanul To
the Lighthouse de Virginia Woolf, apiirut in 1927, ni se paDe
mult mai putin satislfacator prin insii$i restrilngerea excesiva
a obiectivului de cevoetare. Relatarea stikilor de cOI1J~tiinta
prin utilizanea monologului interior, ca ~i a detaliilor privitoare la mimica ~i gesturHe person,ajelor, i se pare autorului
mai accesibila oa la Joyce, ~i insa!$i alegerea textului este
explicata in acest sens. Auerbach acollda de asemenea 0 deosebiLl impoTtanta "personajului absent" care emite judecati de
valoare, incita polidialogul sau monologul interior. Dar la data
cind Virginia Woolf publica romanele sale "experimentale",
James Joyce, Marcel Proust, Thomas Mann, Franz Kafka ~i
John dos Passos realizasera opere care au avut un rol fundamental in cristalizarea unor directii ale prozei contemporane.
Virginia Woolf era in acest context literar, ell toata valoarea
incontestahila a romanelor sale, mai mu1t 0 prezenta tirzie
deriv1ata din wmanul lui Proust ~i Joyce 1.
Incursiunea aceaslta in istoria realismului ne-a permis sa
punem in lumina metoda criticii stilistice ~i sociologice uzitate de Erich Auerbach prin descrierea datelor retinute de el,
ca ~i a operelor pe ,care el Ie consildera semnificative pentru

cristalizarea artei ca "mimesis". Ea ne ofera in acel~i timp


posi:bilitatea d~ a formula unele :rezetwe fata de {Jercetarea
Iui Auerbach, rezuI.tate fie din aplicarea inconsecventa a metodei sale critice, fie din ambiguitatea un or notiuni fundamentale, uzitate in sensu0l multiple.
Primul fapt generator de corrtroverse pe cave il retinem
este aplkarea unor criterii nuni:taI'ie in studierea diferitilor
soriitori ~i epoci. Alte cri,terii slint aplicate in analiza lui Montaigne ~i alte1e, de pilda, in abordarea operei lui Shakespeare
sau a Virginiei Wao]f. Irrsa~i uzitarea notiunii de realism in
analiza textelor nu poate evita anumite inconsecvenrte. Rene
Wellek remanca, pe buna dlreptate, faptul ca in cele m~i muIte
cazuri pernr'll Auer'baoh realism inseamna propensiune in
viata social-estetica, iar alteori surpdndJe,rea existentei ,tragice a fiintei umane alienate 1. Wolfgang Kayser considera ~i
el unele capitoIe din Mimesis putin convinga'toare, dar adauga
ina:celar;;i timp ca ele nu anuleaza valoarea deosebita a
acestei ample cercetiiTides:pl'e realism.
Un aLt aspect care consideram ca trebuie pus in lumina
rezulta din neprecizarea atitudinii scriHorului fata de ar,ta
li.terara conceputa ca "antimimesis" $i care are ~i e~ implicatE
realiste foa:nte pronuntate. Comedii,a tragica din perioada teatrului elizaibetan, "farsele enorme" ale lui Jarry care stau la
baza teatrului absuIid contemporan, ca sa nu ne oprim dedt
la unele exemple, nu intra in ~feDa de interes a autorului.
Nereceptiv la anumite nuante, autorul evita in acela:J$itimp
distinctiile teoretice in cadrrul notiunii amt de generale de
realism intilnite la alti cencetatori. Mai tiirziu, este drept,
~orthrop Frye pune in circulatie notiunea de ar,ta ca "imitatie
znferioara" ~i" imitatie superioara" a realitatii sau ideea de
"arta ca mimesis" in poezia lirica 2.
Prin viziunea pe care Auerfbach ne-o dra asupra etapelor
c~ra?t.eristice pentvu dezv<oltavea realismului, Mimesis repreZln'ta opeva unui romanist de mare evuditie ~i probi,tate ~tiin1

R. Wellek, Grundbegriffe

der

Literaturkritik,

Kohlhammer

Ver-

lag, 196'4, p. 2115.


1 Of. R. Fricker,
19,58, p. 131.

Der

modetne

englische

Roman,

Vandellihoeck,

2 N. Frye, Analyse
der Literaturkritik,
goCll't, 1964, pp. 85-86,
99 ~i 25,1.

Kohlhammer

Verlag, Stutt-

ti'fica, ponder:ea scazuta aeordata litel"aturilor neromanice explioindu...,seprill insal9i fo,rmatia eercetatorului.
Asitfel, dezii~1'Iatulexprimat eu abita entuziasm de Auerbach in p.I1efatala Limba literara $i publieul, din care rezulta
ca obiectul ceflceta:rii filologice ~i stilistiee trebuie sa devina
cultur,a europeana, nu eapata niei in aeeasta ampla ~i doeta
cer,ceta're dedt 0 partiala acoperke.
Cu toate aoestea, unele c011ltrovel's'pe care Mimesis Ie-a
stirnit, dupa tmduoerea sa in diverse limbi, ill se par in
mar:e masura lipsite de obiect. Invinuita de medievalism, paginism, eire~,tinism, sociologism, opera cereetatorului german
constituie 0 contributie fU11ldiameTlitala
la cereetarea realismului, desprinsa din t1'ladd.tii1estudiilor germarne de stilistiea,
reprezentate cu amta competentil de Vos,sler ~i Spitzer.
Conceput tipologic sa'll istork, r,ealismul este astfel cercetat din cele mai vaTiate unghiuri de vede1"e.De la G. Lukacs,
R. G~rmldly, E. Fischer pana la R. Wellek, K. Hamlburger,
R. Bnnkmann, realismul ca fenomen literal' istoric are largi
rezonante in contemporaneitate, fiimd supus uno,r minutioase
cercetari.
In cadrul acestor preocupari, opera lui Auerbach, pe care
R. Welletk 0 considera pe buna dreptate 0 cercetare die "orizont european", ocupa un loc spedfic, fiind in epoca noa.stra
un facto.r stimulator, genemtor de ~coala, in maniera de a:bordare stilistica a problemelor literare.

Pentru versiunea romaneasca a textelor ilustrative din cuprinsul volumului (ele au fost transcrise in versiunea data de
Auerbach) s-au folosit urmatoarele editii:
Petronius I Satyricon, tr. 1. M. Marinescu, 1923
Tacitus / Anale, tr. E. Lovinescu, 1925
Apuleius I Magarul de aur. Metamorfoze
tr. 1. Teodorescu
1958
"
Dante! Divina Comedie, tr. Eta Boeriu, 1965
Boccaccio I Decameronul, tr.Eta Boeriu 1963
Rabelais / Gargantua, tr. R. Vulpescu, 1962
Montaigne / Eseuri, vol. I, tr. Mariella Seulescu 1966
Shakespeare / Henrie al IV -lea partea a II-a 'tr. L. Levitchi editia Opere, vol. IV, 1957'
,
Shakespare / Macbeth, tr. 1. Vinea din volumul Teatru
1964
",
Shakespeare / Furtuna, tr. L. Levitchi, din volumul Teatru, 1964
Cervantes / Don Quijote de la Mancha, tr. 1. Frunzetti ~i
E. Papu, 1965
La Bruyere / Caracterele, tr. A. Tita, 1966
Moliere / Improvizatia de la Versailles, tr. AI. O. Teodoreanu, editia Opere, vol. II, 1956
Moliere, Tortufe sau
Impostorul, tr. A. Toma, editia Opere vol. II 1956
Moliere / Burghezul gentilom, tr. V. Efimtiu ~ditia Opere,
vol. IV, 1958
'
,
Boileau / Arta poetica, tr. 1. Marinescu, 1957
Voltaire / Candid, tr. AI. Philippide, din volumul Naivul,
1962

~IIMESIS

.lWlI1!J'1];!3l'J!:

lJJ!:

1. NEGOITESCU
PREFATA

DE

RO~fUL MUNTEANU

EDITURA

BUCUREi;;TI -1967
PENTRU LITERATURA

U:-;rVER8ALA.