Arghezi - Flori de mucigai

Le-am scris cu unghia pe tencuiald,

Pe un pdrete defiridd goald,
Pe intuneric, in singurdtate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat tmprejurul
Lui Luca,lui Marcu Si lui loan.
Sunt stihuri Jdrd an,
Sunt stihuri de groapd,
De setede apd
$i defoame de scrum,
Stihurile de-acum.
Cdnd s-a tocit unghia ingereascd
Am ldsat-o sd creascd
$i nu a mai crescut Sau nu o mai am cunoscut.
Era intuneric. Ploaia bdtea departe, afard.
$i md durea mdna ca o gheard
Neputincioasdsd se strdngd.
$i m-am silit sd scriu cu unghiile de la mdna stdngd.

Incadrare
- perioadainterbelicd, modernismul poetic romdnesc
- Arghezi - innoitor al viziunii despre poezie, cdt qi al limbajului poetic; surprinzitor prin
diversitatea temelor abordate qi a registrelor stilistice, pe ca.repare sd le fi folosit cu egal
talent
- volumul ,,Flori de mucigai" (1931), care marcheazl" o adevdratd,revolulie literard,
propune un univers poetic original qi extrem de indrdzne! in contextul artistic al vremii - o
lume a declasalilor (ho!i, ucigaqi, escroci, prostituate, estropia{i...), tatatd in tuge tari, in
versuri deliricizate, intr-un limbaj care se asimileazdtoate compartimentelelimbii, inclusiv
cele consideratepdnd atunci nepoeticesau chiar triviale.
Surselede inspira{ie ale volumului qi rolul poezieiin volum
- 2 sursede inspiralie majore care au dus la conturareavolumului cdruia poeziaii dd numele
- dur6, dar deopotrivd expresivdin cruzimea ei.
unul dintre primii traducdtori in romdnd ai acestui poet care lansasein spatiul literar
europeanesteticaurdtului)
- Poezia care dd numele volumului ,,Flori de mucigai" este plasatd la inceputul volumului qi
constituie o artl poetici reprezentativd,aborddndtema creatiei.

Titlul
- dpdv stilistic, esteun oximoron ce aminteqtecu intentie de cel folosit de Baudelaite (Lesfleurs du
ma[): floarea sugereazdfrumusete,gingdqie,iar mucegaiul - degradare,ptttreziciuneur6t. Sintagma
rezultatdastfelesteneaqteptatd,iar poetul mizeazdpe efectul de contrarierepe care-l creeaz6.
- din altd perspectivd, floarea este o metaford adeseaasociatdin discursul liric tradilional ins[qi
poeziei (Eminescu,referindu-sela versuri, scria: ,,Multe flori sunt, / Dar puline rod tn lume or sd
poarte"...; chiar noliunile de antologie sauflorilegiuvin de la cuvinte care in greacdsau in latind
inseamnd floare). Prin imaginea florilor de mucegai Arghezi intrd intr-o polemicd evidentd cu
ideologia literard care asocia poezia frumosului. Urdtul devine acum categorie poeticd de sine
stdtdtoare,exploatat tocmai pentru imensul sdupotenlial de expresivitate.
Structura poeziei
- 2 secvenlelirice, in ambele dominant fiind monologul confesiv
- verbul central este plasat de scriitor chiar la inceputul discursului (Am scris) qi-l identificd pe eul
liric drept creator --+ Cele 2 secvente ale poeziei vor fi niqte reprezentdri poetice ale relatiei
creatorului cu lumea qi cu propria oper6:

Analiza
I. Eului poetic arghezian,universul i se reveleazd"drept o lume-carcerd,.Prczenfa termenilor
refuzilnd parcd ostentativ
nepoetici (trtdrete,tencuiald) sugereazdo realitate brut6, neornamentatd",
orice posibild transfigurare. Absenta luminii, amplifrcdnd sentimentul de claustrare,poate reda aici
ideeaabsenleidivinit[1ii, a sensului.Condilia insdqi a omului estedefinitd prin atributul singurdtdtii,
care capdt6, astfel, dimensiune existentiald. Totul este ostil scrisului, care dobdndegte,in aceste
circumstanle, un aspect trudnic, primitiv: ,,Le-am scris cu unghia pe tencuiald, / Pe un pdrete de
Textul nu-qi poate implini menirea fireascd.
firidd goald, / Pe tntuneric, in singurdtate"
practic,
crealia la o existentdabsurdd:ea nu poate
condamn[,
gi
creatorului
lntunericul singurdtatea
fi cititd de nimeni qi nu se adreseazdnimdnui.
- Referirile la cei trei evangheligti qi la simbolurile acestora evidenliazd modul de raportare al
poetului la ideea scrierii inspirate:
din Antichitate, dar este incd puternicd in romantism), care vede in creator un instrument
un har divin. Arghezi se plaseazdpe o
sensibil prin care comunicd o forfd supraomeneascd,
poezia
cu
un act de inspiralie - ea va putea fi,
pozilie net modernist[, refuzdnd s[ identifice
cel mult, megtequgomenesc.
Nici de t(turul, nici de leul, nici de vulturul / Care au lucrat tmprejurul / Lui Luca, lui Marcu
Si lui loan") vorbesc desprestatutul celui care ,,trdiegtein rupturd" (N. BdotA), in absenlalui
Dumnezeu. Orice creator de raporteazi, congtient sau nu, la demiurg gi la logosul creator al
acestuia.ln cazul nostru, omul arghezian constatdcd centrul lumii sale a rdmas go1, fie cd
divinitatea s-a retras din lume, fie ci el nu mai este in stare sd o recunoasc6,.Unghia
ingereascd devine o metaford pentru harul retras sau pierdut: ,,Cdnd s-a tocit unghia
fngereascd/ Am ldsat-o sa creascd/ $i nu a mai crescut- / Sau nu o mai am cunoscl.tt."
- poetul iqi definegteversurile drept ,stihuri fdrd an", ,,stihuri de groapd". Cele doud atribute sunt
invdluite in acea ambiguitate proprie poeziei moderniste. Pe de o parte, par incdrcate de valenle
negative: timpul in care trdieqte creatorul este stagnant,frrd iegire, iar existenta lui se apropie de
inerfia morfii. Pe de altd parte, atemporalitateapoate fi qi o sugestiea faptului cd"poezianu mai este
comunicareaunei stdri trecdtoare,ci o viziune asupraa ceea ce este ultim, esential in om. Oricum,
creatia devine expresia unei tensiuni interioare cdtre depdgireapropriei condilii, cu rol purificator:
,,[stihuri] de setede apd gi de foame de scrum". Exprimarea acesteicrispdri spre un ideal spiritual in

termenii unor trebuinte primare (sete, foame) accentueazdnevoia imperioasd de sens, de ordine
superioar6.
II.
- este net delimitati de poet prin mijloace grafice, dar gi prin schimbarea timpurilor verbale.
Predominant este acum imperfectul, care pare s6-1 introducd pe cititor in atmosfera poetic6,
frcdndu-l p5rtaq la experienJeleeului creator.
- incepe cu o scurtd secventddescriptivd (,,Era fntuneric. Ploaia bdtea departe, afard.") Detaliile
construiescun spatiu exterior aflat in perfectd continuitate cu cel interior, la fel de ostil, la fel de
agresiv, sugerAndastfel imposibilitatea evaddrii din aceastdlume-carcer6.
- Fdrd Dumnezeu, adici fird rost, omul cadeintr-o condilie inferioard, a animalitdlii, mAnacreatoare
se metamorfozeazil:,,md durea mdna ca o ghiard". Ghearaeste semnul regresului, al degraddrii,
dar, poate, gi o aluzie la demonic, idee intdritd gi de imaginea scrierii cu ,, mdna stdngd". Scrisul
devine astfel, demonie, rdrwdtre impotriva lui Dumnezeu. Reaclia omului fa!6 de absenla
divinitalii este una de revolt6; pentru a putea da senslumii gi, implicit, existentei sale, omul se va
substitui Creatorului absent, devenind el insuqi creator. Scrisul nu mai e o opliune posibild, ci o
necesitate.Este silnic,rcalizat cu trudd, impotriva firii: ,,gi m-am silit sd scriu cu unghiile de la
mdna stdngd". El este, ins6, singura modalitate prin care fiinla iqi poate redobdndi demnitatea
omeneasca.Aqezdndu-sepe sine in centrul gol al lumii, in ipostazalui creatoare,omul ii di acesteia
o semnificalie qi gdseqtepropriei existenteun rost.
- Se observS,aqadarviziunea cu totul noud asupra funcliei textului poetic, la Arghezi. Poezia a
devenit un mod de solulionare a crizei realului; inchis intr-o lume ostil6, eul se va salva tocmai prin
scris, asumatcu orgoliu evident.
Resurseleformale ale textului vor fi adecvate la aceastdviziune noud desprelume qi poezie
- Poeziaiqi gdseqtenebdnuite resursede expresivitatetocmai in ceea ce este, de regul6, neglijat in
liricd: in urdL Vocabularul se modificd in consecinJd,devenind foarte concret, dur, fdcdnd loc
cuvintelor nepoetice qi formelor vddit neliterare: mucigai, pdrete, ghiard... Ornamentele sunt
indepdrtate.Chiar muzicalitatea este intoarsd, versul cdpdtdndadeseasonoritdli disonante, fie prin
aliteralii nepldcute(neputincioasdsd se strdngd), fie prin dislocdri (Nu o mai am cunoscut),sau prin
rupereaneaqteptatda versului, uneori chiar la prepozi{ie (...nici de leul, nici de vulturul / care-au
lucrat imprejurul / Lui Luca, lui Marcu Si lui loan)
- nu sunt respectatenici canoaneleprozodice tradiJionale.
- nu este respectatd structurarea discursului poetic in strofe, se mizeazd, pe asimetria
ostentativd
- versul se elibereazi parfial de constrAngeri,mdsuralui e neregulatl
- cultivd ingambamentul (versul nu mai este o unitate semantic6 gi sintacticS, cum era in
poeziatradilionalS )