De altfel i instana suprem, n plenul ei, ntr-o

decizie mai veche, referindu-se la coautorat, reinea c

acesta este caracterizat printr-o activitate care constituie
latura obiectiv a infraciunii, sau printr-o activitate care
este legat direct i nemijlocit de aceast activitate
comis cu intenia (s.n.) de a participa la svrirea unor
noi infraciuni.1
n general, literatura juridic i practica admit
posibilitatea
coautoratului
i
la
infraciunile
praeterintenionate. Plecndu-se de la art.28, alin.2 din
Codul penal, privitor la circumstanele reale, potrivit
cruia circumstanele privitoare la fapt se rsfrng
asupra participanilor numai n msura n care acetia
le-au cunoscut sau le-au prevzut, autorii arat c exist
intenia coautorilor pentru realizarea faptei iniiale, iar
dac se dovedete i existena culpei n sensul c nu au
prevzut rezultatul, dei trebuia i puteau s-1 prevad,
sau l-au prevzut, socotind fr temei c nu se va
produce, ei vor rspunde cu toii pentru rezultatul mai
grav.2

1
2

Plenul Tribunalului Suprem, decizia de ndrumare nr.3/1959, LP nr.5/1959, p.82

M.Zolyneak, op.cit, vol.II, p.374; V.Donogoroz, op.cit, p.494, 510.