Lucrare practica nr 1 Tema: Arhitectura generala a unei central urbane(de oficiu)
A elaborat: din grupa TC-0210
Eleva
A verificat profesor: Tatiana
Josan
Cisinau 2013
Tema: Arhitectura generala a unei central urbane(de
oficiu)
Scopul Lucrarii: De a studia subsistemele unei centrale
telefonice
urbane(de oficiu)
Fig.1 Arhitectura generala a unei central de
oficiu.
Calea de date este un un canal ce permite indrumarea
informatiilor generale si folosite in mod direct de catre utilizatorii retelei; exemplu classic il constituie calea de convorbire la care sunt conectati abonatul chemator(sursa) si abonatul chemat(destinatie).
Calea de comanda (si control) este un canal ce permite
indrumarea informatiilor necesare unei bune functionari a centralei si retelei in ansamblu; mesajele de semnalizare sunt un exemplu semnificativ al acestor categorii de informatii. Intr-o central de oficiu urban (cu abonati) se disting urmatoarele subsisteme:
Reteaua de conexiune, RCX (switching networkReseau de Connexion)- este un dispozitiv de mare
complexitate, ce indeplineste functia de a conecta o cale de intrare la o cale de iesire, subcoordonarea ordinelor primate de la unitatea de comanda. Este prin excelenta un component de executie. Caile commutate prin RCX sunt deopotriva cai de date, care conecteaza elemente ale unitatilor terminale, ca si cai de comanda, referitoare la legaturi fie intre unitatea de comanda si unitatile terminale sau auxiliare, fie intre diferitele procesoare ale unitatii de comanda. Folosirea retelei de conexiuni la stabilirea cailor de comanda este o solutie deosebit de convenabila, care asigura o mare suplete relatiilor intre diferitele component ale centralei. RCX permite modificarea legaturilor interne de comanda in functie de sarcinile prezentate in traffic, dar si in functie de disponibilitatile echipamentelor, in cazuri accidentale de deranjament.
Unitatile de linii terminale (line termination unitsunites terminales de
ligne)- reprezinta interfetele intre mediul de transmisie, pe de o parte, si RCX, precum si unitatea de comanda, pe de alta parte. O unitate terminala se prezinta astazi ca o placa de circuit electronic, controlat de un mic microprocesor, si asigura supervizarea unui grup determinat de linii. De exemplu se precizeaza ca o placa de circuit imprimat permite in mod obisnuit racordarea a 8 sau 16 linii (analogice sau numerice) de abonat. Datorita numarului mare de terminale racordate intr-o central, unitatile terminale reprezinta fizic si financiar cea mai mare parte a unei centrale.
Interfetele sunt echipamentele situate totdeauna la
extremitatile centralei si au rolul de a asigura adaptarea intre central si mediul sau exterior de transmisie. Acest mediu al centralei este format, pe de o parte, din abonatii sai proprii si, pe de alta parte, din celelalte central din retea cu care este legata in mod direct. In consecinta, interfetele, trebuind sa corespunda perfect acestui mediu, se refera la urmatoarele elemente ale retelei de telecomunicatii:
Linii de abonat (subscriber line-ligne dabonne)care permite racordarea terminalelor utilizatorilor
retelei(aparate telefonie, fax-uri, calculatoare etc.). Cel mai adesea, linia abonatului este materializata printr-o pereche de fire de cupru neecranate si rasucite(unshielded twisted pair-fils de cuivre non blindes). Pina de curind interfata abonatului a avut o structura analogica; doar de citiva ani au intrat in exploatare liniile numerice de abonat si in consecinta au aparut si interfetele numerice,pregatind generalizarea ISDN-ului.
Jonctiuni(trunks-jonctions) - care asigura schimbul
de informatii cu alte centrale.
Serviciul de exploatare si intretinere cel care
permite operatorului retelei de a interveni in functionarea centralei. Se executa astfel 2 functii principale care sunt: Exploatarea(administration) functia prin care se pot realize modificarile in conditiile de functionare ale centralei: crearea de noi abonati, citirea contoarelor de taxare, modificarea tabelelor de traducere interna etc. Intretinerea(maintenance)- functia care permite remedierea unui deranjament sau chiar a unei intreruperi in functionarea centralei. In asemenea situatii prin blocul de comanda al intretinerii, se lanseaza un program de localizare a avariei, de scoatere din functiune a echipamentului deranjat si de reparatii, ce sunt urmate evident de un program de repunere in functiune si de actualizare a tuturor informatiilor utile. In centralele clasice, cu echipamentele de tip electromagnetic (rotative sau crossbar), interfata de exploatere/intretinere se
prezinta ca un terminal specializat, care se conecteaza in
cazurile de avarie la unitatea de comanda si la echipamentul aflat in deranjament. In mediul actual al centralelor electronice, gestionarea intregii retelei poate fi realizata in mod unitar prin folosirea platformelor TMN (Telecommunication Management Network). In aceasta situatie, interfata de exploatare si intretinere poate fi privita ca o racordare la o retea de pachete X.25, iar platform TMN ca un comutator specializat pentru toate semnalele de gestiune a exploatarii si intretinerii.
Unitatea de comanda(si control) este responsabila
cu supervizarea intregului sistem. Centralele realizate in vechile tehnologii (rotative sau crossbar) au utilizat o comanda prin program cablat. Astazi, orice comutator electronic dispune de o comanda prin program inregistrat (Stored Program Control- commande par logiciel) care este mult mai supla, permitind evolutia functiilor si serviciilor in raport cu abonatii centralei, dar si cu gestiunea-intretinerea proprie a acesteia. De regula, unitatea de comanda este materializata printr-un sistem de multiprocesor, care executa programele de exploatare si intretinere, dar si programele legate de conexiunile cu unitatile terminale, pentru supervizarea comunicatiilor; este ceea ce se numeste in mod curent prelucrarea apelurilor (call processing-trartement dappels). Pentru a raspunde cerintelor de fiabilitate, diferitele procesoare ale comenzii au capacitatea de a se inlocui reciproc, in caz de deranjament. Programele executate de unitatea de comanda sunt de o mare complexitate. Ele se caracterizeaza prin: amploare deosebita(mai multe milioane de linii e program), prelucrari in timp real, fiabilitate sporita pentru a asigura permanenta functionarii centralei si a tratarii apelurilor, diversitatea in actiuni(mai multe zeci de versiuni gestionate in paralel).
4.
Auxiliarele echipamentele care faciliteaza
informarea utilizatorilor asupra progresarii in tratarea
de catre central a apelurilor lor sau avertizarea
acestora asupra eventualelor anomalii de functionare. Aceste echipamente, aflate permanent sub comanda si controlul unitatii de comanda, sunt doua categorii:
Generatoare de tonalitati diverse sau de mesaje
inregistrate, folosite in diferite etape de prelucrare a unui apel, in conformitate cu cerintele semnalizarii.
Receptoare pentru semnale de numerotare (in impulsuri
lipsa curent sau in frecvente vocale) primate de la abonati sau de la alte central.
Observatii : a)
Prezentarea arhitecturii s-a facut in raport cu o
central de abonati,deoarece aceasta prezinta o structura complete, avind conectate pe porturile terminale doar jonctiuni cu alte central,sunt lipsite de unitatile terminale ale liniilor de abonati; in rest respecta si ele aceeasi arhitectura generala. b) In prezent, in reteaua nationala (publica) a Romaniei se afla in functiune echipamente de comutatie realizate in diverse tehnologii si anume: - Electromagnetice de tip Rotary (7A2 si 7D) si crossbar(Pentacross). - Electronice de tip Alcatel (Sistem 12 si E10B/OCB283), SIEMENS EWSD si Goldstar Starex si TX. -
Concluzie:In urma lucrarii practice nr 1 am studiat
arhitectura generala a unei centrale urbane (de oficiu); am facut cunostinta cu componentele acesteia si functiile pe care acste componente le indeplinesc.