-Am visat ca vei veni, spuse ea uitandu-se pe fereastra.

Nu puteam sa iti vad fata, dar mi-

ai spus ce vrei.Si acum iata-te...
-Cum zici tu, replica el indiferent.Nu imi aduc aminte cum am ajuns aici si nici de ce am
venit.
-Nici nu trebuie.In schimb poate ai vreo intrebare..poate vrei un raspuns...
-De parca mi le-ai putea oferi tu, continua el pe acelasi ton ironic.Mai lipseste sa imi spui
acum ca stii cine sunt.
-Stiu doar cine suntem cu totii.Franturi din ceea ce am facut sau au facut altii cu noi...
Suntem lacrimile cu care am udat singuratea din zori de dimineata
Si bucuria cand o zi urata ne-a fost luminata de un copil de la metrou.
Suntem dezamagirea prietenilor care au fost indifirenti la suferinta noastra
Si frica ce ne-a cuprins cand am facut lucruri de care nu ne credeam capabili.
Suntem fiorul care ne-a tremurat cand am vazut ca suntem lasi
Si viteza cu care trecem pe langa o mana sau o inima care cere ajutor
Toate acestea incununate de niste vise care se vor a fi marete.
El nu asculta.Era atent la tigarile si scrumul de pe podea.
„-Fumeaza cam mult.” Se gandi el.”Si tigara din care trage nu se mai stinge odata...”
-Prost insolent!Ramai in indiferenta ta.Macar ea nu va naste niciodata suferinta.
-Ce stii tu despre suf....
Dar tigarea se stinsese deja...