BOLILE CONGENITALE ALE INIMII

Cardiopatiile congenitale sunt afectiuni datorate unor malformatii cardiovasculare produse in

viata intrauterina.
.
Clasificare. In functie de prezenta cianozei, se deosebesc doua grupe de cardiopatii congenitale:
1)cianogene; 2) necianogene
1. Cardiopatii Congenitale CIANOGENE TETRALOGIA FALLOT
Tetralogia Fallot se caracterizeaza prin asocierea: defectului septal ventricular,dextropozitia
aortei; stenoza pulmonara (SP) si prin hipertofia de ventricul drept (HVD).
Simptomatologie
a)dispnee de efort, b) crize hipoxice, manifestate prin accentuarea cianozei, convulsii ,
declansate de efort, plans sau supt, la copiii in primii 2-4 ani de viata.
Tratamentul este complex, pe cale chirurgicala.
2. Cardiopatii Congenitale NECIANOGENE
Se caracterizeaza printr-o comunicare intre inima stanga si inima dreapta sau intre circulatia
sistemica si cea pulmonara, deci suntul este orientat de la stanga la dreapta si in consecinta, fara
cianoza.
A) DEFECTUL SEPTAL VENTRICULAR
Este malformatia caracterizata prin lipsa unei portiuni a septului interventricular, ceea ce
determina comunicarea directa intre cei doi ventriculi.
Simptomatologie
Cand DSV este mic avem absenta simptomelor, aspect fizic normal si un suflu sistolic spatiul IIIIV stang, de intensitate relativ mare. In DSV mare, pacientul prezinta dispnee, palpitatii,
dezvoltare fizica intarziata, cord marit de volum si suflu sistolic , mai putin intens. Prognosticul
este sever.
B) DEFECTUL SEPTAL ATRIAL
DSA se caracterizeaza prin existenta unui orificiu in septul interatrial.
Simptomatologia se datoreaza in principal hipertensiunii pulmonare (HTAP) dispnee,
palpitatii. Cianoza apare tardiv, dupa inversarea suntului. Exista un suflu sistolic in focarul
pulmonarei.
C) PERSISTENTA CANALULUI ARTERIAL
PCA este malformatia caracterizata prin persistenta, dupa nastere, a comunicarii dintre aorta si

artera pulmonara, prin canalul Botal existent, in mod normal, numai in viata intrauterina.
Tulburarile functionale apar o data cu instalarea HTAP dispnee, palpitatii, lipotimii. La
ascultatie exista un suflu sistolo-diastolic (suflu de masina sau suflu in tunel)
CARDIOPATII CONGENITALE OBSTRUCTIVE - COARCTATIA AORTEI
Reprezinta o ingustare congenitala a aortei toracice. Consecintele hemodinamice sunt
urmatoarele:
1) Hipertensiunea arterial in sistemul arcului aortic (membre superioare); 2) hipotensiune la
membrele inferioare. Simptomatologia este data de HTA (cefalee, ameteli); HTA la membrele
superioare, cu puls radial amplu si hipotensiune la membrele inferioare, cu diminuarea si chiar
disparitia pulsului femural.
ARITMII CARDIACE
Aritmiile cardiace pot avea drept cauza: tulburarile de ritm cardiac si tulburarile de conducere
atrio-ventriculara.
TULBURARILE DE RITM CARDIAC
TAHICARDIA SINUSALA reprezinta accelerarea ritmului cardiac peste valorile normale
admise. La adult , frecventa se situeaza intre 100-180/min, iar la nou nascut poate depasi
200/min.
Cauze: la persoanele normale anxietate, efort fizic, distonii neurovegetative, dupa cafea, ceai,
alcool si tutun; in stari patologice - hipertiroidie, boli febrile, insuficienta cardiaca, stair de soc,
miocardite, endocardite, pericardite, anemii; deasemeni dupa unele medicamente.
BRADICARDIA SINUSALA
Ritmul cardiac determinat de nodulul sinusal variaza intre 40-60/min.
Cauze: la persoane sanatoase sportivi, cei care desfasoara o munca fizica grea, in somn,
distonie neurovegetativa; in stari patologice hipotiroidie, hipertensiune intracraniana, icter
mecanic, infarct miocardic, tulburari electrolitice (hiperkaliemie); dupa unele medicamente
digitala, betablocante.
EXTRASISTOLELE
Extrasistola reprezinta o contractie a inimii determinata de un impuls, care are punct de plecare
un focar ectopic. Aceasta inseamna ca impulsul nu pleaca din nodulul sinusal. In acest caz sistola
cardiaca apare intotdeauna mai devreme decat ar trebui sa apara urmatoarea sistola normala a
cordului.
In functie de pozitia focarului ectopic, extrasistolele vor fi : a) supraventriculare cand focarul
ectopic este situat deasupra sau in interiorul septului atrio-ventricular b) ventriculare cand
focarul ectopic este situat la nivel ventricular.
Apar dupa consum de cafea, alcool, fumat, surmenaj, emotii, postprandial, miocardite,
cardiopatie ischemica, infarct, cardita reumatismala, cardiopatie hipertensiva, administrare de
droguri, hipertiroidism, tulburari electrolitice (hipercalcemie, hiperpotasemie).

TAHICARDIA PAROXISTICA
TP este o tulburare de ritm caracterizata printr-o frecventa cardiaca crescuta, peste 160-180/min,
cu ritm regulat, care survine in atacuri ce apar brusc, dureaza un timp variabil si au un sfarsit
brusc.
TP poate fi: a) supraventriculara si b) ventriculara.
Simptomatologie: palptatii, dureri precordiale, ameteli, cefalee, lipotimie, chiar sincopa.
FIBRILATIA ATRIALA
FA este o aritmie in care activarea atriala este desincronizata, sub forma unor unde foarte
frecvente (peste 400-500/min), neregulate si superficiale. Practic dispare sistole atriala.
Cauze: valvulopatii (mai frecvent SM), cardiopatie ischemica, hipertiroidism, cardiopatie
hipertensiva, embolii pulmonare, boli infectioase, etc.
Prin disparitia sistolei auriculare, in FA scade umplerea ventriculara si deci scade debitul cardiac
si, deasemeni, se creeaza conditii favorabile formarii de trombi auriculari.
Simptomatologia este in functie de modul de debut al FA si de frecventa ventriculara. In FA
paroxistica, cu frecventa ventriculara crescuta, apar palpitatii, dispnee, anxietate. FA cronica, cu
frecventa ventriculara normala, este, de obicei, bine tolerata.
FLUTTERUL AURICULAR
FlA este asemanator cu FA, fiind caracterizat prin contractii auriculare cu ritm regulat si cu o
frecventa in jur de 300/min, din care numai o parte se transmit la ventriculi (2/1, 3/1, 4/1), in
mod regulat sau neregulat.
Cauzele si simptomele sunt aceleasi cu ale fibrilatiei atriale.
FIBRILATIA VENTRICULARA
FV reprezinta cea mai severa tulburare de ritm si cauza cea mai frecventa a mortii subite
cardiace. Ventriculii in fibrilatie se contracta parcelar, anarhic, cu o frecventa foarte mare, fiind
incapabili sa realizeze sistola ventriculara, cu consecinte hemodinamice catastrofale: incetarea
functiei pompei cardiace, prabusirea debitului cardiac si a TA.
Cauze: cardiopatie ischemica, traumatisme toracice, electrocutare, interventii chirurgicale pe
cord, substante anestezice, etc. 4
Simptome: pierderea constientei, midriaza, convulsii, TA prabusita, disparitia pulsului si a
zgomotelor cardiace; daca criza depaseste 4 minute, suferinta cerebrala devine ireversibila.

TULBURARI DE CONDUCERE
Reprezinta consecinta blocarii partiale sau complete a excitatiei la nivelul uneia sau mai multor
ramuri sau fascicule ale sistemului de conducere.
TULBURARI DE CONDUCERE ATRIO-VENTRICULARE
Tulburarile de conducere constau in diminuarea vitezei de transmitere a stimulului sau
transmiterea intermitenta sau blocarea completa a transmiterii intr-un anumit teritoriu cardiac.
Cauze: leziuni inflamatorii, cardiopatie ischemica, HTA, cardiomiopatii, valvulopatii (SA),
tulburari hidroelectrolitice, intoxicatii medicamentoase.
Tulburarile de conducere se pot clasifica:
1) dupa intensitatea deprimarii conducerii stimulului bloc de gradul I (bloc a-v simplu), bloc
de gradul II (partial) si bloc de gradul III (complet)
2) dupa sediul la care se realizeaza tulburarea de conducere bloc sino-atrial (blocarea
propagarii stimulului din nodulul sinusal catre auriculul drept), blocuri atrio-ventriculare (a-v)
siblocuri intraventriculare (de ramura).
In blocul sino-atrial, pe ecg apar, intermitent, pauze electrice (absenta undei P si a complexului
QRS).
In blocul a-v de gradul I are loc o prelungire a timpului de conducere a-v, care se recunoaste ecg
prin prelungirea intervaluluiPQ.
In blocul a-v de gradul II, pe langa deprimarea conducerii, se inregistreaza , intermitent sau
constant, blocarea completa a acesteia, pe traseul ecg existand mai putine complexe QRS decat
unde P.
Blocul a-v de gradul III (total, complet) se caracterizeaza prin faptul ca nici un impuls atrial nu
se transmite la ventriculi, activitatea acestora fiind preluata de un centru propriu, astfel incat
activitatea atriala si cea ventriculara se desfasoara in mod independent una de alta: undele P se
succed cu o frecventa proprie (de ex. max 70/min), iar complexele QRS au o frecventa mult mai
mica decat cea a undelor P (de ex, 30/min).
Simptomatologia blocului este dependenta, in mare masura, de severitatea bradicardiei si variaza
de la simple ameteli pana la pierderea constientei. Oprirea activitatii centrului idioventricular
determina aparitia sindromului Adam-Stokes, caracterizat prin pierderea constientei, stop
respirator si convulsii.
Obiectiv pacientul prezinta bradicardie accentuata (20-40/min), fixa ( nu se modifica la efort) si
cu ritm regulat.
Tratamentul este chirurgical si presupune implatarea de pace-maker cardiac.