Anda di halaman 1dari 7

Activitatea preventiva

in MF

DANCEA VLAD IOAN


GRUPA 7
Medicina Generala Anul 6

Introducere
Medicina preventiva si sanatatea publica au ca obiect cresterea si
protectia sanatatii populatiei, vindecarea si reabilitarea persoanelor
bolnave prin utilizarea eficienta a resurselor disponibile.
Obiectivele medicinei preventive sunt:
1. Preventia bolilor: care e compusa din tehnici care previn aparitia
bolilor (fizice, mentale, sau emotionale) sau duc la diagnosticul
timpuriu unde terapia poate vindeca, preveni sau modifica progresia
bolii.
2. Promovarea sanatatii foloseste tehnici care dezvolta buna starea
fizica si emotionala si mareste longevitatea si calitatea vietii. Are de a
vede cu faptul ca multe boli nu sunt cauzate de factori necunoscuti
sau impredicibili, ci de stiluri de viata modificabili. Schimband aceste
obiceiuri de viata, cum ar fi o dieta saraca, exercitiu fizic ineficient,
relatii sexuale neprotejate, lipsa ingrijirilor prenatale, consumul de
tutun si alcool, droguri, ar putea scade o treime din totalul cazurilor
de afectiuni acute, doua treimi din toate cazurile de boli cronice si 4070% din decesurile premature (Sullivan, 1990).

Preventia primara
E actiunea preventiva care se desfasoara in perioada de risc.
Obiectivul principal al preventiei primare e evitarea bolii inaintea
instalarii sale. Cateva dintre serviciile de preventie primara sunt
educatia sanatatii si vaccinarile. Toate masurile destinate in a evita
instalarea bolii constituie preventia primara. Preventia primara e
caracteristica cabinetului de medicina de familie deoarece doar
medicul de familie vine in contact cu omul sanatos. Preventia primara
se efectueaza prin actiuni asupra mediului sau asupra individului.
1. Actiunile asupra mediului vor privi: mediul
profesional, social, ecologic si conditiile epidemiologice.

de

familie,

In mediul familial medicul de familie va acorda importanta


conditiilor de locuit, suprafetei locuintei, conditiilor igieno sanitare,
iluminatului, alimentarii cu apa, indepartarilor rezidurilor, incalzirii
locuintei, alimentatiei in familie, respectarii normelor de igiena a
alimentatiei, procurarea si pastrarea alimentelor, asigurarea nevoilor
alimentare, procurarea si pastrarea alimentelor, evitarea carentelor si
a exceselor, conditiilor epidemiologice din familie, existenta unor boli
infectioase sau parazitare, obiceiurilor familiale, consumul de alcool
sau de droguri, relatiilor dintre membrii familiei, familii dezorganizate,
familii violente, abandonate.

In cazul conditiilor de munca, medicul de familie va acorda atentie


noxelor fizice, termice, chimice, substantelor toxice, alergizante,
solicitarilor neuropsihice, programului de lucru, stresurilor de la locul
de munca.
In cazul mediului social, medicul de familie va acorda atentie
factorilor culturali, implicarii sociale a individului, pozitiei sociale a
individului, factorilor economici, stresurilor psihosociale, patologiei
sociale, starii de sanatate a colectivitatii respective.
In ceea ce priveste ecosistemul in care traieste colectivitatea
respectiva, medicul de familie va trebui sa acorde importanta
cuvenita poluarii chimice si fizice, modificarilor intervenite in habitat
si in biocenoza, influentei asupra starii de sanatate a colectivitatii
respective.
In ceea ce priveste situatia epidemiologica, medicul de familie va
trebui sa acorde importanta cuvenita incidentei si prevalentei bolilor,
prezentei unor focare de boli infectioase, unor rezervoare de virus,
cailor de transmitere, prezentei unor boli parazitare, starii de
receptivitate a populatiei.
2. Actiunile asupra individului vor privi: supravegherea starii de
sanatate a individului, examenele clinice de bilant, identificarea si
combaterea factorilor de risc, asigurarea optima a nevoilor, evitarea
exceselor, respectarea normelor de igiena, respectarea unui stil de
viata corespunzator, cultivarea factorilor sanogenetici, educatia
sanitara.
Care este importanta identificarii si combaterii factorilor de risc. In
foarte multe boli asa cum ar fi HTA, cardiopatia ischemica, diabetul
zaharat si cancerul, sunt implicate o serie intreaga de factori de risc.
Asa spre exemplu, in etiopatogenia cardiopatiei ischemice sunt
implicate o serie de factori de risc, cum ar fi: antecedentele
cardiovasculare, fumatul, consumul excesiv de alcool, obezitatea,
hipercolesterolemia, HTA, diabetul zaharat, sexul (predominant la
barbati), varsta inaintata, etc. Prin identificarea si combaterea acestor
factori se poate realiza o reducere considerabila a cardiopatiei
ischemice.
Medicul de familie va trebui sa acorde o importanta deosebita
stilului de viata a pacientilor sai in sensul evitarii factorilor patogeni si
a factorilor de risc si a cultivarii factorilor sanogenetici privind:
alimentatia, evitarea consumului de alcool si tutun, evitarea
sedentarismului, respectarea programului de lucru, a perioadelor de
odihna, evitarea unor obiceiuri daunatoare, o viata familiala si
spirituala corespunzatoare. De aici vine importanta stilului de viata,
care are un procent de 40% in sanatatea individului, fata de cei doi
30% dati de factorii genetici, respectiv factori de mediu.

Importanta educatiei sanitare. Medicul de familie trebuie sa acorde


educatie sanitara individului pentru ca acesta sa poata respecta
normele igienico-sanitare, pentru a evita factorii de risc si pentru a
adopta un stil de viata sanogenetic.
Educatia sanitara va depinde de varsta individului, de profesie, de
grupa de risc si de nivelul cultural al individului. Educatia sanitara se
va referi in primul rand la respectarea masurilor de igiena personala,
la respectarea masurilor de igiena alimentatiei, la stilul de viata, la
pericolul fumatului si al consumului excesiv de alcool, la pericolul
dorgurilor, la masurile de igiena sexuala, la prevenirea bolilor cu
transmitere sexuala, la cunasterea sedentarismului, la practicarea
exercitiilor fizice, la cultivarae factorilor sanogenetici, etc.
Preventia secundara
E actiunea preventiva care se desfasoara in perioada
asimptomatica, inaintea manifestarii clinice a bolii. Masurile
directionate catre diagnosticul precoce a bolii constituie preventia
secundara. Desi nu este specifica medicului de familie, depistarea
precoce poate fi facuta si de medicul de familie, medicul de prim
contact si care vine primul in contact cu bolnavul respectiv.
Depistarea precoce a bolilor se poate face in cadrul: consultatiilor
curente, examenelor clinice de bilant, actiunilor de screening. Cu
ocazia consultatiilor curente si a examenlor clinice de bilant se pot
descoperi o serie intreaga de boli care evolueaza asimptomatic sau cu
o simptomatologie minima, asa cum ar fi: HTA, diabetul zaharat,
anemia, noduli tiroidieni, unele forme de cancer, cum ar fi cele ale
pielii, ale sanului, ale colului uterin, cancerul de prostata si altele.
Screeningul reprezinta o modalitate de depistare activa a unor boli
care au o prevalenta mai mare de 1% si care dispune de un tratament
eficace. Pentru descoperirea unor boli latente se apeleaza la anumite
teste care trebuie sa aiba o anumita sensibilitate si specificitate.
Depistarea precoce a bolilor are o importanta deosebita deoarece
previne aparitia complicatiilor si mareste posibilitatile de vindecare.
Preventia tertiara
E actiunea preventiva care se desfasoara in perioada clinica a bolii.
Constituie toate masurile terapeutice aplicate unui pacient care are
diagnosticul unei boli. O terapie corecta trebuie sa includa masuri
terapeutice pe termen scurt si masuri destinate pentru preventia
complicatiilor.
Deoarece bolile cronice au in mod normal o evolutie progresiva si
extensiva, atragand in procesul patologic tot mai multe aparate si
organe, dupa ce bolile respective au fost depistate, este necesara
tratarea corecta in vederea prevenirii si combaterii complicatiilor.

Acest lucru este evident in cazul HTA si a diabetului zaharat in care


tratamentul corect poate duce la prevenirea complicatiilor si la
prelungirea vietii bolnavilor respectivi.
Preventia specifica
Reprezinta prevenirea unor boli cu ajutorul unor mijloace specifice
asa cum ar fi prevenirea unor boli infectioase cu ajutorul vaccinarilor,
prevenirea rahitismului cu ajutorul vitaminei D, prevenirea gusei
endemice triopate prin administrarea de iod, sau prevenirea anemiei
feriprive prin administrarea de fier.
Vaccinarile
In conformitate cu ORD MS 386/2015 privind Normele tehnice de
realizare a programelor nationale de sanatate publica pentru anii
2015- 2016 , se aplica urmatorul calendar national de vaccinare:
Varsta
recomandata

Tipul de vaccinare

Comentarii

primele 24 ore

Vaccin hepatitic B ( Hep B )

In maternitate

2-7 zile

Vaccin de tip Calmette Guerrin


(BCG)

2 luni

Vaccin diftero-tetano-pertussis
acelular-poliomieliticHaemophilus B- hepatitic B

Medicul de familie

( DTPa-VPI-Hib-Hep B )
Vaccin pneumococic conjugat
4 luni

Vaccin diftero-tetano-pertussis
acelular-poliomieliticHaemophilus B hepatitic B

Medicul de familie

( DTPa-VPI-Hib-Hep B )
Vaccin pneumococic conjugat
11 luni

Vaccin diftero-tetano-pertussis
acelular-poliomieliticHaemophilus B hepatitic B
( DTPa-VPI-Hib-Hep B )
Vaccin pneumococic conjugat

Medicul de familie

12 luni

Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion

Medicul de familie

( ROR)
5 ani

Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion

Medicul de familie

7 ani

( ROR)

6 ani

Vaccin diftero-tetano-pertussis
acelular-poliomielitic ( DTPaVPI)/VPI

Medicul de familie

8 ani

VPI

Medicul de familie

14 ani

Vaccin diftero-tetanic pentru


adulti/ vaccin diftero-tetanopertussis acelular

Medicul de familie

Un exemplu de activitate preventiva in MF ar fi urmatorul:

Istoricul bolii
Persoana cu risc

Medicina preventiva
Preventie primara

Exemplu
Se acorda sfaturi
unui individ cu
obezitate de varsta
medie pentru a
reduce riscul de
dezvoltare a Diabet
Zaharat
Bonavul
Preventie secundara
Se determina
asimptomatic
(in general, detectare glucozuria unui om
precoce)
obez de varsta medie
care se afla intr-o
buna stare fizica
Bolnavul simptomatic Preventie tertiara
Se urmareste
(previne complicatiile pacientul care are
si moartea
tratament cu
prematura)
hipoglicemiante orale

Bibliografie
1. Prof. Dr. Jompan Afilon: Medicina Comunitara si Medicina Familie, Editura
Eurostampa, Timisoara, 2015
2. G. Garrido Cantero: Manual de Medicina Preventiva, Editura Jarpyo Editores,
S.A., Madrid, 1998
3. Brett J. Cassens: Preventive medicine and public health, Editura Lippincott
Williams & Wilkins, San Diego, California, 1992
4. J. A. Murr Gray, Godfrey Fowler: Fundamentos de Medicina Preventiva,
editura Diaz de Santos S.A., Madrid 1990