Argoul este un limbaj convenional folosit n mod contient de ctre vorbitorii unui grup social

sau profesional, pentru a nu fi nelei de ceilali. Dup Ion Pachia Tatomirescu [1], argoul este
un mod de exprimare nonliterar, specific anumitor grupuri sociale certate cu legea i cu codul
manierelor elegante grupuri alctuite din vagabonzi, delincveni, dar i din elevi, studeni,
militari . a. , care i-au format un vocabular special, cuprinznd cuvinte cu sensuri
deturnate, din limba comun, ori din sfera regionalismelor, neologismelor etc., dup un cod
propriu-ncriptat, cu nelesuri fr vreo legtur cu sfera lor propriu-zis, nct s fie de
nebnuit ndeosebi celor ce reprezint autoritile, ori celor ce au legturi cu autoritile.
Argoul si Jargonul
Argonul este un limbaj "secret" elaborat de un grup social inchis cu intentia de a nu fi inteles de
ceilalti vorbitori.
Este utilizat de categori restranse: delicventi (album= cazier), de catre elevi si studenti (boala=
examen restant).
Termenii argotici se modifica frecvent pentru ca isi pierd repede caracterul secret. Existenta lor
scurta este determinata si de faptul ca circula mai mult oral.
Termenii argotici apar prin folosirea metaforei (ecologist= vagabond), prin utilizarea de arhaisme
sau regionalisme (aprod= infractor incepator, parnaie= inchisoare), prin imprumuturi din alte
limbi (misto=bun, bafta=noroc); prin derivare (smenar derivat de la smen); prin trunchiere
(diriga de la diriginta).
Utilizarea termenilor argotici in vorbirea curenta este nerecomandabila.
Jargonul este limbajul unei paturi culte ce vrea sa se distinga printr-o exprimare care sa
impresioneze.
In secolul al XIX-lea, s-au folosit excesiv cuvinte frantuzesti.
Termenul desemneaza si libaje specializate medical, matematic, lingvistic etc.
Termenii de argou si jargon intra in masa vocabularului.
Termenul italian ultra este adesea tradus prin termenul englezesc"hooligan" si aceasta o greseala
pe care multi jurnalisti italieni, impreuna cu multi observatori straini, o fac.
Daca verificam semnificatia celor 2 termeni vom vedea repede ca nu corespund.
Termenul"hooligan" vine de la numele unei bande ,care a fost activa la sfarsitul anilor 1800 in

Anglia, faimoasa pentru agresivitatea sa. Acest cuvant ii defineste pe suporterii cu acelasi nume
ca fiind niste duri, in timp ce termenul "ultra" este mai cuprinzator decat primul;el vine direct din
lumea politicii(sustinatorii regalitatii in Franta, grupurile de dupa'68 cu orientare de stanga) si
denota extremism politic.
Huliganismul din fotbalul englezesc a contribuit la formarea grupurilor de tineri care isi
exprimau sustinerea intr-un mod nou si cu mult mai agresiv decat in contextul european. In
diferitele situatii nationale, acest fenomen a interactionat cu unele elemente culturale,sociale si
politice. Aceste elemente au determinat forma diferita de dezvoltare pentru ultrasi in comparatie
cu modelul englez.
In Italia fenomenul ultra' a aratat un grad de autonomie atata de mare fata de originalul
"hooligan" englez incat, de-a lungul anilor 1980, a devenit, la randul sau, exemple pentru alte tari
europene(in particular pentru tarile din jurul Marii Mediterane ca Spania sau Grecia, pentru tarile
din fosta Iugoslavie, Franta si pentru cateva state baltice).
In Italia nasterea ultrasilor s-a desfasurat intr-un context politic foarte disputat. Italia arata o
trasatura speciala care a atins apogeul intre al doilea razboi mondial si sfarsitul anilor
1970.Politica implica toate categoriile sociale; evenimentele sportive si culturale erau vazute ca
un prilej de a-ti exprima adeziunea fata de viziunea conservatoare a lumii(care in anumite cazuri
particulare poate fi considerata pro-fascista) si o viziune avand legatura cu stanga comunista.

Aceasta opozitie era evidenta de asemenea si in fotbal, in asemenea grad incat este posibil sa
subliniem diferente la echipe in functie de baza sociala a suporterilor si de aria geografica unde
diferitele idei politice erau mai mult sau mai putin puternice. In Milano , Milan reprezenta echipe
clasei muncitoare (in special lucratorii de la cai ferate), deci era considerata de stanga, pe cand
Inter era echipa clasei mijlocii din Milano si era considerata a fi mai apropiata de ideile
conservatoare. De asemenea tendinta politica a unei regiuni influenta automatic majoritatea
echipele importante, astfel incat in Emilia comunista echipa Bologna avea, inevitabil, suporteri
cu idei de stanga, in timp ce Verona era simbolul conservatoarei regiuni Veneto.

Aceasta regula s-a aplicat chiar si primelor grupuri de suporteri, la inceputul anilor'60, organizate
de anumite persoane care se ocupau de vanzarea de bilete si organizarea deplasarilor. Asa ca mai
multe grupuri de suporteri ale lui Inter, organizate de Servello, reprezentantul Miscarii Sociale
Italiene si respunzator de managementul echipei, erau mai apropiate de ideile conservatoare,
pana in situatia in care grupul Boys a aparut din separarea unui grup de tineri suporteri care
apartineau Miscarii Sociale Italiene. Niste suporteri ai lui Torino nu si-au ascuns simpatiile lor de
stanga, ei afisand cateodata bannere cu sloganuri politice si adesea incepand certuri cand dadeau
peste intruniri fasciste. In 1964 clubul"Fedelissimi", sustinator al lui Torino, a atacat un miting
fascist in 1964.
Intr-un context foarte politicizat, avantul tinerilor rebeli in anii'60 avand ca consecinta logica
nasterea grupurilor ultra' nu este numai o expresie a unui comportament social si cultural, ci are
si o imfluenta puternica a situatiei politice.
In Anglia, subculturile stradale, conectate cu muzica rock, au contribuit la nasterea si dezvoltarea
unui sistem de reguli care este baza huliganilor organizati(legatura stransa cu teritoriul, reguli de
acces stricte, aparare impotriva intrusilor, comportament agresiv si asa mai departe). Aceste
reguli s-au intins si in alte tari europene prin diferite canale. In Italia, unele din aceste stiluri ale
tinerilor au castigat putere si importanta chiar in timpul anilor protestelor studentesti(1968-1969)
si a revoltelor muncitorilor din marile uzine si au fost puternic influentate de ele. In Italia
miscarea de protest nu a fost legata numai de studenti, ea includea si multi tineri muncitori. Multi
tineri se intalneau in grupuri, cateodata si in mici partide, organizate pe ideile leniniste. Aceste
grupuri ocupau strazile si pietele din Italia, infruntand opozitie din partea politiei si a grupurilor
organizate de dreapta. Aceste grupuri(cele de stanga) controlau exact locurile de intalnire unde
subcultura stradala era in floare. Asadar noile stiluri stradale si motivele politice au inceput sa se
implementeze in aceste grupuri. De asemenea ,in interiorul acestor grupuri, noile subculturi
importate din Anglia s-au combinat cu rebeliunea tipica varstei . Acesta a fost si cazul pentru
grupurile"ultra". Primul din aceste grupuri s-a numit "La Fossa dei Leoni" si s-a format in 1968
in Milan. Dupa aceea , Boys Inter , impreuna cu alte grupuri care si-au luat numele direct din

limbajul politic (incepand cu "ultras" in 1969 la Sampdoria si continuand cu Fedayn, Vigilantes

etc...).
Toate aceste grupuri erau in mod clar fascinate de modelul hooliganului englez, iar cand
suporterii englezi si cei italieni se intalneau pentru un meci, aveau ocazia sa faca comparatii:
primii ultrasi italieni au inceput sa se identifice cu un anumit tip de imbracaminte si cu o anumita
sectiune a stadionului care automat devenea interzisa pentru ceilalti spectatori. Isi sustineau
echipa cu cantece fara sfarsit pe parcursul intregii partide si se comportau violent cu suporterii
rivali. Totusi, ultrasii italieni mai admirau si alt model social, cel al micilor grupurilor politice
extremiste care ocupau strazile si pietele, care reprezentau un model foarte vizibil de aderenta,
ardoare si duritate.
Este clar ca grupurile ultra au avut tendinta sa adopte stilul acestor grupuri politice, formandu-si
propria organizatie si caracteristica structurala. Influenta poate fi vazuta in aderenta spontana a
unor ultrasi la grupuri de extrema stanga, chiar daca extremistii n-au dus niciodata campanii
sistematice de recrutare in stadioane. Cazul grupurilor ultra' formate de grupuri de extrema
dreapta e diferit. Acesta a fost cazul la Verona, Lazio si Inter. In aceste cazuri se pare ca Miscarea
Sociala Italiana, interzisa in strazi si piete, a incercat sa preia avantajul rebeliunii anti-sociale a
tinerilor suporteri din fotbal, care se adunau in peluzele stadioanelor,pentru a le influenta
comportamentul. Astfel in Milano, membrii cheie in Miscarea Sociala Italiana erau fondatorii
Boys Inter si in Roma era un numar foarte ridicat de extremisti de dreapta in randul ultrasilor
laziali.
Era o combinatie intre o cultura a fotbalului si grupurile politice care a dat stilul special al
miscarii ultra'. Aceasta miscare nu era exclusiv bazata pe comunitatea clasei muncitoare(cum
erau huliganii englezi), ci reprezenta mai multe clase sociale. Miscarea ultra' era compusa si din
oameni care au experimentat violenta in masa in domeniul politicii(nu numai clasa muncitorilor
ci si clasa de mijloc, nu numai partizani de dreapta, ci si de stanga)dar si de oameni care au
experimentat violenta in implinirea nevoilor de zi cu zi(gastile locale).
Hiadeti acum sa examina mai in detaliu anumite caracteristici care au diferentiat grupurile

italiene de cele europene in aceasta perioada. Vom vedea ca amestecul dintre sustinerea
fotbalistica si activitatea politica a fost absorbit de grupurile ultra', si acest amestec a imfluentat
modul lor de a se comporta si structura lor organizatorica.
Desi grupurile ultra' erau atrase de violenta(ca si verii lor englezi) si erau prieteni sau rivali a
altor echipe urmand traditionalele prietenii sau rivalitati dintre diferitele echipe, tendinta politica
a influentat aceste prietenii sau rivalitati. De exemplu, suporterii de stanga ai Bolognei au devenit
ostil fata de cei de dreapta a Veronei si au devenit prieteni cu cei ai lui Milano, care le
impartaseau ideile de stanga. In plus, ultrasii au adoptat direct aceleasi haine ca grupurile politice
stradale: geci de camuflaj de lupta care purtau emblemele echipelor, blugi, sepci si altele, care lau facut pe ultras sa para ca un luptator de gherila urban. In plus, in stadioanele italienesti,
suporterii au inceput sa bata tobe din aluminiu similare cu farfuriile imprumutate de la
demonstratii, folosindu-le pentru a insoti cantecele. Sloganurile pe care suporterii le cantau fara
incetare la meciurile de fotbal erau de asemenea imprumutate din politica. Bannere si steaguri
imense ,tipice pentru demonstratiile si marsurile politice, au inceput sa apara si in stadioane.
Grupurile ultra' erau de asemenea mult mai deschise spre lumea exterioara decat grupurile de
huligani; din cauza tendintei contraculturale, grupurile ultra' acceptau un numar remarcabil de
femei(absente in grupurile europene) si implicau direct activitatea membrilor, ca in recrutarea
politica, intentionata pentru a creste numarul membrilor(pe langa activitatile de autofinantare).
Toate aceste caracteristici subliniaza o diferenta organizatorica substantiala intre aceste grupuri
din Italia in comparatie cu modelul englezesc. In timp ce englezii sau alti suporteri europeni in
principal preferau o sustinere spontana, neplanuita si neorganizata dinainte(cum ar fi cantecele,
spectacolele facute prin ridicarea fularelor si toate lucrurile care se puteau face in ziua
meciurilor), suporterii italieni au simtit ca activitatile colaterale imprumutate din politica si
facute cu scopul de a extinde si de a mari sustinerea din peluza erau o reala prioritate. Aceste
activitati au creat o organizare care mergea cu mult mai departe de meciul de duminica si care
implica sedinte in mijlocul saptamanii unde suporterii lucrau la crearea si punerea in practica a
fluturarii steagurilor, menite pentru a atrage pe toti ceilalti suporteri din peluza si productiei
diferitelor materiale pentru a autofinanta grupurile.

Ca sa avem o imagine de ansamblu, cateva alte caracteristici trebuie subliniate. Ultrasii erau
asemanatori primilor huligani englezi prin faptul ca aveau sentimente profunde pentru echipa lor
si prin faptul ca erau puternic legati de cultura populara de sustinere a echipei. De aceea,ultrasii
ocupau sectoarele unde biletele costau mai putin, priveau meciul fara a sta niciodata jos,
preluand constant inspiratie din traditie.
Dupa prima etapa a dezvoltarii ultrasilor de la inceputul anilor '70, dezvoltarea grupurilor a fost
constanta si a mers mana in mana cu ciocnirile violente dintre suporterii rivali. Prima alarma fata
de aceste incidente a fost trasa pe 21 decembrie 10975 cand federatia italiana a stabilit a "zi a
pacii" ca o incercare de a opri confruntarile.
In perioada 1977-1983 , in restul tarilor europene era vizibila o crestere a violentei datorita
cresterii stilului militar in randul grupurilor de huligani. Diferiti factori au contribuit la aceasta
crestere , printre ele fiind cresterea nevoi de a planifica batai din cauza masurilor de securitate
sporite si a unui control mai aspru al politiei, si cresterea subculturilor apartinand tinerilor de la
sfarsitul anilor'70. Stilul skinhead a devenit predominant pentru stadioanele din nordul Europei si
datorita cresterii tendintei catre xenofobie si rasism , acest stil a facut ca cele mai violente
grupuri de huligani sa se situeze pe pozitii mult mai apropiate de extrema dreapta. Asta intr-o
vreme in care gruparile politice de dreapta cautau sa influenteze si manipuleze grupurile de
huligani din Germania si Anglia. In Italia dinamica era,in parte, diferita fata de ceea ce se
intampla in restul stadioanelor din Europa. Grupurile controlate de dreapta si-au intarit pozitia in
timp ce scena sociala si gandirea radicala era controlata complet de catre stanga. Chiar si avantul
stilului skinhead nu a pornit pentru cativa ani si a fost restrans la anumite zone. Totusi, si in
Italia, violenta a crescut, dar din cauza altor motive si anume din cauza declinului partidelor
politice de la sfarsitul anilor'70, care a starnit mania oamenilor si a dus la o violenta explozie in
1977, culminand cu lupte amare intre politie, grupuri de dreapta si chiar in cadrul grupurilor
politice de stanga. Ceea ce se intampla in piete in cadrul demonstratiilor, influenta
comportamentul suporterilor, astfel incat pe stadioane a crescut afluenta de arme ilegale, cutite,
bari de metal si rachete. Numele noilor grupuri erau inca influentate de situatia politica a acelor
ani:multe grupuri se numeau"brigazi", ca o referire la grupurile teroriste active si multe simboluri
au aparut pe stadioane apartinand terorismului de stanga ( de exemplu steaua cu 5 colturi a REd
Brigates) sau celui de dreapta(crucea celtica care era simbolul Ordine Nuovo). Cresterea

violentei pe stadioane a fost subliniata de moartea unui suporter lazial in 1979 inainte de
inceperea unui derby roman. In chiar aceeasi zi, incidente grave s-au petrecut si in Ascoli, Milan
si Brescia. In aceasta perioada, grupurile ultra' mari capatasera control chiar asupra intregii
peluze.Desi comportamentul belicos era mai puternic si nivelul incidentelor crestea, matrita
comportamentala care activa violenta urma regula violentei ca un intrument, regula imprumutata
din politica. Inainte de a castiga locul in elita unui grup, membrii lipsiti de experienta trebuiau sa
traca o serie de teste si trebuia sa demonstreze ca se poate pune baza pe ei, nu numai din punct de
vedere al batailor, ci si din punct de vedere al organizarii si al comportamentului general.
Folosirea violentei avea loc numai la meciurile in care suporterii sunt dusmani istorici; astfel
violenta era intr-un fel restransa. In aceste vremuri in care grupurile ultra' au cunoscut o
expansiune fara precedent din punct de vedere organizatoric si al numarului de membrii, au
aparut si anumiti sefi care aveau sarcini specifice, cum ar fi organizarea deplasarilor, relatia cu
clubul etc.
Intre 1983-1989 miscarea ultra' a atins chiar si stadioanele provinciale si echipele din diviziile
inferioare, implicand tineri care proveneau din toate clasele sociale. Nu trebuia sa ai o conditie
sociala proasta pentru a fi ultras: chiar din contra, in aceste grupuri erau oameni cu slujbe bune si
adesea avand ca nivel de educatie universitatea. Adesea, erau chiar in orasele mici bogate
provinciale unde cele mai dure si mai radicale grupuri puteau fi gasite, ca de exemplu Ascoli,
Cesena, Verona sau Udine. In aceste orase, interactiunea dintre cultura ultra' si rivalitatile
traditionale dintre orase si regiuni a facut ca fenomenul sa infloreasca in cel mai original mod. In
aceasta perioada, lumea ultra' era dominata de mandria locala.
In anii '80, odata cu declinul miscarilor politice, situatia se schimba. Apar noi grupuri, de tineri,
aflati in contradictie cu ultrasii oficiali, care pana la urma isi gasesc locul in spatele steagului lor
de gard. Denumirile lor, variate, difera ca sursa de inspiratie fata de cele din anii'70. In acesti ani,
noile grupuri isi aleg nume ca"Wild Kaos","Sconvolts"(in traducere oamenii suparati), "Verona
Alcohol". Aceste grupuri erau interesate in sanse de a lupta si apartineau culturii de exces si
freak. Modelul lor nu era lupatatorul de gherila urban ci Alex, tanarul super-dur din
filmul"Clockwork Orange"(Portocala mecanica), a carui imagine a inceput sa apara in diferite
peluze, inlocuind portretul lui Che Guevara. Noile grupuri erau rezultatul unei perioade in care

societatea civila era dominata de curentul hedonist, exhibitionist, nepasare fata de politica si
angajare sociala. Toate aceste grupuri au fost formate intre 1983-1985 si s-au dovedit mai
inventive in a scapa de controlul politiei, care in trecut le facuse probleme prin aceste controale
predecesorilor lor. Noilor generatii de ultrasi nu le pasa de aliantele existente, rupandu-le si
creind crize din cauza comportamentului lor necontrolat.
Putem sesiza ca , diversele miscari ideologice au influentat membrii societatii, influentand,
implicit, si comportamentul suporterilor de fotbal.