Object 1

Tara Zarandului
Miercuri, 23 Iunie 2010 09:16 Alina Miron

1
2
3
4
5
( 15 Votes )

Localizare
ara Zarandului. Un trm aproape la fel de mare ct Maramureul, prea puin cunoscut ns.
ntins pe versantul vestic al Munilor Apuseni, de o parte i de alta a Criului Alb, ara Zarandului
este una din cele mai bogate rezervaii de tradiii arhaice din Romnia. Actualmente, se ntinde pe
teritoriul judeelor Arad, Hunedoara i Alba. Mai demult insa, (secolele XIV-XV) avea o ntindere
mult mai mare: de la "stanca Vulcanului" n hotarul Abrudului, pn n judeul Bechi (Beches,
astzi n Ungaria), cuprinznd oraele Csaba i Gyula, de-a lungul vilor Criului Alb i Negru, iar
spre sud-vest pn la cetatea iria i chiar pan n Banat la Lugoj. Capitala rii Zarandului este
satul ebea, parte a comunei Baia de Cri.

Istorie
Vechimea rii Zarandului - a comitatului, cum i se spunea - "se pierde in negura istoriei".
Se presupune c aceste meleaguri au fost locuite nc din vremea romanilor, dei nu exist
informaii sigure care s susin aceast ipotez. Cert este c primele atestri documentare ale
acestor locuri au avut loc n sex X. n 1195, la Baia de Cri, Ladislau Iulius Nicolaus a fost numit
primul prefect al Judeului Zarand. Cele mai vechi documente descriu c organizarea i
administrarea comitatului Zarand exist din veacul al XIII-lea, odat cu nceputurile de organizare
feudal a Transilvaniei, dar se tie c nc din sec. XI existau organizaii prestatale. n Munii
Apuseni erau voievodate romneti libere, n cadrul crora au aprut, n secolul al XIII-lea, oti
romneti separate de cele ungare. Romnii transilvneni au participat la luptele mpotriva
bulgarilor. Ei sunt amintii, de asemenea, i n luptele de la Kreussenbrun, n anul 1260, mpotriva
lui Otocar al II-lea, regele Boemiei. n partea vestic a Transilvaniei, obtile romne, cnezatele i
voievodatele s-au bucurat de autonomie pn n secolele XIV-XV.
Informaiile despre inutul Zarandului devin mai consistente n secolul al XVI-lea, din epoca
ocupaiei turceti, care a durat, cu ntrerupere, timp de 150 de ani, ncepnd de la 1526, cnd turcii,

n urma biruinei de la Mohaci, au ocupat Ungaria i cnd judeul Zarand era compus numai din
patru districte: Zarand (de la comuna cu acelai nume), Ineu, Hlmagiu, Brad, cu capitala Ia Ineu
(Ienopole).
Fiind un inut de grani i, din aceasta cauz mereu disputat, n 1741, judeul Zarand a fost mprit
ntre Ungaria i Principatul Transilvan, partea superioar, de la B1jeni-Duppiatr pan la
Guravii, cu plasele Hlmagiu i Brad, pstrnd aceeai denumire de Zarand, care se va menine
apoi n continuare, va fi anexat Principatului Transilvan, iar teritoriile dinspre apus, cu plasele
Zarand, iria, Ineu, pan la Gurahon (inclusiv) rmnnd Ungariei. n urma acestor delimitri
teritoriale, capitala judeului se stabilete la Baia de Cri.
Voievozii din Zarand apar n documente pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Primul voievod al
Hlmagiului, amintit documentar, este Bybarch Woevoda olahorum de Halmd (Bibart, voievodul
valahilor din Hlmagi). ntr-un hrisov redactat n 1415 se spune c, ntre 1404 i 1415, inutul a fost
condus de voievodul romn Bolca din Baia de Cri i de fiii acestuia. Pentru o lung perioad,
istoria Bii de Cri se confund cu cea a Voievodatului Hlmagiului, din care fcea parte, i a crui
capital a devenit n secolul al XVI-lea.
Voievodatul din Hlmagiu a ajuns la cea mai nalt ascensiune n anul 1451. n anul 1441 el este
amintit ca aparinnd cetii iria, pe care despotul srb Gheorghe Brancovici o druiete, n anul
1444, lui Ioan de Hunedoara, ca rsplat i recunotin pentru faptele sale de arme. Voievodul
Moga a devenit primus inter pares n anul 1445, iar apoi nobilis vir, i a dobndit competena
exploatrii aurului la Baia de Cri. n anul 1448 el a participat, n fruntea unei armate de pe Valea
Criului Alb, la lupta de la Kosovopolie. A luptat mpreun cu fiii si Sandrin i Mihail. Ca urmare,
att voievodul Moga, ct i fiii si, au fost confirmai n drepturile lor de ctre Ioan de Hunedoara,
prin diploma semnat n Timisoara, la 10 aprilie 1451. Ei stapneau 120 sate, ncepnd de lng
Gurahon i pn la Bia, adic voievodatele Cplna, Hlmagiu i Bia.
A fost o perioad nfloritoare pentru Baia de Cri care, n 1519, a fost declarat Ora Liber Regesc,
printr-un decret al regelui Ludovic al II-lea. Peste atribuiile voievozilor locali sttea autoritatea
comitatului. Pn la lupta de la Mohaci (1526), comitatul Zarand aparinea Ungariei i cuprindea
teritoriul de la stnca Vulcanului, de lng Abrud, pe tot cursul Criului Alb, nvecinndu-se cu
comitatele Bihor, Bekes, Cenad, Arad i Hunedoara. Dup ocuparea Ungariei de ctre turci, n urma
dezastrului de la Mohaci, comitatul Zrand a fost alipit Transilvaniei, n urma pcii de la Oradea,
din 1538.
n 1566 turcii au ocupat cetatea Ineului.A urmat, apoi, o epoc de mare nesiguran pentru satele
neocupate de turci, deoarece acetia fceau dese incursiuni i jafuri pe valea Criului Alb, pn n
anul 1595. n 1605 s-a abtut o alt nenorocire asupra acestor locuri: Paa din Timioara a pustiit
valea Criului Alb, pn la Baia. de Cri
n anul 1687 Transilvania a ajuns sub stpnirea regelui Ungariei. n urma nelegerii dintre acesta i
voievodul Transilvaniei, partea muntoas a comitatului Zrand a rmas alipit Transilvaniei din
punct de vedere administrativ, dar pltind drile Ungariei. n 1784, din dispoziia mpratului
habsburgic Iosif al II-lea, comitatul Zarand a fost desfiinat i nglobat comitatului Hunedoarei, dar
a fost renfiinat ase ani mai trziu, din necesitatea de a se supraveghea mai de aproape iobagii i
de a prentmpina orice ncercare de rscoal a acestora.
n prima jumtate a secolului al XIX-lea, Baia de Cri avea statut de ora, ca i Hlmagiu, i era
capitala comitatului, care mai cuprindea 102 comune. Baia de Cri a fost una din localitile care au
jucat un rol important n cele dou micri revoluionare din secolele XVIII i XIX: rscoala
condus de Horea, Cloca i Crian i Revoluia de la 1848, condus, n Transilvania, de Avram
Iancu. Istoria mai consemneaz i participarea locuitorilor din Baia de Cri la Rzboiul de
Independen, la cele dou Rzboaie Mondiale, la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Atractii turistice

Ansamblul istoric de la ebea

Turistul care vrea s vad ara Zarandului trebuie s nceap cu locul care este socotit capitala
acesteia: ebea. Ansamblul istoric de la aici, numit "Panteonul Moilor", cuprinde obiective cu
importan istoric, puternic fixate n contiina moilor i n istoria poporului romn. n cimitirul
din ebea este nmormntat Avram Iancu, decedat n data de 10 septembrie 1872. Tot aici, n
ansamblul "Panteonul Moilor", se regsete i biserica ortodox, ea nsi cu vechime secular.

Biserici monumente
Pe teritoriul comunei Baia de Cri, chiar n centrul de comun, poate fi vizitat Casa - Muzeu
"Avram Iancu". Aceasta a fost ridicat pe locul n care s-a aflat brutria lui Ioan Stupina, unde
Avram Iancu s-a stins din via la 10 septembrie 1872. Aici a fost amenajat un mic muzeu n care
sunt adunate mai multe obiecte care amintesc de "Criorul munilor". Baia de Cri iese n eviden,
pe lng istoria sa bogat, i prin frumuseea a dou biserici aflate pe lista monumentelor istorice.
Prima dintre ele, Biserica Romano-Catolic, fost mnstire, este cea mai impuntoare cldire
medieval gotic de pe valea Criului Alb i a fost cldit la sfritul veacului al XIV-lea, mrturie a
frumuseii cldirii fiind ferestrele nalte gotice, cu rozete armonioase. Cealalt biseric aflat pe
lista obiectivelor turistice este cea reformat.

Casa Memorial Crian

Casa Memorial Crian se afla n localitatea care i poart numele eroului, aflat pe teritoriul din
comunei Ribia. Casa se compune din dou corpuri de cldiri executate din lemn de stejar.
Caracteristic zonei Zarandului, casa este de plan dreptunghiular cu acces dintr-un pridvor deschis.
Casa propriu-zis, acoperit cu paie, este format din dou ncperi folosite azi ca muzeu. Cldirea
a fost reconstruit dup fotografia unei case rneti din secolul al XVIII-lea. Sunt valorificate aici
exponate de etnografie din zona Ribia, obiecte de istorie local, arme albe i de foc din secolul al
XVIII-lea, material foto-documentar legat de rscoala ranilor romni din Transilvania de la 1784 1785.

Mnstirea Crian (Mnstirea Vaca)

Mnstirea Crian este cunoscut i sub denumirea de Mnstirea Vaca. Lcaul de cult ortodox
este situat n satul Crian i a fost construit la sfritul secolului al XVI-lea i nceputul celui
urmtor prin eforturile localnicilor. Dup 1990, ieromonahul Visarion Neag, fost clugar la
Mnstirea Sihstria din judeul Neam, dar nscut pe aceste meleaguri, a luat iniiativa renfiinrii
mnstirii de la Crian.

Satul
Casa tradiional
Locuintele
vechi
sunt
aproape
la
fel,
peste
tot
n
Tara
Zarandului.
Casele traditionale sunt construite din lemn festonat si mbinat la capete cu mestesug, iar fundatiile
sunt nalte. Acoperisul este nalt si tuguiat, realizat (la casele vechi n. red.) din paie, cu grosimi de
50 100 cm. Locuintele au doua ncaperi, cu pivnite la subsol si fatade cu coloane, stlpi si arcade.
precizeaz Dumitru Rus, n cartea sa, Judetul Hunedoara, ghid turistic.

Indeletnicirile tradiionale
Oamenii de prin partea locului isi spun moti-criseni ("Noi suntem moti criseni! Noi suntem altceva
decat motii-moti, da' tot din oastea lui Iancu suntem si noi..."), oameni renumiti pentru harnicie intrun tinut deloc bogat. Meseriile tradiionale ale locului sunt:
Mineritul- una din ocupatiile de baza ale locuitorilor. Ei lucrau fie la minele de aur din Brad
sau Caraci, fie la cele de carbune din Tebea.
Cojocaritul-A prins radacini puternice, nca din secolul al XV lea, n zona Orastie, dupa
care s-a raspndit si n alte regiuni, n special pe Valea Crisului Alb si pe Valea Muresului.
Baia de Cris a fost, mult timp un important centru de cojocari.
Spataritul -Defineste mestesugul de confectionare a spetelor pentru razboaiele de tesut, care
a constituit o specializare de veacuri n satul Risculita. ndeletnicirea a fost adusa n sat, pe
vremuri, se pare din Moldova, de un oarecare Gruita..Mai trziu, ea a fost deprinsa si de
locuitorii din Baldovin.
Producerea varului - Piatra de var se gaseste din abundenta, mai ales la Risculita.
Exploatarea ei a nceput la sfrsitul secolului al XVIII lea. Piatra se extragea din doua
galerii, lnga care se aflau si cuptoare primitive pentru arderea calcarului. ndeletnicirea se
mai practica, sporadic si astazi.
Agricultura si cresterea animalelor
Portul popular

Portul popular este specific Vaii Crisurilor. Costumul popular este destul de simplu, dar mai este
purtat foarte rar, de batrni, n zile de sarbatoare sau pe scena, n cadrul unor spectacole folclorice.
Caracteristice sunt broderiile nesofisticate cu flori, cruciulite si benzi de culoare neagra. Femeile
poarta pieptar negru din piele, acoperit cu broderii compacte, iar barbatii poarta sarica (bunda din
piei de oaie).
Barbatii poarta vara palarii cu margini mai late ridicate n sus, mpodobite cu fir aurit ori cu snur
ntors de 3 / 4 ori n jurul gavaliei si apoi lasati ciucuri ndarat, sau palarii de paie. Iarna, unii poarta
caciuli negre de oaie. Au camasi facute din pnza, bumbac sau giolghiu, cu gulerul ridicat n sus sau
ndoit n jos, mpodobit cu arniciu rosu ori negru, sau cu ata. Cmile au mneci strmte, cu
pumnasi cusuti n brnele, salbanasi si ochisori din arniciu sau ata. Peste camasi se ncing cu curele
(serpare) late, de piele. Peste curea poarta laibar larg si lung pna la solduri, tesut din cnepa ori
bumbac cu ochisori. Cioarecii (pantaloni strmti pe picior n. red.) sunt din lna si cusuti simplu.
(...)
Fetele poarta pe cap crpa (naframa, chischineu), alba sau pestrita si legata ndarat. Nevestele poarta
pe cap nvelitoare de geolgiu sau bumbac. Au camase (iie) pna la solduri si deosebita de poale. Iia
are de o parte si de alta a gtuluigurelus, cusut cu arnici negru sau rosu n brnele sau
salbanasi. Gura camasii e cusuta cu arniciu sau matase. Mai poarta si laibar de pnza, bumbac
rasucit (misir) sau postav. Se ncing peste mijloc cu brne de lna sau cu cingatori. La spate,
(poalele) au opreg, catrinta ori zadie de lna neagra sau de diferite culori, iar dinainte sort. Ca
vesmnt de iarna au tundra, laibar de lna sau suba, ca si barbatii. spune Atanasie Bran n
Monografia judetului Hunedoara, aprut n anul 2001.

Obiceiuri si traditii
Cele mai multe elemente de cultura populara sunt aproape identice cu cele ale motilor din Muntii
Apuseni, cu care locuitorii Vaii Crisului Alb s-au aflat n contact permanent, de-a lungul veacurilor.

 Dansurile populare
Dansul popular traditional este asemanator celui din Muntii Apuseni, adeverind nca o data ca nu
degeaba Tara Zarandului este numita si Tara motilor criseni. Dansul cel mai frecvent este tarina
sau abrudeanca, dar se mai joaca si nvrtita, jianca si sdruhaita. A prins radacini si caluserul, adus
din alte zone ale Ardealului.

Nedeile
Sunt serbari cmpenesti, asociate de regula cu hramurile bisericilor din satele respective. Nedeia
e una din cele mai mari sarbatori ale satului. E ocazia cu care se ntorc, pentru cteva zile, acasa cei
plecati pe alte meleaguri. Familiile se rentregesc n jurul mesei de sarbatoare, iar spre seara ncepe
jocul, asemenea horelor de pe vremuri.

Ciorolita
Este un obicei unic, care se pastreaza ntr-un singur catun din satul Tebea. Ciorolita este un
personaj colectiv care bntuie ulitele satului n noaptea ajunului de Boboteaza (5 spre 6 ianuarie).
Tineri mascati parcurg un traseu de aproape zece kilometri, nsotiti de aproape ntregul sat.
Procesiunea ncepe, nsa, numai dupa ce preotul a dus Botezul si n ultima locuinta. Straniul alai se
opreste doar la doua case: a preotului si a unei gazde care omeneste (le da mncare si bautura)
mastile. Ele personifica toti raii posibili din omenire: betivul, hotul, ucigasul, trfa s.a., iar n
arsenalul lor intra orice obiect care poate face zgomot. n noaptea respectiva, pare ca tot satul arde.
La toate raspntiile sunt aprinse focuri, n jurul carora danseaza, fac zgomot si scot chiote
nfricosatoare mastile si nsotitorii lor, ca sa alunge spiritele rele din preajma satului. Drumul se
ncheie, nsa, n fiecare an, n cimitirul de le Tebea, la mormntul lui Avram Iancu. Mastile si fac
jocul, dupa care toti cei care le nsotesc se descopera si se roaga.
Originile obiceiului nu sunt cunoscute. Desi e legat, ca data, de o sarbatoare religioasa, ntreaga
desfasurare sugereaza un obicei laic si chiar cu note barbare. Unii spun ca a fost adus din Bucovina,
de pe lnga Radauti, dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, de catre tineri care fusesera
jandarmi n acea zona, sub stapnirea austriaca.

Trgul de fete de pe Muntele Gaina

Este cea mai mare sarbatoare anuala a locuitorilor din Muntii Apuseni si de la poalele acestora. Zeci
de mii de oameni se aduna, cu o zi nainte, pe vrful pe care se ntlnesc hotarele a patru judete
(Hunedoara, Arad, Alba si Bihor), petrec noaptea n jurul focurilor si asteapta semnalul dat, n zori,
de tulnicarese.
Trgul de fete de pe muntele Gaina are loc, n fiecare an, n cea mai apropiata duminica de
Sfntul Ilie (20 iulie). Aceasta manifestare etno-culturala a fost mentionata prima oara n documente
n 1816. Desfasurarea trgului are loc ntr-o frumoasa poiana, pe Vrful Gaina, la altitudinea de
1467 m. Acolo se adunau, pe vremuri, locuitorii din diferite vai ale Apusenilor, pentru a schimba
produse ntre ei. Trgul a facut posibila ntlnirea si casatoria tinerilor din zone ndepartate,
evitndu-se astfel ncrucisarile dintre rude.

Multimedia

Object 2

Object 3

Tara Zarandului

Folclor Tara Zarandului

Object 4

Folclor Tara Zarandulu

Bibliografie
1.
2.
3.
4.

http://www.baia-de-cris.ro/ro/potential/traditii.htm
Baia de Cri, capitala Zarandului, Nesemnat, 13-11-2008, nr. 1149, Servus Hunedoara
Romania necunoscuta, Tara Zarandului, articol aparut in Formula AS, de Bogdan Lupescu.
Nestor Lupei, Romulus Neag, Circo Stelian, Gavril Pacu, "Monografia Colegiului
Naional "Avram Iancu" Brad", Ediie revzut i completat 1869-2009, Brad 2009.
5. Sabin si Maria Cioica, Legendele Muntilor Apuseni, Editura UNIREA Alba Iulia
6. Atanasie Bran, Monografia judetului Hunedoara, Editura MATINAL Petrosani, 2001.
7. Dumitru Rus Judetul Hunedoara, ghid turistic, Editura Sigma Plus, 1998