Anda di halaman 1dari 6

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL TUTORIAL: BACAU

DISCIPLINA: DREPT CONSTITUTIONAL SI


INSTITUTII POLITICE

TEMA: TEORIA SEPARAIEI PUTERILOR N STAT

COORDONATOR: PROF. UNIV. DR. BIANCA GUAN

STUDENT: ASANDULUI IRINA (CST. TELIC)


ANUL I (2014-2015)

TEORIA SEPARAIEI PUTERILOR N STAT

Teoria clasic a separaiei puterilor a fost preluat de primele constituii


aparute la sfritul secolului al XVIII-lea. Ea a fost dezvoltat i adaptat cu
precdere n secolul al XIX-lea, n funcie de necesitile aplicrii sale practice; in
viziunea clasica, a lui Montesquieu, trebuia sa existe un echilibru intre legislativ,
care adopta legi, si executiv, care avea posibilitatea de a se opune acestor legi.
Totodata, legislativul trebuia sa aiba prerogativa de a se opune masurilor luate de
executiv.1In sistemul imaginat de Montesquieu trebua sa existe o colaborare a
puterilor in vederea limitarii puterii guvernantilor si impiedicarea abuzului de
putere.2
In teoria clasica a separatiei puterilor in stat exista si doua reguli
fundamentale care trebuie mentionate: specializarea (fiecare putere este exercitata
de un organ specializat fara a exercita mai multe functii) si independenta (strans
legata de regula specializarii, presupunea ca autoritatile sau organele nu trebuie sa
depinda una de cealalta). Din nefericire, s-a constatat ca regula independentei,
aplicata rigid ar putea duce la blocarea functionarii statului3 de aceea s-a simtit
necesitatea unui echilibr al puterilor, adica o colaborare a puterilor statului in
detrimentul specializarii, si, mentinerea independentei organelor in limita unei
colaborari eficiente. Odata cu cresterea rolului partidelor politice astazi, separarea
sau echilibrul puterilor nu se mai realizeaza intre Parlament si Guvern, ci intre o
majoritate , formata dintr-un partid sau partide invingatoare in alegeri (.....) si o
opzitie care asteapta urmatoarele alegeri pentru a-si lua revansa (Ioan Muraru).4
In zilele noastre, separatia puterilor in stat este vazuta mai mult ca o
diferentiere a functiilor fundamentale ale statului, dublata de un echilibru al
organelor care indeplinesc aceste functii.5
1 Bianca Selejan-Gutan, Drept constitutional si institutii politice, Editia a 2-a, Editura
Hamangiu, 2008, pag. 181
2 Ibidem
3 Ibidem
4 Ioan Muraru , s.a., Constitutia Romaniei comentata si adnotata, RA , MO, Bucuresti
5 Bianca Selejan-Gutan, op cit.

Principiul separaiei puterilor nu a fost consacrat n mod explicit n textul


iniial al Constituiei Romniei din 1991. Absena consacrrii exprese a fost
suplinit, ns, prin substana textului constituional, iar doctrina a semnalat factorii
care demonstrau existena consacrrii implicite a separaiei puterilor:
- reglementarea n Constituie a celor trei puteri sau funcii clasice ale statului:
Parlamentul, Preedintele i Guvernul, autoritatea judectoreasc;
- din punct de vedere formal, i ordinea reglementrii acestor puteri era cea
clasic: puterea legislativ, executiv i judectoreasc;
- sub aspectul modului de aplicare a separaiei puterilor, doctrina a remarcat
preeminena puterii legislative, precum i mijloacele de interaciune pentru crearea
unui echilibru al legislativului cu executivul.6
In Constitutia Romaniei principiul separatiei si echilibrul puterilor in stat
este consacrat in art 1, alin 4 7. Se poate observa ca sunt enumerate cele trei puteri
clasice: puterea legislativa (in normele privitoare la Parlament, incepand cu atr.61),
puterea executiva (in normele privitoare la Presedinte si Guvern, art 80), si puterea
judecatoreasca (in normele privitoare la autoritatea judecatoreasca, art 124).
Constitutia asigura Parlamentului o anumita preeminenta in raport cu celelalte
autoritati statale. Potrivit art 61 din Constitutie, Parlamentul este singura autoritate
legiuitoare a tarii, insarcinat cu functii de formare, alegere, numire, investire a altor
autoritati statale si cu functii de control. Deasemenea, Parlamentul este organul
reprezentativ al poporului roman.
Potrivit principiului separaiei puterilor, nici una dintre cele trei puteri nu
prevaleaz asupra celeilalte, nu se subordoneaz una alteia i nu i asum
prerogative specifice celorlalte. In funcionarea sistemului politic, principiul
separaiei puterilor n stat ia forma delimitrii unor autoriti publice independente
(una fa de cealalt), cu prerogative diferite (prin care se realizeaz activiti
specifice), dar i a colaborrii dintre puteri dublat de controlul reciproc.
n Romnia textul constituional din 1991 nu a menionat n mod explicit
acest principiu, dei el st la baza ntregului edificiului instituional, fapt care a
reprezentat un motiv de tensiune politic ntre majoritatea parlamentar i opoziia
acelor ani. Din 2003, n urma referendumului naional din 18-19
6 Ibidem, p 186

Statul se organizeaz potrivit principiului separaiei i echilibrului puterilor - legislativ,


executiv i judectoreasc - n cadrul democraiei constituionale.
7

octombrie, Constituia revizuit precizeaz n mod direct (art. 1, alin. 4) faptul c


statul se organizeaz potrivit principiului separaiei i echilibrului puterilor
legislativ, executiv i judectoreasc n cadrul democraiei constituionale.
Atunci cnd se discut despre transpunerea n practic a teoriei separaie
puterilor accentul cade, aproape de fiecare dat, pe relaia executiv-legislativ,
subliniindu-se tendina de concentrare a puterii n zona executivului (limitndu-se
astfel rolul parlamentului). Delegarea legislativ, prin care Parlamentul atribuie
Guvernului atribuii de reglementare, constnd n dreptul de a emite ordonane i
ordonane de urgen8 sau posibilitatea Guvernului de a-i angaja rspunderea n
faa forului legislativ asupra unui proiect de lege9 confer o preeminen
Executivului asupra Parlamentului. Pe de alt parte, acest transfer de putere de la
legislativ ctre executiv corespunde tendinelor de eficientizare a actului de
guvernare.
Raporturile puterii judectoreti (reprezentat de curi i tribunale) cu
celelalte autoriti publice par a fi ns neglijate, dei justiia este un domeniu
esenial, atent monitorizat. De fapt, acest subiect, al independenei justiie, nu este
unul nou, de multe ori punandu-se sub semnul intrebarii independenta puterii
juridice si capacitatea sa de a rezista influentelor din sfera politicului.
n contextul n care prezumia de nevinovie nu este una funcional, iar
distincia dintre sfera public i cea privat, este greu de stabilit, orice discuie
dintre un om politic (ce exercit o funcie public) i un magistrat poate fi bnuit
de imixtiune n treburile justiiei. Mai mult, existena unui conflict de interese n
cazul parlamentarilor avocai, deci a celor care exercit atribuii specifice puterii
legislative, participnd la elaborarea legilor, dar i puterii judectoreti (speculnd
n aceast calitate acele prevederi ale legii sau lipsuri al ei care i sunt favorabile
clientului su), alimenteaz suspiciunea.
Necesitatea unui cod de conduit care s traduc principiul separaiei
puterilor n activitatea cotidian a demnitarilor poate fi una real, dar un astfel de
cod al bunelor maniere n relaia politic-justiie are anse destul de sczute de a
rezolva adevrata problem a independenei justiiei. Aceasta este de fapt aceea a
credibilitii sistemului juridic din Romnia i a modului n care el funcioneaz.
Astfel, a face distincie ntre un judector care primete o sum de bani pentru a
achita un inculpat un cetean oarecare ntr-un caz de ucidere prin impruden
(fapt catalogat de opinia public drept un act de corupie) i un procuror care
8 Art 115 din Constitutia Romaniei
9 Art 114 din Constitutia Romaniei

primete un telefon de la un nalt demnitar interesat de mersul anchetei n cazul


prietenului su, important om de afaceri (fapt considerat a fi o flagrant nclcare a
Constituiei), dovedete de fapt lipsa de ncredere pe care populaia o are att fa
de politicieni ct i fa de justiie. Aceast distincie, ntre fapte care pot aduce
atingere n egal msur independenei justiiei, i are originea n prejudecata
(uneori ntemeiat) c demnitarii folosesc funciile publice n scopuri private,
personale.
Independena nseamn responsabilitate i, de aceea, datoria magistrailor, pe
lng cea de a se supune numai legii, este i de a sanciona, prin dezvluiri publice,
orice ncercare de intervenie n actul de justiie. n lipsa unei culturi politice cu
dominant de tip democratic care s valorizeze n mod real statul de drept i care s
sancioneze orice abatere de la principiile acestuia, titularii vremelnici ai funciilor
publice (din sfera celor trei puteri) vor fi tentai s acioneze de multe ori la limita
legii.

Bibliografie:
Constitutia Romaniei
Bianca Selejan-Gutan, Drept constitutional si institutii politice, Editia a 2-a,
Editura Hamangiu, 2008
Marieta Safta, Separatia puterilor in stat si loialitatea constitutionala, in
Juridicial Tribune, Volumul 3, Iunie 2013
Gheorghe Uglean, Drept Constitutional si institutii politice , I, Ed. Fundatiei
Romania de Maine, Bucuresti, 2005
Gheorghe Uglean, Drept Constitutional si institutii politice , II, Ed. Fundatiei
Romania de Maine, Bucuresti, 2005
Ioan Muraru , s.a., Constitutia Romaniei comentata si
adnotata, RA , MO, Bucuresti