Gonartroza sau artroza genunchiului este o afectiune degenerativa ce consta in distrugerea cartilajului
hialin prezent pe extremitatile osoase articulare. Studii recente au aratat ca artroza nu se rezuma doar la
distrugerea cartilajului hialin, ci afecteaza intreaga articulatie, inclusiv osul subcondral. Se produce practic o
uzura progresiva a cartilajului articular, care isi pierde supletea, aparand durerea si limitarea mobilitatii
genunchiului.
Este o problema de sntate frecvent aprut
la pesoanele de peste 40 ani. Aproximativ
25%-30% persoane cu vrsta 45-65ani, 60% cu
vrsta peste 65 ani .
Boala afecteaz cu predilecie femeile (70-80%),
mai ales dup 50-60 de ani, asociind frecvent
suprancrcarea ponderal i tulburri ale
circulaiei de ntoarcere.
Gonartroza are o incidenta superioara
coxartrozei, insa ramane compensata functional o
perioada de timp mai lunga si este mai putin
invalidanta decat aceasta.
Gonartroza se poate impartii in doua forme:
Stadiul I in care modificarile sunt minime, redoare articulara de repaus, durere moderata si uneori
edem local, radiologic nu exista modificari, artroscopic exista semne de degenerare cartilaginoasa.
Stadiul II simptomele sunt moderate, cu durere locala permanenta, de intensitate medie, redoare
articulara matinala, impotenta functionala usoara, tumefactie, radiologic apare ingustarea spatiului
articular, artroscopic apare fibrilarea cartilajului si degenerare meniscala.
Stadiul III simptome moderate,redoare matinala si dupa repaus semnificativa, limitarea mobilitatii
articulare, cracmente osoase (zgomote articulare), radiologic ingustarea spatiului articular,
osteofite, artoscopic frgmentarea cartilajului, corpi liberi intraarticulari, leziuni degenerative
meniscale.
Stadiul IV simptome severe, durere in repaus, noaptea, la schimbari de vreme, deformare
articulara in var sau valg, instabilitate, radiologic spatiu articular redus, scleroza osoasa in punctele
de sprijin, osteofite, dezaliniere, artroscopic dezgolirea osului subcondral pe zone intinse.
Simptome
-
Varsta - proprietatile cartilajului articular se reduc cu varsta, ceea ce duce la aparitia modificarilor
radiologice precum ingustarea spatiului articular, prezenta osteofitilor, resorbtii osoase, leziuni
degenerative la nivelul ligamentelor intraarticulare.
Obezitatea - cresterea stresul mecanic asupra articulatiei genunchiului este strans legata de artroza
genunchiului, dar si de coxartroza. S-a dovedit ca un indice masa corporala (BMI = body mass index)
crescut predispune la redoare articulara a genunchiului. Cresterea stersului mecanic nu este direct
proportionala cu cresterea in greutate. La o crestere a incarcarii cu 2/3 fata de greutatea ideala, fortele
care trec prin articulatia genunchiului cresc de 10 ori.
Traumatismele - pot distruge in mod direct cartilajul articular, sau pot determina leziuni ligamentare
(MENISC, LIA, LIP, ligamente posterioare) care in timp vor determina aparitiagonartrozei.
Diabetul zaharat.
Tulburari hormonale.
Boli neuromusculare.
Afectiuni congenitale - articulatii anormal dezvoltate (genu valgum, genu varum, genu recurvatum),
laxitati ligamentare.
Tulburari sistemice - guta, hemocromatoza, tulburari metabolice.
Profilaxia - Conceptul de profilaxie nseamn ansamblul tuturor msurilor medico-sanitare sau de alt
natur impuse pentru prevenirea apariiei bolilor.
Profilaxia n mod general este clasificat n:
-
profilaxie primar urmrete prevenirea apariiei bolii: scderea in greutate; adoptarea unei diete
sntoase, pentru fortificarea muchilor i articulaiilor; evitarea ridicrii greutii; practicarea
exerciiilor fizice; hidratarea.
profilaxia secundar dup diagnosticul bolii urmrete prevenirea apariiei sechelelor specifice;
profilaxia teriar urmrete prevenirea apariiei unor agravri i complicaii. Profilaxia la
persoanele n vrst este de cele mai multe ori secundar sau degradul II i urmrete prevenirea
agravrii decondiionrii fizice i pshice.
Tratament
2
Tratamentul chirurgical:
-
Tratamentul antroscopic
Artroplastia
Tratament farmacologic: consta in antiinflamatoare locale (unguent sau gel), cu aplicare locala
fara a masa zona dureroasa. In cazul in care simptomatologia persista se poate trece la folosirea
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) neselective sau selective. Tratamentul poate fi completat cu un
relaxant muscular.
Tratament fiziokinetic: Cele mai folosite mijloace fizice de combatere a durerii sunt
reprezentate de electrostimularea antalgica (curent DD, TENS, ionizari, medie frecventa redresata sau
interferentiala), de ultrasunet cand durerea este generata mai ales de tesutul periarticular, de termoterapie
(caldura superficiala sau profunda care amelioreaza disconfortul prin combaterea contracturii musculare;
aplicatiile de rece se recomanda mai ales in prezenta fenomenului inflamator).
- variant - membrul inferior afectat pleac de la poziia de tripl flexie, kinetoterapeutul se opune la
extensia piciorului (flexie plantar), apoi n continuare la extensia gambei care se execut concomitant i
cu ntinderea coapsei;
- decubit dorsal articulaia coxofemural flectat la 90, din aceasta poziie se execut extensia
genunchiului cotra unei rezistene ;
- decubit dorsal membru inferior n uoar flexie a genunchiului (10), kinetoterapeutul apuc rotula
tragnd-o n jos i n afar; se comand extensia complet, cu fracionarea rotulei n sus i nuntru ;
- exerciii la bicicleta ergometric ;
- genuflexiuni (pn la 50 din flexia total).
- din decubit heterolateral membrul inferior opus flectat, iar membrul inferior afectat n uoara flexie:
pacientul ridic genunchiul prin abducia i rotaia extern a coxofemuralei, apoi ridic antepiciorul prin
rotaia extern a genunchiului i adducia piciorului; contrarezistena se aplic pe faa lateroextern a
piciorului.
4. Antrenarea tensorului fasciei lata i a tricepsului sural.
- pacientul in decubit dorsal, membrul inferior opus in sprijin cu talpa pe pat, gamba celuilalt membru
inferior n afara patului, coapsa n uoar adductie; pacientul execut o flexie cu rotaie intern a CF,
concomitent cu abductia CF, continund cu flexia - rotaia extern a genunchiului si cu abductia
piciorului; priza se aplic distal pe coapsa deasupra genunchiului si pe faa extern a genunchiului;
- n sprijinul unipodal, membrul inferior afectat poart o sanda de reeducare, pe care este fixat o
greutate la partea anterointern; pacientul va duce piciorul n sus si lateral;
- decubit ventral pe un plan nclinat; se ridica corpul n sus prin mpingerea piciorului n flexie plantar;
la nceput cu ambele picioare, apoi numai cu piciorul afectat;
- din stnd, ridicri pe vrfuri. Refacerea mobilitii articulare a genunchiului pn la limite funcionale
este un alt obiectiv important pe lng stabilitate i for, i se realizeaz ntotdeauna n paralel.
Se utilizeaz:
- mobilizri ale rotulei n plan transversal i longitudinal;
- posturri pentru reducerea flexum-ului de genunchi: pacientul n decubit ventral, cu gamba n afara
mesei, cu un scule de nisip sub genunchi; stand pe un scaun cu piciorul ntins pe un alt scaun, se aplic
greuti pe genunchi;
- exerciii autopasive i active cu propria greutate a corpului i cu ngreunri;
- tehnici de facilitare.
Tipuri de exerciii:
- pacientul n decubit ventral, membrul inferior ntins, piciorul in flexie dorsal, vrful sprijinit pe pat;
pacientul execut extensia total a genunchiului;
- pacientul n decubit ventral, membrul inferior ntins, gamba n afara suprafeei de sprijin, pacientul
execut extensia genunchiului la maxim, prin atrnarea liber a gambei la marginea patului, oblignd
astfel genunchiul la maxim de extensie;
- pacientul n decubit dorsal, gamba atrnnd n afara patului; se execut flexii i extensii ale gambei cu
propria greutate;
- decubit dorsal, coapsa la 90, se las gamba sa cada liber apoi se execut extensia complet;
- decubit dorsal, membrul inferior afectat ntins la vertical, pacientul execut flexia din genunchi,
minile apuc de sub genunchi i ajut la meninerea membrului inferior pe vertical, flexia executnduse n virtutea gravitaiei prin greutatea gambei;
- patrupedie, sprijin pe vrful picioarelor i mini, ridicarea genunchilor de pe suprafaa patului pana la
extensia complet;
6
- decubit ventral, genunchii ndoii, gamba membrului inferior sntos va ajuta la efectuarea flexiei
genunchiului afectat impingndu-l i obligndu-l la o flexie accentuat, peste 90;
- decubit ventral, de glezna membrului inferior afectat este prins un cordon elastic, capetele cordonului
sunt n minile pacientului care-l trage, oblignd genunchiul bolnav la o flexie accentuat;
- stnd cu faa la scara fix, ridicarea pe vrful picioarelor cu extensia maxim a genunchiului, coborre
pe clcie, vrfurile n sus, mentinnd extensia genunchilor;
- stnd cu faa la scara fix, ndoirea genunchilor (semiflexie), revenire cu ridicare pe vrfuri. Pentru a
facilita o poziie antalgica se folosesc tehnici de relaxare bazate pe izometrie, tehnica de " relaxare opunere" si tehnica de stabilizare ritmic. Aceste tehnici cu efect de relaxare, decontracturare au ca
rezultat i creterea mobilitii articulare.
- pacientul n decubit dorsal, n decubit ventral (cu coapsa la 90)sau din seznd; pacientul las relaxat
membrul inferior, kinetoterapeutul prinde gamba cu o mn, cu cealalt fixnd coapsa i execut lent dar
ferm o flexie a gambei; n momentul n care pacientul simte durerea de ntindere a genunchiului va
declana o extensie cu toata fora de care este capabil cvadricepsul. Kinetoterapeutul opune rezistenta.
Aceast faz dureaz 5-6 secunde dup care pacientul relaxeaz brusc cvadricepsul, moment n care
kinetoterapeutul mai foreaz cteva grade pe flexie; pauz 2 minute. Pe edina se fac 3-5 ncercri.
Exerciii gestice:
- urcatul si cobortul scrilor;
- pasitul peste un obstacol;
- aplecatul.
Terapia ocupational: not, pedalaj la biciclet sau activiti manuale la diverse utilaje activate de pedal.
Respectarea regulilor de profilaxie secundar care alctuiesc "igiena ortopedic" a genunchiului:
- greutatea corporala normala;
- evitarea ortostatismului si mersului prelungit;
- evitarea mersului pe teren accidentat;
- mersul cu sprijinul in baston;
- evitarea poziiilor de flexie maxima;
- evitarea meninerii prelungite a unei anumite poziii a genunchiului;
- micri libere de flexie-extensie dup un repaus mai prelungit si inainte de trecerea in ortostatism;
- corectarea cu susintoare plantare a piciorului plat;
- evitarea tocurilor nalte;
- evitarea traumatismelor directe (lovituri, stat in genunchi).
Exercitiile vor fi dozate de la simplu la complex, incepnd cu 3-4 serii a cte 5 repetri in primele dou
sptmni, cu trei sedinte de aproximativ o ora pe sptmn.
Dup aceste dou sptmni se efectueaz o evaluare intermediar, dac pacientul prezint o ameliorare
atunci se vor mri dozrile si complexitatea exercitiilor, de exemplu se vor efectua 4-5 serii a cte 5
repetri. In caz contrar programul va ramane la fel pn ce pacientul va prezenta achizitii.
Bibliografie:
-
http://www.doctorortoped.ro/genunchi-si-gamba/afectiuni/genunchi-si-gamba/gonartrozaartroza-genunchiului.html
ARTROZA/ Rodica Chiriac si Codrina Ancuta, editura Performantica Iasi, 2005
www.sfatulmedicului.ro
http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/